LEGI | Legislatie

Ordonanta de urgenta nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, cu modificari si completari

Trimite stirea unui prieten
Nume *
E-mail *
E-mail prieten *
Mesaj
Cod validare * Turing Number
Tastati codul din imagine (doar cifre)
195.154.184.126

Autor: Bancherul.ro
2018-12-25 08:46

Ordonanţă de urgenţă nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului (1) cu modificările şi completările aduse prin:

• Legea nr.227/2007 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului (MO nr. 480 din 18.07.2007);
• Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.215/2008 privind unele masuri pentru sustinerea programelor de dezvoltare a constructiei de locuinte la nivel national (MO nr.847 din
16.12.2008);
• Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.25/2009 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului (MO nr.179 din 23.03.2009);
• Legea nr.270/2009 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 25/2009 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului (MO nr.483 din 13.07.2009);
• Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.26/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi a altor acte normative (MO nr.208 din 01.04.2010);
• Legea nr.231/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.26/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi a altor acte normative (MO nr.826 din 10.12.2010);
• Ordonanţa nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar (MO 607 din 29.08.2011);
• Ordonanţa Guvernului nr.1/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul instituţiilor de credit (MO 41 din 18.01.2012);
• Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2012 pentru modificarea art. 24028 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului (MO nr.455 din 06.07.2012).

(1) OUG nr.99/2006 a fost publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr.1027 la data de 27.12.2006, fiind ulterior modificată şi completată

PARTEA I

DISPOZIŢII COMUNE APLICABILE INSTITUŢIILOR DE CREDIT

TITLUL I
DISPOZIŢII GENERALE

CAPITOLUL I
Domeniul de aplicare şi definiţii

Secţiunea 1
Domeniul de aplicare

Art. 1. - (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează condiţiile de acces la activitatea bancară şi de desfăşurare a acesteia pe teritoriul României, supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a societăţilor de servicii de investiţii financiare şi supravegherea sistemelor de plăţi şi a sistemelor de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare.

(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică instituţiilor de credit, persoane juridice române, inclusiv sucursalelor din străinătate ale acestora şi instituţiilor de credit din alte state membre, respectiv din state terţe, în ceea ce priveşte activitatea acestora desfăşurată în România.

(3) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică societăţilor de servicii de investiţii financiare şi societăţilor de administrare a investiţiilor care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiţii, potrivit prevederilor Capitolului X din Titlul III, Partea I.

(4) Prevederile Titlului VI, Partea a II-a se aplică sistemelor de plăţi, sistemelor de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare, participanţilor la aceste sisteme şi administratorilor sistemelor şi ai serviciilor de infrastructură utilizate în cadrul acestor sisteme.

(5) Nu intră sub incidenţa prezentei ordonanţe de urgenţă băncile centrale din statele membre.
Alte instituţii permanent excluse de la aplicarea Directivei nr. 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de către instituţiile de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177 din 30 iunie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, prevăzute la art. 2 al acestei directive, nu beneficiază de regimul instituţiilor de credit din alte state membre instituit potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.

Pentru scopurile dispoziţiilor cuprinse în cap. II din titlul III, partea I, aceste instituţii, cu excepţia băncilor centrale din statele membre, sunt considerate instituţii financiare.

Art. 2. - În scopul realizării supravegherii prudenţiale a instituţiilor de credit, dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică şi altor categorii de persoane, după cum urmează:

a) Capitolul II din Titlul III, Partea I se aplică societăţilor financiare holding şi societăţilor holding cu activitate mixtă;
b) art. 54-58 se aplică instituţiilor financiare cu sediul în alte statele membre, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 54;
c) art. 89-90 se aplică instituţiilor financiare cu sediul în România, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 89;
d) Capitolul IV din Titlul II, Partea I se aplică auditorilor financiari ai instituţiei de credit şi, potrivit art. 197, auditorilor financiari ai societăţilor financiare holding.

Art. 3. - Instituţiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui şi funcţiona cu respectarea dispoziţiilor generale aplicabile instituţiilor de credit şi a cerinţelor specifice prevăzute în Partea a II-a a prezentei ordonanţe de urgenţă, în una din următoarele categorii:
a) bănci;
b) organizaţii cooperatiste de credit;
c) bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ;
d) bănci de credit ipotecar.
e) abrogat

Art. 4. - (1) Banca Naţională a României este autoritatea competentă cu privire la reglementarea, autorizarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit.

(2) În exercitarea competenţelor sale prevăzute de lege, Banca Naţională a României colectează şi procesează orice date şi informaţii relevante, inclusiv de natura datelor cu caracter personal

Art. 5. - (1) Se interzice oricărei persoane fizice, juridice sau entităţi fără personalitate juridică, ce nu este instituţie de credit, să se angajeze într-o activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public ori într-o activitate de atragere şi/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuţiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective şi acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziţionarea de bunuri şi/sau servicii de către membrii acestora.

(2) Interdicţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul atragerii de depozite sau alte fonduri rambursabile:
a) de către un stat membru ori de către administraţiile regionale sau autorităţile administraţiei publice locale ale unui stat membru;
b) de către organisme publice internaţionale la care participă unul sau mai multe state membre;
c) în cazurile expres prevăzute de legislaţia românească sau de legislaţia comunitară, cu condiţia ca aceste activităţi să fie reglementate şi supravegheate corespunzător, în scopul protejării deponenţilor şi investitorilor.
(3) În aplicarea dispoziţiilor alin. (1) şi (2), o emisiune de obligaţiuni sau, alte instrumente financiare similare este considerată atragere de fonduri rambursabile de la public dacă este îndeplinită cel puţin una din următoarele condiţii:
a) constituie activitatea exclusivă sau principală a emitentului;
b) emitentul desfăşoară cu titlu profesional activitate de acordare de credite sau una ori mai multe din activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. c)-l).
(4) Dispoziţiile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazul în care emisiunea se adresează exclusiv investitorilor calificaţi, în înţelesul legislaţiei privind piaţa de capital.
(5) Banca Naţională a României este abilitată să determine dacă o activitate reprezintă ori nu atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public, activitate bancară ori activitate de atragere şi/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuţiile membrilor unor grupuri de
persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective şi acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziţionarea de bunuri şi/sau servicii de către membrii
acestora. Determinarea naturii activităţii, exprimată de Banca Naţională a României, este obligatorie pentru părţile interesate.

Art. 6. - (1) Se interzice oricărei persoane, alta decât o instituţie de credit autorizată, să utilizeze denumirea de «bancă» sau «organizaţie cooperatistă de credit», «cooperativă de credit», «casa centrală a cooperativelor de credit», «bancă cooperatistă», «bancă centrală cooperatistă», «bancă
ipotecară/bancă de credit ipotecar», «bancă de economisire şi creditare în domeniul locativ» sau derivate ori traduceri ale acestor denumiri, în legătură cu o activitate, un produs sau un serviciu, cu excepţia cazului în care această utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege ori printr-un acord
internaţional sau când din contextul în care este utilizată denumirea respectivă rezultă neîndoielnic că nu este vorba despre desfăşurarea unei activităţi bancare.

(2) Fără a se aduce atingere prevederilor alin. (1), entităţile, persoane juridice române, din grupul din care face parte o instituţie de credit pot utiliza în denumirea acestora iniţialele, sigla, emblema, denumirea ori alte elemente de identificare utilizate la nivel de grup.

Secţiunea a 2-a
Definiţii

Art. 7. - (1) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. activitate bancară - atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu;
1 1. achizitor potenţial - orice persoană fizică sau juridică ori grupul de astfel de persoane care acţionează concertat în legătură cu o achiziţie propusă;
1 2. achiziţie propusă - decizia luată de un achizitor potenţial de a achiziţiona, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o instituţie de credit, persoană juridică română, ori de a-şi
majora participaţia calificată astfel încât proporţia drepturilor sale de vot sau a deţinerii la capitalul social să atingă ori să depăşească nivelul de 20%, o treime sau 50% ori astfel încât instituţia de credit să devină o filială a sa;
13. a achiziţiona – în sensul prevederilor pct. 12, a dobândi prin orice modalitate o participaţie calificată într-o instituţie de credit;

2. autoritate competentă - autoritatea naţională împuternicită prin lege sau alte reglementări să supravegheze prudenţial instituţiile de credit;
2
1
. supraveghetor consolidant – autoritatea competentă cu exercitarea supravegherii pe bază
consolidată a instituţiilor de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene şi a instituţiilor de credit
controlate de societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene;
3. autorizaţie - un act emis indiferent sub ce formă de către autoritatea competentă, care dă
dreptul de a desfăşura activităţi specifice unei instituţii de credit;
4. control - relaţia dintre o societate-mamă şi o filială a acesteia, aşa cum este prevăzută la pct.
19 sau o relaţie similară dintre o persoană fizică sau juridică şi o entitate;
5. filială - o entitate aflată în relaţie cu o societate-mamă, în una din situaţiile prevăzute la pct.
19;
6. firmă de investiţii - orice persoană juridică a cărei activitate curentă o constituie prestarea
unuia sau a mai multor servicii de investiţii către terţi şi/sau desfăşurarea uneia sau a mai multor
activităţi de investiţii pe baze profesionale, incluzând societăţile de servicii de investiţii financiare,
definite conform Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările
ulterioare. Prin servicii de investiţii şi activităţi de investiţii pe baze profesionale se înţeleg
următoarele:
A. servicii şi activităţi de investiţii:
a) preluarea şi transmiterea ordinelor privind unul sau mai multe instrumente financiare;
b) executarea ordinelor în numele clienţilor;
c) tranzacţionarea pe cont propriu;
d) administrarea portofoliilor;
e) consultanţa de investiţii;
f) subscrierea de instrumente financiare şi/sau plasamentul de instrumente financiare în baza
unui angajament ferm;
g) plasamentul de instrumente financiare fără un angajament ferm;
h) administrarea unui sistem alternativ de tranzacţionare;
B. servicii conexe:
a) păstrarea în siguranţă şi administrarea instrumentelor financiare în contul clienţilor, inclusiv
custodia şi servicii în legătură cu acestea, cum ar fi administrarea fondurilor sau garanţiilor;
b) acordarea de credite sau împrumuturi unui investitor, pentru a-i permite acestuia efectuarea
unei tranzacţii cu unul sau mai multe instrumente financiare, în cazul în care firma care acordă
creditul sau împrumutul este implicată în tranzacţie;
5
c) consultanţă acordată entităţilor cu privire la structura capitalului, strategia industrială şi
aspectele conexe acesteia, precum şi consultanţă şi servicii privind fuziunile şi achiziţiile unor
entităţi;
d) servicii de schimb valutar în legătură cu activităţile de servicii de investiţii prestate;
e) cercetare pentru investiţii şi analiză financiară sau alte forme de recomandare generală
referitoare la tranzacţiile cu instrumente financiare;
f) servicii în legătură cu subscrierea în baza unui angajament ferm;
g) serviciile şi activităţile de investiţii, precum şi serviciile conexe de tipul celor prevăzute la
pct. 1 şi 2 legate de activul suport al instrumentelor derivate precizate la pct. 141
lit. e), f), g) şi j), în
cazul în care acestea sunt în legătură cu prevederile privind serviciile de investiţii şi conexe;
7. firmă de investiţii-mamă la nivelul unui stat membru - o firmă de investiţii autorizată întrun stat membru, care are ca filială o instituţie de credit, o firmă de investiţii sau o altă instituţie
financiară ori care deţine o participaţie într-o astfel de entitate, şi care nu este ea însăşi o filială a
unei alte instituţii de credit sau firme de investiţii, autorizate în acelaşi stat membru, sau o filială a
unei societăţi financiare holding înfiinţate în acelaşi stat membru;
8. firmă de investiţii-mamă la nivelul României - o societate de servicii de investiţii financiare,
în înţelesul Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare,
care corespunde definiţiei de la pct. 7;
9. firmă de investiţii-mamă la nivelul Uniunii Europene - o firmă de investiţii-mamă la nivelul
unui stat membru, care nu este filiala unei instituţii de credit sau a altei firme de investiţii, autorizate
în oricare dintre statele membre, sau o filială a unei societăţi financiare holding înfiinţate în oricare
dintre statele membre;
10. instituţie de credit - o entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte
fonduri rambursabile de la public şi în acordarea de credite în cont propriu;
11. instituţie de credit-mamă la nivelul unui stat membru - o instituţie de credit autorizată întrun stat membru, care are ca filială o instituţie de credit sau o instituţie financiară sau care deţine o
participaţie într-o astfel de entitate, şi care nu este ea însăşi o filială a unei alte instituţii de credit
autorizate în acelaşi stat membru sau o filială a unei societăţi financiare holding înfiinţate în acelaşi
stat membru;
12. instituţie de credit-mamă la nivelul României - o instituţie de credit autorizată în România,
care corespunde definiţiei de la pct. 11;
13. instituţie de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene - o instituţie de credit-mamă la
nivelul unui stat membru, care nu este o filială a unei instituţii de credit autorizate în oricare dintre
statele membre sau o filială a unei societăţi financiare holding înfiinţate în oricare dintre statele
membre;
14. instituţie financiară - o entitate, alta decât o instituţie de credit, a cărei activitate principală
constă în achiziţionarea de participaţii sau în desfăşurarea uneia sau mai multora dintre activităţile
prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b)-l) şi n1
);
141
. instrumente financiare:
a) valori mobiliare;
b) instrumente ale pieţei monetare;
c) titluri de participare la organismele de plasament colectiv;
d) opţiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dobânzii şi orice alte
contracte derivate în legătură cu valori mobiliare, valute, rate ale dobânzii sau rentabilităţii ori alte
instrumente derivate, indici financiari sau indicatori financiari, care pot fi decontate fizic ori în
fonduri băneşti;
e) opţiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dobânzii şi orice alte
contracte derivate în legătură cu mărfuri care trebuie decontate în fonduri băneşti sau pot fi
6
decontate în fonduri băneşti la cererea uneia dintre părţi (altfel decât în caz de neplată sau de alt
incident care conduce la reziliere);
f) opţiuni, contracte futures, swap-uri şi alte contracte derivate în legătură cu mărfuri şi care
pot fi decontate fizic, cu condiţia să fie tranzacţionate pe o piaţă reglementată şi/sau în cadrul unui
sistem alternativ de tranzacţionare;
g) opţiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward şi orice alte contracte derivate în
legătură cu mărfuri, care pot fi decontate fizic, neincluse în categoria celor de la lit. f) şi neavând
scopuri comerciale, care au caracteristicile altor instrumente financiare derivate, ţinându-se seama,
printre altele, dacă sunt compensate şi decontate prin intermediul unor case de compensare
recunoscute sau sunt subiect al apelurilor în marjă în mod regulat;
h) instrumente derivate pentru transferul riscului de credit;
i) contracte financiare pentru diferenţe;
j) opţiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dobânzii şi orice alte contracte
derivate în legătură cu variabile climatice, navlu, aprobări pentru emisii de substanţe sau rate ale
inflaţiei ori alţi indicatori economici oficiali, care trebuie decontate în fonduri băneşti sau pot fi
astfel decontate la cererea uneia dintre părţi (altfel decât în caz de neplată sau de alt incident care
conduce la reziliere), precum şi orice alte contracte derivate în legătură cu active, drepturi, obligaţii,
indici sau indicatori, neincluse în prezenta definiţie, care prezintă caracteristicile altor instrumente
financiare derivate, ţinându-se seama, printre altele, dacă sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată
sau în cadrul sistemelor alternative de tranzacţionare şi sunt compensate şi decontate prin
intermediul unor case de compensare recunoscute sau fac obiectul unor apeluri în marjă în mod
regulat.
15. legături strânse - situaţia în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt
legate între ele în oricare dintre următoarele modalităţi:
a) printr-o participaţie reprezentând deţinerea, directă sau prin intermediul controlului, a 20%
sau mai mult din drepturile de vot sau din capitalul unei entităţi;
b) prin control;
c) prin faptul că ambele sau toate aceste persoane sunt legate în mod durabil de una şi aceeaşi
terţă persoană prin control.
16. - abrogat
17. participaţie calificată - o participaţie directă sau indirectă într-o entitate, care reprezintă
10% sau mai mult din capitalul ori din drepturile de vot ale entităţii sau care face posibilă
exercitarea unei influenţe semnificative asupra administrării entităţii respective;
18. public - orice persoană fizică, persoană juridică sau entitate fără personalitate juridică, ce
nu are cunoştinţele şi experienţa necesare pentru evaluarea riscului de nerambursare a
plasamentelor efectuate. Nu intră în această categorie: statul, autorităţile administraţiei publice
centrale, regionale şi locale, agenţiile guvernamentale, băncile centrale, instituţiile de credit,
instituţiile financiare, alte instituţii similare şi orice altă persoană considerată investitor calificat, în
înţelesul legislaţiei, privind piaţa de capital;
19. societate-mamă - o entitate care se află în oricare din următoarele situaţii:
a) are majoritatea drepturilor de vot într-o altă entitate (o filială);
b) are dreptul de-a numi sau de a înlocui majoritatea membrilor organelor de conducere,
administrare sau de supraveghere ale altei entităţi (o filială) şi este în acelaşi timp acţionar/asociat
sau membru al acelei entităţi;
c) are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra unei entităţi (o filială) al cărei
acţionar/asociat sau membru este, în virtutea unui contract încheiat cu acea entitate sau a unor
prevederi din actul constitutiv al entităţii, în cazul în care legislaţia aplicabilă filialei îi permite
acesteia să fie supusă unor astfel de contracte sau prevederi;
7
d) este acţionar/asociat sau membru al unei entităţi şi majoritatea membrilor organelor de
conducere, administrare sau de supraveghere ale acelei filiale, aflaţi în funcţie în exerciţiul financiar
în curs, în exerciţiul financiar anterior şi până la data la care sunt întocmite situaţiile financiare
anuale consolidate, au fost numiţi numai ca rezultat al exercitării drepturilor sale de vot; această
prevedere nu se aplică în situaţia în care o altă entitate are faţă de filială drepturile prevăzute la lit.
a), b) sau c);
e) este acţionar/asociat sau membru al unei entităţi şi controlează singură, în baza unui acord
încheiat cu alţi acţionari/asociaţi sau membri ai acelei entităţi (o filială), majoritatea drepturilor de
vot în acea filială;
f) are dreptul de a exercita sau exercită în fapt o influenţă dominantă sau un control asupra
altei entităţi (o filială);
g) societatea-mamă împreună cu o altă entitate (o filială) sunt conduse pe o bază unică de
către societatea-mamă;
20. societate de administrare a investiţiilor - o societate de administrare a investiţiilor în
sensul Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi o societate de
administrare a investiţiilor dintr-un stat terţ, care ar necesita o autorizaţie în conformitate cu
prevederile Legii nr. 297/2004, dacă ar avea sediul principal pe teritoriul României;
21. societate financiară holding - o instituţie financiară ale cărei filiale sunt fie exclusiv, fie în
principal, instituţii de creditori instituţii financiare, iar cel puţin una dintre filiale este instituţie de
credit, şi fără a se lua în considerare calitatea sa de societate financiară holding mixtă în înţelesul
Ordonanţei de urgenţă nr. 98/2006 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a
societăţilor de asigurare, a societăţilor de reasigurare, a societăţilor de servicii de investiţii
financiare şi a societăţilor de administrare a investiţiilor dintr-un conglomerat financiar;
22. societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene - o societate, financiară
holding-mamă la nivelul unui stat membru care nu este o filială a unei instituţii de credit autorizate
în oricare dintre statele membre sau o filială a unei societăţi financiare holding înfiinţate în oricare
dintre statele membre;
23. societate financiară holding-mamă la nivelul unui stat membru - o societate financiară
holding înfiinţată într-un stat membru, care nu este ea însăşi o filială a unei instituţii de credit
autorizate în acelaşi stat membru sau o filială a unei societăţi financiare holding înfiinţate în acelaşi
stat membru;
24. societate financiară holding-mamă la nivelul României - o societate financiară holding
înfiinţată în România, care corespunde definiţiei prevăzute la pct. 23;
25. societate holding cu activitate mixtă - o societate-mamă, alta decât o societate financiară
holding, o instituţie de credit sau o societate financiară holding mixtă în înţelesul Ordonanţei de
urgenţă nr. 98/2006, ale cărei filiale includ cel puţin o instituţie de credit;
26. societate prestatoare de servicii auxiliare - o entitate a cărei activitate principală constă în
deţinerea sau administrarea de bunuri imobile, în furnizarea de servicii de procesare de date sau
orice altă activitate similară, care este auxiliară activităţii principale a uneia sau mai multor instituţii
de credit;
27. stat membru - orice stat membru al Uniunii Europene, precum şi un stat aparţinând
Spaţiului Economic European;
28. stat membru de origine - statul membru în care instituţia de credit a fost autorizată;
29. stat membru gazdă - statul membru în care instituţia de credit are deschisă o sucursală sau
în care prestează servicii în mod direct;
30. stat terţ - orice stat care nu este stat membru;
31. sucursală - orice unitate operaţională dependentă din punct de vedere juridic de o instituţie
de credit sau de o instituţie financiară, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre
activităţile acesteia.
8
(2) În scopul aplicării dispoziţiilor cuprinse în Capitolul II al Titlului III, Partea I, termenii de
mai jos semnifică după cum urmează:
a) filială - o entitate care este o filială în sensul prevederilor de la alin. (1) pct. 19 lit. a)-e),
precum şi orice entitate asupra căreia, în opinia autorităţii competente, o societate-mamă exercită
efectiv o influenţă dominantă;
b) societate-mamă - o societate-mamă în sensul prevederilor de la alin. (1) pct. 19 lit. a)-e),
precum şi orice entitate care, în opinia autorităţii competente, exercită efectiv o influenţă dominantă
asupra altei entităţi.
(3) În scopul aplicării dispoziţiilor cuprinse în Titlul III, Partea I, participaţie înseamnă, fie
deţinerea unor drepturi în capitalul unei entităţi, reprezentate sau nu prin titluri, care, prin crearea
unei legături durabile cu acea entitate, sunt destinate să contribuie la activităţile acesteia, fie
deţinerea, în mod direct sau indirect, a 20% sau mai mult din drepturile de vot sau din capitalul unei
entităţi.
(4) În scopul aplicării dispoziţiilor alin. (1) pct. 5 şi alin. (2) lit. a), toate filialele unei societăţimamă, care la rândul său este o filială a altei societăţi-mamă, sunt considerate filiale ale celei din
urmă.
Art. 8. - (1) În vederea determinării situaţiilor în care o entitate este societate-mamă potrivit
prevederilor art. 7 alin. (1) pct. 19 lit. a), b) şi d), drepturile de vot şi drepturile de numire sau de
revocare din funcţie deţinute de orice filială a societăţii-mamă, precum şi de persoane care
acţionează în nume propriu, dar pe contul societăţii-mamă sau al unei filiale a acesteia, se adaugă
drepturilor deţinute de societatea-mamă.
(2) Din drepturile prevăzute la alin. (1) se exclud următoarele drepturi de vot:
a) drepturile deţinute în numele unei persoane, alta decât societatea-mamă sau o filială a
acesteia;
b) drepturile aferente titlurilor de capital deţinute în garanţie, cu condiţia ca drepturile
respective să fie exercitate în conformitate cu instrucţiunile primite, sau ca deţinerea titlurilor să
reprezinte pentru persoana care le deţine o operaţiune curentă în cadrul activităţii sale de creditare,
cu condiţia ca drepturile de vot să fie exercitate în interesul persoanei care furnizează garanţia.
(3) În vederea determinării situaţiilor în care o entitate este societate-mamă potrivit prevederilor
art. 7 pct. 19 lit. a) şi d), din totalul drepturilor de vot aferente titlurilor de capital deţinute de
acţionarii/asociaţii sau membrii într-o filială se exclud drepturile de vot deţinute de filiala însăşi, de
o filială a acesteia sau de o persoană care acţionează în nume propriu, dar pe contul acestor filiale.
Art. 9. abrogat
CAPITOLUL II
Cerinţe minime de acces şi de desfăşurare a activităţii
Secţiunea 1
Cerinţe minime de acces la activitate
1.1. Necesitatea obţinerii unei autorizaţii şi condiţii
minime de autorizare
9
Art. 10. - (1) În vederea desfăşurării activităţii în România, fiecare instituţie de credit trebuie să
dispună de o autorizaţie potrivit prezentei ordonanţă de urgenţă.
(2) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor din prezenta secţiune, Banca Naţională a României
stabileşte prin reglementări şi notifică Comisiei Europene şi Autorităţii Bancare Europene, înfiinţată
prin Regulamentul nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie
2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de
modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei, condiţiile
în care poate acorda autorizaţie şi documentaţia care trebuie să însoţească cererea pentru obţinerea
autorizaţiei.
Art. 11. - Banca Naţională a României nu poate acorda autorizaţie unei instituţii de credit, dacă
aceasta nu dispune de fonduri proprii distincte sau de un nivel al capitalului iniţial cel puţin egal cu
nivelul minim stabilit prin reglementări, care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 5
milioane euro.
Art. 12. - (1) La constituirea unei instituţii de credit, persoană juridică română, capitalul iniţial
este reprezentat de capitalul social, cu excepţia cazurilor în care instituţia de credit care se constituie
este rezultată dintr-un proces de reorganizare prin fuziune sau divizare ori dintr-un proces de
transformare conform secţiunii a 2-a a cap. VII - Transformarea unei alte entităţi în instituţie de
credit.
(2) Capitalul social al unei instituţii de credit, persoană juridică română, trebuie vărsat integral
şi în numerar la momentul subscrierii, inclusiv în cazul majorării acestuia, aporturile în natură
nefiind permise. Acţiunile/părţile sociale ale unei instituţii de credit, persoană juridică română, pot
fi numai nominative. În actele lor constitutive, instituţiile de credit, persoane juridice române, nu
vor putea stabili excepţii de la principiul potrivit căruia o acţiune dă dreptul la un singur vot.
(3) La constituire, aporturile la capitalul social trebuie să fie vărsate într-un cont deschis la o
instituţie de credit. Acest cont este blocat până la înmatricularea instituţiei de credit, persoană
juridică română, în registrul comerţului.
Art. 13. - Persoanele cărora le sunt încredinţate responsabilităţi de administrare şi/sau
conducere a instituţiei de credit, în calitate de administratori, directori, respectiv membri ai
consiliului de supraveghere sau ai directoratului trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la cap.
I din titlul II partea I.
Art. 14. - (1) Sediul social şi, după caz, sediul real, al instituţiei de credit, persoană juridică
română, trebuie să fie situate pe teritoriul României. Sediul real reprezintă locaţia în care se situează
centrul de conducere şi de gestiune a activităţii statutare, în cazul în care acesta nu este situat la
sediul social.
(2) Instituţia de credit trebuie să desfăşoare efectiv şi cu preponderenţă pe teritoriul României
activitatea pentru care a fost autorizată.
Art. 15. - (1) În vederea autorizării unei instituţii de credit, persoană juridică română, Banca
Naţională a României trebuie să fie informată cu privire la identitatea acţionarilor sau a membrilor,
persoane fizice sau juridice, care urmează să deţină direct sau indirect participaţii calificate la
instituţia de credit, şi cu privire la valoarea acestor participaţii. Banca Naţională a României acordă
autorizaţie numai dacă este încredinţată că, din perspectiva necesităţii asigurării unui management
prudent şi sănătos al instituţiei de credit, calitatea persoanelor respective este adecvată.
10
(11
) La evaluarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se au în vedere prevederile art. 25 alin. (2),
art. 26 alin. (1) şi (4) şi cele ale art. 262
(2) Dacă între instituţia de credit, persoană juridică română, şi alte persoane fizice sau juridice
există legături strânse, Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă aceste legături
ori dispoziţiile legale, măsurile de natură administrativă din jurisdicţia unui stat terţ ce guvernează
una sau mai multe persoane fizice sau juridice cu care instituţia de credit are legături strânse sau
dificultăţile în aplicarea dispoziţiilor sau măsurilor respective nu împiedică exercitarea eficientă a
funcţiilor sale de supraveghere.
Art. 16. - În aplicarea prevederilor art. 15 alin. (1), modalitatea de determinare a drepturilor de
vot se stabileşte de Banca Naţională a României prin reglementări, cu respectarea prevederilor
referitoare la obligaţiile de transparenţă a informaţiilor privind emitenţii ale căror valori mobiliare
sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată.
Art. 17. - Orice cerere de autorizare a unei instituţii de credit trebuie să fie însoţită de un plan de
activitate, care să cuprindă cel puţin tipurile de activităţi propuse a fi desfăşurate şi structura
organizatorică a instituţiei de credit, şi din care să rezulte capacitatea acesteia de a-şi realiza
obiectivele propuse în condiţii compatibile cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase,
prin adecvarea cadrului de conducere, a procedurilor, a mecanismelor interne şi a structurii
capitalului la tipul, volumul şi complexitatea activităţilor pe care îşi propune să le desfăşoare.
1.2. Activităţile permise instituţiilor de credit
Art. 18. - (1) Instituţiile de credit pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate, următoarele
activităţi:
a) atragere de depozite şi de alte fonduri rambursabile;
b) acordare de credite, incluzând printre altele: credite de consum, credite ipotecare, factoring
cu sau fără regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetare;
c) leasing financiar;
d) servicii de plată aşa cum sunt definite la art.8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
113 /2009 privind serviciile de plată;
e) emiterea şi administrarea altor mijloace de plată, cum ar fi cecuri, cambii şi bilete la ordin,
în măsura în care nu se încadrează la lit. d);
f) emitere de garanţii şi asumare de angajamente;
g) tranzacţionare în cont propriu şi/sau pe contul clienţilor, în condiţiile legii, cu:
1. instrumente ale pieţei monetare, cum ar fi: cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de
depozit;
2. valută;
3. contracte futures şi options financiare;
4. instrumente având la bază cursul de schimb şi rata dobânzii;
5. valori mobiliare şi alte instrumente financiare transferabile;
h) participare la emisiunea de valori mobiliare şi alte instrumente financiare, prin subscrierea
şi plasamentul acestora ori prin plasament şi prestarea de servicii legate de astfel de emisiuni;
i) servicii de consultanţă cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri şi alte aspecte
legate de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni şi achiziţii şi prestarea altor servicii de
consultanţă;
j) administrare de portofolii şi consultanţă legată de aceasta;
k) custodie şi administrare de instrumente financiare;
l) intermediere pe piaţa interbancară;
11
m) prestare de servicii privind furnizarea de date şi referinţe în domeniul creditării;
n) închiriere de casete de siguranţă;
n
1
) emitere de monedă electronică;
o) operaţiuni cu metale şi pietre preţioase şi obiecte confecţionate din acestea;
p) dobândirea de participaţii la capitalul altor entităţi;
r) orice alte activităţi sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu domeniului
financiar, cu respectarea prevederilor legale speciale care reglementează respectivele activităţi, dacă
este cazul.
(2) Sfera activităţilor prevăzute la alin. (1) lit. g)-k) acoperă toate serviciile de investiţii
financiare prevăzute la art. 7 alin. (1) pct. 6, atunci când acestea au ca obiect instrumentele
financiare prevăzute la art. 7 alin. (1) pct. 141
.
(3) Dispoziţiile alin. (1) se interpretează şi se aplică astfel încât activităţile enumerate la alin. (1)
să acopere orice operaţiuni, tranzacţii, produse şi servicii care se înscriu în sfera acestor activităţi
sau pot fi asimilate acestora, inclusiv serviciile auxiliare acestor activităţi.
(4) Activităţile care, potrivit unor legi speciale, sunt supuse unor autorizări, aprobări sau avize
specifice, pot fi desfăşurate de instituţia de credit numai după obţinerea acestora.
Art. 19. - (1) Activitatea de acordare de credite ipotecare finanţate prin emisiune de obligaţiuni
ipotecare poate fi desfăşurată cu respectarea legislaţiei speciale în materie.
(2) Activitatea de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ poate fi
desfăşurată cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în Titlul III al Părţii a II-a.
Art. 20. - (1) Instituţiile de credit pot desfăşura şi alte activităţi, permise potrivit autorizaţiei
acordate de Banca Naţională a României, după cum urmează:
a) operaţiuni ne-financiare în mandat sau de comision, în special pe contul altor entităţi din
cadrul grupului din care face parte instituţia de credit;
b) operaţiuni de administrare a patrimoniului constând din bunuri mobile şi/sau imobile aflate
în proprietatea acestora, dar neafectate desfăşurării activităţilor financiare;
c) prestarea de servicii clientelei proprii care, deşi nu sunt conexe activităţii desfăşurate,
reprezintă o prelungire a operaţiunilor bancare.
(2) Activităţile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie compatibile cu cerinţele activităţii bancare, în
special cu cele referitoare la menţinerea bunei reputaţii a instituţiei de credit şi protejarea intereselor
deponenţilor.
(3) Nivelul total al veniturilor obţinute din activităţile prevăzute la alin. (1), nu poate depăşi
10% din veniturile obţinute de o instituţie de credit din activităţile prevăzute la art. 18.
Art. 21. - În afară de operaţiunile prevăzute la art. 20 alin. (1) lit. b), instituţiile de credit se pot
angaja în operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile dacă:
a) operaţiunile sunt necesare desfăşurării în condiţii adecvate a activităţilor pentru care
instituţia de credit a fost autorizată, şi în măsura în care bunurile respective sunt necesare în acest
scop;
b) operaţiunile, au ca obiect bunuri mobile şi imobile destinate perfecţionării pregătirii
profesionale a salariaţilor, organizării unor spaţii de odihnă şi recreare sau asigurării de locuinţe
pentru salariaţi şi familiile acestora;
c) operaţiunile au ca obiect bunuri mobile şi imobile dobândite în urma executării creanţelor,
cu respectarea, în privinţa operaţiunilor de închiriere a unor asemenea bunuri, a prevederilor art. 20
alin. (2) şi (3).
12
Art. 22. - (1) Instituţiile de credit nu pot desfăşura alte activităţi în afara celor permise potrivit
prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Instituţiile de credit nu se pot angaja în operaţiuni cum ar fi:
a) gajarea propriilor acţiuni pe contul datoriilor băncii;
b) acordarea de credite garantate cu acţiuni, alte titluri de capital sau cu obligaţiuni emise de
instituţia de credit însăşi sau de o altă entitate aparţinând grupului din care face parte instituţia de
credit;
c) atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile, titluri sau alte valori, de la public,
când instituţia de credit se află în stare de insolvenţă.
Secţiunea a 2-a
Condiţii minime de desfăşurare a activităţii
2.1. Cerinţe de capital şi de administrare a riscului
Art. 23. - (1) Fondurile proprii ale unei instituţii de credit nu trebuie să scadă sub nivelul minim
al capitalului iniţial prevăzut pentru autorizare.
(2) Dacă nivelul fondurilor proprii se reduce sub nivelul minim prevăzut la alin. (1), Banca
Naţională a României poate, dacă circumstanţele o justifică, să acorde instituţiei de credit o
perioadă limitată în care aceasta fie să remedieze această situaţie, fie să-şi înceteze activitatea.
Art. 24. - (1) Fiecare instituţie de credit trebuie să dispună de un cadru formal de administrare a
activităţii riguros conceput, care să includă o structură organizatorică clară cu linii de
responsabilitate bine definite, transparente şi coerente, procese eficace de identificare, administrare,
monitorizare şi raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă, mecanisme adecvate de
control intern, inclusiv proceduri administrative şi contabile riguroase şi politici şi practici de
remunerare care să promoveze şi să fie în concordanţă cu o administrare sănătoasă şi eficace a
riscurilor.
(2) Cadrul de administrare, procesele şi mecanismele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie
cuprinzătoare şi adaptate la natura, extinderea şi complexitatea activităţii desfăşurate de instituţia de
credit. Principiile, criteriile tehnice şi alte cerinţe care trebuie avute în vedere se stabilesc prin
reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Mecanismele de control intern
trebuie să asigure cel puţin organizarea funcţiilor de administrare a riscurilor, de asigurare a
conformităţii şi de audit intern.
(3) Banca Naţională a României este abilitată să colecteze informaţii cu privire la numărul
persoanelor pe instituţie de credit care se încadrează în categorii de remuneraţie de minim 1 milion
de euro sau echivalent, inclusiv informaţii cu privire la domeniul de activitate în care sunt implicate
aceste persoane şi la principalele elemente ale remuneraţiei, incluzând, fără a se limita la: salarii,
bonusuri, compensaţii pe termen lung, contribuţii la pensii, şi comunică aceste informaţii
Comitetului Supraveghetorilor Bancari Europeni.
(4) Banca Naţională a României utilizează informaţiile cantitative agregate cu privire la
remunerare, defalcate pe domenii de activitate, furnizate de instituţiile de credit potrivit cerinţelor
de transparenţă şi de publicare, pentru a determina evoluţia politicilor şi practicilor în materie de
remunerare şi comunică aceste informaţii Comitetului Supraveghetorilor Bancari Europeni.”
2.2. Acţionariat
Art. 25. - (1) Orice achizitor potenţial trebuie să notifice în prealabil, în scris, Băncii Naţionale
13
a României în legătură cu orice achiziţie propusă, cu indicarea valorii participaţiei vizate şi
furnizarea informaţiilor relevante la care se face referire în art. 26 alin. (4).
(11
) Dacă, din motive obiective, notificarea nu poate fi făcută în prealabil, obligaţia de notificare
incumbă de la data achiziţionării.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), condiţiile în care se consideră că mai multe persoane
acţionează concertat în calitate de achizitor potenţial se stabilesc prin reglementări emise de Banca
Naţională a României.
(3) Banca Naţională a României confirmă în scris achizitorului potenţial, de îndată, dar nu mai
târziu de două zile lucrătoare, primirea notificării şi, dacă este cazul, primirea ulterioară a oricăror
informaţii suplimentare solicitate în condiţiile alin. (5) şi comunică achizitorului potenţial, în fiecare
caz, data la care expiră termenul de evaluare.
(4) Banca Naţională a României realizează evaluarea prevăzută la art. 26 alin. (1) în termen de
cel mult 60 de zile lucrătoare de la data confirmării scrise a primirii notificării şi a tuturor
documentelor care trebuie transmise acesteia pe baza listei informaţiilor la care se face referire la
art. 26 alin. (4). Dacă notificarea nu este însoţită de toate documentele cerute potrivit
reglementărilor aplicabile, termenul de evaluare începe să curgă de la data confirmării de către
Banca Naţională a României a primirii tuturor documentelor respective.
(5) Dacă este necesar, Banca Naţională a României poate solicita în scris, dar nu mai târziu de
expirarea celor 50 de zile lucrătoare din termenul de evaluare prevăzut la alin. (4), orice informaţii
suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării, cu indicarea informaţiilor cerute.
(6) Achizitorul potenţial trebuie să transmită informaţiile suplimentare solicitate în termen de 20
de zile lucrătoare de la data comunicării solicitării, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii fiind
incidente prevederile art. 26 alin. (2). Pe perioada respectivă, termenul de evaluare prevăzut la alin.
(4) se suspendă. Orice altă solicitare din partea Băncii Naţionale a României de completare sau de
clarificare a informaţiilor primite nu mai are ca efect suspendarea termenului de evaluare.
(7) Banca Naţională a României poate hotărî prelungirea perioadei de suspendare a termenului,
prevăzută la alin. (6), până la 30 de zile lucrătoare, dacă achizitorul potenţial este:
a) situat sau reglementat într-un stat terţ;
b) o persoană fizică sau juridică ori o altă entitate situată într-un stat membru şi care nu este
supusă supravegherii prudenţiale aplicabile instituţiilor de credit, organismelor de plasament
colectiv în valori mobiliare, societăţilor de asigurări de viaţă, de asigurări generale, pieţei de capital
sau intermediarilor în asigurări.
(8) Dacă la finalizarea evaluării Banca Naţională a României hotărăşte să se opună achiziţiei
propuse, comunică în scris achizitorului potenţial hotărârea sa, în termen de două zile lucrătoare de
la data adoptării acesteia şi fără a depăşi termenul prevăzut pentru realizarea evaluării, indicând şi
motivele care au stat la baza hotărârii. La cererea achizitorului potenţial, poate fi făcută publică o
motivaţie corespunzătoare a hotărârii.
(9) Dacă până la expirarea termenului de evaluare Banca Naţională a României nu se opune în
scris achiziţiei propuse, aceasta se consideră aprobată.
(10) În cazul aprobării achiziţiei propuse, Banca Naţională a României poate stabili un termen
maxim pentru finalizarea acesteia şi poate prelungi acest termen dacă este necesar.

Art. 26. – (1) La examinarea notificării prevăzute la art. 25 alin. (1) şi a informaţiilor
suplimentare prevăzute la art. 25 alin. (5), în vederea asigurării unui management prudent şi sănătos
al instituţiei de credit vizate de achiziţia propusă şi luând în considerare posibila influenţă a
achizitorului potenţial asupra instituţiei de credit, Banca Naţională a României evaluează în ce
măsură calitatea achizitorului potenţial este adecvată, precum şi soliditatea financiară a acestuia în
raport cu achiziţia propusă, pe baza următoarelor criterii îndeplinite cumulativ:
a) reputaţia achizitorului potenţial, respectiv integritatea şi competenţa profesională a acestuia;
14
b) reputaţia şi experienţa oricărei persoane care va exercita responsabilităţi de administrare
şi/sau de conducere a instituţiei de credit, ca rezultat al achiziţiei propuse;
c) soliditatea financiară a achizitorului potenţial, în special în raport cu tipul de activitate
desfăşurată în prezent şi cu cea preconizată a fi desfăşurată de instituţia de credit vizată de achiziţia
propusă;
d) capacitatea instituţiei de credit de a respecta cerinţele prudenţiale prevăzute de prezenta
ordonanţă de urgenţă şi de reglementările emise în aplicarea acesteia şi, după caz, prevăzute de alte
acte normative aplicabile, în special de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 152/2007, şi de Legea nr. 297/2004, cu modificările şi
completările ulterioare, inclusiv reglementările emise în aplicarea acestora, precum şi de a se
conforma permanent acestor cerinţe şi, în special, cerinţei ca grupul din care va face parte să aibă o
structură care să permită exercitarea unei supravegheri eficiente, realizarea schimbului eficient de
informaţii între autorităţile competente şi împărţirea responsabilităţilor între aceste autorităţi;
e) existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că, în ceea ce priveşte achiziţia propusă, este
sau a fost săvârşită o infracţiune ori o tentativă a infracţiunii de spălare a banilor sau de finanţare a
actelor de terorism, în sensul prevederilor art. 2 lit. a), respectiv lit. a1
) din Legea nr. 656/2002
pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de
prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, cu modificările şi completările ulterioare, sau
că achiziţia propusă ar putea creşte un astfel de risc.
(2) Banca Naţională a României se poate opune achiziţiei propuse numai dacă există motive
rezonabile în acest sens, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), sau dacă informaţiile furnizate de
achizitorul potenţial sunt incomplete.
(3) Banca Naţională a României nu poate impune nicio condiţie prealabilă privind nivelul
participaţiei care trebuie să fie achiziţionată şi nici nu poate evalua achiziţia propusă pe criteriul
necesităţilor economice ale pieţei.
(4) Banca Naţională a României face publică o listă cuprinzând informaţiile necesare pentru
realizarea evaluării, care trebuie să îi fie furnizate la momentul notificării prevăzute la art. 25 alin.
(1). Informaţiile solicitate trebuie să fie proporţionale şi adaptate la natura achizitorului potenţial şi
a achiziţiei propuse şi să prezinte relevanţă din perspectiva unei evaluări prudenţiale.
(5) Criteriile prevăzute la alin. (1), lista de informaţii prevăzută la alin. (4) pentru realizarea
evaluării şi documentaţia aferentă se detaliază de Banca Naţională a României prin reglementări.
(6) Fără a aduce atingere prevederilor art. 25 alin. (3)-(7), în cazul în care Banca Naţională a
României este notificată în legătură cu două sau mai multe intenţii de achiziţie a unor participaţii
calificate sau de majorare a unor astfel de participaţii în aceeaşi instituţie de credit, aceasta asigură
tratament nediscriminatoriu tuturor achizitorilor potenţiali.
Art. 261
. - (1) În realizarea evaluării prevăzute la art. 26 alin. (1), Banca Naţională a României
colaborează prin consultare reciprocă în toate privinţele cu alte autorităţi de supraveghere naţionale
sau din alte state membre implicate, în cazurile în care achizitorul potenţial este:
a) o instituţie de credit, o societate de asigurări de viaţă, o societate de asigurări generale, o
societate de reasigurare, o firmă de investiţii sau o societate de administrare a investiţiilor,
autorizată într-un alt stat membru ori în alt sector al sistemului financiar;
b) societatea-mamă a unei entităţi din categoria celor prevăzute la lit. a) care sunt autorizate
într-un alt stat membru sau în alt sector al sistemului financiar;
c) o persoană fizică sau juridică ce controlează o entitate din categoria celor prevăzute la lit. a)
care sunt autorizate într-un alt stat membru sau în alt sector al sistemului financiar.
(2) În sensul prevederilor alin. (1), Banca Naţională a României asigură, fără întârziere,
schimbul de informaţii care sunt esenţiale şi relevante pentru realizarea evaluării cu autorităţile de
supraveghere implicate. În calitate de autoritate competentă a instituţiei de credit vizate de achiziţia
15
propusă, Banca Naţională a României ia în considerare toate informaţiile esenţiale furnizate de
autorităţile de supraveghere în cauză şi poate solicita acestora toate informaţiile pe care le consideră
relevante pentru realizarea evaluării. Hotărârea Băncii Naţionale a României cu privire la achiziţia
propusă trebuie să indice orice opinie sau rezervă exprimată de autoritatea competentă a
achizitorului potenţial.
Art. 262
. - (1) În cazurile în care achizitorul potenţial este o entitate reglementată dintr-un stat
terţ, Banca Naţională a României poate colabora cu autoritatea de supraveghere implicată dacă sunt
îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) cadrul de supraveghere din statul terţ poate fi considerat echivalent de către Banca
Naţională a României;
b) nu există legi, reglementări sau măsuri de natură administrativă din statul terţ care să
împiedice schimbul de informaţii;
c) autoritatea de supraveghere din statul terţ şi-a exprimat disponibilitatea privind încheierea
unui acord de colaborare cu Banca Naţională a României pentru asigurarea schimbului de
informaţii.
(2) Entitate reglementată reprezintă o entitate reglementată în sensul art. 2 alin. (1) pct. 5 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
152/2007, precum şi orice entitate similară dintr-un stat terţ.
Art. 27. - Orice persoană fizică sau juridică ce a decis să cedeze, direct ori indirect, o
participaţie calificată într-o instituţie de credit, persoană juridică română, sau să îşi reducă
participaţia calificată astfel încât proporţia drepturilor sale de vot ori a deţinerii la capitalul social să
se situeze sub nivelurile de 20%, o treime ori de 50% sau astfel încât instituţia de credit în cauză să
înceteze să mai fie o filială a persoanei în cauză trebuie să notifice în prealabil, în scris, Banca
Naţională a României în legătură cu această decizie, conform reglementărilor emise în acest sens.
Art. 28. - În aplicarea prevederilor art. 25 şi 27, pentru calculul drepturilor de vot se au în
vedere reglementările emise de Banca Naţională a României în temeiul art. 16.
Art. 29. - (1) Instituţiile de credit, persoane juridice române, trebuie să informeze Banca
Naţională a României, de îndată ce iau cunoştinţă de orice dobândire sau înstrăinare a participaţiilor
în capitalul lor care depăşeşte nivelurile prevăzute la art. 25 alin. (1) şi (2), respectiv se situează sub
nivelurile prevăzute la art. 27.
(2) Cel puţin o dată pe an, instituţiile de credit, persoane juridice române, trebuie să comunice
Băncii Naţionale a României identitatea persoanelor care deţin participaţii calificate şi nivelul
acestora, conform informaţiilor de care dispun.
Art. 30. –abrogat
Art. 31. - (1) Banca Naţională a României nu poate stabili prin reglementări cerinţe mai stricte
decât cele prevăzute în prezenta subsecţiune pentru efectuarea notificării şi pentru evaluarea
achiziţiilor directe sau indirecte de participaţii calificate la o instituţie de credit, persoană juridică
română.
(2) Banca Naţională a României asigură urmărirea respectării în mod permanent a cerinţelor la
care se face referire în prezenta subsecţiune, putând solicita în acest sens orice informaţii pe care le
consideră necesare şi poate dispune măsuri corespunzătoare, potrivit prezentei ordonanţe de
urgenţă, în cazul în care aceste cerinţe nu sunt respectate.
16
CAPITOLUL III
Autorizarea instituţiilor de credit, persoane juridice române
Secţiunea 1
Procedura de autorizare şi motive de respingere a cererii
Art. 32. - (1) Instituţiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui şi pot funcţiona
numai pe baza autorizaţiei emise de Banca Naţională a României.
(2) Instituţiile de credit, persoane juridice române, se constituie în forma juridică prevăzută
pentru fiecare dintre categoriile de instituţii de credit reglementate în Partea a II-a. Ele nu se pot
constitui prin subscripţie publică.
(3) Banca Naţională a României acordă autorizaţie unei instituţii de credit, persoane juridice
române, numai dacă este încredinţată că instituţia de credit poate asigura desfăşurarea unei activităţi
în condiţii de siguranţă şi de respectare a cerinţelor unei administrări prudente şi sănătoase, care să
asigure protejarea intereselor deponenţilor şi ale altor creditori şi buna funcţionare a sistemului
bancar, sens în care trebuie să fie respectate dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale
reglementărilor emise în aplicarea acesteia.
Art. 33. - (1) Banca Naţională a României hotărăşte cu privire la o cerere de autorizare a unei
instituţii de credit, în sensul acordării aprobării de constituire a instituţiei de credit sau al respingerii
cererii, în termen de 4 luni de la data primirii cererii de autorizare însoţite de documentaţia stabilită
potrivit prevederilor art. 10 alin. (2).
(2) În termen de 5 zile lucrătoare de la primirea cererii, Banca Naţională a României comunică
titularului, dacă este cazul, documentele care nu au fost prezentate conform alin. (1), în vederea
depunerii de îndată a acestora.
(3) Banca Naţională a României poate solicita în scris, pe parcursul termenului prevăzut la alin.
(1), dar nu mai târziu de trecerea a 3 luni de la primirea cererii de autorizare, orice informaţii sau
documente suplimentare, dacă cele prezentate nu sunt suficiente ori relevante pentru realizarea
evaluării sau dacă documentaţia prezintă alte deficienţe.
(4) Titularul cererii are la dispoziţie un termen de o lună de la data comunicării solicitării
formulate potrivit alin. (3), pentru prezentarea informaţiilor şi/sau a documentelor cerute, respectiv
pentru remedierea deficienţelor constatate, perioadă pe parcursul căreia termenul de 4 luni prevăzut
la alin. (1) se suspendă. Titularul poate furniza din proprie iniţiativă orice alte informaţii şi/sau
documente considerate relevante, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile
anterior datei expirării termenului în care Banca Naţională a României trebuie să se pronunţe asupra
cererii de autorizare.
17
(5) Dacă Banca Naţională a României hotărăşte acordarea aprobării de constituire, pentru
obţinerea autorizaţiei de funcţionare, instituţia de credit trebuie ca în cel mult două luni de la data
comunicării hotărârii Băncii Naţionale a României să îi prezinte acesteia documentele care atestă
constituirea legală a instituţiei de credit, conform dispoziţiilor aplicabile şi proiectului prezentat.
(6) Banca Naţională a României hotărăşte cu privire la acordarea autorizaţiei de funcţionare a
instituţiei de credit în termen de cel mult 4 luni de la data primirii documentelor prevăzute la
alin.(5).
(7) Banca Naţională a României poate solicita în scris orice informaţii şi documente
suplimentare necesare evaluării şi/sau, după caz, remedierea altor deficienţe constatate, în termen de
o lună de la data primirii documentaţiei prevăzute la alin. (5), iar titularul are la dispoziţie un termen
de o lună de la data comunicării solicitării pentru prezentarea acestora. Titularul poate furniza din
proprie iniţiativă orice alte informaţii şi documente considerate relevante, dar acestea trebuie să fie
prezentate cel târziu cu 30 de zile anterior datei expirării termenului prevăzut la alin. (6).
(8) Informaţiile şi documentele prezentate cu depăşirea termenelor prevăzute pentru depunerea
acestora nu sunt luate în considerare la evaluarea cererii de autorizare şi se restituie titularului
cererii.
(9) În oricare dintre etapele procesului de autorizare prevăzute la alin. (1) şi (6), Banca
Naţională a României comunică în scris titularului cererii hotărârea sa, indicând şi motivele care au
stat la baza acesteia în cazul respingerii cererii de autorizare.
Art. 34. - În procesul de analiză a unei cereri de autorizare, Banca Naţională a României poate
solicita orice informaţie şi documente suplimentare, dacă cele prezentate sunt incomplete sau
insuficiente pentru evaluarea respectării condiţiilor prevăzute pentru acordarea autorizaţiei.
Art. 35. - (1) Autorizaţia acordată este valabilă pe o perioadă nedeterminată şi nu poate fi
transferată unei alte entităţi.
(2) Instituţiile de credit autorizate sunt înregistrate în registrul ţinut de Banca Naţională a
României conform prevederilor art. 417.
Art. 36. - Banca Naţională a României notifică Autorităţii Bancare Europene orice autorizaţie
acordată, pentru ca denumirea instituţiei de credit să fie inclusă în lista instituţiilor de credit
întocmită şi actualizată de Autoritatea Bancară Europeană, care se publică pe website-ul acesteia.
Art. 37. - (1) Înainte de a autoriza o instituţie de credit, persoană juridică română, Banca
Naţională a României se consultă cu autorităţile competente ale unui alt stat membru implicat, dacă:
a) instituţia de credit, persoană juridică română, este o filială a unei instituţii de credit
autorizate în statul membru respectiv;
b) instituţia de credit, persoană juridică română, este o filială a societăţii-mamă a unei instituţii
de credit autorizate în statul membru respectiv;
c) instituţia de credit, persoană juridică română, este controlată de aceleaşi persoane care
controlează o instituţie de credit autorizată în statul membru respectiv.
(2) Înainte de a autoriza o instituţie de credit, persoană juridică română, Banca Naţională a
României se consultă cu Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare sau cu Comisia de Supraveghere
a Asigurărilor, respectiv cu autoritatea responsabilă cu supravegherea societăţilor de asigurare sau a
firmelor de investiţii dintr-un alt stat membru implicat, dacă:
a) instituţia de credit, persoană juridică română, este o filială a unei societăţi de asigurare, a
unei societăţi de servicii de investiţii financiare sau a unei firme de investiţii autorizate într-un alt
stat membru;
18
b) instituţia de credit, persoană juridică română, este o filială a societăţii-mamă a unei societăţi
de asigurare, a unei societăţi de servicii de investiţii financiare sau a unei firme de investiţii
autorizate într-un alt stat membru;
c) instituţia de credit, persoană juridică română, este controlată de aceeaşi persoană care
controlează o societate de asigurare, o societate de servicii de investiţii financiare sau o firmă de
investiţii autorizată într-un alt stat membru.
(3) Autorităţile prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie să fie consultate în mod special în contextul
evaluării calităţii acţionarilor/membrilor instituţiei de credit, persoană juridică română, şi al
reputaţiei şi experienţei persoanelor implicate în administrarea şi/sau conducerea unei alte entităţi
din cadrul aceluiaşi grup, cărora urmează să li se încredinţeze responsabilităţi în administrarea
şi/sau conducerea instituţiei de credit, persoană juridică română. În acest sens, se asigură schimbul
de informaţii care sunt relevante pentru acordarea autorizaţiei, dar şi pentru evaluarea pe bază
continuă a îndeplinirii condiţiilor de desfăşurare a activităţii.
(4) În scopul evaluării calităţii persoanelor şi entităţilor implicate sau având legătură cu
proiectul de autorizare prezentat, la cererea Băncii Naţionale a României, Oficiul Naţional pentru
Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor furnizează acesteia informaţii cu privire la riscul de
spălare a banilor sau de finanţare a terorismului referitoare la persoanele sau entităţile în cauză.
Art. 38. - (1) Banca Naţională a României respinge o cerere de autorizare, dacă:
a) documentaţia prezentată este incompletă ori nu este întocmită în conformitate cu
dispoziţiile legale în vigoare şi/sau informaţiile furnizate nu prezintă relevanţă ori sunt insuficiente
pentru evaluarea respectării condiţiilor prevăzute pentru acordarea autorizaţiei;
b) instituţia de credit nu dispune de fonduri proprii separate sau capitalul iniţial se situează sub
nivelul minim stabilit de Banca Naţională a României;
c) forma juridică este alta decât cea prevăzută pentru categoria instituţiei de credit care se
intenţionează a fi constituită;
d) din evaluarea planului de activitate prezentat rezultă că instituţia de credit nu poate asigura
realizarea obiectivelor propuse în condiţiile respectării cerinţelor cuprinse în prezenta ordonanţă de
urgenţă şi în reglementările aplicabile;
e) Banca Naţională a României nu este satisfăcută de calitatea persoanelor care asigură
administrarea şi/sau conducerea instituţiei de credit, întrucât reputaţia sau experienţa profesională a
acestora nu este adecvată naturii, volumului şi complexităţii activităţii instituţiei de credit sau nu
corespunde necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos;
f) calitatea acţionarilor/membrilor instituţiei de credit nu corespunde cerinţelor prevăzute de
prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările emise în aplicarea acesteia;
g) legăturile strânse dintre instituţia de credit şi alte persoane fizice sau juridice ori dispoziţiile
legale, măsurile de natură administrativă din jurisdicţia unui stat terţ ce guvernează una sau mai
multe persoane fizice sau juridice cu care instituţia de credit are legături strânse sau dificultăţi în
aplicarea acestor dispoziţii sau măsuri sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă a
supravegherii prudenţiale;
h) înainte de obţinerea aprobării de constituire, fondatorii au făcut comunicări publice cu
privire la funcţionarea instituţiei de credit;
i) nu sunt respectate alte condiţii prevăzute de lege sau de reglementările emise în aplicarea
acesteia.
(2) Necesităţile economice ale pieţei nu pot constitui, în nici o situaţie, un criteriu de evaluare a
unei cereri de autorizare sau un motiv de respingere a acesteia.
19
Secţiunea a 2-a
Retragerea autorizaţiei
Art. 39. - Banca Naţională a României poate retrage autorizaţia acordată unei instituţii de credit în
următoarele situaţii:
a) instituţia de credit nu şi-a început activitatea pentru care a fost autorizată în termen de 1 an
de la data acordării autorizaţiei sau a încetat să mai desfăşoare activitate de mai mult de 6 luni;
b) autorizaţia a fost obţinută pe baza unor informaţii false sau prin orice alt mijloc ilegal;
c) instituţia de credit nu mai îndeplineşte condiţiile care au stat la baza acordării autorizaţiei;
d) instituţia de credit nu mai posedă suficiente fonduri proprii sau există elemente care conduc
la concluzia că într-un termen scurt instituţia de credit nu îşi va mai putea îndeplini obligaţiile faţă
de deponenţi sau alţi creditori şi, în special, nu mai poate garanta siguranţa
fondurilor/instrumentelor financiare care i-au fost încredinţate;
e) ca sancţiune potrivit prevederilor art. 229 alin. (1) lit. e).
Art. 40. - (1) Acţionarii sau membrii instituţiei de credit pot renunţa la autorizaţie, hotărând
dizolvarea şi lichidarea instituţiei de credit.
(2) Lichidarea la iniţiativa acţionarilor sau a membrilor este permisă numai în cazul în care
instituţia de credit nu se află în vreuna din situaţiile de insolvenţă prevăzute de lege pentru
declanşarea falimentului.
(3) Instituţia de credit va comunica Băncii Naţionale a României hotărârea adunării generale a
acţionarilor, respectiv, a membrilor privind dizolvarea şi lichidarea instituţiei de credit, însoţită cel
puţin de un plan de lichidare a activului şi de stingere a pasivului, care să asigure plata integrală a
creanţelor deponenţilor şi ale altor creditori.
(4) Pe baza evaluării planului de lichidare, Banca Naţională a României aprobă dizolvarea şi
lichidarea instituţiei de credit, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (2) şi (3),
confirmând, în acest sens, încetarea valabilităţii autorizaţiei.
Art. 41. - (1) Autorizaţia unei instituţii de credit îşi încetează de drept valabilitatea în
următoarele situaţii:
a) a avut loc o fuziune sau o divizare a instituţiei de credit în urma căreia aceasta îşi încetează
existenţa;
b) a avut loc o transformare a instituţiei de credit în altă categorie de institutele credit;
c) s-a pronunţat o hotărâre de declanşare a procedurii falimentului instituţiei de credit.
(2) Încetarea valabilităţii autorizaţiei unei instituţii de credit, atât în situaţiile prevăzute la alin.
(1), cât şi în situaţia prevăzută la art. 40, se publică de către Banca Naţională a României în
Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în cel puţin două cotidiene de circulaţie naţională.
Art. 42. - (1) Hotărârea Băncii Naţionale a României de retragere a autorizaţiei se comunică în
scris instituţiei de credit, împreună cu motivele care au stat la baza hotărârii, şi se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în cel puţin în două cotidiene de circulaţie
naţională.
(2) Hotărârea de retragere a autorizaţiei produce efecte de la data publicării ei în Monitorul
Oficial al României, Partea a IV-a sau de la o dată ulterioară, specificată în hotărârea respectivă.
Art. 43. - Retragerea autorizaţiei unei instituţii de credit şi, după caz, încetarea valabilităţii
acesteia se notifică Comisiei Europene şi Autorităţii Bancare Europene, precum şi, potrivit art. 88 şi
259, autorităţilor competente din statele membre gazdă.
20
Art. 44. - (1) Ca urmare a retragerii autorizaţiei, dacă instituţia de credit nu se află în vreuna
dintre situaţiile de insolvenţă prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul
instituţiilor de credit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2004 sau, ca urmare a
încetării valabilităţii autorizaţiei instituţiei de credit, în situaţia prevăzută la art. 40 alin. (1), aceasta
intră în lichidare, dispoziţiile cuprinse în secţiunea a 3-a a Capitolului VIII din Titlul III, Partea I,
referitoare la lichidare fiind aplicabile în consecinţă.
(2) De la data intrării în vigoare a hotărârii de retragere a autorizaţiei, respectiv a încetării
valabilităţii autorizaţiei în cazurile prevăzute la art. 40 alin. (1) şi la art. 41 lit. c), instituţia de credit
nu poate desfăşura alte activităţi decât cele strict legate de lichidare.
CAPITOLUL IV
Regimul instituţiilor de credit şi al instituţiilor
financiare din alte state membre
Secţiunea 1
Instituţiile de credit din alte state membre
Art. 45. - (1) Instituţiile de credit autorizate şi supravegheate de autoritatea competentă dintr-un
alt stat membru pot desfăşura în România activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a)-n), prin
înfiinţarea de sucursale sau prin furnizarea de servicii în mod direct, dacă activităţile respective se
regăsesc în autorizaţia acordată de autoritatea competentă din statul membru de origine şi se asigură
respectarea legislaţiei româneşti adoptate în scopul protejării interesului general.
(2) Toate sucursalele înfiinţate pe teritoriul României de către o instituţie de credit cu sediul în
alt stat membru sunt considerate o singură sucursală.
Art. 46. - (1) Pentru înfiinţarea unei sucursale de către o instituţie de credit dintr-un stat
membru nu este necesară obţinerea unei autorizaţii din partea Băncii Naţionale a României şi nici
asigurarea unui capital de dotare la nivelul sucursalei. Supravegherea sucursalei se realizează
potrivit dispoziţiilor cuprinse în Capitolul III şi V din Titlul III, Partea I.
(2) Banca Naţională a României efectuează înregistrarea în registrul instituţiilor de credit a
sucursalelor prevăzute la alin. (1) pe baza notificării prevăzute la art. 48.
Art. 47. - abrogat
Art. 48. - (1) O instituţie de credit autorizată şi supravegheată într-un alt stat membru poate
înfiinţa o sucursală în România pe baza notificării transmise Băncii Naţionale a României de către
autoritatea competentă din statul membru de origine. Înainte de începerea activităţii, în termen de 2
luni de la primirea notificării, Banca Naţională a României comunică instituţiei de credit în cauză,
dacă este cazul, lista actelor normative din România, adoptate în scopul protejării interesului
general, care reglementează condiţii specifice în care anumite activităţi pot fi desfăşurate.
(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie însoţită de următoarele date şi informaţii:
a) un program de activitate al sucursalei, incluzând cel puţin tipurile de activităţi care urmează
să fie desfăşurate de aceasta şi structura organizatorică a sucursalei;
b) adresa sediului sucursalei de unde pot fi obţinute documente;
c) identitatea persoanelor responsabile cu conducerea activităţii sucursalei;
d) nivelul fondurilor proprii şi suma cerinţelor de capital ale instituţiei de credit.
21
(3) De la data primirii comunicării Băncii Naţionale a României cu privire la lista actelor
normative prevăzute la alin. (1) sau, în lipsa unei comunicări, de la data expirării termenului de 2
luni prevăzut la alin. (1), sucursala poate să înceapă activitatea.
(4) Orice intenţie de modificare a informaţiilor prevăzute la alin. (2) lit. a)-c), se notifică în scris
Băncii Naţionale a României de către instituţia de credit în cauză, cu cel puţin o lună înainte de data
la care modificarea urmează să fie efectuată; în acest termen Banca Naţională a României comunică
instituţiei de credit, dacă este necesar, noile condiţii în care activitatea urmează să fie desfăşurată pe
teritoriul României.
Art. 49. - Furnizarea de servicii în mod direct de către o instituţie de credit autorizată şi
supravegheată într-un alt stat membru poate fi realizată pe baza notificării transmise Băncii
Naţionale a României de către autoritatea competentă din statul membru de origine, cuprinzând
activităţile pe care instituţia de credit intenţionează să le desfăşoare în România.
Art. 50. - În scopul exercitării activităţilor specifice, instituţia de credit dintr-un alt stat membru
poate utiliza pe teritoriul României denumirea pe care o utilizează şi în statul membru de origine.
Dacă există pericolul unor confuzii, în scopul asigurării unei clarificări corespunzătoare, Banca
Naţională a României poale solicita ca denumirea să fie însoţită de o menţiune explicativă.
Art. 51. - (1) Sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din alte state membre le sunt
aplicabile:
a) dispoziţiile privind secretul profesional în domeniul bancar cuprinse în Capitolul II din
Titlul II, Partea I;
b) dispoziţiile art. 102 alin. (2) privind deschiderea contului curent la Banca Naţională a
României;
c) dispoziţiile art. 103 privitoare la elementele de identificare a instituţiei de credit;
d) reglementările Băncii Naţionale a României în materia supravegherii lichidităţii instituţiilor
de credit;
e) reglementările în domeniul statistic şi cel al politicii monetare emise de Banca Naţională a
României.
(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. a) se aplică şi instituţiilor de credit din alte state membre care
furnizează servicii în mod direct în România.
Art. 52. - (1) Sucursalele instituţiilor de credit din alte state membre publică în limba română
documentele contabile ale instituţiei de credit de care aparţin - situaţiile financiare anuale, situaţiile
financiare anuale consolidate, raportul întocmit de organele de administrare şi/sau conducere şi,
după caz, raportul consolidat, întocmit de organele de administrare şi/sau conducere, opiniile
persoanelor responsabile pentru auditarea situaţiilor financiare anuale şi a situaţiilor financiare
anuale consolidate - întocmite şi auditate conform legislaţiei din statul membru de origine.
(2) Sucursalele prevăzute la alin. (1) nu sunt obligate să publice situaţii financiare anuale
referitoare la activitatea proprie. Totuşi acestor sucursale li se poate solicita să publice anumite date
şi informaţii legate de activitatea proprie, conform reglementărilor specifice emise în domeniu.
Art. 53. - (1) Instituţiile de credit din alte state membre notifică Băncii Naţionale a României
deschiderea de reprezentanţe în România potrivit reglementările emise de aceasta.
(2) Reprezentanţele sunt obligate să-şi limiteze activitatea la acte de cercetare a pieţei, de
reprezentare şi de publicitate şi nu pot efectua nici un fel de activităţi supuse dispoziţiilor prezentei
ordonanţe de urgenţă.
22
Secţiunea a 2-a
Instituţiile financiare din alte state membre
Art. 54. - (1) Instituţiile financiare cu sediul într-un alt stat membru pot desfăşura în România,
activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b)-n), prin înfiinţarea de sucursale sau prin furnizarea de
servicii în mod direct, dacă aceste instituţii financiare sunt filiale ale uneia sau mai multor instituţii
de credit, dacă activităţile respective sunt prevăzute în actele lor constitutive şi dacă sunt îndeplinite
în mod cumulativ următoarele condiţii:
a) societatea-mamă sau societăţile-mamă ale instituţiei financiare sunt autorizate ca instituţii
de credit în statul membru a cărui legislaţie guvernează statutul instituţiei financiare-filială;
b) activităţile în cauză sunt efectiv desfăşurate pe teritoriul aceluiaşi stat membru;
c) societatea-mamă sau societăţile-mamă ale instituţiei financiare deţin 90% sau mai mult din
drepturile de vot ataşate acţiunilor la capitalul social al acesteia;
d) societatea-mamă sau societăţile-mamă ale instituţiei financiare trebuie să îndeplinească
cerinţele autorităţii competente din statul membru de origine cu privire la administrarea prudentă a
instituţiei financiare-filială şi trebuie să declare, cu acordul acestei autorităţi, că garantează în
solidar obligaţiile asumate de instituţia financiară-filială;
e) instituţia financiară-filială este inclusă, în special în ceea ce priveşte activităţile pe care
urmează să le desfăşoare în România, în supravegherea pe bază consolidată a societăţii-mamă sau,
după caz, a fiecărei societăţi-mamă, în mod deosebit pentru calculul cerinţelor, de fonduri proprii
pentru acoperirea riscurilor prevăzute la art. 126, pentru controlul expunerilor mari şi în scopul
limitării participaţiilor calificate potrivit dispoziţiilor art. 143.
(2) Dispoziţiile art. 45 alin. (2), 48 şi 49 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înfiinţării
unei sucursale, respectiv al furnizării de servicii în mod direct în România de către o instituţie
financiară dintr-un alt stat membru. Notificarea transmisă Băncii Naţionale a României include în
acest caz şi atestarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (f).
(3) În cazul înfiinţării unei sucursale, prin excepţie de la dispoziţiile art. 48 alin. (2) lit. d),
informaţiile care se notifică sunt cele referitoare la nivelul fondurilor proprii ale instituţiei
financiare-filială şi nivelul fondurilor proprii şi al cerinţelor de capital, la nivel consolidat, ale
instituţiei de credit, societate-mamă.
Art. 55. - Supravegherea instituţiei financiare-filială, inclusiv a sucursalei înfiinţate pe teritoriul
României, se asigură de către autoritatea competentă din statul membru de origine, în condiţiile
prevăzute în Capitolul III şi Capitolul V din Titlul III, Partea I şi cu aplicarea corespunzătoare a
secţiunii a 3-a din prezentul capitol.
Art. 56. - În cazul în care Banca Naţională a României este informată de către autoritatea
competentă din statul membru de origine cu privire la faptul că o instituţie financiară nu mai
îndeplineşte oricare dintre condiţiile prevăzute la art. 54 alin. (1), activităţile desfăşurate în
România de respectiva instituţie financiară nu mai beneficiază de regimul prevăzut în prezenta
secţiune, intrând sub incidenţa legislaţiei româneşti care reglementează desfăşurarea respectivelor
activităţi, dacă este cazul.
Art. 57. - Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător şi filialelor dintr-un stat
membru ale instituţiilor financiare prevăzute la art. 54.
Art. 58. - abrogat
23
Secţiunea a 3-a
Competenţele Băncii Naţionale a României
Art. 59. - (1) Instituţiile de credit din alte state membre care au deschis o sucursală pe teritoriul
României trebuie să raporteze periodic Băncii Naţionale a României, pentru scopuri statistice, date
şi informaţii privind activităţile desfăşurate în România, potrivit reglementărilor emise de aceasta.
(2) În exercitarea competenţelor privind supravegherea lichidităţii şi a celor privind adoptarea
măsurilor necesare pentru implementarea politicii monetare, prevăzute la art. 209, Banca Naţională
a României poate solicita ca sucursalele instituţiilor de credit din alte state membre să furnizeze
aceleaşi informaţii ca şi instituţiile de credit, persoane juridice române, pentru aceste scopuri.

Art. 60. - (1) Dacă Banca Naţională a României constată că o instituţie de credit din alt stat
membru, care are o sucursală sau furnizează servicii în mod direct în România, nu respectă
dispoziţiile legale adoptate în România în legătură cu care este competentă Banca Naţională a
României, aceasta solicită instituţiei de credit în cauză să ia măsuri de remediere a situaţiei,
stabilind şi termenul de remediere a acesteia.
(2) Dacă instituţia de credit în cauză nu întreprinde măsurile necesare pentru conformare, Banca
Naţională a României informează în consecinţă autoritatea competentă din statul membru de origine
în vederea dispunerii de către aceasta a măsurilor considerate corespunzătoare.
(3) Dacă instituţia de credit persistă în încălcarea legislaţiei româneşti în vigoare, contrar
măsurilor luate de statul membru de origine, comunicate Băncii Naţionale a României, sau datorită
faptului că aceste măsuri se dovedesc a fi inadecvate sau nu se pot aplica în România, Banca
Naţională a României, după informarea autorităţii competente din statul membru de origine, are
dreptul să dispună măsurile corespunzătoare pentru a preveni sau sancţiona faptele de încălcare a
dispoziţiilor legale şi, dacă este cazul, pentru împiedicarea instituţiei de credit în culpă de a iniţia
noi tranzacţii pe teritoriul României. Banca Naţională a României comunică aceste măsuri instituţiei
de credit în cauză.
Art. 61. - Dispoziţiile art. 59 şi 60 nu afectează competenţele altor autorităţi române de a
dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea sau sancţionarea faptelor comise pe teritoriul
României, care sunt contrare dispoziţiilor legale în vigoare adoptate în scopul protejării interesului
general şi altor dispoziţii de ordine publică, astfel de măsuri putând include interzicerea desfăşurării
de către instituţia de credit în culpă a oricăror activităţi viitoare pe teritoriul României.
Art. 62. - (1) Orice măsură adoptată conform dispoziţiilor art. 60 sau art. 61 ce implică
sancţiuni sau restricţii ale exercitării liberei prestări de servicii trebuie să fie motivată corespunzător
şi comunicată instituţiei de credit în cauză.
(2) Măsurile dispuse de Banca Naţională a României potrivit alin. (1) pot fi contestate în
condiţiile prevăzute în Capitolul IX din Titlul III, Partea I.
Art. 63. - (1) Înainte de a urma procedura prevăzută la art. 60, Banca Naţională a României ia,
în cazuri de urgenţă, orice măsuri preventive necesare protejării intereselor deponenţilor,
investitorilor şi ale altor persoane care beneficiază de serviciile furnizate de instituţia de credit.
Aceste măsuri se comunică de îndată Comisiei Europene, Autorităţii Bancare Europene şi
autorităţilor competente din alte state membre interesate.
(2) Banca Naţională a României este obligată să modifice sau să revoce măsurile adoptate
potrivit alin. (1) ca urmare a unei decizii a Comisiei Europene în acest sens, luată după consultarea
autorităţilor competente din alte state membre implicate.
24
Art. 64. - Dacă Banca Naţională a României este informată de autoritatea competentă din statul
membru de origine asupra faptului că autorizaţia unei instituţii de credit care desfăşoară activitate
pe teritoriul României a fost retrasă sau şi-a încetat valabilitatea în orice alt mod, Banca Naţională a
României întreprinde măsurile necesare pentru a împiedica instituţia de credit în cauză să mai
iniţieze noi tranzacţii pe teritoriul României şi pentru a asigura protejarea interesului deponenţilor şi
al altor creditori.
Art. 65. - Banca Naţională a României informează Comisia Europeană şi Autoritatea Bancară
Europeană cu privire la numărul şi natura cazurilor în care au fost dispuse măsuri potrivit
dispoziţiilor art. 60.
Art. 66. - Dispoziţiile prezentei secţiuni nu împiedică instituţiile de credit cu sediul în alte state
membre să-şi facă publicitate în România prin intermediul oricăror mijloace de comunicare
disponibile, în condiţiile respectării prevederilor legale de interes general din România privind
forma şi conţinutul publicităţii.
CAPITOLUL V
Regimul instituţiilor de credit din state terţe
Art. 67. - (1) Instituţiile de credit având sediul social în state terţe pot desfăşura activităţi în
România numai dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:
a) activitatea se desfăşoară prin înfiinţarea unei sucursale, cu aplicarea corespunzătoare a
dispoziţiilor art. 45 alin. (2);
b) sucursala este autorizată de Banca Naţională a României;
c) autoritatea competentă din statul de origine nu se opune înfiinţării sucursalei în România;
d) sunt respectate dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementărilor emise în
aplicarea acesteia.
(2) Activităţile ce pot fi desfăşurate prin intermediul sucursalei din România sunt prevăzute în
autorizaţia acordată de Banca Naţională a României, cu respectarea dispoziţiilor Secţiunii 1 a
Capitolului II din prezentul Titlul şi nu pot excede obiectului de activitate al instituţiei de credit,
autorizat de autoritatea competentă din statul terţ de origine.
(3) Activitatea sucursalei din România este supusă supravegherii prudenţiale a Băncii Naţionale
a României, în condiţiile prevăzute în Capitolul IV din Titlul III, Partea I.
Art. 68. - Sucursala înfiinţată în România poate utiliza denumirea instituţiei de credit utilizată în
statul terţ de origine. Dacă există pericolul unor confuzii, în scopul asigurării unei clarificări
corespunzătoare, Banca Naţională a României solicită ca această denumire să fie însoţită de o
menţiune explicativă.
Art. 69. - (1) Cerinţele de autorizare şi cele privind desfăşurarea activităţii cuprinse în
Capitolele II şi III din prezentul titlu se aplică în mod corespunzător sucursalelor instituţiilor de
credit din state terţe, cu precizările cuprinse în dispoziţiile care urmează.
(2) Banca Naţională a României acordă autorizaţie sucursalei din România a unei instituţii de
credit dintr-un stat terţ numai dacă este încredinţată că instituţia de credit poate asigura desfăşurarea
activităţii pe teritoriul României în condiţii de siguranţă şi cu respectarea cerinţelor unei
administrări prudente şi sănătoase şi că sunt asigurate condiţii adecvate pentru realizarea
supravegherii.
25
(21
) Prevederile art.37 alin.(4) se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte solicitarea
de informaţii referitoare la persoanele şi entităţile implicate sau având legătură cu proiectul de
autorizare a sucursalei instituţiei de credit din statul terţ.
(3) Banca Naţională a României notifică Comisiei Europene, Autorităţii Bancare Europene şi
Comitetului Bancar European orice autorizaţie acordată unei sucursale a unei instituţii de credit cu
sediul într-un stat terţ.
Art. 70. - Capitalul iniţial al sucursalei se asigură prin punerea la dispoziţia acesteia, în formă
bănească, a capitalului de dotare de către instituţia de credit din statul terţ, la nivelul prevăzut prin
reglementările Băncii Naţionale a României, care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 5
milioane euro.
Art. 71. - (1) Instituţia de credit din statul terţ trebuie să desemneze cel puţin două persoane
care să asigure conducerea activităţii sucursalei din România şi care sunt împuternicite să angajeze
legal, în România, instituţia de credit. Aceste persoane trebuie să dispună de reputaţie şi experienţă
adecvate pentru exercitarea responsabilităţilor încredinţate. Dispoziţiile cuprinse în cap. I din titlul
II partea I referitoare la persoanele care asigură conducerea instituţiilor de credit se aplică în mod
corespunzător.
(2) Conducerea sucursalei şi documentele necesare pentru realizarea supravegherii trebuie să fie
situate pe teritoriul României, la adresa sediului înregistrat.
Art. 72. - (1) La evaluarea calităţii instituţiei de credit din statul terţ, inclusiv a persoanelor care
deţin participaţii calificate la respectiva instituţie de credit, se au în vedere criteriile prevăzute la art.
26 alin. (1), care se aplică în mod corespunzător, precum şi cel puţin următoarele:
a) nivelul fondurilor proprii, al cerinţelor de capital şi lichiditatea instituţiei de credit:
b) dispoziţiile legale sau măsuri de natură administrativă existente în statul de origine al
instituţiei de credit sau dificultăţi în aplicarea acestor dispoziţii sau măsuri, din perspectiva
eventualelor impedimente în exercitarea de către Banca Naţională a României a supravegherii
sucursalei.
(2) Dacă între instituţia de credit din statul terţ şi alte persoane fizice sau juridice există legături
strânse, Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă aceste legături nu împiedică
exercitarea eficientă a funcţiilor sale de supraveghere.
Art. 73. - Orice modificări semnificative la nivelul acţionariatului instituţiei de credit din statul
terţ sau ale persoanelor aflate în legături strânse cu aceasta, inclusiv cele decurgând dintr-un proces
de fuziune sau de divizare în care este implicată instituţia de credit din statul terţ, implică o nouă
evaluare din partea Băncii Naţionale a României, putând atrage retragerea autorizaţiei acordate
sucursalei din România, dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile care au stat la baza autorizării
acesteia.
Art. 74. - Autorizaţia acordată unei sucursale a unei instituţii de credit dintr-un stat terţ poate fi
retrasă de Banca Naţională a României, în condiţiile prevăzute la art. 39.
Art. 75. - (1) Autorizaţia sucursalei unei instituţii de credit dintr-un stat terţ îşi încetează
valabilitatea în următoarele situaţii:
a) instituţia de credit în cauză sau, în situaţia în care aceasta este implicată mtr-un proces de
fuziune/divizare În urma căreia îşi încetează existenţa, entitatea, rezultată, renunţă la autorizaţie,
hotărând dizolvarea şi lichidarea sucursalei;
b) în urma unor procese de reorganizare la nivelul instituţiei de credit sau al grupului din care
face parte, inclusiv procese de fuziune sau de divizare, activitatea sucursalei din România este
26
preluată de o altă instituţie de credit sau de o sucursală din România a unei instituţii de credit dintrun alt stat membru sau dintr-un stat terţ;
c) autorizaţia acordată instituţiei de credit este retrasă de autoritatea competentă din statul de
origine sau îşi încetează valabilitatea în orice mod;
d) s-a pronunţat o hotărâre de deschidere a procedurii falimentului instituţiei de credit sau o
altă procedură care implică lichidarea acesteia.
(2) În cazurile prevăzute la lit. a) şi b), instituţia de credit trebuie să notifice Băncii Naţionale a
României decizia sa privind dizolvarea şi lichidarea sucursalei din România şi să transmită acesteia
cel puţin un plan de lichidare a activului şi de stingere a pasivului, care să asigure plata integrală a
creanţelor deponenţilor şi ale altor creditori.
(3) Hotărârea de dizolvare şi lichidare nu produce efecte decât după confirmarea de către Banca
Naţională a României a încetării valabilităţii autorizaţiei, care se comunică instituţiei de credit în
cauză.
(4) Dispoziţiile art. 41 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
Art. 76. - (1) Sucursalele instituţiilor de credit din state terţe trebuie să publice în limba română
documentele contabile ale instituţiei de credit de care aparţin - situaţiile financiare anuale, situaţiile
financiare anuale consolidate, raportul întocmit de organele de administrare şi/sau conducere şi,
după caz, raportul consolidat, întocmit de organele de administrare şi/sau conducere, opiniile
persoanelor responsabile cu auditarea situaţiilor financiare anuale şi a situaţiilor financiare anuale
consolidate - întocmite şi auditate conform legislaţiei din statul terţ.
(2) Dacă cerinţele din statul terţ cu privire la întocmirea documentelor contabile prevăzute la
alin. (1) sunt conforme sau echivalente cu cele prevăzute de reglementările contabile adoptate la
nivelul Uniunii Europene, sucursala din România a instituţiei de credit din statul terţ respectiv nu
este obligată să publice situaţiile financiare anuale referitoare la activitatea proprie, dacă, în condiţii
de reciprocitate, instituţiile de credit din statele membre beneficiază de acelaşi tratament în statul
terţ respectiv. Acestor sucursale li se poate solicita să publice anumite date şi informaţii legate de
activitatea proprie, conform reglementărilor contabile emise în temeiul prevederilor Legii
contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) În cazul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (2), sucursalele instituţiilor de credit din
state terţe trebuie să publice situaţii financiare anuale referitoare la activitatea proprie.
Art. 77. - (1) Dispoziţiile cuprinse în Titlul II, Partea I se aplică în mod corespunzător
sucursalelor instituţiilor de credit din state terţe cărei au fost autorizate să-şi desfăşoare activitatea
în România, în condiţiile prevăzute prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de
urgenţă.
(2) Banca Naţională a României poate excepta de la aplicarea unor cerinţe prudenţiale,
sucursalele instituţiilor de credit din unele state terţe, dacă în urma evaluării efectuate se constată că
în statul terţ de origine există un cadru de reglementare prudenţial echivalent celui stabilit prin
prezenta ordonanţă de urgenţă şi prin reglementările emise în aplicarea acesteia şi că autoritatea
competentă din acest stat exercită o supraveghere adecvată a instituţiei de credit, inclusiv în ceea ce
priveşte activitatea sucursalei din România.
(3) Regimul prevăzut la alin. (2) poate fi aplicat numai în condiţii de reciprocitate şi fără ca prin
acesta să se instituie un tratament mai favorabil decât cel prevăzut pentru instituţiile de credit din
alte state membre care desfăşoară activitate în România.
Art. 78. - (1) Instituţiile de credit din state terţe notifică Băncii Naţionale a României
deschiderea de reprezentanţe în România, în condiţiile prevăzute prin reglementările emise de
aceasta.
27
(2) Reprezentanţele trebuie să-şi limiteze activitatea la cercetarea pieţei, reprezentare şi
publicitate şi nu pot efectua nici un fel de activităţi prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.
Art. 79. - Dacă prin acordurile încheiate, la nivelul Uniunii Europene cu state terţe este prevăzut
un alt regim în privinţa instituţiilor de credit din aceste state care desfăşoară activitate în statele
membre, decât cel prevăzut în prezenta ordonanţă de urgenţă, prevederile acestor acorduri se aplică
cu prioritate.
CAPITOLUL VI
Desfăşurarea activităţii în afara teritoriului României
Secţiunea 1
Înfiinţarea de sucursale şi prestarea de servicii în alte state membre
Art. 80. - (1) Instituţiile de credit autorizate şi supravegheate de Banca Naţională a României
pot desfăşura în alte state membre, activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a)-n), prin înfiinţarea
de sucursale sau prin prestarea de servicii în mod direct, fără a fi necesară autorizarea lor de către
autoritatea competentă din statul membru gazdă, dacă activităţile respective se regăsesc în
autorizaţia acordată de Banca Naţională a României.
(2) Dispoziţiile art. 45 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
Art. 81. - (1) Instituţia de credit, persoană juridică română, care intenţionează să înfiinţeze o
sucursală într-un alt stat membru, trebuie să transmită Băncii Naţionale a României o notificare în
acest sens, însoţită de următoarele date şi informaţii:
a) statul membru pe teritoriul căruia urmează să fie înfiinţată sucursala;
b) un program de activitate al sucursalei, incluzând cel puţin tipurile de activităţi care urmează
să fie desfăşurate de aceasta şi structura organizatorică a sucursalei;
c) adresa sediului sucursalei de unde pot fi obţinute documente;
d) identitatea persoanelor desemnate să asigure conducerea sucursalei şi informaţii privind
reputaţia şi experienţa profesională a acestora.
(2) În termen de 3 luni de la primirea notificării, Banca Naţională a României transmite
autorităţii competente din statul membru gazdă informaţiile primite şi informează în consecinţă
instituţia de credit, cu excepţia cazului în care, având în vedere activităţile ce urmează să fie
desfăşurate de sucursală, are motive să considere că structura administrativă sau situaţia financiară a
instituţiei de credit sunt inadecvate; în acest caz, poate să se opună înfiinţării sucursalei, refuzând,
în consecinţă, să transmită informaţii către autoritatea competentă din statul membru gazdă.
(3) Pe lângă informaţiile furnizate de instituţia de credit potrivit alin. (1), Banca Naţională a
României comunică autorităţii competente din statul membru gazdă şi informaţii privind nivelul
fondurilor proprii şi al cerinţelor de capital ale instituţiei de credit.
(4) Dacă Banca Naţională a României refuză transmiterea informaţiilor către autoritatea
competentă din statul membru gazdă informează în consecinţă instituţia de credit şi comunică
acesteia motivele care au stat la baza deciziei sale, în termenul prevăzut la alin. (2).
(5) Actul prin care se comunică refuzul transmiterii informaţiilor, precum şi lipsa unui răspuns
din partea Băncii Naţionale a României în termen de 3 luni de la primirea notificării din partea
instituţiei de credit, pot fi contestate în condiţiile prevăzute în Capitolul IX din Titlul III, Partea I.
28
Art. 82. - (1) Sucursala poate să înceapă activitatea de la data la care instituţiei de credit,
persoană juridică română, i se comunică de către autoritatea competentă din statul membru gazdă,
dacă este cazul, condiţiile în care, în scopul protejării interesului general, activităţile pot fi
desfăşurate în statul membru gazdă sau, în lipsa unei asemenea comunicări, la expirarea unui
termen de 2 luni de la primirea de către autoritatea competentă respectivă a informaţiilor
comunicate de Banca Naţională a României.
(2) Orice intenţie de modificare a informaţiilor furnizate de instituţia de credit, persoană juridică
română, potrivit art. 81 alin. (1) lit. b)-d) se notifică de către aceasta Băncii Naţionale a României şi
autorităţii competente din statul membru gazdă, cu cel puţin o lună înainte de data la care
modificarea urmează să fie efectuată; în acest termen, Banca Naţională a României decide potrivit
art. 81 alin. (2), putând să se opună continuării activităţii sucursalei în noile condiţii.
Art. 83. - (1) Instituţia de credit, persoană juridică română, care intenţionează să presteze pentru
prima dată servicii în mod direct într-un alt stat membru, notifică acest lucru Băncii Naţionale a
României. Notificarea trebuie să indice statul membru gazdă şi activităţile prevăzute la art. 18 alin.
(1) lit. a)-n) pe care instituţia de credit intenţionează să le desfăşoare în acest stat membru.
(2) Instituţia de credit, persoană juridică română, poate să presteze servicii în mod direct într-un
alt stat membru din momentul efectuării notificării prevăzute la alin. (1).
(3) În termen de o lună de la primirea notificării conform alin. (1), Banca Naţională a României
o transmite autorităţii competente din statul membru gazdă.
Art. 84. - Banca Naţională a României informează Comisia Europeană şi Autoritatea Bancară
Europeană cu privire la numărul şi natura cazurilor în care aceasta s-a opus înfiinţării de către o
instituţie de credit, persoană juridică română, a unei sucursale într-un alt stat membru sau
continuării desfăşurării activităţii unei astfel de sucursale.
Art. 85. - (1) Dacă Banca Naţională a României este sesizată de către autoritatea competentă
din statul membru gazdă asupra faptului că, deşi avertizată, o instituţie de credit, persoană juridică
română, care are o sucursală sau care prestează în mod direct servicii pe teritoriul statului membru
respectiv nu respectă prevederile legale adoptate în acei stat membru, care implică competenţele
autorităţii în cauză, Banca Naţională a României întreprinde, de îndată, măsurile necesare pentru a
se asigura că instituţia de credit în culpă încetează comiterea faptelor sesizate. Natura acestor
măsuri se comunică autorităţii competente din statul membru gazdă.
(2) În situaţia în care, contrar măsurilor dispuse de Banca Naţională a României sau datorită
faptului că astfel de măsuri se dovedesc a fi inadecvate sau nu se pot aplica în statul membru gazdă,
instituţia de credit, persoană juridică română, în culpă persistă în încălcarea prevederilor legale
prevăzute la alin. (1), aceasta este supusă măsurilor sau sancţiunilor dispuse de către autoritatea
competentă din statul membru respectiv, cu informarea prealabilă a Băncii Naţionale a României,
inclusiv, dacă este cazul, restricţiei de a iniţia noi tranzacţii pe teritoriul acelui stat membru.
(3) Actele emise de autorităţile competente din statul membru gazdă prin care sunt dispuse
măsuri sau sunt aplicate sancţiuni asupra instituţiei de credit, persoană juridică română, potrivit alin.
(2) sunt recunoscute şi produc efecte de plin drept în România.

Art. 86. - Instituţia de credit, persoană juridică română, care desfăşoară activitate pe teritoriul
altui stat membru este supusă dispoziţiilor legale în vigoare în statul membru gazdă, adoptate în
scopul protejării interesului general şi măsurilor sau sancţiunilor dispuse de autorităţile statului
membru respectiv, astfel de măsuri putând să includă interzicerea desfăşurării de către instituţia de
credit în culpă a oricăror activităţi viitoare pe teritoriul statului membru gazdă.
29
Art. 87. - (1) Înainte de a urma procedura prevăzută la art. 85, autoritatea competentă din statul
membru gazdă poate lua, în cazuri de urgenţă, măsuri preventive necesare protejării intereselor
deponenţilor, investitorilor şi altor persoane care beneficiază de serviciile furnizate de o instituţie de
credit, persoană juridică română, care-şi desfăşoară activitatea pe teritoriul statului membru
respectiv, asupra cărora Banca Naţională a României este informată în cel mai scurt timp.
(2) La solicitarea Comisiei Europene, Banca Naţională a României comunică opinia sa cu
privire la măsurile preventive adoptate potrivit alin. (1).
Art. 88. - Banca Naţională a României informează autorităţile competente din statele membre
gazdă cu privire la retragerea autorizaţiei unei instituţii de credit persoană juridică română, care
desfăşoară activitate pe teritoriul altor state membre, inclusiv cu privire la consecinţele retragerii
autorizaţiei sau cu privire la încetarea valabilităţii autorizaţiei, după caz.
Art. 89. - (1) Instituţiile financiare, persoane juridice române, pot desfăşura în alte state
membre, activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b)-n), prin deschiderea de sucursale sau prin
prestarea de servicii în mod direct, dacă:
a) aceste instituţii financiare sunt filiale ale uneia sau mai multor instituţii de credit, persoane
juridice române;
b) activităţile respective sunt prevăzute în actele constitutive ale instituţiei financiare;
c) sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prevăzute la art. 54 alin. (1) lit. a)-e), care se
aplică în mod corespunzător.
(2) Dispoziţiile art. 45 alin. (2) şi 81-83 se aplică în mod corespunzător instituţiilor financiare
din România prevăzute la alin. (1).
(3) Verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1) se realizează de către Banca
Naţională a României, care atestă îndeplinirea acestora concomitent cu efectuarea notificării potrivit
dispoziţiilor art. 81, respectiv ale art. 83. Prin excepţie de la dispoziţiile art. 81 alin. (3), notificarea
cuprinde informaţii privind nivelul fondurilor proprii ale instituţiei financiare-filială şi nivelul
fondurilor proprii şi al cerinţelor de capital, la nivel consolidat, ale instituţiei de credit, persoană
juridică română, societate-mamă.
(4) Supravegherea instituţiei financiare-filială se asigură de către Banca Naţională a României
în conformitate cu dispoziţiile art. 23-31, 172-174, 234-223 şi 225.
(5) În situaţia în care instituţia financiară nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la
alin. (1), Banca Naţională a României notifică autoritatea competentă din statul membru gazdă, caz
în care activităţile desfăşurate în statul membru gazdă de către respectiva instituţie financiară intră
sub incidenţa legislaţiei acelui stat, dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă nemaifiind incidente.
(6) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi filialelor din România ale
instituţiilor financiare prevăzute la alin. (1).
(7) - abrogat
Art. 90. - Dispoziţiile art. 84-88 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înfiinţării de
sucursale sau prestării de servicii într-un alt stat membru de către instituţiile financiare cu sediul în
România prevăzute la art. 89.
Secţiunea a 2-a
Deschiderea de sucursale în state terţe
Art. 91. - (1) Instituţiile de credit, persoane juridice române, pot desfăşura activităţile prevăzute în
autorizaţia acordată de Banca Naţională a României pe teritoriul unui stat terţ, numai prin
30
înfiinţarea unei sucursale. Pentru scopurile prezentei ordonanţe de urgenţă, toate unităţile
operaţionale înfiinţate pe teritoriul unui stat terţ sunt considerate o singură sucursală.
(2) Înfiinţarea unei sucursale într-un stat terţ este supusă aprobării prealabile a Băncii Naţionale
a României, conform reglementărilor emise de aceasta.
(3) Banca Naţională a României poate respinge cererea de aprobare a înfiinţării sucursalei dacă,
pe baza informaţiilor deţinute şi a documentaţiei prezentate de instituţia de credit, persoană juridică
română, consideră ca:
a) instituţia de credit nu dispune de un management adecvat sau de o situaţie financiară
corespunzătoare, în raport cu activitatea propusă a fi desfăşurată prin intermediul sucursalei;
b) cadrul legislativ existent în statul terţ şi/sau modul de aplicare a acestuia împiedică
exercitarea de către Banca Naţională a României a funcţiilor sale de supraveghere;
c) instituţia de credit înregistrează o evoluţie necorespunzătoare a indicatorilor de prudenţă
bancară sau nu îndeplineşte alte cerinţe stabilite prin prezenta ordonanţă de urgenţă sau prin
reglementările emise în aplicarea acesteia.
(4) Orice modificare a elementelor care sunt avute în vedere la aprobarea înfiinţării sucursalei
este supusă aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României.
CAPITOLUL VII
Autorizarea în situaţii speciale
Secţiunea 1
Fuziunea şi divizarea
Art. 92. - Fuziunea sau divizarea instituţiilor de credit, persoane juridice române, se efectuează
potrivit dispoziţiilor legale în materie şi cu respectarea reglementărilor Băncii Naţionale a
României.
Art. 93. - (1) Fuziunea se poate realiza:
a) între două sau mai multe instituţii de credit;
b) între instituţii de credit şi instituţii financiare;
c) între instituţii de credit şi societăţi prestatoare de servicii auxiliare.
(2) Operaţiunile de fuziune şi de divizare sunt supuse aprobării prealabile a Băncii Naţionale a
României potrivit reglementărilor emise de aceasta.
(3) Fuziunea sau divizarea pot fi înregistrate în Registrul Comerţului numai după obţinerea
aprobării prealabile din partea Băncii Naţionale a României.
(4) În cadrul procesului de aprobare prealabilă, Banca Naţională a României analizează
documentele prezentate, precum şi toate celelalte informaţii disponibile pentru a se asigura că sunt
îndeplinite cerinţele prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 94. - La evaluarea unei operaţiuni de fuziune sau de divizare se au în vedere, fără a fi
limitative, următoarele:
a) îndeplinirea condiţiilor pentru autorizarea unei instituţii de credit;
b) adecvarea capitalului la nivelul instituţiei/instituţiilor de credit rezultate;
c) transparenţa structurii instituţiei/instituţiilor de credit rezultate, astfel încât aceasta să
permită desfăşurarea unei supravegheri eficiente;
d) calitatea persoanelor care asigură administrarea şi/sau conducerea instituţiei/instituţiilor de
credit rezultate.
31
Art. 95. - (1) Instituţiile de credit, persoane juridice române, care se înfiinţează ca rezultat al
fuziunii sau al divizării, precum şi instituţiile de credit care continuă să existe în urma unei
asemenea operaţiuni, trebuie să îndeplinească toate condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de
urgenţă şi de reglementările emise în aplicarea acesteia.
(2) Instituţiile de credit, persoane juridice române, care se înfiinţează trebuie să obţină
autorizaţie din partea Băncii Naţionale a României.
Art. 96. - Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător oricărei operaţiuni în
care este implicată o instituţie de credit, persoană juridică română, care are drept rezultat un transfer
total sau semnificativ al patrimoniului acesteia, indiferent de modalitatea în care se realizează o
astfel de operaţiune.
Secţiunea a 2-a
Transformarea unei alte entităţi la instituţie de credit
Abrogată
Art. 97 – 100 - abrogate
TITLUL II
CERINŢE OPERAŢIONALE
CAPITOLUL I
Organizare şi conducere
Art. 101. - (1) În activitatea lor, instituţiile de credit se supun reglementărilor şi măsurilor
adoptate de Banca Naţională a României în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute de Legea nr.
312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României.
(2) Instituţiile de credit trebuie să-şi organizeze întreaga activitate în conformitate cu regulile
unei practici bancare prudente şi sănătoase, cu cerinţele legii şi ale reglementărilor emise în
aplicarea acesteia.
Art. 102. - (1) Instituţiile de credit se constituie şi funcţionează în condiţiile prevăzute de
legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale şi cu respectarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Fiecare instituţie de credit are obligaţia de a deschide cont curent la Banca Naţională a
României, înainte de începerea activităţii, conform reglementărilor emise de aceasta.
Art. 103. - În toate actele sale oficiale, instituţia de credit se identifică printr-un minim de date,
conform legislaţiei aplicabile, cu menţionarea numărului şi datei de înmatriculare în registrul
instituţiilor de credit prevăzut la art. 417.
Art. 104. - Cadrul de administrare al unei instituţii de credit, procesele de identificare,
administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor, mecanismele de control intern, precum şi
politicile şi practicile de remunerare ale acesteia se stabilesc prin actele constitutive şi
reglementările sale interne, în conformitate cu legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale şi cu
respectarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementărilor emise în aplicarea
acesteia.
32
Art. 105. - Actul constitutiv şi reglementările interne ale instituţiei de credit se transmit Băncii
Naţionale a României, în condiţiile prevăzute prin reglementări.
Art. 106. - Fără a se aduce atingere principiilor, regulilor şi practicilor agreate la nivelul Uniunii
Europene în materie de guvernanţă corporatistă în instituţiile de credit, aşa cum rezultă acestea din
reglementările emise de Banca Naţională a României, consiliul de administraţie şi directorii sau,
după caz, comitetul de supraveghere şi directoratul instituţiei de credit au competenţele şi atribuţiile
prevăzute de legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale, şi sunt responsabili de ducerea la
îndeplinire a tuturor cerinţelor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă şi de reglementările
emise în aplicarea acesteia.

Art. 107. - (1) Dacă instituţia de credit optează pentru sistemul unitar de administrare, în
conformitate cu legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale, conducerea instituţiei de credit este
delegată de către consiliul de administraţie la cel puţin 2 directori.
(2) Dacă instituţia de credit optează pentru sistemul dualist de administrare, directoratul este
format din cel puţin 3 membri, în conformitate cu legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale.
(3) Directorii instituţiei de credit sau, după caz, membrii directoratului trebuie să exercite
exclusiv funcţia pentru care au fost numiţi, cu excepţia directorilor instituţiei de credit care a optat
pentru sistemul unitar de administrare, care pot fi şi administratori, şi a situaţiei în care persoana în
cauză îndeplineşte alte funcţii în cadrul entităţilor aflate în acelaşi perimetru de consolidare
prudenţială cu instituţia de credit;
(4) - abrogat
Art. 108. - (1) Membrii consiliului de administraţie şi directorii sau, după caz, membrii
consiliului de supraveghere şi ai directoratului unei instituţii de credit, precum şi persoanele
desemnate să asigure conducerea structurilor care privesc activităţile de administrare şi control al
riscurilor, audit intern, conformitate, trezorerie, creditare, precum şi orice alte activităţi care pot
expune instituţia de credit unor riscuri semnificative trebuie să dispună de o bună reputaţie şi
experienţă adecvată naturii, extinderii şi complexităţii activităţii instituţiei de credit şi
responsabilităţilor încredinţate şi trebuie să îşi desfăşoare activitatea în conformitate cu regulile unei
practici bancare prudente şi sănătoase.
(2) Responsabilităţile de conducere şi/sau administrare pot fi exercitate numai de persoane
fizice.
(3) Fiecare dintre persoanele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie aprobată de Banca Naţională a
României înainte de începerea exercitării responsabilităţilor, potrivit reglementărilor emise în acest
sens.
(4) Membrii consiliului de administraţie sau, după caz, ai consiliului de supraveghere trebuie să
dispună, la nivel colectiv, de calificare şi competenţă adecvate pentru a fi în măsură să se pronunţe
în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la toate aspectele legate de activitatea desfăşurată de
instituţia de credit, asupra cărora trebuie să decidă potrivit competenţelor lor.
(5) Persoanele desemnate în calitate de administratori, directori, membri ai consiliului de
supraveghere sau ai directoratului, după caz, trebuie să exercite efectiv responsabilităţile de
administrare şi/sau de conducere ce le revin.
Art. 109. - Banca Naţională a României are autoritatea de a analiza în ce măsură sunt respectate
condiţiile minime prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă şi reglementările emise în aplicarea
acesteia, de a evalua toate circumstanţele şi informaţiile legate de activitatea, reputaţia, integritatea
33
morală şi de experienţa persoanelor prevăzute la art. 108 şi de a decide dacă, atât la nivel individual,
cât şi la nivel colectiv, cerinţele prevăzute sunt îndeplinite.
Art. 110. - (1) În afară de condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare referitoare la
administratorii sau, după caz, la membrii consiliului de supraveghere, o persoană nu poate fi aleasă
în consiliul de administraţie sau, după caz, în consiliul de supraveghere al unei instituţii de credit,
iar dacă a fost aleasă, decade din mandatul său în următoarele situaţii:
a) persoana îndeplineşte o altă funcţie în cadrul instituţiei de credit în cauză, cu excepţia
cazului în care, în cazul sistemului unitar, este şi director al acesteia;
b) în ultimii 5 ani, persoanei i s-a retras de către autoritatea de supraveghere aprobarea de a
exercita responsabilităţi de administrare şi/sau conducere într-o instituţie de credit, o instituţie
financiară sau o societate de asigurare/reasigurare sau o altă entitate care desfăşoară activitate în
sectorul financiar ori a fost înlocuită din funcţia exercitată în astfel de entităţi din motive care îi pot
fi imputate;
c) îi este interzis, printr-o dispoziţie legală, o hotărâre judecătorească sau o decizie a unei alte
autorităţi, să exercite responsabilităţi de administrare şi/sau conducere într-o entitate de natura celor
prevăzute la lit. b) ori să desfăşoare activitate în unul dintre domeniile specifice acestor entităţi.
(2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi directorilor care nu sunt
membri ai consiliului de administraţie şi, după caz, membrilor directoratului.
CAPITOLUL II
Secretul profesional în domeniul bancar şi relaţia cu clientela
Art. 111. - (1) Instituţia de credit este obligată să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor
faptelor, datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea desfăşurată, precum şi asupra oricărui fapt,
dată sau informaţie, aflate la dispoziţia sa, care privesc persoana, proprietatea, activitatea, afacerea,
relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor ori informaţii referitoare la conturile clienţilor -
solduri, rulaje, operaţiuni derulate -, la serviciile prestate sau la contractele încheiate cu clienţii.
(2) În înţelesul prezentului capitol se consideră client al unei instituţii de credit, orice persoană
cu care, în desfăşurarea activităţilor prevăzute la art. 18 şi la art. 20, instituţia de credit a negociat o
tranzacţie, chiar dacă respectiva tranzacţie nu s-a finalizat şi orice persoană care beneficiază de
serviciile unei instituţii de credit, inclusiv persoanele care au beneficiat în trecut de serviciile unei
instituţii de credit.
Art. 112. - (1) Orice persoană care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere ori
care participă la activitatea unei instituţii de credit are obligaţia să păstreze confidenţialitatea asupra
oricărui fapt, date sau informaţii la care se referă art. 111, de care a luat cunoştinţă în cursul
exercitării responsabilităţilor ei în legătură cu instituţia de credit.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) nu au dreptul de a folosi sau de a dezvălui nici în timpul
activităţii şi nici după încetarea acesteia, fapte sau date care, dacă ar deveni publice, ar dăuna
intereselor ori prestigiului unei instituţii de credit sau ale unui client al acesteia.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi persoanelor care obţin informaţii de natura celor
arătate, din rapoarte ori alte documente ale instituţiei de credit.
Art. 113. - (1) Obligaţia de păstrare a secretului profesional în domeniul bancar nu poate fi
opusă unei autorităţi competente în exercitarea atribuţiilor sale de supraveghere la nivel individual
sau, după caz, consolidat ori subconsolidat.
34
(2) Informaţii de natura secretului bancar pot fi furnizate, în măsura în care acestea sunt
justificate de scopul pentru care sunt cerute ori furnizate, în următoarele situaţii:
a) la solicitarea titularului de cont sau a moştenitorilor acestuia, inclusiv a reprezentanţilor
legali şi/sau statutari, ori cu acordul expres al acestora;
b) în cazurile în care instituţia de credit justifică un interes legitim;
c) la solicitarea scrisă a altor autorităţi sau instituţii ori din oficiu, dacă prin lege specială
aceste autorităţi sau instituţii sunt îndrituite, în scopul îndeplinirii atribuţiilor lor specifice, să
solicite şi/sau să primească astfel de informaţii şi sunt identificate clar informaţiile care pot fi
furnizate de către instituţiile de credit în acest scop;
d) la solicitarea scrisă a soţului titularului de cont, atunci când face dovada că a introdus în
instanţa o cerere de împărţire a bunurilor comune, sau la solicitarea instanţei;
e) la solicitarea instanţei, în scopul soluţionării diferitelor cauze deduse judecăţii;
f) la solicitarea executorului bancar, în scopul realizării executării silite, pentru existenţa
conturilor debitorilor urmăriţi.
(3) În cererea scrisă adresată instituţiei de credit, conform alin. (2) lit. c), trebuie să se precizeze
temeiul legal al solicitării de informaţii, identitatea clientului la care se referă informaţiile
confidenţiale care se solicită, categoria informaţiilor solicitate şi scopul pentru care se solicită
acestea.
(4) Personalul instituţiei de credit nu poate utiliza în folos personal sau în folosul altuia, direct
ori indirect, informaţii confidenţiale de natura celor prevăzute la art. 111, pe care le deţine sau de
care a luat cunoştinţă în orice mod.
Art. 114. - Instituţiile de credit sunt obligate să furnizeze informaţii de natura secretului bancar,
după începerea urmăririi penale împotriva unui client, la solicitarea scrisă a procurorului sau a
instanţei judecătoreşti ori, după caz, a organelor de cercetare penală, cu autorizarea procurorului.
Art. 115. - Nu se consideră încălcări ale obligaţiei de păstrare a secretului bancar:
a) furnizarea de date agregate, astfel încât identitatea şi informaţiile privind activitatea fiecărui
client nu pot fi identificate;
b) furnizarea de date structurilor constituite sub forma centralei riscurilor bancare, centralei
incidentelor de plată sau fondului de garantare a depozitelor, organizate în condiţiile legii;
c) furnizarea de date auditorului financiar al instituţiei de credit;
d) furnizarea de informaţii la cererea instituţiilor de credit corespondente, dacă aceste
informaţii au legătură cu operaţiunile derulate prin conturile de corespondent;
e) furnizarea de date şi informaţii entităţilor aparţinând grupului din care face parte instituţia
de credit, necesare pentru organizarea supravegherii pe bază consolidată şi pentru combaterea
spălării banilor şi a finanţării terorismului;
f) transmiterea de către Centrala riscurilor bancare a Băncii Naţionale a României a
informaţiilor existente în baza sa de date instituţiilor de credit.
Art. 116. - Persoanele abilitate să solicite şi/sau să primească informaţii de natura secretului
bancar potrivit prezentului capitol, sunt obligate să păstreze confidenţialitatea acestora şi le pot
utiliza numai în scopul pentru care le-au solicitat sau le-au fost furnizate, potrivit legii.
Art. 117. - (1) Instituţiile de credit pot derula tranzacţii cu clienţii doar pe baze contractuale,
acţionând într-o manieră prudentă şi cu respectarea legislaţiei specifice în domeniul protecţiei
consumatorului.
(2) Documentele contractuale trebuie să fie redactate astfel încât să permită clienţilor
înţelegerea tuturor termenilor şi condiţiilor contractuale, în special a prestaţiilor la care aceştia se
35
obligă potrivit contractului încheiat. Instituţiile de credit nu pot pretinde clientului dobânzi,
penalităţi, comisioane, ori alte costuri şi speze bancare, dacă plata acestora nu este stipulată în
contract.
(3) – abrogat
Art. 118. – abrogat
Art. 119. - Instituţiile de credit nu pot condiţiona acordarea de credite sau furnizarea altor
produse/servicii clienţilor de vânzarea sau cumpărarea, acţiunilor sau a altor titluri de
capital/instrumentelor financiare emise de instituţia de credit sau de o altă entitate aparţinând
grupului din care face parte instituţia de credit ori de acceptarea de către client a unor alte
produse/servicii oferite de instituţia de credit sau de o entitate aparţinând grupului acesteia, care nu
au legătură cu operaţiunea de creditare sau cu produsul/serviciul solicitat.
Art. 120. - Contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate
de o instituţie de credit constituie titluri executorii.
Art. 121. - Fiecare instituţie de credit întocmeşte şi păstrează la sediul social sau la sucursalele
acesteia un exemplar al documentelor contractuale, documentaţia internă aferentă tranzacţiilor
derulate, evidenţa zilnică a înregistrărilor pentru fiecare client din care să rezulte cel puţin
caracteristicile tranzacţiilor derulate şi soldul datorat clientului sau instituţiei de credit şi orice
informaţii privitoare la relaţiile sale de afaceri cu clienţii şi cu alte persoane pe care Banca
Naţională a României le poate prevedea prin reglementări.
CAPITOLUL III
Cerinţe pentru acoperirea riscurilor
Secţiunea 1
Nivelul de aplicare
Art. 122. - Instituţiile de credit trebuie să respecte cerinţele prevăzute la art. 24 şi art. 126, în
secţiunile a 6-a, a 7-a şi a 8-a din prezentul capitol şi cele prevăzute în Capitolul V din prezentul
titlu, la nivel individual şi/sau, după caz, consolidat ori sub-consolidat. Aplicarea de către o
instituţie de credit a acestor cerinţe, la nivel individual şi/sau, după caz, consolidat ori subconsolidat, se stabileşte prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
Secţiunea a 2-a
Fondurile proprii şi nivelul minimul acestora pentru
acoperirea riscurilor
Art. 123. - În scopul asigurării stabilităţii şi siguranţei activităţii desfăşurate şi/sau îndeplinirii
obligaţiilor asumate, fiecare instituţie de credit trebuie să menţină un nivel adecvat al fondurilor sale
proprii, potrivit art. 126.
36
Art. 124. - Elementele care intră în calculul fondurilor proprii, condiţiile şi limitele în care
acestea pot fi luate în considerare şi situaţiile în care pot fi depăşite aceste limite, elementele care se
deduc la calculul fondurilor proprii şi orice alte cerinţe de determinare a acestora, sunt stabilite prin
reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, atât la nivel individual, cât şi la
nivel consolidat.
Art. 125. - Orice referire la noţiunea de fonduri proprii cuprinsă în prezenta ordonanţă de
urgenţă, în reglementările sau în alte acte de aplicare emise în baza acestei ordonanţe de urgenţă se
consideră a fi făcută la conceptul de fonduri proprii stabilit prin reglementările emise în acest sens.
Art. 126. - (1) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor art. 23 şi competenţelor Băncii Naţionale a
României prevăzute la art. 226, instituţiile de credit trebuie să dispună, în măsura şi condiţiile
prevăzute prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, de un nivel al
fondurilor proprii, care să se situeze în permanenţă cel puţin la nivelul cerinţelor de capital stabilite
pentru acoperirea, după caz, a riscului de credit, inclusiv a riscului de credit al contrapartidei, a
riscului de diminuare a valorii creanţei, a riscului de poziţie, a riscului de decontare/livrare, a
riscului valutar, a riscului de marfă şi a riscului operaţional.
(2) Prin reglementări se stabilesc metodologiile de determinare a nivelului cerinţelor de capital
pentru acoperirea riscurilor prevăzute la alin. (1), criteriile în funcţie de care acestea se aplică şi
segmentele de activitate vizate de respectivele metodologii.
Secţiunea a 3-a
Riscul de credit
Art. 127. - La calculul cerinţelor de capital pentru acoperirea riscului de credit, instituţiile de
credit pot utiliza, pentru determinarea valorii ponderate la risc a expunerilor, abordarea standard
sau, cu aprobarea Băncii Naţionale a României, abordarea bazată pe modele interne de rating.
Art. 128. - Metodologia de determinare a valorii ponderate la risc a expunerilor prin utilizarea
abordării standard se stabileşte prin reglementări emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. 129. - (1) În cazul abordării standard, calitatea creditului, inclusiv pentru expunerile
securitizate, se poate determina prin raportarea la evaluările realizate de instituţii externe de
evaluare a creditului sau de către agenţii de creditare a exportului, recunoscute ca eligibile de către
Banca Naţională a României, pe baza unor criterii specifice, prevăzute în reglementările emise în
aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) O instituţie externă de evaluare a creditului care a fost recunoscută ca eligibilă în acest scop
de către autoritatea competentă dintr-un alt stat membru sau de către Comisia Naţională a Valorilor
Mobiliare, poate fi recunoscută ca eligibilă de Banca Naţională în România, fără a mai fi necesară o
altă evaluare.
(3) Banca Naţională a României face publică o prezentare a procesului de evaluare şi lista
instituţiilor externe de evaluare a creditului recunoscute ca eligibile.
Art. 130. - (1) Metodologia de determinare a valorii ponderate la risc a expunerilor prin
utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating şi condiţiile minime în care poate fi aprobată
utilizarea acestei metode se stabilesc prin reglementări emise în aplicarea prezentei ordonanţe de
urgenţă.
37
(2) Instituţiile de credit pot obţine aprobarea în vederea utilizării abordării bazate pe modele
interne de rating, numai dacă demonstrează Băncii Naţionale a României că sistemele
implementate, de administrare şi de rating pentru riscul de credit, sunt conforme standardelor şi
cerinţelor minime de evaluare a conformităţii, stabilite prin reglementări emise în aplicarea
prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3) Dacă o instituţie de credit nu mai îndeplineşte condiţiile în care a obţinut aprobarea pentru
utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating trebuie să prezinte Băncii Naţionale a
României un plan adecvat de înlăturare a deficienţelor sau să probeze că efectele generate de
neîndeplinirea condiţiilor nu sunt semnificative.
Art. 131. - Dacă o instituţie de credit, persoană juridică romană, este instituţie de credit-mamă
la nivelul Uniunii Europene sau este o filială a unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii
Europene ori a unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, iar la nivelul
grupului din care face parte se utilizează în mod unitar abordarea bazată pe modele interne de
rating, Banca Naţională a României poate permite ca îndeplinirea cerinţelor minime stabilite să fie
asigurată de către societatea-mamă şi filialele acesteia considerate împreună.
Art. 132. - Dacă o instituţie de credit, persoană juridică română, este instituţie de credit-mamă
la nivelul Uniunii Europene sau este filială a unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii
Europene ori a unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene şi dacă se
intenţionează utilizarea la nivel de grup a abordării bazate pe modele interne de rating, Banca
Naţională a României cooperează cu autorităţile competente ale diferitelor entităţi care fac parte din
grup, inclusiv în vederea acordării aprobării pentru utilizarea abordării respective, în condiţiile
prevăzute la art. 182-188.
Art. 133. - (1) Instituţia de credit care a obţinut aprobarea pentru utilizarea abordării bazate pe
modele interne de rating, trebuie să implementeze această abordare pentru toate expunerile.
(2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), Banca Naţională a României poate aproba
implementarea graduală a abordării bazate pe modele interne de rating, în condiţiile stabilite prin
reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Aceste condiţii trebuie să asigure
că acest tratament nu este utilizat în mod selectiv de către instituţia de credit, în scopul de a obţine
un nivel mai redus al cerinţelor sale de capital.
(3) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), instituţiile de credit care au obţinut aprobarea pentru
utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating, pot utiliza, cu aprobarea Băncii Naţionale a
României, abordarea standard pentru anumite clase de expuneri, în condiţiile prevăzute prin
reglementări.
Art. 134. - Atât în cazul utilizării abordării standard, cât şi în cazul utilizării abordării bazate pe
modele interne de rating, tratamentul specific aplicabil următoarelor categorii de expuneri se
stabileşte prin reglementări emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă:
a) expuneri care beneficiază de o protecţie a creditului;
b) expuneri securitizate şi poziţii din securitizare;
c) expuneri din tranzacţii cu instrumente financiare derivate, din tranzacţii de răscumpărare,
din tranzacţii cu termen lung de decontare, din tranzacţii de împrumutări marjă, din operaţiuni de
dare de titluri/mărfuri cu împrumut şi din operaţiuni de luare de titluri/mărfuri cu împrumut.
Secţiunea a 4-a
Riscurile de piaţă
38
Art. 135. - Metodele de determinare a cerinţelor de capital pentru acoperirea riscurilor de
poziţie, a riscului de decontare/livrare, a riscului valutar şi a riscului de marfă se stabilesc prin
reglementări emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. 136. - (1) Banca Naţională a României poate permite unei instituţii de credit să-şi calculeze
cerinţele de capital pentru riscul de poziţie, riscul valutar şi/sau riscul de marfă utilizând propriile
modele interne sau o combinaţie a acestora cu metodele stabilite prin reglementările emise în
aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă şi stabileşte condiţiile în care pot fi utilizate astfel de
modele.
(2) Fiecare instituţie de credit trebuie să solicite şi să obţină aprobarea Băncii Naţionale a
României pentru utilizarea propriilor modelelor interne, în condiţiile stabilite prin reglementările
emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
Secţiunea a 5-a
Riscul operaţional
Art. 137. - Instituţiile de credit trebuie să dispună în permanenţă de fonduri proprii pentru
acoperirea riscului operaţional la care sunt expuse.

Art. 138. - (1) În vederea determinării cerinţei de capital pentru acoperirea riscului operaţional,
instituţiile de credit pot utiliza abordarea de bază sau, cu aprobarea Băncii Naţionale a României,
abordarea standard, abordarea standard alternativă sau abordarea avansată de evaluare.
(2) Metodologia de determinare a cerinţei de capital pentru acoperirea riscului operaţional
potrivit abordărilor prevăzute la alin. (1) şi, după caz, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească
instituţiile de credit pentru utilizarea abordărilor respective sunt prevăzute în reglementările emise
în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. 139. - Instituţiile de credit pot să utilizeze, cu acordul Băncii Naţionale a României, o
combinaţie a abordărilor prevăzute la art. 138 alin. (1), în condiţiile stabilite prin reglementările
emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. 140. - Dispoziţiile art. 131 şi 132 se aplică în mod corespunzător în cazul utilizării
abordării avansate de evaluare la determinarea cerinţelor de capital pentru acoperirea riscului
operaţional.
Secţiunea a 6-a
Expuneri mari
Art. 141. - Instituţiile de credit sunt obligate să respecte în permanenţă cerinţele privind
expunerile mari stabilite prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. 142. - Fiecare instituţie de credit trebuie să dispună de proceduri administrative şi contabile
riguroase şi de mecanisme adecvate de control intern pentru identificarea şi înregistrarea tuturor
expunerilor mari şi a modificărilor ulterioare ale acestora, conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe
39
de urgenţă şi ale reglementărilor aplicabile, şi pentru monitorizarea acestor expuneri în conformitate
cu politicile proprii privind expunerile.
Secţiunea a 7-a
Participaţii calificate ale instituţiilor de credit
Art. 143. - (1) Valoarea unei participaţii calificate a unei instituţii de credit, persoană juridică
română, într-o entitate, alta decât o instituţie de credit, o instituţie financiară, o societate de
asigurare, o societate de reasigurare sau o societate ce desfăşoară activităţi care reprezintă o
prelungire directă a activităţii bancare, cum ar fi leasing, factoring, administrare de fonduri de
investiţii, sau care prestează servicii auxiliare activităţii bancare, cum ar fi servicii de procesare de
date, ori desfăşoară alte activităţi similare, nu poate să depăşească 15% din fondurile sale proprii.
(2) Valoarea totală a participaţiilor calificate ale instituţiei de credit, persoană juridică română,
în entităţile prevăzute la alin. (1) nu poate depăşi 50% din fondurile sale proprii.
(3) Limitele prevăzute la alin. (1) şi (2) nu pot fi depăşite decât în situaţii excepţionale, caz în
care Banca Naţională a României dispune instituţiei de credit să-şi majoreze fondurile proprii sau să
întreprindă alte măsuri similare.
(4) Prevederile alin. (1) – (3) se aplică cu respectarea dispoziţiilor art. 122.
Art. 144. - Instituţiile de credit, persoane juridice române, nu pot dobândi participaţii calificate
într-o entitate de natura celor prevăzute la art. 143 alin. (1), dacă în acest fel instituţia de credit
poate exercita controlul asupra entităţii respective.

Art. 145. - Deţinerile temporare de acţiuni în cursul unei operaţiuni de asistenţă sau
restructurare financiară ori în cursul normal al unei operaţiuni de subscriere sau deţinerile temporare
de acţiuni în numele instituţiei de credit, persoană juridică română, dar pe contul altor persoane, nu
se consideră participaţii calificate şi nu sunt luate în calculul limitelor prevăzute la art. 143 alin. (1)
şi (2). De asemenea, investiţiile în acţiuni care nu întrunesc caracteristicile unei imobilizări
financiare nu sunt incluse în acest calcul.

Art. 146. - (1) Este supusă aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României dobândirea de
către instituţia de credit, persoană juridică română, a oricărei participaţii calificate într-o entitate
dintr-un stat terţ dacă, în urma dobândirii, entitatea ar intra în sfera de consolidare prudenţială a
instituţiei de credit, persoană juridică română, conform reglementărilor aplicabile.
(2) Criteriile care stau la baza evaluării intenţiei de dobândire a participaţiilor calificate
prevăzute la alin. (1), au în vedere următoarele:
a) dobândirea participaţiei calificate să nu supună instituţia de credit, persoană juridică română,
la riscuri nejustificate sau să nu împiedice realizarea unei supravegheri eficiente pe bază
consolidată;
b) instituţia de credit, persoană juridică română, să dispună de suficiente resurse financiare şi de
natură organizatorică pentru dobândirea şi administrarea participaţiei calificate.
(3) În cazul în care entitatea din statul terţ prevăzută la alin.(1) este entitate reglementată, Banca
Naţională a României poate colabora cu autoritatea de supraveghere implicată, în condiţiile
prevăzute la art. 262
.
Art. 147. – (1) Participaţiile calificate, altele decât cele supuse aprobării prealabile a Băncii
Naţionale a României conform art. 146, inclusiv cele care, în situaţii excepţionale depăşesc limitele
40
stabilite în condiţiile art. 143 alin. (3), se notifică acesteia în termen de 5 zile de la data dobândirii
lor de către instituţia de credit, persoană juridică română.
(2) În cazul în care o instituţie de credit, persoană juridică română, sau, după caz, societateamamă a acesteia ori persoana fizică sau juridică ce controlează instituţia de credit decide să
achiziţioneze ori să majoreze o participaţie calificată, direct sau indirect, într-o altă instituţie de
credit, o societate de asigurări de viaţă, o societate de asigurări generale, o societate de reasigurare,
o firmă de investiţii sau o societate de administrare a investiţiilor, autorizată într-un alt stat membru
sau, după caz, în alt sector al sistemului financiar, Banca Naţională a României asigură colaborarea
prin consultare reciprocă în toate privinţele cu celelalte autorităţi de supraveghere naţionale sau din
alte state membre implicate, la sesizarea acestora. În acest sens, Banca Naţională a României
furnizează la cerere orice informaţie relevantă şi din oficiu orice informaţie esenţială şi comunică
celorlalte autorităţi de supraveghere implicate opinia sa şi orice rezervă cu privire la decizia de
achiziţie.
Secţiunea a 8-a
Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri
Art. 148. - (1) Fiecare instituţie de credit trebuie să dispună de strategii şi procese interne
formalizate, solide, eficiente şi complete de evaluare şi menţinere în permanenţă a nivelului,
structurii şi distribuţiei capitalului, care, din perspectiva instituţiei de credit, sunt considerate
adecvate pentru acoperirea tuturor riscurilor la care aceasta este sau poate fi expusă, într-un mod
corespunzător naturii şi nivelului acestor riscuri. În acest sens, instituţia de credit trebuie să aibă în
vedere, pe lângă riscurile prevăzute la art. 126, orice alte riscuri aferente activităţii desfăşurate,
precum şi cele datorate unor factori externi acesteia.
(11
) Prevederile alin.(1) se aplică cu respectarea dispoziţiilor art. 122.
(2) Procesele şi strategiile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie supuse unor revizuiri interne
regulate de către instituţia de credit, astfel încât să se asigure că ele rămân în permanenţă
cuprinzătoare şi proporţionale în raport cu natura, extinderea şi complexitatea activităţilor
desfăşurate de respectiva instituţie de credit.
Art. 149. - Instituţiile de credit sunt responsabile pentru procesul intern de evaluare a adecvării
capitalului la profilul de risc propriu.
Secţiunea a 9-a
Alte cerinţe prudenţiale
Art. 150. - (1) Banca Naţională a României poate stabili prin reglementări şi alte cerinţe de
natură prudenţială, precum şi nivelul de aplicare al acestora la instituţiile de credit. Aceste cerinţe
pot viza, fără a fi limitative, următoarele:
a) riscul de lichiditate;
b) operaţiunile instituţiei de credit cu persoanele aflate în relaţii speciale cu aceasta;
c) externalizarea activităţilor instituţiei de credit;
d) ajustările prudenţiale de valoare;
e) modificările operate la nivelul instituţiei de credit faţă de condiţiile care au stat la baza
autorizării acesteia.
(2) În aplicarea dispoziţiilor alin. (1) lit. e), modificările pentru care este necesară obţinerea
aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României, respectiv cele pentru care notificarea ulterioară
41
este suficientă se stabilesc prin reglementările emise în baza prezentei ordonanţe de urgenţă.
Înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor corespunzătoare modificărilor supuse aprobării
prealabile, se realizează numai după obţinerea acestei aprobări.
(3) Prevederile art.37 alin.(4) se aplică şi în privinţa solicitării de informaţii referitoare la
persoanele sau entităţile implicate ori având legătură cu modificările operate în situaţia instituţiei de
credit faţă de condiţiile care au stat la baza autorizării.
Art. 151. - Înfiinţarea de sucursale pe teritoriul României de către instituţiile de credit, persoane
juridice române, şi deschiderea de reprezentanţe în ţară sau în străinătate de către acestea se
realizează în condiţiile prevăzute de reglementările Băncii Naţionale a României. Dispoziţiile art.
53 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
CAPITOLUL IV
Situaţii financiare şi audit
Art. 152. - (1) Instituţiile de credit trebuie să organizeze şi să conducă contabilitatea în
conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi să întocmească situaţii
financiare anuale şi, după caz, situaţii financiare anuale consolidate, care să ofere o imagine fidelă a
poziţiei financiare, a performanţei financiare, a fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte aspecte legate
de activitatea desfăşurată. Evidenţa contabilă şi situaţiile financiare ale unei instituţii de credit
trebuie să reflecte, de asemenea, operaţiunile şi situaţia financiară a sucursalelor şi a filialelor, pe
bază individuală şi, respectiv, pe bază consolidată.
(2) Situaţiile financiare anuale ale instituţiilor de credit şi, după caz, situaţiile financiare anuale
consolidate, trebuie să fie auditate de auditori financiari, în conformitate cu standarde şi practici
acceptate pe plan internaţional.
(3) - abrogat
Art. 153. - Instituţiile de credit sunt obligate să prezinte Băncii Naţionale a României situaţiile
lor financiare, precum şi alte date şi informaţii cerute la termenele şi în forma stabilite prin
reglementări şi instrucţiuni de către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de
supraveghere.
Art. 154. - Banca Naţională a României poate stabili prin reglementări efectuarea de activităţi
de audit la instituţiile de credit în alte scopuri decât cel prevăzut la art. 152 alin. (2) şi standardele
aplicabile în aceste cazuri.
Art. 155. - (1) Auditorii financiari ai instituţiilor de credit trebuie să fie aprobaţi de Banca
Naţională a României.
(2) Banca Naţională a României poate respinge numirea unui auditor financiar dacă apreciază că
acesta nu dispune de experienţă şi/sau independenţă adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor
specifice sau dacă există constatări potrivit cărora acesta nu a respectat cerinţele de conduită etică şi
profesională specifice.
(3) Instituţiile de credit au obligaţia să înlocuiască periodic auditorul financiar sau să solicite
auditorului financiar înlocuirea periodică a coordonatorului echipei care realizează auditul financiar,
conform cerinţelor Băncii Naţionale a României.
42
Art. 156. - (1) Auditorul financiar al unei instituţii de credit trebuie să informeze Banca
Naţională a României de îndată ce, în exercitarea atribuţiilor sale, a luat cunoştinţă despre orice fapt
sau decizie în legătură cu instituţia de credit care:
a) reprezintă o încălcare semnificativă a legii şi/sau a reglementărilor ori a altor acte emise în
aplicarea acesteia, prin care sunt stabilite condiţiile de autorizare sau cerinţe privind desfăşurarea
activităţii;
b) este de natură să afecteze capacitatea instituţiei de credit de a funcţiona în continuare;
c) poate conduce la un refuz din partea auditorului financiar de a-şi exprima opinia asupra
situaţiilor financiare sau la exprimarea de către acesta a unei opinii cu rezerve.
(2) La solicitarea Băncii Naţionale a României, auditorul financiar al instituţiei de credit are
obligaţia să furnizeze orice detalii, clarificări, explicaţii legate de activitatea de audit financiar
desfăşurată.
(3) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) revin auditorului financiar al instituţiei de credit şi în
situaţia în care exercită sarcini specifice într-o entitate care are legături strânse decurgând dintr-o
relaţie de control cu instituţia de credit.
(4) Îndeplinirea cu bună-credinţă de către auditorul financiar a obligaţiei de a informa Banca
Naţională a României conform alin. (1)-(3) nu constituie o încălcare a obligaţiei de păstrare a
secretului profesional, care revine acestuia potrivit legii sau clauzelor contractuale, şi nu poate
atrage răspunderea de orice natură a acestuia.
(5) Banca Naţională a României are acces la orice documente întocmite de auditorii financiari
pe parcursul acţiunii de audit.
Art. 157. - Banca Naţională a României poate retrage aprobarea acordată unui auditor financiar,
în situaţia în care acesta nu îşi îndeplineşte în mod corespunzător atribuţiile prevăzute de lege sau
nu respectă cerinţele de conduită etică şi profesională specifice.
Art. 158. - Banca Naţională a României poate emite reglementări specifice cu privire la relaţia
auditor financiar - autoritate competentă.
CAPITOLUL V
Cerinţe de publicare pentru instituţiile de credit
Art. 159. - (1) În scopul asigurării disciplinei şi transparenţei pieţei, instituţiile de credit trebuie
să facă publice date şi informaţii referitoare la activitatea desfăşurată, în măsura şi condiţiile
prevăzute în reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Instituţiile de credit trebuie să adopte politici formale pentru a se conforma cerinţelor de
transparenţă şi de publicare stabilite şi să dispună de politici de evaluare a gradului de adecvare a
datelor şi informaţiilor publicate, inclusiv în ceea ce priveşte verificarea şi frecvenţa lor. De
asemenea, instituţiile de credit trebuie să adopte politici pentru a evalua dacă informaţiile publicate
oferă participanţilor la piaţă o imagine completă asupra profilului lor de risc; în caz contrar,
instituţiile de credit trebuie să publice informaţiile necesare suplimentar faţă de informaţiile
obligatorii publicate potrivit alin.(1), obligaţie care priveşte, însă, numai informaţii semnificative şi
care nu sunt considerate ca fiind proprietatea instituţiei de credit sau confidenţiale, potrivit
criteriilor tehnice stabilite prin reglementările prevăzute la alin.(1).
43
Art. 160. - Întreprinderile mici şi mijlocii sau orice alte societăţi, solicitante ale unui credit, pot
cere instituţiei de credit să le furnizeze o explicaţie în scris cu privire la încadrarea lor într-un
anumit rating.
Art. 161. - (1) Instituţiile de credit trebuie să facă publice datele şi informaţiile prevăzute la art.
159 cel puţin anual, imediat ce acestea sunt disponibile.
(2) Pe baza criteriilor prevăzute în reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de
urgenţă, instituţiile de credit trebuie să determine dacă este necesară publicarea cu o frecventă mai
mare decât cea prevăzută la alin. (1).
Art. 162. - (1) Modalităţile de publicare a datelor şi informaţiilor necesare, locaţia unde acestea
sunt disponibile şi mijloacele de verificare a respectării cerinţelor de publicare se stabilesc de către
fiecare instituţie de credit. În măsura în care este posibil, instituţiile de credit trebuie să asigure
utilizarea aceloraşi mijloace sau a aceleiaşi locaţii pentru publicarea tuturor datelor şi informaţiilor.
(2) Prezentările echivalente de date şi informaţii realizate de instituţia de credit către piaţă în
baza cerinţelor privind publicarea situaţiilor financiare, listarea la bursă sau alte asemenea cerinţe,
pot fi considerate ca asigurând respectarea cerinţelor de publicare potrivit prezentei ordonanţe de
urgenţă. Dacă datele şi informaţiile nu sunt incluse în situaţiile financiare, instituţiile de credit
trebuie să indice unde pot fi găsite.
Art. 163. - (1) Pentru asigurarea transparenţei şi disciplinei de piaţă, Banca Naţională a
României poate impune unei instituţii de credit măsuri specifice referitoare la:
a) conţinutul datelor şi informaţiilor pe care trebuie să le publice;
b) frecvenţa cu care trebuie să publice unele date şi informaţii şi stabilirea termenelor de
publicare;
c) modalităţile şi formele de publicare, altele decât situaţiile financiare;
d) utilizarea anumitor mijloace de verificare a datelor şi informaţiilor publicate care nu intră în
sfera auditului financiar.

Art. 1631
– Prevederile art. 159 – 163 se aplică cu respectarea dispoziţiilor art.122.
TITLUL III
SUPRAVEGHEREA ŞI CERINŢE DE PUBLICARE PENTRU BANCA
NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
CAPITOLUL I
Supravegherea instituţiilor de credit, persoane juridice române
Art. 164. - În scopul protejării intereselor deponenţilor şi al asigurării stabilităţii şi viabilităţii
întregului sistem bancar, Banca Naţională a României asigură supravegherea prudenţială a
instituţiilor de credit persoane juridice române, inclusiv a sucursalelor acestora înfiinţate în alte
state membre ori în state terţe, prin stabilirea unor norme şi indicatori de prudenţă bancară şi
urmărirea respectării acestora şi a altor cerinţe prevăzute de lege şi de reglementările aplicabile, atât
la nivel individual, cât şi la nivel consolidat sau sub-consolidat, după caz, în vederea prevenirii şi
limitării riscurilor specifice activităţii bancare.
44
Art. 165. - Instituţiile de credit, persoane juridice române, sunt obligate să raporteze Băncii
Naţionale a României datele şi informaţiile necesare pentru evaluarea respectării dispoziţiilor
cuprinse în prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările emise în aplicarea acesteia, la
termenele şi în forma stabilite de aceasta.
Art. 166. - (1) Banca Naţională a României asigură verificarea cadrului de administrare, a
strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate de fiecare instituţie de credit, persoană
juridică română, pentru respectarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale
reglementărilor emise în aplicarea acesteia şi realizează propria evaluare a riscurilor la care
instituţia de credit este sau poate fi expusă.
(2) Pe baza verificării şi evaluării efectuate, Banca Naţională a României determină în ce
măsură cadrul de administrare, strategiile, procesele şi mecanismele implementate de instituţia de
credit, persoană juridică română, şi fondurile proprii deţinute de aceasta asigură o administrare
prudentă şi o acoperire adecvată a riscurilor în raport cu profilul de risc ai instituţiei de credit.
(3) Banca Naţională a României stabileşte frecvenţa şi gradul de detaliere a verificărilor şi
evaluărilor, cu luarea în considerare a principiului proporţionalităţii, respectiv având în vedere
mărimea, importanţa sistemică, natura, extinderea şi complexitatea activităţilor desfăşurate de
fiecare instituţie de credit, persoană juridică română. Verificările şi evaluările se realizează cel puţin
o dată pe an.
Art. 167. - Banca Naţională a României urmăreşte realizarea unei comunicări eficiente cu
fiecare instituţie de credit, persoană juridică română, care să asigure o cunoaştere aprofundată a
activităţii, organizării şi procesului intern al instituţiei de credit de evaluare a adecvării capitalului la
profilul său de risc.
Art. 168. - (1) Banca Naţională a României poate face recomandări instituţiei de credit,
persoană juridică română, în vederea adoptării de măsuri corespunzătoare de către aceasta pentru
îmbunătăţirea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate,
pentru asigurarea unei organizări adecvate a activităţii desfăşurate ori pentru restabilirea sau
susţinerea situaţiei sale financiare, inclusiv în cazul constatării deteriorării indicatorilor financiari şi
de prudenţă ai acesteia. Instituţia de credit trebuie să comunice Băncii Naţionale a României
măsurile întreprinse, în termenele stabilite de aceasta.
(2) Independent de formularea unor recomandări, Banca Naţională a României poate dispune
măsuri de supraveghere şi/sau aplicarea de sancţiuni potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. 169. - Urmărirea respectării de către instituţiile de credit, persoane juridice române, a
cerinţelor de natură prudenţială şi a altor cerinţe prevăzute, de prezenta ordonanţa de urgenţă şi de
reglementările aplicabile se realizează de către Banca Naţională a României pe baza raportărilor
transmise de instituţiile de credit şi prin verificări la faţa locului desfăşurate la sediul instituţiilor de
credit şi al sucursalelor acestora din ţară şi din străinătate.
Art. 170. - (1) Verificările la faţa locului se efectuează de către personalul Băncii Naţionale a
României, împuternicit în acest sens, sau de către auditori financiari sau experţi numiţi de Banca
Naţională a României.
(2) Banca Naţională a României poate stabili, în anumite situaţii, scopul auditului financiar şi
standardele ce trebuie luate în considerare, în condiţiile menţinerii acestuia în aria de competenţă a
auditorului financiar.

45
Art. 171. - (1) Instituţiile de credit, persoane juridice române, sunt obligate să permită
personalului Băncii Naţionale a României şi altor persoane împuternicite să efectueze verificarea să
le examineze evidenţele, conturile şi operaţiunile şi să furnizeze toate documentele şi informaţiile
legate de desfăşurarea activităţii, după cum sunt solicitate de către aceştia.
(2) Instituţiile de credit, persoane juridice române, sunt obligate să transmită Băncii Naţionale a
României orice informaţii solicitate de aceasta, în scopul exercitării competenţelor sale prevăzute de
lege.
Art. 172. - (1) Supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, persoane juridice române, care
desfăşoară activităţi în alte state membre în condiţiile prevăzute în Capitolul VI din Titlul I, Partea
I, în special prin înfiinţarea unei sucursale, este asigurată de Banca Naţională a României, având în
vedere dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu împiedică exercitarea de către autoritatea competentă din statul
membru gazdă a competenţelor ce îi revin pe linia implementării politicii sale monetare, a cerinţelor
de raportare în scopuri statistice şi a celor care rezultă din dispoziţiile alin. (3).
(21
) În exercitarea atribuţiilor sale generale de supraveghere prudenţială, Banca Naţională a
României are în vedere, în mod corespunzător, impactul potenţial al deciziilor sale asupra stabilităţii
sistemului financiar din toate celelalte state membre în cauză, în special în situaţii de urgenţă, pe
baza informaţiilor disponibile la momentul respectiv.
(3) Supravegherea cerinţelor de lichiditate la nivelul sucursalelor înfiinţate în alte state membre
de instituţiile de credit, persoane juridice române, este asigurată de autoritatea competentă din statul
membru gazdă în cooperare cu Banca Naţională a României.
Art. 173. - (1) Pentru supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit din România, care
desfăşoară activitate în alte state membre, în special printr-o sucursală, Banca Naţională a României
colaborează cu autorităţile competente din statele membre gazdă.
(2) În cadrul colaborării prevăzute la alin. (1) se asigură schimbul tuturor informaţiilor
referitoare la administrarea şi la acţionariatul instituţiei de credit, persoană juridică română de
natură să faciliteze supravegherea acesteia şi evaluarea îndeplinirii condiţiilor care au stat la baza
autorizării, precum şi schimbul tuturor informaţiilor de natură să faciliteze verificarea pe o bază
continuă a activităţii instituţiei fie credit, în special în ceea ce priveşte, lichiditatea, solvabilitatea,
schema de garantare a depozitelor, limitarea expunerilor mari, procedurile administrative şi
contabile şi mecanismele de control intern.
(3) Banca Naţională a României poate sesiza, cu privire la situaţiile în care o cerere de
colaborare, în special în vederea schimbului de informaţii, a fost respinsă sau acesteia nu i s-a dat
curs într-un termen rezonabil, Autoritatea Bancară Europeană, care va acţiona potrivit
competenţelor atribuite în temeiul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului
European şi al Consiliului.
Art. 1731
– (1) În cazul în care i se solicită considerarea unei sucursale dintr-un alt stat membru
a unei instituţii de credit, persoană juridică română, ca fiind semnificativă, Banca Naţională a
României trebuie să depună toate diligenţele pentru a ajunge la o decizie comună cu autoritatea
competentă din statul membru gazdă şi, dacă este cazul, cu autoritatea competentă cu supravegherea
consolidată, în considerarea atribuţiilor acesteia din urmă similare celor prevăzute la art. 181 alin.
(1).
(2) Prevederile art. 2101
alin.(2) se aplică în mod corespunzător.
(3) Dacă nu se ajunge la o decizie comună potrivit prevederilor alin.(1), decizia luată de
autorităţile competente din statul membru gazdă este definitivă şi opozabilă Băncii Naţionale a
României, care trebuie să o aplice în mod corespunzător.
46
(4) Desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă nu aduce atingere drepturilor şi
responsabilităţilor autorităţilor competente implicate.
Art. 1732
– (1) Banca Naţională a României comunică autorităţilor competente din statul
membru gazdă pe teritoriul căruia este înfiinţată o sucursală semnificativă de către o instituţie de
credit, persoană juridică română, informaţiile prevăzute la art. 186 alin.(4) lit. c) şi d) şi îndeplineşte
atribuţiile prevăzute la art. 181 lit. c), în cooperare cu autorităţile competente din statul membru
gazdă.
(2) În cazul în care Banca Naţională a României constată prezenţa unei situaţii de urgenţă la
nivelul unei instituţii de credit, potrivit prevederilor art. 183 alin.(1), aceasta alertează în cel mai
scurt timp posibil autorităţile prevăzute la art. 222 alin.(6) şi la art. 2221 alin. (1).
Art. 1733
– (1) În cazul unei instituţii de credit, persoană juridică română, având sucursale
semnificative în alte state membre, dacă nu se aplică prevederile art. 1851
- 1855
, Banca Naţională a
României stabileşte şi conduce un colegiu al supraveghetorilor pentru a facilita cooperarea potrivit
prevederilor art. 173 şi ale art. 1732
.
(2) Stabilirea şi funcţionarea colegiului se bazează pe acorduri scrise stabilite, după consultarea
celorlalte autorităţi competente implicate, de către Banca Naţională a României. Stabilirea modului
de funcţionare operaţională a colegiilor de supraveghetori are în vedere şi ghidurile elaborate în
acest sens de Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni.
(3) Banca Naţională a României decide autorităţile competente participante la o reuniune sau
activitate a colegiului.
(4) Decizia Băncii Naţionale a României trebuie să aibă în vedere relevanţa activităţii de
supraveghere ce urmează a fi planificată sau coordonată de aceste autorităţi, în special impactul
potenţial asupra stabilităţii financiare a sistemului financiar al statelor membre în cauză, prevăzut la
art. 172 alin.(21
), precum şi obligaţiile Băncii Naţionale a României prevăzute la art. 1732
.
(5) Banca Naţională a României îi informează complet, în prealabil, pe toţi membrii colegiului
cu privire la organizarea reuniunilor, la aspectele principale de discutat şi la activităţile ce urmează
a fi analizate. De asemenea, Banca Naţională a României îi informează complet şi la timp pe toţi
membrii colegiului în legătură cu măsurile şi acţiunile întreprinse în cadrul respectivelor reuniuni.
Art. 1734
– În exercitarea competenţelor sale, Banca Naţională a României trebuie să aibă în
vedere convergenţa instrumentelor şi practicilor de supraveghere în aplicarea legii, reglementărilor
şi cerinţelor autorităţilor competente, adoptate în domeniu la nivel naţional şi comunitar. În acest
scop:
a) Banca Naţională a României trebuie să participe la activităţile Autorităţii Bancare
Europene;
b) Banca Naţională a României trebuie să urmeze ghidurile, recomandările, standardele şi
celelalte măsuri agreate la nivelul Autorităţii Bancare Europene sau trebuie să declare motivele
pentru care nu le urmează;
c) atribuţiile prevăzute de lege, conferite Băncii Naţionale a României în calitate de autoritate
competentă la nivel naţional, nu împiedică respectarea obligaţiilor care îi revin în calitate de
membru al Autorităţii Bancare Europene sau a altor obligaţii la nivelul Uniunii Europene în
domeniul supravegherii prudenţiale a instituţiilor de credit.
Art. 174. - (1) Pentru verificarea activităţii sucursalelor înfiinţate în alte state membre de către
instituţiile de credit, persoane juridice române, Banca Naţională a României poate efectua verificări
la sediul acestor sucursale, cu informarea prealabilă a autorităţilor competente din statele membre
47
gazdă sau poate solicita efectuarea verificării de către aceste autorităţi, situaţie în care poate
participa la efectuarea verificării, dacă consideră necesar.
(2) Autoritatea competentă din statul membru gazdă poate efectua, în exercitarea competenţelor
sale, verificări la sediul sucursalelor înfiinţate pe teritoriul statului membru respectiv de instituţiile
de credit, persoane juridice române.
Art. 175. - Pentru supravegherea activităţii sucursalelor înfiinţate în state terţe de instituţiile de
credit, persoane juridice române, Banca Naţională a României cooperează cu autorităţile
competente din aceste state, în condiţiile prevăzute prin acorduri de cooperare încheiate cu acestea.
CAPITOLUL II
Supravegherea pe bază consolidată
Secţiunea 1
Autoritatea competentă cu supravegherea pe bază consolidată
Art. 176. - (1) Supravegherea pe bază consolidată a unei instituţii de credit, persoană juridică
română, este exercitată de Banca Naţională a României în următoarele situaţii:
a) instituţia de credit autorizată de Banca Naţională a României este instituţie de credit-mamă
la nivelul României sau instituţie de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene;
b) instituţia de credit autorizată de Banca Naţională a României are ca societate-mamă o
societate financiară holding-mamă la nivelul României sau o societate financiară holding-mamă la
nivelul Uniunii Europene, fără ca, în acest din urmă caz, societatea-mamă să mai aibă ca filiale alte
instituţii de credit în statele membre;
c) instituţia de credit autorizată de Banca Naţională a României are ca societate-mamă,
înfiinţată în România, o societate financiară holding-mamă la nivelul României sau o societate
financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene şi care este societate-mamă pentru cel puţin
încă o instituţie de credit autorizată într-un alt stat membru;
d) există instituţii de credit autorizate în două sau mai multe state membre, printre care şi
România, ce au ca societăţi-mamă mai multe societăţi financiare holding având sediul social în state
membre diferite şi există o instituţie de credit filială în fiecare dintre aceste state, iar dintre aceste
filiale, instituţia de credit, persoană juridică română, are cel mai mare total al activului bilanţier;
e) instituţia de credit autorizată de Banca Naţională a României are ca societate-mamă o
societate financiară holding care este societate-mamă şi pentru cel puţin o altă instituţie de credit
autorizată în oricare alt stat membru, niciuna dintre aceste instituţii de credit nefiind autorizată în
statul membru în care este înfiinţată societatea financiară holding, iar instituţia de credit autorizată
în România are cel mai mare total al activului bilanţier; această instituţie de credit este considerată,
pentru scopurile supravegherii pe bază consolidată, instituţie de credit controlată de către o societate
financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene.
(2) În anumite cazuri, Banca Naţională a României poate, de comun acord cu autorităţile
competente din alte state membre, să nu aplice criteriile prevăzute la alin. (1) lit. c)-e), dacă
aplicarea acestora ar fi necorespunzătoare, având în vedere instituţiile de credit respective şi
importanţa activităţii desfăşurate de acestea în diferite state, şi să desemneze o altă autoritate
responsabilă cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată. În aceste cazuri, înaintea luării unei
decizii, autorităţile competente trebuie să acorde posibilitatea de a-şi exprima opinia asupra deciziei
respective instituţiei de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau societăţii financiare holding-
48
mamă la nivelul Uniunii Europene ori instituţiei de credit cu cel mai mare total al activului bilanţier,
după caz. Autorităţile competente notifică Comisiei Europene şi Autorităţii Bancare Europene orice
acord încheiat potrivit prevederilor prezentului alineat.
Art. 177. - Instituţiile de credit, persoane juridice române, filiale în România, sunt
supravegheate pe bază sub-consolidată de către Banca Naţională a României, dacă ele însele sau
societăţile-mamă ale acestora, în cazul în care acestea sunt societăţi financiare holding şi
supravegherea pe bază consolidată este exercitată de Banca Naţională a României, potrivit
dispoziţiilor art. 176 alin. (1) lit. c), d) sau e), au într-un stat terţ o filială instituţie de credit,
instituţie financiară sau societate de administrare a investiţiilor sau deţin o participaţie în astfel de
entităţi.
Art. 178. - Aria de cuprindere a consolidării prudenţiale, inclusiv cazurile de excludere din
consolidare, precum şi metodele de consolidare utilizate în scop prudenţial se stabilesc prin
reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. 179. - (1) Societăţile financiare holding sunt incluse în supravegherea pe bază consolidată.
(2) Fără a se aduce atingere prevederilor art. 196 alin. (1), dispoziţiile alin. (1) nu pot fi
interpretate în sensul că Banca Naţională a României are atribuţii de supraveghere pe bază
individuală a societăţii financiare holding.
Art. 180. - (1) În cazul în care o instituţie de credit filială, persoană juridică română, nu este
inclusă în aria de cuprindere a supravegherii pe bază consolidată exercitată de o autoritate
competentă dintr-un alt stat membru, Banca Naţională a României poate solicita societăţii-mamă
informaţii care pot facilita supravegherea respectivei instituţii de credit.
(2) În cazul în care, în supravegherea pe bază consolidată a unei instituţii de credit, persoană
juridică română, nu este inclusă o instituţie de credit filială dintr-un alt stat membru, instituţia de
credit-mamă la nivelul României sau societatea financiară holding-mamă la nivelul României, după
caz, trebuie să furnizeze informaţii care pot facilita supravegherea respectivei instituţii de credit
filială, la solicitarea autorităţilor competente din acel stat membru.
(3) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază
consolidată, poate solicita filialelor unei instituţii de credit sau ale unei societăţii financiare holding,
care nu sunt incluse în aria de cuprindere a consolidării prudenţiale, informaţii de natura celor
prevăzute la art. 194. În acest caz, se aplică procedurile pentru transmiterea şi verificarea
informaţiilor prevăzute la art. 194 şi 195.
(4) Filialele, persoane juridice române, ale unei instituţii de credit sau ale unei societăţi
financiare holding, care nu sunt incluse în aria de cuprindere a consolidării prudenţiale, trebuie să
furnizeze informaţii de natura celor prevăzute la art. 194, la solicitarea autorităţii responsabile cu
supravegherea pe bază consolidată, inclusiv în situaţia în care aceasta este o autoritate competentă
dintr-un alt stat membru.
Art. 181. - (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu
supravegherea pe bază consolidată a instituţiilor de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene,
persoane juridice române, şi a instituţiilor de credit, persoane juridice române, controlate de
societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, are următoarele atribuţii:
a) coordonează colectarea şi difuzarea informaţiilor relevante sau esenţiale în condiţiile
desfăşurării normale a activităţii şi în situaţii de urgenţă;
49
b) planifică şi coordonează activităţile de supraveghere în condiţiile desfăşurării normale a
activităţii, inclusiv în legătură cu activităţile prevăzute la art. 24, 148, 159 - 163, 166, 226, în
cooperare cu autorităţile competente implicate;
c) planifică şi coordonează activităţile de supraveghere, în cooperare cu autorităţile
competente implicate şi, dacă e necesar, cu băncile centrale, pentru pregătirea pentru situaţii de
urgenţă şi pe parcursul acestora, inclusiv pentru cazul unor evoluţii nefavorabile la nivelul
instituţiilor de credit sau al pieţelor financiare, utilizând, dacă este posibil, canalele de comunicare
existente, pentru a facilita managementul respectivelor situaţii de criză;
(11
) În cazul în care Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, nu
îşi îndeplineşte atribuţiile prevăzute la alin. (1) sau dacă autorităţile competente nu colaborează cu
aceasta în măsura necesară îndeplinirii atribuţiilor prevăzute la alin. (1), Banca Naţională a
României şi oricare dintre celelalte autorităţi competente implicate pot supune cazul spre
soluţionare Autorităţii Bancare Europene, potrivit prevederilor art. 19 din Regulamentul (UE) nr.
1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului;
(2) Planificarea şi coordonarea activităţilor de supraveghere, prevăzute la alin.(1) lit. c) includ
măsurile excepţionale prevăzute la art. 188 alin.(1) lit. b), pregătirea evaluărilor comune, punerea în
aplicare a planurilor de urgenţă şi comunicările adresate publicului.
Art. 182. - (1) În cazul cererilor pentru obţinerea aprobării în vederea utilizării modelelor
interne pentru calculul cerinţelor de capital, depuse de o instituţie de credit-mamă la nivelul Uniunii
Europene şi filialele acesteia, sau depuse împreună de filialele unei societăţi financiare holdingmamă la nivelul Uniunii Europene, în condiţiile în care din grup face parte cel puţin o instituţie de
credit, persoană juridică română, Banca Naţională a României şi autorităţile competente cooperează
pentru a decide sau nu aprobarea, precum şi, dacă este cazul, termenii şi condiţiile în care se acordă
aprobarea.
(2) Orice cerere formulată în condiţiile prevăzute la alin. (1) trebuie depusă doar la Banca
Naţională a României, dacă aceasta este autoritatea competentă în sensul art. 181.
(3) Banca Naţională a României trebuie să depună diligenţe pentru a ajunge la o decizie comună
cu celelalte autorităţi competente într-un termen de 6 luni. Decizia comună trebuie motivată în scris
şi comunicată solicitantului de către Banca Naţională a României, dacă aceasta este autoritatea
competentă în sensul art. 181.
(4) Termenul de 6 luni prevăzut la alin. (3) începe să curgă de la data primirii de către Banca
Naţională a României, în calitate de autoritate competentă în sensul art. 181, a cererii de aprobare,
însoţită de documentaţia aferentă, completă din perspectiva reglementărilor emise în aplicarea
prezentei ordonanţe de urgenţă. Banca Naţională a României transmite fără întârziere respectiva
cerere şi documentaţia aferentă celorlalte autorităţi competente.
(5) În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună între autorităţile competente în termen de 6
luni, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă în sensul art. 181, trebuie să
decidă singură cu privire la cererea depusă. Decizia adoptată trebuie motivată în scris, luând în
considerare şi punctele de vedere şi rezervele exprimate de celelalte autorităţi competente pe
parcursul perioadei de 6 luni. Decizia este definitivă şi se comunică solicitantului şi celorlalte
autorităţi competente de către Banca Naţională a României.
(51
) Dacă, până la împlinirea termenului de 6 luni, oricare dintre autorităţile competente
implicate a supus cazul spre soluţionare Autorităţii Bancare Europene, potrivit procedurii de
soluţionare a dezacordurilor prevăzute la art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al
Parlamentului European şi al Consiliului, Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor
consolidant, va amâna luarea unei decizii în aşteptarea deciziei pe care Autoritatea Bancară
Europeană o poate lua potrivit prevederilor art. 19 alin. (3) din regulamentul menţionat. Banca
Naţională a României va lua decizia în conformitate cu decizia Autorităţii Bancare Europene.
50
Termenul de 6 luni se consideră fază de conciliere în sensul art. 19 din Regulamentul (UE) nr.
1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului. Potrivit prevederilor art. 9 pct. (1) lit. b) din
Directiva 2010/78/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 noiembrie 2010 de
modificare a directivelor 98/26/CE, 2002/87/CE, 2003/6/CE, 2003/41/CE, 2003/71/CE,
2004/39/CE, 2004/109/CE, 2005/60/CE, 2006/48/CE, 2006/49/CE şi 2009/65/CE cu privire la
competenţele Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), ale Autorităţii
europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări şi pensii ocupaţionale) şi ale
Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe),
Autoritatea Bancară Europeană va lua o decizie în termen de o lună. Cazul nu va fi supus spre
soluţionare Autorităţii Bancare Europene după împlinirea termenului de 6 luni sau după luarea unei
decizii comune de către autorităţile competente implicate.
(6) Deciziile luate în conformitate cu prevederile alin. (3), precum şi cele luate de autorităţile
competente cu supravegherea pe bază consolidată, în situaţia în care nu s-a ajuns la o decizie
comună, sunt definitive şi opozabile Băncii Naţionale a României, care trebuie să le aplice în mod
corespunzător.
Art. 1821
– (1) Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, trebuie să
depună toate diligenţele pentru a ajunge la o decizie comună cu autorităţile responsabile cu
supravegherea filialelor unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei
societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, în ceea ce priveşte aplicarea
prevederilor art. 148 şi 166, pentru a determina adecvarea fondurilor proprii la nivel consolidat,
deţinute de grup, raportat la situaţia financiară şi profilul de risc ale acestuia, precum şi la nivelul
fondurilor proprii solicitat, potrivit celor prevăzute la art. 226 alin.(3), pentru fiecare entitate din
cadrul grupului bancar şi la nivel consolidat.
(2) Prevederile alin.(1) sunt aplicabile şi în cazul în care Banca Naţională a României este
autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel individual a instituţiilor de credit, persoane
juridice române, care sunt filiale ale unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau
ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene.
Art. 1822
– (1) Decizia comună prevăzută la art. 1821
alin. (1) trebuie luată în termen de 4 luni
de la data transmiterii de către Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor
consolidant, către celelalte autorităţi competente relevante a unui raport referitor la evaluarea
riscului la nivel de grup, în sensul prevederilor art. 148 şi 166. Decizia comună ia în considerare în
mod corespunzător evaluarea riscului filialelor, realizată de autorităţile competente implicate, în
sensul prevederilor art. 148 şi 166.
(2) Decizia comună prevăzută la art. 1821
alin. (1) este inclusă într-un document care cuprinde
motivele pe care se întemeiază şi este transmisă instituţiei de credit-mamă la nivelul Uniunii
Europene de către Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant.
(3) În cazul în care nu se ajunge la acord, Banca Naţională a României, în calitate de
supraveghetor consolidant, la cererea oricăreia dintre celelalte autorităţi competente implicate, va
consulta Autoritatea Bancară Europeană. Banca Naţională a României, în calitate de autoritate
competentă cu supravegherea consolidată, poate consulta Autoritatea Bancară Europeană din
proprie iniţiativă.

Art. 1823
– (1) În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună între autorităţile competente în
termen de 4 luni, decizia cu privire la aplicarea prevederilor art. 148, 166 şi ale art. 226 alin.(3)
trebuie luată, pe bază consolidată, de Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor
consolidant, după luarea în considerare în mod corespunzător a evaluării riscului filialelor, efectuată
de autorităţile competente relevante.
51
(2) Dacă, până la împlinirea termenului de 4 luni prevăzut la alin. (1), oricare dintre autorităţile
competente implicate a supus cazul spre soluţionare Autorităţii Bancare Europene, potrivit
procedurii de soluţionare a dezacordurilor prevăzute la art. 19 din Regulamentul (UE) nr.
1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului, Banca Naţională a României, în calitate de
supraveghetor consolidant, va amâna luarea unei decizii în aşteptarea deciziei pe care Autoritatea
Bancară Europeană o poate lua potrivit prevederilor art. 19 alin. (3) din regulamentul menţionat.
Banca Naţională a României va lua decizia în conformitate cu decizia Autorităţii Bancare
Europene. Termenul de 4 luni se consideră fază de conciliere în sensul art. 19 din Regulamentul
(UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului. Potrivit prevederilor art. 9 pct. (1)
lit. b) din Directiva 2010/78/UE a Parlamentului European şi a Consiliului, Autoritatea Bancară
Europeană va lua o decizie în termen de o lună. Cazul nu va fi supus spre soluţionare Autorităţii
Bancare Europene după împlinirea termenului de 4 luni sau după luarea unei decizii comune de
către autorităţile competente implicate.
Art. 1824
– (1) Decizia referitoare la aplicarea prevederilor art. 148, 166 şi ale art. 226 alin.(3)
se ia, pe bază individuală sau subconsolidată, după caz, de Banca Naţională a României, în calitate
de autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel individual a instituţiilor de credit, persoane
juridice române, care sunt filiale ale unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau
ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, cu luarea în considerare a
punctelor de vedere şi a rezervelor exprimate de supraveghetorul consolidant.
(2) Prevederile art. 1823
alin.(2) se aplică în mod corespunzător.
Art. 1825
– Deciziile prevăzute la art. 1822
– 1824
sunt incluse într-un document care cuprinde
motivele pe care se întemeiază şi iau în considerare evaluările de risc, punctele de vedere şi
rezervele celorlalte autorităţi competente exprimate în cursul celor 4 luni prevăzute la art. 1822
alin.
(1). Documentul este transmis de Banca Naţională a României tuturor autorităţilor competente
implicate, precum şi instituţiei de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene.
Art. 1826
– (1) În cazul în care consultă Autoritatea Bancară Europeană potrivit prevederilor
art. 1822
alin.(3), Banca Naţională a României ţine seama de opinia acestuia şi explică orice abatere
semnificativă de la aceasta.
(2) Banca Naţională a României ţine seama de opiniile Autorităţii Bancare Europene şi explică
orice abatere semnificativă de la acestea, inclusiv în cazul în care consultarea se realizează de altă
autoritate competentă, în calitate de supraveghetor consolidant.
Art. 1827
– (1) Deciziile comune adoptate potrivit prevederilor art. 1821
şi deciziile adoptate
potrivit prevederilor art. 1823
şi 1824
sunt definitive.
(2) În cazul în care Banca Naţională a României nu are calitatea de supraveghetor consolidant,
deciziile comune adoptate în mod similar celor prevăzute la art. 1821
, precum şi deciziile adoptate,
în mod similar celor prevăzute la art. 1823
şi 1824
de către un supraveghetor consolidant, respectiv
de către autorităţi responsabile cu supravegherea la nivel individual a instituţiilor de credit, filiale
ale unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare
holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, sunt definitive şi opozabile Băncii Naţionale a
României, care trebuie să le aplice în mod corespunzător.
Art. 1828
– (1) Deciziile comune adoptate potrivit prevederilor art. 1821
şi deciziile adoptate
potrivit prevederilor art. 1823
şi 1824
trebuie să fie actualizate anual sau în situaţii excepţionale, în
cazul în care o autoritate responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituţii de credit-mamă la
nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii
52
Europene solicită în scris şi motivat Băncii Naţionale a României, în calitate de supraveghetor
consolidant, actualizarea deciziei referitoare la aplicarea prevederilor art. 226 alin.(3).
(2) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel
individual a instituţiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale unei instituţii de credit-mamă
la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii
Europene, poate solicita în scris şi motivat supraveghetorului consolidant actualizarea deciziilor
comune adoptate potrivit prevederilor art. 1821
, precum şi a celor adoptate, în mod similar celor
prevăzute la art. 1823
şi 1824
la nivel consolidat de supraveghetorul consolidant şi, respectiv, la
nivel individual sau subconsolidat de către o altă autoritate responsabilă cu supravegherea filialelor
unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holdingmamă la nivelul Uniunii Europene.
(3) În cazul solicitărilor de actualizare formulate potrivit prevederilor de la alin.(1) şi (2),
acestea pot fi tratate pe bază bilaterală, între Banca Naţională a României şi autoritatea responsabilă
cu supravegherea filialelor unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei
societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau între Banca Naţională a
României şi supraveghetorul consolidant, după caz.
Art. 183 – (1) În cazul apariţiei unei situaţii de urgenţă, inclusiv în cazul unor evoluţii
nefavorabile ale pieţelor financiare, care ar putea pune în pericol lichiditatea pieţei şi stabilitatea
sistemului financiar în oricare dintre statele membre în care entităţile unui grup au fost autorizate
sau în care au fost înfiinţate sucursale semnificative, Banca Naţionale a României, în calitate de
supraveghetor consolidant, alertează în cel mai scurt timp posibil, cu respectarea cerinţelor
referitoare la păstrarea secretului profesional, Autoritatea Bancară Europeană, Comitetul European
pentru Risc Sistemic, înfiinţat prin Regulamentul (UE) nr. 1.092/2010 al Parlamentului European şi
al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudenţială la nivelul Uniunii
Europene a sistemului financiar şi de instituire a Comitetului european pentru risc sistemic, şi
autorităţile prevăzute la art. 222 alin. (6) şi art. 2221
alin. (1) şi le comunică toate informaţiile
esenţiale îndeplinirii atribuţiilor acestora.
(11
) Dacă Banca Naţională a României, în exercitarea atribuţiilor acesteia de bancă centrală,
constată existenţa unei situaţii descrise la alin. (1), alertează în cel mai scurt timp posibil autorităţile
competente cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată a instituţiilor de credit şi Autoritatea
Bancară Europeană.
(12
) În aplicarea prevederilor alin.(1) şi (11
), dacă este posibil, se utilizează canalele de
comunicare existente.
(2) În situaţia în care informaţii care au fost furnizate deja altei autorităţi competente sunt
necesare Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe
bază consolidată, aceasta contactează, dacă este posibil, autoritatea competentă respectivă pentru a
evita duplicarea raportărilor către diversele autorităţi implicate în procesul de supraveghere.
Secţiunea a 2-a
Cooperarea cu alte autorităţi competente
Art. 184. - (1) Pentru a pune bazele şi a facilita o supraveghere eficientă, Banca Naţională a
României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată şi/sau
individuală, încheie acorduri scrise de coordonare şi cooperare cu autorităţile competente din alte
state membre.
53
(2) Aceste acorduri pot prevedea că Banca Naţională a României, în calitate de autoritate
responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, poate reţine în sarcina sa atribuţii suplimentare
şi pot include proceduri privind procesul decizional şi cooperarea cu celelalte autorităţi competente.
Art. 185 – (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă responsabilă cu
autorizarea unei instituţii de credit, persoană juridică română, filială a unei instituţii de credit dintrun alt stat membru, poate, prin acorduri bilaterale, potrivit prevederilor art. 28 din Regulamentul
(UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului, să delege responsabilitatea de
supraveghere autorităţii competente care a autorizat şi supraveghează societatea-mamă, astfel încât
responsabilităţile ce revin pe linia supravegherii filialei respective potrivit prezentei ordonanţe de
urgenţă să revină acesteia din urmă.
(2) Banca Naţională a României notifică Autorităţii Bancare Europene existenţa şi conţinutul
acestor acorduri.
Art. 1851
– (1) Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, stabileşte
colegii de supraveghetori pentru a facilita exercitarea atribuţiilor prevăzute la art. 181 şi 183 alin.(1)
- (12
) şi, cu respectarea cerinţelor referitoare la păstrarea secretului profesional şi a legislaţiei
Uniunii Europene, pentru a asigura coordonarea şi cooperarea corespunzătoare cu autorităţile
competente din state terţe, dacă este cazul.
(2) Autorităţile competente din state terţe pot participa în cadrul colegiilor de supraveghetori
dacă cerinţele referitoare la păstrare secretului profesional sunt considerate echivalente celor
stabilite în Uniunea Europeană de către toate autorităţile competente implicate.
(21
) Pentru a contribui la promovarea şi monitorizarea funcţionării efective, eficiente şi coerente
a colegiilor de supraveghetori, potrivit prevederilor art. 21 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al
Parlamentului European şi al Consiliului, Autoritatea Bancară Europeană poate participa în
colegiile de supraveghetori şi va fi considerată, în acest scop, autoritate competentă.
(3) Colegiile de supraveghetori asigură Băncii Naţionale a României, Autorităţii Bancare
Europene şi celorlalte autorităţi competente implicate cadrul pentru exercitarea următoarelor
atribuţii:
a) schimbul de informaţii dintre autorităţile competente implicate şi, potrivit prevederilor art.
21 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului, cu
Autoritatea Bancară Europeană;
b) convenirea asupra încredinţării voluntare de atribuţii şi a delegării voluntare de
responsabilităţi, dacă este cazul;
c) determinarea programelor de supraveghere pe baza evaluării riscului la nivel de grup în
cadrul procesului desfăşurat de autorităţile competente, de verificare a cadrului de administrare, a
strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate de instituţiile de credit şi de evaluare a
riscurilor la care instituţiile de credit sunt sau ar putea fi expuse;
d) creşterea eficienţei supravegherii prin eliminarea suprapunerii inutile a cerinţelor de
supraveghere, inclusiv în ceea ce priveşte solicitările de informaţii potrivit prevederilor art. 183
alin.(2) şi ale art. 187;
e) aplicarea uniformă a cerinţelor prudenţiale prevăzute la nivel comunitar în privinţa tuturor
entităţilor din cadrul unui grup bancar, fără a se aduce atingere opţiunilor naţionale şi ale
autorităţilor de supraveghere, prevăzute de legislaţia Uniunii Europene;
f) aplicarea prevederilor art. 181 alin.(1) lit. c), cu luarea în considerare a lucrărilor altor
forumuri ce ar putea fi stabilite în acest domeniu.
(4) În cadrul colegiilor de supraveghetori, Banca Naţională a României colaborează în mod
strâns cu celelalte autorităţi competente participante şi cu Autoritatea Bancară Europeană. Cerinţele
54
referitoare la păstrarea secretului profesional nu împiedică Banca Naţională a României să schimbe
informaţii cu celelalte autorităţi competente în cadrul colegiilor de supraveghetori.
(5) Înfiinţarea şi funcţionarea colegiilor de supraveghetori nu aduc atingere drepturilor şi
responsabilităţilor Băncii Naţionale a României în domeniul supravegherii prudenţiale, prevăzute de
prezenta ordonanţă de urgenţă.
Art. 1852
– (1) Înfiinţarea şi funcţionarea colegiilor de supraveghetori se fundamentează pe
acordurile scrise prevăzute la art. 184 şi 185, stabilite în urma consultării autorităţilor competente
implicate de către Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant.
(2) Stabilirea modului de funcţionare operaţională a colegiilor de supraveghetori are în vedere şi
ghidurile elaborate în acest sens de Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni.
Art. 1853
– (1) Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, conduce
reuniunile colegiului de supraveghetori şi decide autorităţile competente participante la o reuniune
sau activitate a colegiului.
(2) Decizia Băncii Naţionale a României luată potrivit prevederilor alin.(1) trebuie să aibă în
vedere importanţa activităţii de supraveghere care urmează să fie planificată sau coordonată pentru
aceste autorităţi şi, în special, impactul potenţial asupra stabilităţii financiare în statele membre,
prevăzut la art. 172 alin.(21
), precum şi obligaţiile prevăzute la art. 1732
.
(3) Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, informează complet
şi în prealabil pe toţi membrii colegiului în legătură cu organizarea reuniunilor, aspectele principale
de discutat şi activităţile ce urmează a fi analizate. De asemenea, Banca Naţională a României
informează complet şi la timp pe toţi membrii colegiului în legătură cu măsurile şi acţiunile
întreprinse în cadrul respectivelor reuniuni.
Art. 1854
– Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, informează
Autoritatea Bancară Europeană, cu respectarea cerinţelor referitoare la păstrarea secretului
profesional, în legătură cu activităţile colegiilor de supraveghetori pe care le stabileşte, inclusiv în
situaţii de urgenţă, şi comunică acestei autorităţi toate informaţiile care prezintă o relevanţă
deosebită pentru asigurarea convergenţei supravegherii.
Art. 1855
– (1) Banca Naţională a României, în cazul în care este autoritate responsabilă cu
supravegherea instituţiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale unei instituţii de creditmamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii
Europene, sau în cazul în care sucursalele din România ale unor instituţii de credit din alte state
membre sunt semnificative potrivit prevederilor art. 2101
, poate participa în colegii de
supraveghetori.
(2) Prevederile art. 1851
se aplică în mod corespunzător.
Art. 186. - (1) Banca Naţională a României cooperează în mod strâns cu celelalte autorităţi
competente. În acest sens, pentru exercitarea atribuţiilor de supraveghere pe bază individuală şi/sau
consolidată ale respectivelor autorităţi, sunt furnizate la cerere toate informaţiile relevante şi din
oficiu toate informaţiile esenţiale.
(11
) Banca Naţională a României cooperează în mod strâns cu Autoritatea Bancară Europeană,
potrivit Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului. Banca
Naţională a României furnizează Autorităţii Bancare Europene, potrivit prevederilor art. 35 din
regulamentul menţionat, toate informaţiile necesare acesteia pentru îndeplinirea atribuţiilor stabilite
de Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind
iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit şi de regulamentul menţionat.
55
(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt considerate esenţiale dacă pot influenţa în mod
semnificativ evaluarea stabilităţii financiare a unei instituţii de credit sau a unei instituţii financiare
dintr-un alt stat membru.
(3) În cazul în care Banca Naţională a României este autoritate responsabilă cu supravegherea
pe bază consolidată a unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau a unei instituţii
de credit controlată de o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, aceasta
furnizează autorităţilor competente din alte state membre, care supraveghează filialele acestor
societăţi-mamă, toate informaţiile relevante. Pentru a determina gradul de detaliere al informaţiilor
relevante este luată în considerare importanţa acestor filiale în cadrul sistemelor financiare din
respectivele state membre.
(4) Informaţiile esenţiale la care se referă alin. (2) includ, în special, următoarele elemente:
a) identificarea structurii grupului, a tuturor instituţiilor de credit semnificative din grup,
precum şi a autorităţilor competente ale instituţiilor de credit din grup;
b) procedurile pentru colectarea informaţiilor de la instituţiile de credit din grup şi pentru
verificarea acestor informaţii;
c) evoluţiile nefavorabile în cadrul instituţiilor de credit sau în cadrul altor entităţi din grup,
care ar putea afecta în mod semnificativ instituţiile de credit din cadrul grupului;
d) principalele sancţiuni şi măsurile excepţionale luate de Banca Naţională a României,
potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, inclusiv cele constând în impunerea, potrivit
art. 226, a unei cerinţe suplimentare de capital, precum şi în impunerea oricărei limitări în utilizarea
abordării avansate de evaluare pentru calculul cerinţelor de capital pentru acoperirea riscului
operaţional.
(5) Banca Naţională a României poate notifica Autorităţii Bancare Europene situaţiile în care:
a) o autoritate competentă nu i-a comunicat informaţii esenţiale;
b) o solicitare de colaborare, în special prin schimb de informaţii relevante, a fost respinsă sau
nu s-a răspuns unei astfel de solicitări într-un termen rezonabil.
Art. 187. - Banca Naţională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea
pe bază individuală a unei instituţii de credit, persoană juridică română, controlate de o instituţie de
credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, contactează, ori de câte ori este posibil, autoritatea
competentă cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată dacă îi sunt necesare informaţii
referitoare la implementarea abordărilor şi metodologiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de
urgenţă şi în reglementările emise în aplicarea acesteia, informaţii pe care respectiva autoritate le-ar
putea deţine deja.
Art. 188. - (1) Banca Naţională a României se consultă cu celelalte autorităţi responsabile cu
supravegherea pe bază individuală şi/sau consolidată a instituţiilor de credit, înaintea luării unei
decizii care este importantă pentru exercitarea atribuţiilor de supraveghere ale autorităţilor
competente respective. Consultarea are în vedere următoarele elemente:
a) modificări în structura acţionariatului, în structura organizatorică, de administrare şi
conducere a instituţiilor de credit dintr-un grup, care necesită aprobare sau autorizare din partea
Băncii Naţionale a României;
b) principalele sancţiuni şi măsurile excepţionale ce urmează a fi luate de Banca Naţională a
României, inclusiv cele constând în impunerea, potrivit art. 226, a unei cerinţe suplimentare de
capital, precum şi în impunerea oricărei limitări în utilizarea abordării avansate de evaluare pentru
calculul cerinţelor de capital pentru acoperirea riscului operaţional.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. b), autoritatea competentă responsabilă cu
supravegherea pe bază consolidată trebuie să fie consultată în toate cazurile.
56
(3) Banca Naţională a României poate decide să nu consulte celelalte autorităţi în cazuri de
urgenţă sau dacă o astfel de consultare poate periclita eficienţa deciziilor. În acest caz, Banca
Naţională a României informează fără întârziere asupra deciziilor luate celelalte autorităţi
competente.
Secţiunea a 3-a
Colaborarea între Banca Naţională a României şi Comisia Naţională a
Valorilor Mobiliare şi atribuţiile acestor autorităţi la nivel naţional
Art. 189. - (1) Pentru a pune bazele şi pentru a facilita o supraveghere eficientă la nivel naţional
a instituţiilor de credit şi a societăţilor de servicii de investiţii financiare, Banca Naţională a
României şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare încheie acorduri scrise de coordonare şi
cooperare.
(2) Aceste acorduri pot prevedea atribuţii suplimentare în sarcina autorităţii responsabile cu
supravegherea pe bază consolidată şi pot include proceduri privind procesul decizional.
(3) Banca Naţională a României, respectiv Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, în calitate
de autorităţi responsabile cu autorizarea unei instituţii de credit, respectiv a unei societăţi de servicii
de investiţii financiare, care sunt filiale ale unei instituţii de credit, persoană juridică română, sau
ale unei societăţi de servicii de investiţii financiare persoană juridică română, pot să-şi delege
reciproc, pe bază de acord, responsabilitatea de supraveghere individuală a filialei respective.
Delegarea responsabilităţii se face întotdeauna către autoritatea competentă cu supravegherea
consolidată.
Art. 190. - Pentru exercitarea atribuţiilor lor de supraveghere pe bază individuală şi/sau
consolidată, Banca Naţională a României şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare îşi furnizează,
la cerere, toate informaţiile relevante şi din oficiu toate informaţiile esenţiale. Prevederile art. 186 se
aplică în mod corespunzător.
Art. 191. - (1) Banca Naţională a României şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare se
consultă reciproc, înaintea luării unei decizii care este importantă pentru exercitarea atribuţiilor lor
de supraveghere pe bază individuală şi/sau consolidată. Consultarea are în vedere următoarele
elemente:
a) modificări în structura acţionariatului, în structura organizatorică de administrare şi
conducere a instituţiilor de credit, respectiv a societăţilor de servicii de investiţii financiare dintr-un
grup, care necesită aprobare sau autorizare din partea Băncii Naţionale a României, respectiv a
Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare;
b) principalele sancţiuni şi măsurile excepţionale ce urmează a fi luate de Banca Naţională a
României, respectiv de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, inclusiv cele constând în
impunerea, potrivit art. 226, a unei cerinţe suplimentare de capital, precum şi a oricărei limitări în
utilizarea abordării avansate de evaluare pentru calculul cerinţelor de capital pentru acoperirea
riscului operaţional.
(2) Banca Naţională a României sau Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare poate să nu
îndeplinească cerinţa referitoare la consultarea prealabilă, prevăzută la alin. (1), în cazuri de urgenţă
sau dacă o astfel de consultare poate periclita eficienţa deciziilor. În acest caz, se procedează la
informarea fără întârziere a celeilalte autorităţi asupra deciziilor luate.
57
Art. 192. - Banca Naţională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea
pe bază consolidată a instituţiilor de credit-mamă la nivelul României şi a instituţiilor de credit,
persoane juridice române, controlate de societăţi financiare holding-mamă la nivelul României,
respectiv Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare în calitate de autoritate responsabilă cu
supravegherea pe bază consolidată a firmelor de investiţii-mamă la nivelul României au
următoarele atribuţii:
a) coordonează, la nivel naţional, colectarea şi diseminarea informaţiilor relevante sau
esenţiale în condiţiile desfăşurării normale a activităţii şi în situaţii de urgenţă;
b) planifică şi coordonează activităţile de supraveghere la nivel naţional, în condiţiile
desfăşurării normale a activităţii şi în situaţii de urgenţă, inclusiv în legătură cu activităţile
prevăzute la art. 166, colaborând în acest sens.
Art. 193. - (1) În cazul cererilor pentru obţinerea aprobării în vederea utilizării modelelor
interne pentru calculul cerinţelor de capital, depuse de o instituţie de credit-mamă la nivelul
României şi filialele acesteia, dintre care cel puţin o societate de servicii de investiţii financiare,
respectiv depuse de o firmă de investiţii-mamă la nivelul României şi filialele acesteia, dintre care
cel puţin o instituţie de credit persoană juridică română sau depuse împreună de filialele, instituţii
de credit şi firme de investiţii, ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul României,
atunci când entităţile de mai sus sunt exclusiv persoane juridice române, Banca Naţională a
României şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare cooperează pentru a decide sau nu aprobarea,
precum şi termenii şi condiţiile în care aceasta se acordă, dacă este cazul.
(2) Orice cerere formulată în condiţiile prevăzute la alin. (1) trebuie depusă doar la Banca
Naţională a României sau doar la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, după caz, în calitatea
acestora de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată.
(3) Banca Naţională a României şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare trebuie să depună
diligenţele necesare pentru a ajunge la o decizie comună într-un termen de 6 luni. Decizia comună
trebuie motivată în scris şi comunicată solicitantului de către autoritatea competentă cu
supravegherea pe bază consolidată.
(4) Termenul de 6 luni prevăzut la alin.(3) începe să curgă de la momentul primirii cererii de
aprobare, însoţită de documentaţia aferentă, completă din perspectiva reglementărilor emise în
aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Autoritatea competentă cu supravegherea pe bază
consolidată transmite, fără întârziere, cererea primită potrivit alin.(2) şi documentaţia aferentă
autorităţii competente cu supravegherea la nivel individual.
(5) În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună în privinţa cererii depuse potrivit alin. (3),
autoritatea competentă cu supravegherea pe bază consolidată decide singură cu privire la cererea
depusă. Decizia adoptată este definitivă şi trebuie motivată în scris, luând în considerare şi punctul
de vedere şi rezervele exprimate de cealaltă autoritate competentă din România pe parcursul
perioadei de 6 luni şi trebuie comunicată solicitantului şi acestei autorităţi de către autoritatea
responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată.
(6) Deciziile luate în conformitate cu prevederile alin.(3) şi cele luate de autoritatea responsabilă
cu supravegherea pe bază consolidată în situaţia în care nu s-a ajuns la o decizie comună sunt
definitive şi opozabile celeilalte autorităţi şi trebuie aplicate în mod corespunzător de către aceasta.
Secţiunea a 4-a
Furnizarea de informaţii
Art. 194. - (1) Dacă societatea-mamă a uneia sau a mai multor instituţii de credit, persoane
juridice române, este societate holding cu activitate mixtă, Banca Naţională a României solicită
societăţii holding cu activitate mixtă şi filialelor acesteia, inclusiv în situaţia în care sunt situate pe
58
teritoriul unui alt stat membru, direct sau prin intermediul instituţiilor de credit filiale, orice
informaţii care ar putea fi relevante pentru scopul supravegherii instituţiilor de credit, persoane
juridice române, filiale ale societăţii holding cu activitate mixtă.
(2) O societate holding cu activitate mixtă, persoană juridică română, şi filialele acesteia,
persoane juridice române, trebuie să furnizeze informaţii de natura celor prevăzute la alin. (1), atât
la solicitarea Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate responsabilă cu autorizarea şi
supravegherea unei instituţii de credit, persoană juridică română, filială a societăţii holding cu
activitate mixtă, cât şi la solicitarea autorităţii responsabilă cu autorizarea şi supravegherea unei
instituţii de credit dintr-un alt stat membru, filială a societăţii holding cu activitate mixtă.
Art. 195. - Banca Naţională a României poate efectua inspecţii, pentru a verifica informaţiile
furnizate de societăţile holding cu activitate mixtă şi filialele acestora, direct sau prin intermediul
unor terţe persoane împuternicite în acest scop. Dacă societatea holding cu activitate mixtă sau una
dintre filialele acesteia este o societate de asigurare poate fi utilizată şi procedura prevăzută la art.
202. Dacă societatea holding cu activitate mixtă sau una dintre filialele acesteia au sediul într-un alt
stat membru, verificarea informaţiilor se efectuează potrivit procedurii prevăzute la art. 203.
Secţiunea a 5-a
Societăţile financiare holding
Art. 196. - (1) Administrarea şi/sau conducerea activităţii unei societăţi financiare holding,
persoană juridică română, trebuie să fie asigurată de cel puţin două persoane.
(11
) Persoanele cărora le sunt încredinţate responsabilităţi de administrare şi/sau conducere, în
calitate de administratori, directori, membri ai consiliului de supraveghere sau ai directoratului,
după caz, trebuie să aibă reputaţie adecvată şi experienţă suficientă pentru exercitarea
responsabilităţilor încredinţate.
(2) Societăţile financiare holding prevăzute la alin. (1) trebuie să notifice Băncii Naţionale a
României în calitate de autoritate responsabilă cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată,
numirea în funcţie a persoanelor prevăzute la alin. (1), în condiţiile stabilite prin reglementările
emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3) Banca Naţională a României urmăreşte în permanenţă îndeplinirea cerinţelor de la alin. (1),
dispunând măsurile sau sancţiunile care se impun în caz de nerespectare a acestora, prevăzute la art.
204.
Art. 197. - Dispoziţiile Capitolului IV din Titlul II, Partea I, precum şi reglementările aplicabile
instituţiilor de credit, emise de Banca Naţională a României în temeiul prevederilor Legii
contabilităţii nr. 82/1991, republicată, se aplică în mod corespunzător şi societăţilor financiare
holding persoane juridice române care sunt societăţi-mamă ale unor instituţii de credit ce sunt
supravegheate la nivel consolidat de Banca Naţională a României în calitate de autoritate
competentă sau de către o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, pentru situaţiile
financiare anuale consolidate.
Secţiunea a 6-a
Tranzacţiile intra-grup cu societăţile holding cu activitate mixtă
Art. 198. - Fără a se aduce atingere cerinţelor prudenţiale referitoare la expunerile mari, dacă
societatea-mamă a uneia sau mai multor instituţii de credit, persoane juridice române, este o
59
societate holding cu activitate mixtă, Banca Naţională a României exercită o supraveghere generală
a tranzacţiilor dintre respectivele instituţii de credit, pe de o parte, şi societatea holding cu activitate
mixtă şi filialele acesteia, pe de altă parte, în condiţiile stabilite prin reglementările emise în
aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
Secţiunea a 7-a
Măsuri de facilitare a supravegherii pe bază consolidată
Art. 199. - Entităţile incluse în aria de cuprindere a consolidării prudenţiale, societăţile holding
ou activitate mixtă şi filialele acestora, sau filialele prevăzute la art. 180 alin. (3) trebuie să-şi
comunice reciproc orice informaţii care ar putea fi relevante pentru scopurile supravegherii
individuale şi/sau pe bază consolidată.
Art. 200. - (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă cu
supravegherea pe bază consolidată, solicită entităţilor incluse în aria de cuprindere a consolidării
prudenţiale, orice informaţii care ar putea fi relevante pentru scopul supravegherii pe bază
consolidată a instituţiilor de credit, persoane juridice române.
(2) Entităţile, persoane juridice române, incluse în aria de cuprindere a consolidării prudenţiale a
unei instituţii de credit, trebuie să furnizeze, la cerere, orice informaţii care ar putea fi relevante
pentru scopurile supravegherii pe bază consolidată exercitate de Banca Naţională a României sau de
o autoritate competentă dintr-un alt stat membru.
(3) În cazul în care societatea-mamă şi oricare dintre filialele acesteia, instituţii de credit, sunt
situate în state membre diferite, iar cel puţin una este persoană juridică română, Banca Naţională a
României comunică, în condiţii de reciprocitate, autorităţilor competente din celelalte state membre
toate informaţiile relevante care pot permite sau facilita exercitarea supravegherii pe bază
consolidată.
(4) În cazul în care societatea-mamă are sediul pe teritoriul unui alt stat membru, iar Banca
Naţională a României exercită supravegherea pe bază consolidată, aceasta poate cere autorităţii
competente din respectivul stat membru să solicite societăţii-mamă orice informaţii care ar putea fi
relevante pentru scopurile supravegherii pe bază consolidată şi să le transmită Băncii Naţionale a
României.
(5) În cazul în care societatea-mamă are sediul în România, iar Banca Naţională a României nu
exercită supravegherea pe bază consolidată, aceasta din urmă la cererea autorităţii competente
responsabile cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată solicită societăţii-mamă orice
informaţii care ar putea fi relevante pentru scopurile supravegherii pe bază consolidată şi le
transmite respectivei autorităţi.
(6) Colectarea şi deţinerea de informaţii potrivit dispoziţiilor alin. (1), (4) şi (5) nu implică în
nici un fel obligaţia pentru Banca Naţională a României de a exercita un rol de supraveghere pe
bază individuală a societăţilor financiare holding, a instituţiilor financiare sau a societăţilor
prestatoare de servicii auxiliare.
Art. 201. - (1) Banca Naţională a României comunică autorităţilor competente din celelalte state
membre, în condiţii de reciprocitate, informaţiile prevăzute la art. 194.
(2) Colectarea şi deţinerea de informaţii potrivit alin. (1) nu implică în niciun fel obligaţia
pentru Banca Naţională a României de a exercita un rol de supraveghere pe bază individuală a
societăţilor holding cu activitate mixtă, a filialelor acestora care nu sunt instituţii de credit sau a
filialelor prevăzute la art. 80 alin. (3).
60
Art. 202. - (1) În cazul în care o instituţie de credit, o societate financiară holding sau o
societate holding cu activitate mixtă controlează una sau mai multe filiale, care sunt societăţi de
asigurare sau alte entităţi care furnizează servicii de investiţii financiare, care sunt supuse
autorizării, Banca Naţională a României cooperează cu Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi
cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi cu autorităţile din alte state membre,
responsabile cu supravegherea societăţilor de asigurare sau a altor entităţi care furnizează servicii de
investiţii financiare. Fără a se aduce atingere responsabilităţilor Băncii Naţionale a României,
aceasta furnizează celorlalte autorităţi menţionate orice informaţie care ar facilita îndeplinirea
atribuţiilor ce le revin şi care ar permite supravegherea activităţii şi a situaţiei financiare generale a
entităţilor pe care le supraveghează.
(2) Informaţiile primite de Banca Naţională a României în cadrul supravegherii pe bază
consolidată precum şi orice schimb de informaţii la care aceasta participă, potrivit prezentei
ordonanţe de urgenţă, sunt supuse obligaţiei de păstrare a secretului profesional conform
dispoziţiilor Capitolului V din Titlul III, Partea I.
(3) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate responsabilă pentru exercitarea
supravegherii pe bază consolidată, întocmeşte o listă a societăţilor financiare holding-mamă la
nivelul României, care este transmisă autorităţilor competente din celelalte state membre,
Autorităţii Bancare Europene şi Comisiei Europene.
Art. 203. - (1) Dacă în aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a
reglementărilor emise în aplicarea acesteia, Banca Naţională a României doreşte, în anumite cazuri,
să verifice informaţiile privitoare la o instituţie de credit, o societate financiară holding, o instituţie
financiară, o societate prestatoare de servicii auxiliare, o societate holding cu activitate mixtă, o
filială de tipul celor prevăzute la art. 194 sau o filială de tipul celor prevăzute la art. 180 alin. (3),
situate într-un alt stat membru, aceasta solicită autorităţilor competente din respectivul stal membru
efectuarea verificării.
(2) Verificarea prevăzută la alin. (1) poate fi efectuată fie de către autoritatea competentă din
respectivul stat membru, fie, cu acordul acesteia, de către Banca Naţională a României. Banca
Naţională a României poate efectua verificarea în mod direct sau prin intermediul unui auditor
financiar sau expert împuternicit în acest scop.
(3) Când nu efectuează verificarea ea însăşi, Banca Naţională a României poate participa la
verificarea efectuată de autoritatea competentă din respectivul stat membru.
(4) În cazul în care Banca Naţională a României primeşte o solicitare referitoare la verificarea,
pentru aspecte determinate, a informaţiilor privind entităţile prevăzute la alin. (1), situate în
România, aceasta, în limitele competenţelor ce îi revin, fie efectuează verificarea în mod direct, fie
permite autorităţii competente solicitante sau unui auditor financiar sau expert împuternicit să
efectueze verificarea. Autoritatea competentă solicitantă poate, dacă nu efectuează verificarea ea
însăşi, să participe la verificarea efectuată de Banca Naţională a României.
Art. 204. - (1) În cazul în care o societate financiară holding, o societate holding cu activitate
mixtă sau persoanele care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a acestora nu se
conformează dispoziţiilor art. 166 şi ale art. 176-203 şi ale reglementărilor sau măsurilor adoptate în
aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate
responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, poate dispune, în ceea ce priveşte respectiva
societate, următoarele măsuri, prevăzute la lit. a)-c), sau sancţiuni, prevăzute la lit. d)-h):
a) încheierea unui acord cu administratorii sau, după caz, cu membrii directoratului societăţii,
care să cuprindă un program de măsuri de remediere;
b) solicitarea de informaţii auditorului financiar;
c) dispunerea înlocuirii auditorului financiar de către societate;
61
d) avertisment scris;
e) suspendarea din funcţie a uneia sau a mai multor persoane care exercită responsabilităţi de
administrare şi/sau conducere a societăţii;
f) dispunerea înlocuirii, de către societatea financiară holding sau de către societatea holding
cu activitate mixtă, după caz, a persoanei/persoanelor care exercită responsabilităţi de administrare
şi/sau conducere a societăţii;
g) amendă aplicată societăţii, între 0,05% şi 1% din capitalul iniţial minim reglementat al
instituţiei, filială a societăţii financiare holding sau a societăţii holding cu activitate mixtă, supuse
supravegherii pe bază consolidată sau individuală;
h) amendă aplicată persoanelor care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere
a societăţii, între 1-6 remuneraţii nete, conform nivelului acestora în luna precedentă datei la care sa constatat fapta.
(2) Cuantumul amenzii trebuie să fie raportat la gravitatea faptei săvârşite. Amenzile încasate se
fac venit la bugetul de stat.
(3) Pe perioada suspendării din funcţie, dispusă de Banca Naţională a României, în baza alin.
(1) lit. e), se asigură de către societatea financiară holding, respectiv de către societatea holding cu
activitate mixtă desemnarea persoanei/persoanelor care să exercite interimar responsabilităţi de
administrare şi/sau conducere, cu respectarea prevederilor art. 196.
Art. 205. - Banca Naţională a României cooperează cu celelalte autorităţi competente implicate
pentru ca măsurile sau sancţiunile luate, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă,
împotriva societăţilor financiare holding, a societăţilor holding cu activitate mixtă sau a persoanelor
care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducerea acestor societăţi să producă efectele
urmărite, mai ales în cazul în care o societate financiară holding, respectiv o societate holding cu
activitate mixtă, având sediul social pe teritoriul României, au administraţia centrală sau sediul
principal pe teritoriul altui stat membru.
Secţiunea a 8-a
Societăţi-mamă în state terţe
Art. 206. - (1) În cazul în care o instituţie de credit, persoană juridică română, care are drept
societate-mamă o instituţie de credit sau o societate financiară holding cu sediul într-un stat terţ, nu
face obiectul supravegherii pe bază consolidată exercitată de o autoritate competentă dintr-un stat
membru, Banca Naţională a României verifică dacă instituţia de credit respectivă este supusă unei
supravegheri pe bază consolidată exercitată de autoritatea competentă din statul terţ, echivalentă cu
cea guvernată de principiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.
(2) Verificarea este efectuată la solicitarea societăţii-mamă sau a oricărei entităţi reglementate şi
autorizate într-un stat membru sau din oficiu, de către Banca Naţională a României, dacă, potrivit
dispoziţiilor art. 207, aceasta ar fi autoritatea responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată.
Banca Naţională a României se consultă cu celelalte autorităţi competente implicate.
(3) Pentru efectuarea verificării potrivit prevederilor alin. (1), Banca Naţională a României are
în vedere principiile generale de evaluare a echivalenţei supravegherii pe bază consolidată
exercitate de autorităţile competente din state terţe asupra instituţiilor de credit având societateamamă într-un stat terţ, principii elaborate de Comitetul Bancar European la solicitarea Comisiei
Europene. Banca Naţională a României consultă Autoritatea Bancară Europeană înaintea luării unei
decizii.
62
Art. 207. - (1) În absenţa unei supravegheri echivalente potrivit art. 206, prevederile referitoare
la supravegherea pe bază consolidată cuprinse în prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările
emise în aplicarea acesteia se aplică, prin analogie, instituţiei de credit prevăzute la art. 206 alin. (1)
sau Banca Naţională a României poate să aplice alte tehnici de supraveghere adecvate pentru
atingerea obiectivelor supravegherii pe bază consolidată a instituţiei de credit.
(2) Banca Naţională a României, în situaţia în care ar fi autoritate competentă cu supravegherea
pe bază consolidată decide aplicarea tehnicilor de supraveghere alternative prevăzute la alin. (1),
după consultarea cu celelalte autorităţi competente implicate.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2), Banca Naţională a României poate solicita constituirea unei
societăţi financiare holding cu sediul central pe teritoriul României sau al altui stat membru şi, în
situaţia în care, după constituirea acesteia rămâne autoritate competentă cu supravegherea pe bază
consolidată, aplică prevederile referitoare la supravegherea pe bază consolidată poziţiei consolidate
a respectivei societăţi financiare holding.
(4) Tehnicile de supraveghere trebuie să permită atingerea obiectivelor supravegherii pe bază
consolidată, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă şi reglementărilor emise în aplicarea acesteia, şi
trebuie să fie comunicate celorlalte autorităţi competente implicate, Autorităţii Bancare Europene şi
Comisiei Europene.
CAPITOLUL III
Supravegherea instituţiilor de credit din alte state membre care
desfăşoară activitate în România
Art. 208. - (1) Supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit din alte state membre, inclusiv
în ceea ce priveşte activităţile desfăşurate pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute în Capitolul
IV din Titlul I, Partea I, se asigură de autoritatea competentă din statul membru de origine, fără a se
aduce atingere competenţelor Băncii Naţionale a României prevăzute de prezenta ordonanţa de
urgenţă.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu împiedică exercitarea supravegherii pe baze consolidate potrivit
prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. 209. - (1) Banca Naţională a României asigură, în cooperare cu autorităţile competente din
statele membre de origine, supravegherea cerinţelor de lichiditate la nivelul sucursalelor din
România ale instituţiilor de credit din alte state membre.
(2) Fără a se aduce atingere măsurilor întreprinse în vederea consolidării Sistemului Monetar
European, Banca Naţională a României are competenţe depline în stabilirea măsurilor necesare
pentru implementarea politicii sale monetare. Prin astfel de măsuri nu poate fi instituit un tratament
discriminator sau restrictiv pe considerente legate de faptul că o instituţie de credit este autorizată în
alt stat membru.
Art. 210. - (1) Pentru supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit dintr-un alt stat
membru, care desfăşoară activitate în România, în special printr-o sucursală, Banca Naţională a
României colaborează cu autorităţile competente din statul membru de origine şi din alte state
membre în care instituţia de credit desfăşoară activitate.
(2) În cadrul colaborării prevăzute la alin. (1), se asigură schimbul de informaţii în condiţiile
prevăzute la art. 173 alin. (2), care se aplică în mod corespunzător.
(3) Prevederile art. 173 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Art. 2101
– (1) Banca Naţională a României poate solicita autorităţii competente cu
supravegherea consolidată, în considerarea atribuţiilor acesteia similare celor prevăzute la art. 181
63
alin. (1), sau autorităţilor competente din statul membru de origine să considere sucursala din
România a unei instituţii de credit dintr-un alt stat membru ca fiind semnificativă.
(2) Solicitarea va specifica motivele pentru care sucursala este considerată semnificativă, având
în vedere în special următoarele elemente:
a) cota de piaţă a sucursalei instituţiei de credit, în ceea ce priveşte depozitele, depăşeşte 2%
în România;
b) impactul probabil al suspendării sau închiderii operaţiunilor din România ale instituţiei de
credit asupra lichidităţii pieţei şi asupra sistemelor de plăţi şi a celor de compensare şi decontare din
România;
c) dimensiunea şi importanţa sucursalei din perspectiva numărului de clienţi, în contextul
sistemului financiar-bancar din România.
Art. 2102
– (1) Banca Naţională a României trebuie să depună toate diligenţele pentru a ajunge
la o decizie comună cu autorităţile competente prevăzute la art. 2101
alin.(1), cu privire la
desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă.
(2) În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună în termen de două luni de la primirea
solicitării trimise potrivit prevederilor art. 2101
alin.(1), Banca Naţională a României decide, în
termen de alte două luni, cu privire la desemnarea sucursalei ca fiind semnificativă. În luarea
deciziei, Banca Naţională a României va avea în vedere orice opinii şi rezerve ale autorităţii
competente cu supravegherea consolidată sau ale autorităţilor competente din statul membru de
origine.
(21
) Dacă, până la împlinirea termenului iniţial de două luni prevăzut la alin. (2), oricare dintre
autorităţile competente implicate a supus cazul spre soluţionare Autorităţii Bancare Europene,
potrivit procedurii de soluţionare a dezacordurilor prevăzute la art. 19 din Regulamentul (UE) nr.
1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului, Banca Naţională a României va amâna
luarea unei decizii în aşteptarea deciziei pe care Autoritatea Bancară Europeană o poate lua potrivit
prevederilor art. 19 alin. (3) din regulamentul menţionat. Banca Naţională a României va lua decizia
în conformitate cu decizia Autorităţii Bancare Europene.
(22
) Termenul de două luni prevăzut la alin. (2) se consideră fază de conciliere în sensul art. 19
din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului. Autoritatea
Bancară Europeană va lua o decizie în termen de o lună.
(23
) Cazul nu va fi supus spre soluţionare Autorităţii Bancare Europene după împlinirea
termenului iniţial de două luni prevăzut la alin. (2) sau după luarea unei decizii comune de către
autorităţile competente implicate.
(3) Deciziile prevăzute la alin.(1) şi (2) sunt incluse într-un document care cuprinde motivele pe
care se întemeiază şi sunt transmise autorităţilor competente implicate. Deciziile luate potrivit
prevederilor de la alin.(1) sunt definitive şi opozabile Băncii Naţionale a României, care trebuie să
le aplice în mod corespunzător.
Art. 2103
– Desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă nu aduce atingere drepturilor şi
responsabilităţilor Băncii Naţionale a României prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.
Art. 211. - (1) Autoritatea competentă din statul membru de origine al unei instituţii de credit
poate realiza verificarea informaţiilor primite potrivit art. 210 alin. (2) la sediul sucursalei din
România a instituţiei de credit. Verificarea poate fi realizată direct sau prin intermediul unor terţe
persoane împuternicite în acest scop şi cu informarea prealabilă a Băncii Naţionale a României.
(2) Autoritatea competentă din statul membru de origine poate solicita Băncii Naţionale a
României să efectueze verificări la sediul sucursalei din România a unei instituţii de credit
autorizată în statul membru respectiv, caz în care Banca Naţională a României procedează la
64
efectuarea acestei verificări, în mod direct sau prin intermediul unei terţe persoane împuternicite în
acest sens. Autoritatea competentă solicitantă poate participa la efectuarea verificării respective,
dacă nu o realizează ea însăşi potrivit alin. (1).
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu afectează dreptul Băncii Naţionale a României de a efectua
verificări asupra sucursalelor înfiinţate pe teritoriul României, în exercitarea competenţelor ce îi
revin potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.
CAPITOLUL IV
Supravegherea sucursalelor din România ale instituţiilor
de credit din state terţe
Art. 212. - (1) Pentru supravegherea activităţii din România a sucursalelor instituţiilor de credit
din state terţe, Banca Naţională a României cooperează cu autorităţile competente din aceste state.
În acest sens, Banca Naţională a României încheie acorduri de cooperare cu autoritatea competentă
din statul terţ de origine al instituţiei de credit. Prin aceste acorduri se stabilesc cel puţin condiţiile
în care se realizează schimbul de informaţii, cu respectarea dispoziţiilor privind secretul
profesional.
(2) La verificările efectuate la sediul sucursalei din România a instituţiei de credit din statul terţ
pot participa şi reprezentanţi ai autorităţii competente din statul terţ de origine, conform acordurilor
de cooperare încheiate de Banca Naţională a României cu autoritatea respectivă.
Art. 213. - Dispoziţiile art. 164-171 se aplică în mod corespunzător pentru realizarea
supravegherii sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe de către Banca
Naţională a României.
CAPITOLUL V
Schimbul de informaţii şi secretul profesional
Art. 214. - (1) Membrii consiliului de administraţie, salariaţii Băncii Naţionale a României,
precum şi auditorii financiari sau experţii numiţi de Banca Naţională a României pentru efectuarea
de verificări la sediul instituţiilor de credit, potrivit prevederilor art. 170, sunt obligaţi să păstreze
secretul profesional asupra oricărei informaţii confidenţiale de care iau cunoştinţă în cursul
exercitării atribuţiilor lor. Membrii consiliului de administraţie şi salariaţii Băncii Naţionale a
României sunt obligaţi să păstreze secretul profesional şi după încetarea activităţii în cadrul băncii.
2) Persoanele prevăzute la alin. (1) nu pot divulga informaţii confidenţiale niciunei persoane sau
autorităţi, cu excepţia furnizării acestor informaţii în formă sumară sau agregată, astfel încât
instituţia de credit să nu poată fi identificată.
(3) Dacă o instituţie de credit a fost declarată în faliment sau este supusă lichidării forţate,
informaţiile confidenţiale care nu se referă la terţii implicaţi în acţiuni de salvgardare a instituţiei de
credit pot fi divulgate în cadrul procedurilor civile sau comerciale.
(4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) nu aduc în niciun fel atingere prevederilor legislaţiei penale potrivit
cărora se poate impune divulgarea de informaţii confidenţiale în anumite situaţii.
Art. 215. - (1) Banca Naţională a României poate să schimbe informaţii cu autorităţile
competente din celelalte state membre, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale
altor acte normative aplicabile instituţiilor de credit, şi să transmită informaţii Autorităţii Bancare
65
Europene, potrivit prevederilor art. 31 şi 35 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului
European şi al Consiliului.
(2) Informaţiile primite de Banca Naţională a României potrivit prevederilor alin. (1) sunt
supuse cerinţelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214.
(3) Banca Naţională a României poate furniza informaţii autorităţilor competente din alte state
membre, potrivit dispoziţiilor alin. (1), dacă informaţiile primite de respectivele autorităţi sunt
supuse unor cerinţe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214.
Art. 216. - Banca Naţională a României poate utiliza informaţiile primite potrivit art. 214 şi art.
215 doar în exercitarea atribuţiilor sale de supraveghere a instituţiilor de credit şi numai în
următoarele situaţii:
a) examinarea îndeplinirii condiţiilor de autorizare a instituţiilor de credit şi facilitarea
verificării, pe bază individuală şi/sau consolidată, a condiţiilor de desfăşurare a activităţii
instituţiilor de credit, în special cu privire la lichiditate, solvabilitate, expuneri mari, proceduri
administrative şi contabile şi mecanisme de control intern;
b) aplicarea de sancţiuni;
c) contestarea actelor emise de Banca Naţională a României;
d) în cadrul unor proceduri judiciare iniţiate în baza prevederilor art. 275 alin. (2) sau a
prevederilor altor legi aplicabile instituţiilor de credit.
Art. 217. - (1) Banca Naţională a României poate încheia acorduri de colaborare referitoare la
schimbul de informaţii cu autorităţile competente din state terţe sau cu alte autorităţi ori organisme
din state terţe prevăzute la art. 218-220, în condiţiile în care informaţiile furnizate sunt supuse unor
cerinţe de păstrare a secretului profesional cel puţin echivalente celor prevăzute la art. 214.
Schimbul de informaţii trebuie să fie circumscris scopului îndeplinirii atribuţiilor de supraveghere
ale autorităţilor sau organismelor menţionate.
(2) Informaţiile primite de Banca Naţională a României de la o autoritate competentă dintr-un
alt stat membru nu vor fi furnizate, potrivit prevederilor alin. (1), decât cu acordul expres al
respectivei autorităţi şi, dacă este cazul, doar pentru scopurile pentru care acordul a fost obţinut.
Art. 218. - (1) Banca Naţională a României poate să schimbe informaţii cu:
a) autorităţile responsabile cu supravegherea altor organizaţii financiare, a societăţilor de
asigurare şi a pieţelor financiare din România şi din celelalte state membre;
b) organismele din România şi din celelalte state membre, implicate în falimentul şi lichidarea
instituţiilor de credit, precum şi în alte proceduri similare;
c) auditorii financiari, din România şi din celelalte state membre, ai instituţiilor de credit şi ai
altor instituţii financiare.
(2) Autorităţile, organismele şi auditorii financiari din România, prevăzuţi la alin. (1) pot să
schimbe informaţii cu autorităţi competente din celelalte state membre.
(3) Schimbul de informaţii prevăzut la alin. (1) şi (2) are în vedere exercitarea atribuţiilor de
supraveghere ale Băncii Naţionale a României, ale autorităţilor competente din alte state membre şi
ale autorităţilor, organismelor şi auditorilor financiari prevăzuţi la alin. (1).
(4) Banca Naţională a României poate să furnizeze organismelor care administrează scheme de
garantare a depozitelor din România şi din alte state membre informaţii necesare exercitării
funcţiilor acestora.
(5) Informaţiile primite de autorităţile, organismele şi auditorii financiari din România potrivit
prevederilor alin. (1) şi (3) sunt supuse cerinţelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art.
214.
66
(6) Banca Naţională a României schimbă informaţii cu autorităţile, organismele şi auditorii
financiari din alte state membre, potrivit prevederilor alin. (1) şi (3), numai dacă informaţiile
primite de respectivele autorităţi, organisme sau de auditorii financiari sunt supuse unor cerinţe de
păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214.
(7) Autorităţile, organismele şi auditorii financiari din România schimbă informaţii cu
autorităţile competente din alte state membre, potrivit prevederilor alin. (2) şi (3), numai dacă
informaţiile primite de respectivele autorităţi competente sunt supuse unor cerinţe de păstrare a
secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214.
Art. 219. - (1) Banca Naţională a României poate schimba informaţii cu autorităţi din România
sau din alte state membre, responsabile cu:
a) supravegherea organismelor implicate în falimentul şi lichidarea instituţiilor de credit sau în
alte proceduri similare;
b) supravegherea auditorilor financiari ai instituţiilor de credit, ai firmelor de investiţii, ai
societăţilor de asigurare şi ai altor instituţii financiare.
(2) Schimbul de informaţii prevăzut la alin. (1) se realizează cu respectarea următoarelor
condiţii:
a) informaţiile trebuie să fie destinate îndeplinirii atribuţiilor de supraveghere prevăzute la
alin. (1);
b) informaţiile primite de autorităţile din România sunt supuse cerinţelor referitoare la secretul
profesional prevăzute la art. 214, respectiv informaţiile primite de autorităţile din alte state membre
sunt supuse unor cerinţe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214;
c) dacă informaţiile provin de la o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, ele pot fi
furnizate potrivit alin. (1) numai cu acordul expres al acestei autorităţi şi doar în scopurile pentru
care acest acord a fost obţinut.
(3) Autorităţile din România prevăzute la alin. (1) pot schimba informaţii cu autorităţile
competente din alte state membre, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (2).
Art. 220. - (1) În scopul întăririi stabilităţii sistemului financiar, inclusiv integrităţii acestuia,
Banca Naţională a României poate schimba informaţii cu autorităţile sau organismele din România
sau din celelalte state membre cu competenţe legale în domeniul depistării şi investigării
încălcărilor legislaţiei privind societăţile comerciale.
(2) Schimbul de informaţii prevăzut la alin. (1) se realizează cu respectarea următoarelor
condiţii:
a) informaţiile trebuie să fie destinate exercitării competenţelor prevăzute la alin. (1);
b) informaţiile primite de autorităţile sau organismele din România sunt supuse cerinţelor
referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214, respectiv informaţiile primite de autorităţile
sau organismele din alte state membre sunt supuse unor cerinţe de păstrare a secretului profesional
similare celor prevăzute la art. 214;
c) dacă informaţiile provin de la o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, ele pot fi
furnizate potrivit alin. (1) numai cu acordul expres al acestei autorităţi şi doar în scopurile pentru
care acordul a fost obţinut, dacă acesta vizează furnizarea de informaţii doar în anumite scopuri.
(3) Autorităţile sau organismele din România având competenţele prevăzute la alin. (1) pot
schimba informaţii cu autorităţile competente din alte state membre, cu respectarea condiţiilor
prevăzute la alin. (2), inclusiv în situaţia în care aceste autorităţi sau organisme desfăşoară
activitatea de detectare şi investigare cu ajutorul unor persoane anume desemnate în acest scop, care
nu au calitatea de angajat în sectorul public.
67
(4) Autorităţile sau organismele din România, prevăzute la alin. (1) comunică autorităţilor
competente care le furnizează informaţii, numele şi responsabilităţile precis determinate ale
persoanelor cărora li se transmit respectivele informaţii.
Art. 221. - Ministerul Finanţelor Publice transmite Comisiei Europene şi celorlalte state
membre numele autorităţilor din România care pot primi informaţii potrivit prevederilor art. 219 şi
220.
Art. 222. - (1) În exercitarea atribuţiilor de supraveghere a instituţiilor de credit, Banca
Naţională a României poate transmite următoarelor autorităţi informaţii destinate îndeplinirii
atribuţiilor acestora:
a) băncile centrale aparţinând Sistemului European al Băncilor Centrale şi alte organisme cu
funcţii similare, în calitate de autorităţi monetare, dacă aceste informaţii sunt relevante pentru
exercitarea atribuţiilor statutare care le revin, inclusiv coordonarea politicii monetare şi furnizarea
de lichidităţi, supravegherea sistemelor de plăţi, a sistemelor de compensare şi decontare şi
menţinerea stabilităţii sistemului financiar;
b) dacă este cazul, altor autorităţi publice responsabile cu monitorizarea sistemelor de plăţi;
c) Comitetului European pentru Risc Sistemic, dacă informaţiile sunt relevante pentru
exercitarea atribuţiilor sale statutare prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1.092/2010 al
Parlamentului European şi al Consiliului.
(2) Banca Naţională a României poate primi informaţii de la autorităţile prevăzute la alin. (1), În
măsura în care îi sunt necesare în situaţiile prevăzute la art. 216.
(3) În îndeplinirea atribuţiilor sale în calitate de autoritate monetară şi a celor privind
monitorizarea sistemelor de plăţi, Banca Naţională a României poate transmite autorităţilor
competente din celelalte state membre informaţii pe care acestea le-ar putea solicita în situaţii
similare celor prevăzute la art. 216.
(4) Informaţiile primite potrivit prevederilor alin. (2) sunt supuse cerinţelor referitoare la
secretul profesional prevăzute la art. 214.
(5) Banca Naţională a României furnizează informaţii potrivit prevederilor alin. (1) numai dacă
informaţiile primite de respectivele autorităţi sunt supuse unor cerinţe de păstrare a secretului
profesional similare celor prevăzute la art. 214.
(6) În cazul apariţiei unei situaţii de urgenţă, astfel cum este prevăzută la art. 183 alin. (1),
Banca Naţională a României poate transmite informaţii băncilor centrale aparţinând Sistemului
European al Băncilor Centrale, dacă aceste informaţii sunt relevante pentru exercitarea atribuţiilor
statutare care le revin, inclusiv coordonarea politicii monetare şi furnizarea de lichidităţi,
supravegherea sistemelor de plăţi, a sistemelor de compensare şi decontare şi menţinerea stabilităţii
sistemului financiar, precum şi Comitetului European pentru Risc Sistemic, potrivit Regulamentului
(UE) nr. 1.092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului, dacă astfel de informaţii sunt
relevante pentru exercitarea atribuţiilor sale statutare.
Art. 2221
. - (1) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor art. 214 şi 216, Banca Naţională a
României poate furniza anumite informaţii departamentelor din administraţia centrală responsabile
cu legislaţia în domeniul supravegherii instituţiilor de credit, instituţiilor financiare, serviciilor de
investiţii financiare şi societăţilor de asigurări, precum şi inspectorilor care acţionează în numele
acestor departamente.
(2) Furnizarea informaţiilor prevăzută la alin. (1) poate fi făcută numai pentru scopuri de control
prudenţial.
68
(3) În cazul apariţiei unei situaţii de urgenţă, astfel cum este prevăzută la art. 183 alin.(1), Banca
Naţională a României poate furniza informaţii relevante pentru departamentele prevăzute la alin.(1)
din toate statele membre în cauză.
Art. 2222
. - În situaţia prevăzută la art. 2221
, informaţiile primite de Banca Naţională a
României potrivit art. 215 şi 218 şi cele obţinute ca urmare a verificărilor la faţa locului, efectuate
în condiţiile art. 174 alin. (1), nu pot fi divulgate de către aceasta fără acordul expres al autorităţii
competente de la care s-au primit informaţiile, respectiv al autorităţii competente din statul membru
în care a fost efectuată verificarea la faţa locului.
Art. 223. - (1) Banca Naţională a României poate să furnizeze informaţiile la care se referă
prevederile art. 214-217 caselor de compensare sau altor structuri similare constituite în
conformitate cu prevederile legii în vederea asigurării serviciilor de compensare şi decontare pentru
orice piaţă din România, dacă consideră că este necesar să comunice aceste informaţii în scopul
asigurării funcţionării corespunzătoare a respectivelor structuri, având în vedere riscurile ca
participanţii pe piaţă să nu-şi îndeplinească obligaţiile de plată.
(2) Informaţiile primite potrivit prevederilor alin. (1) sunt supuse cerinţelor referitoare la
secretul profesional prevăzute la art. 214.
(3) În situaţiile prevăzute la alin. (1), informaţiile primite potrivit dispoziţiilor art. 215 nu pot fi
divulgate de Banca Naţională a României fără acordul expres al autorităţii competente de la care sau primit.
CAPITOLUL VI
Cerinţe de publicare pentru Banca Naţională a României
Art. 224. - (1) Banca Naţională a României trebuie să facă publice următoarele informaţii:
a) textul legilor şi reglementărilor adoptate în domeniul reglementării prudenţiale a
instituţiilor de credit şi al instrucţiunilor şi precizărilor emise în aplicarea acestora;
b) modul de exercitare a opţiunilor prevăzute în legislaţia comunitară în domeniu;
c) criteriile generale şi metodologiile utilizate pentru analizarea cadrului de administrare, a
strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate de instituţiile de credit în vederea respectării
dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia şi
pentru evaluarea riscurilor la care instituţiile de credit sunt sau pot fi expuse;
d) date statistice agregate privind aspectele principale ale aplicării cadrului legal şi de
reglementare în domeniul prudenţial.
(2) Informaţiile publicate de Banca Naţională a României potrivit alin. (1) trebuie să fie
suficiente, astfel încât să permită o comparare semnificativă a abordărilor adoptate de autorităţile
competente din diferite state membre. Informaţiile se publică şi sunt accesibile pe pagina de Internet
a Băncii Naţionale a României şi se actualizează periodic.
CAPITOLUL VII
Măsuri de supraveghere şi sancţiuni
Art. 225. – (1) Banca Naţională a României este competentă să dispună, faţă de o instituţie de
credit, persoană juridică română, sau faţă de persoanele responsabile, care încalcă dispoziţiile legii,
ale reglementărilor sau ale altor acte emise în aplicarea legii, referitoare la supraveghere sau la
69
condiţiile de desfăşurare a activităţii, măsurile necesare şi/sau să aplice sancţiuni, în scopul
înlăturării deficienţelor şi a cauzelor acestora.
(2) Măsurile şi sancţiunile prevăzute la alin.(1), de natură pecuniară sau de altă natură, trebuie
să fie eficace şi proporţionale cu faptele şi deficienţele constatate, avându-se în vedere gravitatea şi
consecinţele acestora, precum şi circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei, şi să fie de
natură a avea un efect descurajant.
Art. 226. - (1) Banca Naţională a României dispune ca orice instituţie de credit, persoană
juridică română, care nu respectă cerinţele prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, în
reglementările ori în alte acte emise în aplicarea acesteia sau nu dă curs unei recomandări a Băncii
Naţionale a României, să întreprindă măsurile necesare pentru a asigura redresarea situaţiei în cel
mai scurt timp.
(2) Banca Naţională a României poate să dispună, fără a se limita la acestea, următoarele
măsuri:
a) să oblige instituţia de credit să dispună de fonduri proprii la un nivel mai mare decât cel
prevăzut la art. 126;
b) să solicite instituţiei de credit îmbunătăţirea cadrului de administrare, a strategiilor,
proceselor şi mecanismelor implementate în vedere respectării dispoziţiilor art. 24 şi 148;
c) să solicite instituţiei de credit să aplice o politică specifică de provizionare sau un tratament
specific al expunerilor din perspectiva cerinţelor de fonduri proprii;
d) să restricţioneze sau să limiteze activitatea, operaţiunile sau reţeaua de sucursale ale
instituţiei de credit, inclusiv prin retragerea aprobării acordate pentru înfiinţarea sucursalelor din
străinătate;
e) să solicite instituţiei de credit reducerea riscurilor aferente operaţiunilor, produselor şi/sau
sistemelor acesteia;
e
1
) să dispună instituţiei de credit limitarea componentei variabile a remuneraţiei la un
procentaj din veniturile totale nete, dacă nivelul acesteia nu este în concordanţă cu menţinerea unei
baze de capital sănătoase;
e
2
) să dispună instituţiei de credit să utilizeze profiturile nete pentru întărirea bazei de capital;
f) să dispună instituţiei de credit înlocuirea persoanelor desemnate să asigure conducerea
sucursalelor instituţiei de credit;
g) să instituie supravegherea specială sau, după caz, administrarea specială asupra instituţiei
de credit ori să dispună măsuri de stabilizare, potrivit dispoziţiilor cuprinse în prezenta ordonanţă de
urgenţă;
h) să limiteze participaţiile calificate în entităţi financiare sau nefinanciare, situaţie în care
instituţia de credit este obligată la înstrăinarea acestora;
i) să dispună instituţiei de credit elaborarea şi aprobarea unui plan de redresare a activităţii,
care trebuie să detalieze măsurile şi acţiunile ce vor fi întreprinse pentru a asigura administrarea
adecvată a riscurilor la care este expusă instituţia de credit şi/sau pentru a înlătura deficienţele
constatate în activitatea acesteia şi care să stabilească termenul de implementare a respectivelor
măsuri şi acţiuni;
(3) Măsura prevăzută la alin. (2) lit. a) este dispusă de Banca Naţională a României cu privire la
o instituţie de credit, persoană juridică română, cel puţin în cazul în care aceasta nu îndeplineşte
cerinţele prevăzute la art. 24, 142 şi 148 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora sau în
legătură cu care, pe baza verificării şi evaluării efectuate conform art. 166 alin. (3), Banca Naţională
a României consideră că nivelul fondurilor proprii deţinute de instituţia de credit nu asigură o
administrare prudentă şi acoperirea adecvată a riscurilor în raport cu profilul de risc al acesteia.
Această măsura se dispune doar atunci când numai aplicarea altor măsuri nu este susceptibilă să
70
conducă la o îmbunătăţire satisfăcătoare şi în timp util a cadrului de administrare, a strategiilor, a
proceselor şi a mecanismelor implementate de instituţia de credit, persoană juridică română.
(31
) În scopul determinării nivelului adecvat al fondurilor proprii pe baza verificării şi evaluării
efectuate conform art.166, Banca Naţională a României determină dacă este necesară impunerea
unei cerinţe specifice de fonduri proprii, peste nivelul minim necesar pentru acoperirea riscurilor la
care instituţia de credit este sau ar putea fi expusă, luând în considerare următoarele elemente:
a) aspectele cantitative şi calitative ale procesului intern de evaluare al instituţiei de credit,
prevăzut la art. 148;
b) cadrul de administrare, procesele şi mecanismele instituţiei de credit, prevăzute la art.24;
c) rezultatele verificărilor şi evaluărilor efectuate conform art.166.
(4) Planul de redresare prevăzut la alin.(2) lit. i) poate să includă, fără a se limita la acestea,
oricare dintre măsurile prevăzute la alin.(2) lit. a) – f) şi h) sau o combinare a acestor măsuri şi
poate fi pus în aplicare dacă Banca Naţională a României îl consideră adecvat pentru atingerea
scopului stabilit.
(5) Adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (2) este supusă dispoziţiilor privind schimbul de
informaţii şi secretul profesional, potrivit Capitolului V din prezentul titlu.
Art. 227. - Banca Naţională a României urmăreşte să prevină reducerea nivelului capitalului
unei instituţii de credit, persoană juridică română, sub nivelul minim necesar pentru acoperirea
riscurilor specifice activităţii desfăşurate de aceasta şi solicită adoptarea de către instituţia de credit
a unor măsuri urgente de remediere, dacă acest nivel nu este menţinut sau restabilit.
Art. 228. - Banca Naţională a României poate aplica sancţiuni, potrivit prevederilor prezentei
ordonanţe de urgenţă, în cazurile în care constată că o instituţie de credit, persoană juridică română,
şi/sau oricare dintre persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) sau persoanele desemnate să asigure
conducerea sucursalelor instituţiei de credit se fac vinovate de următoarele fapte:
a) încălcarea unei prevederi a prezentei ordonanţe de urgenţă, a reglementărilor emise în
aplicarea acesteia ori a reglementărilor proprii ale instituţiilor de credit, respectiv a regulamentelor
de directă aplicare adoptate la nivelul Uniunii Europene în domeniile reglementate de prezenta
ordonanţă de urgenţă;
b) nerespectarea măsurilor dispuse de Banca Naţională a României;
c) încălcarea oricărei condiţii sau restricţii prevăzute în autorizaţia acordată;
d) efectuarea de operaţiuni fictive şi fără acoperire reală, în scopul prezentării incorecte a
poziţiei financiare sau expunerii instituţiei de credit;
e) neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea de date şi informaţii eronate către
Banca Naţională a României.
f) periclitarea credibilităţii şi/sau viabilităţii instituţiei de credit prin administrarea
necorespunzătoare a fondurilor.
Art. 229. - (1) În cazurile prevăzute la art. 228, Banca Naţională a României poate aplica
următoarele sancţiuni:
a) avertisment scris;
b) amendă aplicabilă instituţiei de credit, între 0,05% şi 1% din capitalul social al acesteia;
c) amendă aplicabilă persoanelor prevăzute la art. 108 alin. (1) şi persoanelor desemnate să
asigure conducerea sucursalelor instituţiei de credit, între 1-6 salarii medii nete pe instituţia de
credit, conform situaţiei salariale existente în luna precedentă datei la care s-a constatat fapta;
d) retragerea aprobării acordate persoanelor prevăzute la art. 108 alin. (1);
e) retragerea autorizaţiei acordate instituţiei de credit.
71
(2) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de măsuri
conform art. 226 alin. (2) şi art. 230 sau independent de acestea.
(3) – abrogat
(4) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d) se aplică persoanelor cărora le poate fi imputată
fapta, întrucât aceasta nu s-ar fi produs dacă persoanele respective şi-ar fi exercitat în mod
corespunzător responsabilităţile care decurg din îndatoririle funcţiei lor stabilite conform legislaţiei
aplicabile societăţilor comerciale, reglementărilor emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă
şi cadrului intern de administrare ori, după caz, persoanelor în privinţa cărora Banca Naţională a
României constată că acestea nu îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu regulile unei practici
bancare prudente şi sănătoase şi/sau că nu mai corespund cerinţelor de reputaţie şi competenţă
adecvată naturii, extinderii şi complexităţii activităţii instituţiei de credit şi responsabilităţilor
încredinţate.
Art. 230. - (1) În cazul în care persoanele care deţin participaţii calificate la instituţia de credit,
persoană juridică română, nu mai îndeplinesc cerinţele prevăzute de lege şi de reglementările emise
în aplicarea acesteia privind calitatea acţionariatului unei instituţii de credit sau exercită o influenţă
de natură să pericliteze administrarea prudentă a instituţiei de credit, Banca Naţională a României
dispune măsurile adecvate pentru încetarea acestei situaţii. În acest sens, independent de alte măsuri
sau sancţiuni care pot fi aplicate instituţiei de credit ori persoanelor care exercită responsabilităţi de
administrare şi/sau conducere a acesteia, Banca Naţională a României poate dispune suspendarea
exercitării drepturilor de vot aferente acţiunilor deţinute de acţionarii sau membrii respectivi şi/sau
instituirea administrării speciale ori implementarea unor măsuri de stabilizare, potrivit dispoziţiilor
cuprinse în Capitolul VIII din prezentul titlu.
(2) Acţionarii faţă de care s-a dispus măsura prevăzută la alin. (1) nu mai pot achiziţiona noi
acţiuni ale instituţiei de credit, persoană juridică română.
(3) Acţionarii al căror exerciţiu al drepturilor de vot nu este suspendat pot ţine adunare generală
şi pot să ia orice hotărâre de competenţa acesteia, cu majoritatea prevăzută de lege sau, după caz, de
actul constitutiv, majoritatea respectivă fiind raportată în acest caz la totalul capitalului social
deţinut de acţionarii în cauză.
(4) Dacă măsura suspendării drepturilor de vot prevăzută la alin.(1) este aplicată acţionarilor
reprezentând întregul capital social, Banca Naţională a României poate hotărî retragerea autorizaţiei
instituţiei de credit, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 255.
Art. 2301
. - (1) În scopul remedierii unei situaţii de deteriorare semnificativă a indicatorilor
prudenţiali şi de performanţă financiară ai unei instituţii de credit, persoană juridică română, sau al
prevenirii apariţiei unei deteriorări semnificative previzibile a acestora, de natură să pericliteze în
perspectivă apropiată capacitatea instituţiei de credit de a respecta cerinţele prudenţiale, Banca
Naţională a României este abilitată să adopte următoarele măsuri:
a) să solicite persoanelor care deţin participaţii calificate să susţină financiar instituţia de
credit prin majorarea capitalului social;
b) să solicite persoanelor care deţin participaţii calificate să susţină financiar instituţia de
credit, prin acordarea de împrumuturi eligibile pentru a fi incluse în calculul fondurilor proprii
conform reglementărilor în materie emise de Banca Naţională a României şi/sau convertirea în
acţiuni a unor astfel de împrumuturi;
c) să interzică repartizarea totală sau parţială a profitului pe alte destinaţii decât cele prevăzute
de lege ca fiind obligatorii, până când Banca Naţională a României constată remedierea situaţiei
financiare a instituţiei de credit.
72
(2) Dacă persoanele care deţin participaţii calificate nu se conformează, în termenele indicate de
Banca Naţională a României, măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) lit. a) sau b), devin
incidente prevederile art. 230 alin. (1) şi (3).
(3) În cazul în care s-a dispus suspendarea exercitării drepturilor de vot ale persoanelor care
deţin participaţii calificate, Banca Naţională a României revocă măsura numai dacă sunt îndeplinite
cumulativ următoarele condiţii:
a) circumstanţele prevăzute la alin. (1) au încetat să mai existe;
b) prin conduita sa, persoana în cauză nu a exercitat o influenţă de natură să pericliteze
administrarea prudentă a instituţiei de credit, aprecierea fiind raportată inclusiv, dar fără a se limita
la receptivitatea în ceea ce priveşte îndeplinirea, în termenele indicate, a recomandărilor făcute
potrivit prevederilor art. 168, a măsurilor dispuse potrivit prevederilor art. 226 sau, după caz, a
prezentului articol;
c) Banca Naţională a României nu a dispus între timp aplicarea unor măsuri în privinţa
instituţiei de credit, conform prevederilor cuprinse în Capitolul VIII din prezentul titlu.
Art. 231. - (1) Exerciţiul drepturilor de vot ale persoanelor care nu s-au conformat obligaţiei de
notificare, potrivit art. 25 alin. (1), ori care au achiziţionat o participaţie calificată fără a ţine seama
de opoziţia formulată de Banca Naţională a României, potrivit art. 26 alin. (2), este suspendat de
drept.
(2) Pentru ţinerea unei adunări generale a acţionarilor sunt aplicabile prevederile art. 230 alin.
(3).
(3) Suspendarea exercitării drepturilor de vot încetează de la data la care achiziţionarea unei
participaţii calificate sau majorarea acesteia este aprobată în condiţiile prevăzute de prezenta
ordonanţă de urgenţă, cu aplicarea corespunzătoare a procedurii prevăzute la art.25 alin.(3) – (9).
Art. 2311
– (1) Dispoziţiile art. 231 alin.(1) şi (3) se aplică şi în cazul unui achizitor potenţial
care s-a conformat obligaţiei de notificare, potrivit prevederilor art. 25 alin.(1), dar achiziţionează
participaţia calificată înainte ca achiziţia propusă să fie aprobată în condiţiile prevăzute de prezenta
ordonanţă de urgenţă, precum şi în cazul unui achizitor care realizează notificarea potrivit
prevederilor art. 25 alin.(11
).
(2) Dacă, în urma evaluării efectuate, Banca Naţională a României se opune în scris achiziţiei
propuse, devin incidente prevederile art.232 alin.(1) – (3).
Art. 232. - (1) Persoanele care au achiziţionat o participaţie calificată fără a ţine seama de
opoziţia formulată de Banca Naţională a României trebuie să-şi vândă, în termen de 3 luni de la
data comunicării opoziţiei, acţiunile aferente participaţiei calificate astfel achiziţionate. Dacă după
expirarea termenului acţiunile nu au fost vândute, Banca Naţională a României dispune instituţiei
de credit, persoană juridică română, anularea acţiunilor respective, emiterea unor noi acţiuni
purtând acelaşi număr şi vânzarea acestora, urmând ca preţul încasat din vânzare să fie consemnat
la dispoziţia deţinătorului iniţial, după reţinerea cheltuielilor ocazionate de vânzare.
(2) Consiliul de administraţie, respectiv directoratul instituţiei de credit, răspunde de
îndeplinirea măsurilor necesare pentru anularea acţiunilor, potrivit alin. (1), şi vânzarea acţiunilor
nou-emise.
(3) Dacă din lipsă de cumpărători vânzarea nu are loc sau se realizează numai o vânzare parţială
a acţiunilor nou-emise, instituţia de credit procedează la reducerea capitalului social cu diferenţa
dintre capitalul social înregistrat şi cel deţinut de acţionarii cu drept de vot.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul persoanelor care nu s-au
conformat obligaţiei de notificare a achiziţiei unei participaţii calificate conform prevederilor art. 25
alin. (1) şi care, în termenul prevăzut de Banca Naţională a României, nu furnizează acesteia
73
informaţiile şi documentaţia necesare evaluării prevăzute la art. 26 alin. (1). În acest caz, Banca
Naţională a României se poate opune achiziţiei conform prevederilor art. 26 alin. (2).
Art. 233. - (1) Constatarea faptelor descrise în prezentul capitol, care constituie încălcări ale
disciplinei bancare, se face de către personalul Băncii Naţionale a României, împuternicit în acest
sens, pe baza raportărilor făcute de instituţia de credit, persoană juridică română, potrivit legii sau la
solicitarea expresă a Băncii Naţionale a României ori în cursul verificărilor desfăşurate la sediile
acestora.
(2) Actele cu privire la o instituţie de credit, prin care sunt dispuse măsuri sau sunt aplicate
sancţiuni potrivit prezentului capitol se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau
viceguvernatorii Băncii Naţionale a României, cu excepţia măsurilor prevăzute la art. 226 alin. (2)
lit. g) şi a sancţiunilor prevăzute la art. 229 alin. (1) lit. d) şi e), a căror aplicare este de competenţa
consiliului de administraţie.
Art. 234. - (1) Aplicarea sancţiunilor se prescrie în termen de un an de la data constatării faptei,
dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârşirii faptei.
(2) Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat.
(3) Aplicarea sancţiunilor nu înlătură răspunderea materială, civilă sau penală, după caz.
Art. 235. - Banca Naţională a României poate lua, în privinţa instituţiilor de credit din alte state
membre care desfăşoară activitate în România, măsurile corespunzătoare pentru prevenirea faptelor
de încălcare a legii comise pe teritoriul României şi/sau pentru sancţionarea unor asemenea fapte, în
condiţiile prevăzute în Secţiunea a 3-a din Capitolul IV al Titlului I, Partea I. Astfel de măsuri pot
include interzicerea iniţierii de noi tranzacţii pe teritoriul României de către instituţia de credit în
culpă.
Art. 236. - (1) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător şi sucursalelor din
România ale instituţiilor de credit din state terţe.
(2) Faptele de încălcare a legislaţiei speciale în materia acordării de credite ipotecare finanţate
din emisiune de obligaţiuni ipotecare intră, de asemenea, sub incidenţa dispoziţiilor prezentului
capitol, în măsura în care legislaţia specială nu cuprinde prevederi de sancţionare a faptelor
respective.
CAPITOLUL VIII
Proceduri speciale
Secţiunea 1
Supravegherea specială
Art. 237. - (1) Banca Naţională a României poate dispune instituirea măsurii de supraveghere
specială asupra unei instituţii de credit, persoană juridică română, pentru încălcarea legii sau a
reglementărilor emise în aplicarea acesteia, constatată în urma verificărilor efectuate la faţa locului
şi/sau a analizării raportărilor transmise de instituţia de credit, precum şi în cazul constatării unei
situaţii financiare precare a acesteia, dacă nu hotărăşte instituirea administrării speciale.
(2) Supravegherea specială se asigură printr-o comisie instituită în acest scop, formată din
maximum 7 specialişti din cadrul Băncii Naţionale a României, dintre care unul asigură îndeplinirea
funcţiei de preşedinte al comisiei şi unul, pe cea de vicepreşedinte al acesteia.
74
Art. 238. - (1) Atribuţiile comisiei de supraveghere specială se stabilesc de către Banca
Naţională a României şi se referă, în principal, la:
a) urmărirea modului în care consiliul de administraţie şi directorii instituţiei de credit ori,
după caz, consiliul de supraveghere şi directoratul acţionează pentru stabilirea şi aplicarea măsurilor
necesare remedierii deficienţelor sau, după caz, a recomandărilor formulate sau a măsurilor dispuse
de Banca Naţională a României, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă;
b) suspendarea aplicării unor acte de decizie ale organelor sau persoanelor având atribuţii de
administrare şi/sau de conducere a instituţiei de credit, care sunt contrare unei practici bancare
prudente şi sănătoase, cerinţelor legii şi reglementărilor emise în aplicarea acesteia ori care conduc
la deteriorarea situaţiei financiare a instituţiei de credit;
c) formularea de solicitări privind modificarea/completarea cadrului de conducere, a
strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate de instituţia de credit;
d) limitarea şi/sau suspendarea unor activităţi şi operaţiuni pe o anumită perioadă;
e) orice alte măsuri considerate necesare pentru remedierea situaţiei instituţiei de credit;
f) formularea de propuneri către Banca Naţională a României pentru dispunerea anumitor
măsuri sau pentru aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege, în situaţia în care consiliul de
administraţie sau directorii instituţiei de credit ori, după caz, consiliul de supraveghere şi
directoratul nu respectă măsurile dispuse de comisie.
(2) Comisia de supraveghere specială nu se substituie directorilor sau, după caz, directoratului
instituţiei de credit, în ceea ce priveşte conducerea activităţii şi competenţa de a angaja instituţia de
credit. Răspunderea pentru legalitatea, realitatea, exactitatea şi oportunitatea operaţiunilor efectuate
şi a documentelor întocmite de instituţia de credit revine exclusiv directorilor sau, după caz,
directoratului instituţiei de credit şi/sau persoanelor care întocmesc şi semnează documentele în
cauză, potrivit atribuţiilor şi competenţelor acestora.
(3) În perioada exercitării supravegherii speciale, adunarea generală a acţionarilor, consiliul de
administraţie şi directorii instituţiei de credit ori, după caz, consiliul de supraveghere şi directoratul
nu pot hotărî măsuri contrare celor dispuse de comisia de supraveghere specială.
(4) Membrii comisiei de supraveghere specială au acces la toate documentele şi registrele
instituţiei de credit, fiind obligaţi să păstreze secretul profesional privind operaţiunile acesteia.
Art. 239. - (1) Comisia de supraveghere specială prezintă rapoarte periodice Băncii Naţionale a
României asupra situaţiei instituţiei de credit.
(2) În funcţie de concluziile rezultate din aceste rapoarte, Banca Naţională a României decide cu
privire la continuarea sau încetarea supravegherii speciale, fără a se depăşi însă o perioadă de 3 luni
de la data instituirii măsurii de supraveghere specială.
(3) În cazul în care în activitatea instituţiei de credit se constată în continuare deficienţe grave,
Banca Naţională a României poate hotărî, de la caz la caz, instituirea măsurii de administrare
specială a instituţiei de credit sau adoptarea altor măsuri prevăzute de lege, inclusiv retragerea
autorizaţiei.
Secţiunea a 2-a
Administrarea specială
Art. 240. - (1) Banca Naţională a României poate să hotărască instituirea administrării speciale
asupra unei instituţii de credit, persoană juridică română, în cazurile în care:
a) instituirea măsurii de supraveghere specială nu a dat rezultate într-o perioadă de până la 3
luni;
75
b) se constată sau este previzibilă o deteriorare semnificativă a indicatorilor prudenţiali şi de
performanţă financiară, de natură să pericliteze capacitatea instituţiei de credit de a respecta
cerinţele prudenţiale şi acţionarii nu au întreprins şi/sau nu demonstrează că sunt în măsură să
întreprindă, în timp util, demersurile necesare pentru remedierea situaţiei;
c) se constată deficienţe grave în administrarea şi/sau conducerea instituţiei de credit sau a
încălcări grave şi repetate ale dispoziţiile legii şi/sau ale reglementărilor ori ale altor acte emise în
aplicarea acesteia, care periclitează în mod grav interesele deponenţilor;
d) instituţia de credit nu a asigurat implementarea în totalitate şi în termenele stabilite a unora
sau a mai multora dintre măsurile dispuse faţă de aceasta, potrivit art. 226 alin.(2) lit. a) – f) şi h),
situaţie care este de natură să pună în pericol lichiditatea instituţiei de credit şi/sau nivelul adecvat
al fondurilor proprii;
e) operaţiunile instituţiei de credit pun în pericol stabilitatea ori nivelul fondurilor proprii ale
acesteia sau instituţia de credit înregistrează o criză de lichiditate care e de natură să pericliteze
interesele deponenţilor săi sau ale altor creditori;
f) instituţia de credit nu a prezentat, în termenul indicat de Banca Naţională a României, un
plan de redresare a activităţii potrivit art. 226 alin.(2) lit. i), sau Banca Naţională a României
constată că planul prezentat nu este fezabil ori că instituţia de credit nu şi-a îndeplinit, în termenele
stabilite, angajamentele asumate printr-un asemenea plan ori că deficienţele constatate legate de
lichiditatea sau de nivelul fondurilor proprii ale instituţiei de credit nu pot fi înlăturate printr-un plan
de redresare;
g) instituirea administrării speciale este solicitată în mod justificat de consiliul de
administraţie sau, după caz, de consiliul de supraveghere, ori de către adunarea generală a
acţionarilor;
h) Banca Naţională a României a declarat indisponibile depozitele instituţiei de credit, potrivit
prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de
garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Deosebit de situaţiile prevăzute la alin.(1), dacă fondurile proprii ale unei instituţii de credit
se situează la un nivel care nu depăşeşte 75% din nivelul minim al cerinţelor de capital calculate
potrivit reglementărilor emise în aplicarea art. 126, Banca Naţională a României este obligată să
instituie administrarea specială, cu excepţia cazurilor în care hotărăşte fie adoptarea unor măsuri de
stabilizare, conform prevederilor cuprinse în secţiunea a 21
-a a cap. VIII din prezentul titlu, fie
retragerea autorizaţiei, cu sesizarea instanţei competente pentru deschiderea procedurii falimentului,
după caz.
(3) În cazul instituirii administrării speciale, potrivit alin.(1) şi (2), şi ţinând seama de
circumstanţele concrete care au determinat adoptarea acestei măsuri, Banca Naţională a României
decide, după caz, şi cu privire la următoarele:
a) retragerea aprobărilor acordate persoanelor care exercită responsabilităţi de administrare
şi/sau de conducere în instituţia de credit, potrivit prevederilor art. 228 coroborate cu cele ale art.
229;
b) retragerea aprobării auditorului financiar al instituţiei de credit, potrivit art. 157;
c) suspendarea drepturilor de vot ale acţionarilor care deţin participaţii calificate în instituţia
de credit.
(4) La adoptarea măsurii prevăzute la alin.(3) lit. c), Banca Naţională a României are în vedere
influenţa exercitată de persoanele în cauză asupra instituţiei de credit, de natură să pericliteze
administrarea prudentă a instituţiei de credit, ţinând seama, în special, de receptivitatea la
recomandările făcute potrivit art. 168, la măsurile dispuse potrivit art. 226 sau, după caz, art. 2301
.
Art. 2401
– (1) Măsura administrării speciale vizează inclusiv activitatea sucursalelor din
străinătate ale instituţiei de credit.
76
(2) Cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 2402
alin. (1), un anunţ privind instituirea administrării
speciale se publică de către Banca Naţională a României în Monitorul Oficial al României, Partea a
IV-a şi se notifică celorlalte autorităţi de supraveghere din România.
Art. 2402
– (1) Administrarea specială se poate institui şi în cazul şi pe perioada în care la
nivelul instituţiei de credit nu mai este asigurată exercitarea responsabilităţilor de administrare
şi/sau conducere.
(2) În situaţia prevăzută la alin.(1), atribuţia principală a administratorului special o constituie
luarea măsurilor necesare pentru numirea consiliului de administraţie şi a directorilor instituţiei de
credit sau, după caz, a membrilor consiliului de supraveghere şi ai directoratului. În cursul acestei
administrări, administratorul special poate lua orice alte măsuri care pot fi luate de către consiliul de
administraţie şi directori, respectiv de către consiliul de supraveghere şi directorat, potrivit legii.
Art. 2403
– (1) În cazul în care administrarea specială se instituie cu privire la o instituţie de
credit, persoană juridică română, care are deschise sucursale în alte state membre, Banca Naţională
a României notifică fără întârziere, prin orice mijloace disponibile, autorităţile competente din toate
statele membre gazdă cu privire la hotărârea de instituire a administrării speciale şi la efectele pe
care le poate avea aceasta, dacă este posibil înainte de adoptarea hotărârii sau imediat după.
(2) În situaţiile prevăzute la alin.(1), procedura administrării speciale este guvernată de legea
română, cu excepţiile prevăzute la art. 266 – 274, care se aplică în mod corespunzător.
(3) Administrarea specială se instituie cu privire la toate sucursalele instituţiei de credit,
persoană juridică română, deschise în alte state membre de la data hotărârii Băncii Naţionale a
României sau de la o dată ulterioară specificată în hotărâre. Măsurile adoptate în cursul
administrării speciale produc efecte conform legii române, fără altă formalitate, în toate statele
membre în care instituţia de credit are deschise sucursale, inclusiv în acele state membre în care
legislaţia aplicabilă nu prevede astfel de măsuri ori condiţionează implementarea lor de îndeplinirea
anumitor cerinţe.
Art. 2404
– (1) Administrarea specială se instituie pe o perioadă de 4 luni de la data hotărârii
Băncii Naţionale a României, cu excepţia cazului în care prin hotărâre se stabileşte o perioadă mai
scurtă.
(2) Banca Naţională a României poate prelungi perioada prevăzută la alin. (1), dacă o astfel de
prelungire este necesară pentru finalizarea măsurilor de restructurare a instituţiei de credit.
Art. 2405
– (1) Pentru exercitarea atribuţiilor administratorului special, Banca Naţională a
României poate desemna una sau mai multe persoane fizice sau o persoană juridică, care poate fi
Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar.
(2) Hotărârea Băncii Naţionale a României privind instituirea administrării speciale cuprinde
nominalizarea persoanelor desemnate în calitate de administrator special, obiectivele şi atribuţiile
specifice, care se stabilesc în conformitate cu dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă,
remuneraţia administratorului special, nivelul permis al cheltuielilor ce pot fi angajate în
îndeplinirea atribuţiilor şi orice alte condiţii considerate importante de către Banca Naţională a
României.
(3) La desemnarea persoanelor potrivit alin.(2), Banca Naţională a României trebuie să aibă în
vedere următoarele:
a) persoana fizică în cauză sau, în cazul persoanei juridice, persoanele fizice care sunt
împuternicite să asigure reprezentarea acesteia nu trebuie să se afle în vreuna dintre situaţiile de
incompatibilitate prevăzute la art. 110, nu trebuie să fie debitor sau creditor al instituţiei de credit
sau persoană aflată în legături strânse cu aceasta;
77
b) persoanele fizice prevăzute la lit. a), precum şi persoanele care asistă administratorul
special în îndeplinirea atribuţiilor sale trebuie să aibă o bună reputaţie, calificare şi experienţă
profesională corespunzătoare şi să fie independente, sens în care sunt avute în vedere criteriile
prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, pentru desemnarea administratorului independent.
(4) Dacă mai multe persoane fizice sunt desemnate să exercite atribuţiile administratorului
special, hotărârea Băncii Naţionale a României trebuie să prevadă repartizarea competenţelor între
aceste persoane şi modalitatea de coordonare şi subordonare a acestora.
(5) Banca Naţională a României poate înlocui persoanele desemnate să exercite atribuţiile
administratorului special, dacă acestea nu acţionează în conformitate cu prevederile legii şi cu
reglementările aplicabile ori cu instrucţiunile şi dispoziţiile date de Banca Naţională a României sau
în cazul în care nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin.(3).
(6) Toate cheltuielile legate de administrarea specială, inclusiv cele efectuate de Fondul de
garantare a depozitelor în sistemul bancar în desfăşurarea activităţii de administrare specială, se
suportă de instituţia de credit supusă acestei măsuri. Dacă una sau mai multe persoane din rândul
salariaţilor Băncii Naţionale a României sunt desemnate să exercite atribuţiile administratorului
special, cheltuielile cu retribuirea acestora se suportă de Banca Naţională a României.
Art. 2406
– (1) Administratorul special îşi exercită atribuţiile în conformitate cu prevederile legii şi
cu reglementările aplicabile, precum şi cu respectarea instrucţiunilor şi dispoziţiilor date de Banca
Naţională a României pe parcursul administrării speciale şi răspunde numai faţă de aceasta pentru
îndeplinirea atribuţiilor care îi sunt conferite în această calitate. Administratorul special poate
angaja alte persoane, cum ar fi auditori, avocaţi, evaluatori, alţi experţi autorizaţi independenţi, care
să îl sprijine în îndeplinirea atribuţiilor sale, şi poate delega în acest sens sarcini specifice în
conformitate cu instrucţiunile date de Banca Naţională a României.
(2) Administratorul special şi orice persoană care poate fi angajată să sprijine activitatea
acestuia nu răspund personal pentru eventualele prejudicii cauzate de îndeplinirea sau omisiunea
îndeplinirii a oricărui act sau fapt în legătură cu exercitarea, în condiţiile legii, a atribuţiilor
conferite, cu excepţia cazului în care se dovedeşte că a acţionat cu rea-credinţă sau cu neglijenţă
gravă.
(3) Cheltuielile de apărare efectuate în caz de litigiu de către persoanele prevăzute la alin.(2) se
suportă de Banca Naţională a României în toate cazurile în care exercitarea atribuţiilor s-a făcut cu
bună credinţă şi fără neglijenţă.
(4) Persoanele prevăzute la alin.(2) sunt obligate să păstreze secretul profesional, conform
dispoziţiilor cuprinse în cap. V, titlul III, partea I.
Art. 2407
– Banca Naţională a României poate stabili anumite limite şi/sau condiţii privind
activitatea şi administrarea instituţiei de credit aflate în administrare specială şi poate restricţiona în
totalitate sau parţial furnizarea de către aceasta a anumitor servicii financiare. Orice astfel de
limitări, condiţii şi restricţii se comunică administratorului special, care răspunde de respectarea lor.
Art. 2408
– (1) Pe perioada administrării speciale, mandatul consiliului de administraţie şi al
directorilor sau, după caz, al consiliului de supraveghere şi al directoratului încetează,
administratorul special preluând integral atribuţiile de administrare şi de conducere a instituţiei de
credit.
(2) Funcţionarea adunării generale a acţionarilor este suspendată pe perioada administrării speciale,
cu excepţia cazurilor în care aceasta este convocată de administratorul special, fiind necesară o hotărâre
a acesteia, potrivit art. 24012 alin.(3). În astfel de cazuri, ordinea de zi a adunării este stabilită de către
administratorul special, cu consultarea prealabilă a Băncii Naţionale a României, şi nu poate fi
78
schimbată de către persoanele convocate, fără a aduce atingere dreptului acţionarilor care deţin cel
puţin 5% din capitalul social de a cere introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi, dacă instituţia de
credit este cotată pe o piaţă reglementată.
(3) Acţionarii care deţin cel puţin 50% din drepturile de vot pot înainta administratorului special
propuneri viabile de redresare financiară a instituţiei de credit, care pot fi luate în considerare la
elaborarea planului de acţiune sau la formularea unor propuneri de modificare a acestuia, potrivit
prevederilor art. 24015 alin.(1) şi (3).
(4) În cazul în care Banca Naţională a României a hotărât suspendarea drepturilor de vot ale
unora sau mai multor acţionari care deţin participaţii calificate la instituţia de credit, potrivit art. 230
alin.(1), art. 2301
alin.(2) sau, după caz, art. 240 alin.(3) lit. c), pentru ţinerea adunării generale se
convoacă acţionarii al căror exerciţiu al drepturilor de vot nu este suspendat, majoritatea prevăzută
de lege sau, după caz, de actul constitutiv pentru adoptarea hotărârilor fiind raportată, în acest caz,
la totalul capitalului social deţinut de acţionarii respectivi.
Art. 2409
– (1) După preluarea instituţiei de credit, administratorul special înştiinţează de
îndată compartimentele din cadrul instituţiei de credit, sucursalele acesteia, instituţiile de credit
corespondente, oficiul registrului comerţului şi, după caz, Fondul de garantare a depozitelor în
sistemul bancar cu privire la luarea acestei măsuri.
(2) Comunicarea se face în scris şi cuprinde specimenul de semnătură al administratorului
special. Comunicarea făcută instituţiilor de credit corespondente cuprinde şi menţiunea asupra
faptului că toate operaţiunile viitoare prin contul instituţiei de credit se autorizează numai de către
administratorul special sau de persoanele împuternicite în mod expres de către acesta.
(3) Administratorul special are acces nerestricţionat, pe întreaga perioadă de derulare a
administrării speciale, în toate sediile şi locaţiile instituţiei de credit şi la toate activele, evidenţele,
conturile şi alte înregistrări şi deţine controlul asupra acestora. În caz de împiedicare fizică,
administratorul special poate apela la organele de poliţie, care, la solicitarea sa, sunt obligate să-i
acorde tot sprijinul pentru asigurarea accesului, controlului şi siguranţei unor asemenea proprietăţi,
active, registre ori evidenţe.
Art. 24010
– (1) În cazul instituţiilor de credit care au deschise sucursale în alte state membre,
administratorul special trebuie să ia măsuri pentru publicarea unui extras din hotărârea Băncii
Naţionale a României privind instituirea administrării speciale în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, prin transmiterea acestuia, de îndată, prin mijloacele cele mai adecvate, către Oficiul
pentru Publicaţii Oficiale al Uniunii Europene, şi în două ziare de circulaţie naţională pe teritoriul
fiecărui stat membru gazdă. Dacă este cazul, prevederile art. 261 alin.(3) se aplică în mod
corespunzător.
(2) Extrasul din hotărâre trebuie să specifice, în limba sau limbile oficială/oficiale a/ale statelor
membre în cauză, în special obiectul şi temeiul legal ale instituirii administrării speciale, termenul
de contestare şi autoritatea la care hotărârea poate fi contestată, cu indicarea adresei acesteia.
(3) Implementarea măsurilor adoptate în cursul administrării speciale nu este condiţionată de
îndeplinirea formalităţilor de publicare prevăzute la alin. (1) şi (2).
(4) Administratorul special îşi exercită atribuţiile pe teritoriul statelor membre gazdă în condiţiile
prevăzute la art. 262, care se aplică în mod corespunzător.
Art. 24011 – (1) Atribuţiile administratorului special, stabilite prin hotărârea Băncii Naţionale a
României, pot include luarea oricăror măsuri de redresare în interesul deponenţilor instituţiei de
credit care sunt necesare pentru conservarea valorii activelor instituţiei de credit, eliminarea
deficienţelor existente în administrarea sa, încasarea creanţelor, precum şi a oricăror măsuri
necesare pentru restructurarea activităţii acesteia, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.
79
(2) În cel mai scurt timp posibil după numirea sa, administratorul special trebuie să evalueze
perspectivele de realizare, costurile şi beneficiile aproximative ale următoarelor alternative:
a) redresarea instituţiei de credit;
b) restructurarea activităţii instituţiei de credit prin implementarea măsurilor prevăzute la art.
24012 alin.(1);
c) introducerea cererii pentru declanşarea procedurii falimentului instituţiei de credit.
(3) Evaluarea realizată de administratorul special potrivit alin.(2) trebuie să fie fundamentată în
cuprinsul raportului prevăzut la art. 24015 şi susţinută de documente.
(4) De la preluarea instituţiei de credit, administratorul special ia măsuri pentru a asigura
păstrarea în siguranţă a activelor şi documentelor acesteia. În termen de maxim o lună de la numirea
sa, administratorul special realizează inventarierea şi evaluarea activelor şi pasivelor instituţiei de
credit şi întocmeşte situaţiile financiare, care se transmit Băncii Naţionale a României, împreună cu
raportul prevăzut la art. 24015
.
(5) Măsurile de redresare care pot fi luate de administratorul special pot include următoarele:
a) negocierea creanţelor instituţiei de credit şi/sau stabilirea unei noi scadenţe a acestora;
b) suspendarea atragerii de depozite şi/sau a acordării de credite;
c) reducerea sau restructurarea activităţilor neprofitabile, inclusiv prin închiderea de sucursale;
d) reducerea cheltuielilor, inclusiv prin redimensionarea schemei de personal;
e) îmbunătăţirea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor şi mecanismelor
implementate în cadrul instituţiei de credit;
f) reevaluarea necesarului de provizioane sau a tratamentului expunerilor instituţiei de credit
în raport cu riscurile asumate;
g) reducerea riscurilor aferente operaţiunilor, produselor şi/sau ale sistemelor instituţiei de
credit;
h) orice alte măsuri care pot fi luate de către consiliul de administraţie şi directori, respectiv de
către consiliul de supraveghere şi directorat, potrivit legii;
i) încetarea activităţilor frauduloase şi a abuzurilor de orice natură ale persoanelor aflate în
relaţii speciale cu instituţia de credit;
j) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase, încheiate anterior de către
instituţia de credit, inclusiv a acelor contracte în care obligaţiile asumate de către instituţia de credit
sunt disproporţionate în raport cu prestaţia la care s-a obligat cealaltă parte contractantă;
k) sesizarea organelor competente, în cazul în care există indicii cu privire la săvârşirea de
infracţiuni.
Art. 24012 – (1) Administratorul special poate fi împuternicit de Banca Naţională a României să
implementeze măsuri de restructurare a activităţii instituţiei de credit, care pot include:
a) majorarea capitalului social;
b) reducerea capitalului pentru acoperirea pierderilor;
c) operaţiuni de vânzare de active;
d) operaţiuni de transfer de depozite;
e) operaţiuni de vânzare de active cu asumare de pasive, prin care o altă instituţie de credit sau
instituţie financiară dobândeşte active ale instituţiei de credit aflată în administrare specială şi îşi
asumă pasive ale acesteia în contraprestaţie;
f) fuziunea cu alte instituţii de credit;
g) divizarea totală sau parţială.
(2) În sensul prevederilor alin.(1), administratorul special acţionează conform instrucţiunilor
primite de la Banca Naţională a României, care pot indica în mod specific sau în termeni generali
modalitatea de implementare.
80
(3) Administratorul special trebuie să convoace adunarea generală a acţionarilor pentru a decide
cu privire la implementarea măsurilor prevăzute la alin.(1) lit. a), b), f) şi g) şi pentru limitarea sau
ridicarea dreptului de preferinţă al acţionarilor la subscrierea de noi acţiuni în cazul majorării
capitalului social. Implementarea măsurilor de restructurare prevăzute la alin.(1) lit.c), d) şi e), prin
derogare de la prevederile art.15322 din Legea nr.31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi a măsurilor de redresare prevăzute la art. 24011 alin.(5), nu
necesită aprobarea adunării generale a acţionarilor.
(4) Termenul de întrunire a adunării generale a acţionarilor, cu excepţia celei convocate pentru a
hotărî fuziunea sau divizarea, este, pentru prima convocare, de maxim o săptămână de la data
publicării convocării conform legii sau a notificării făcute prin scrisoare recomandată sau transmisă
pe cale electronică, având încorporată, ataşată sau logic asociată semnătura electronică extinsă.
Formalităţile de convocare nu trebuie respectate dacă toţi acţionarii care pot să-şi exercite dreptul
de vot sunt de acord să ţină o adunare generală.
(5) Prevederile alin.(4) nu se aplică în cazul în care instituţia de credit aflată în administrare
specială este cotată pe o piaţă reglementată, caz în care convocare se face potrivit legislaţiei
aplicabile pieţei de capital.
(6) Dacă adunarea generală a acţionarilor nu adoptă hotărârile necesare în cazurile prevăzute la
alin.(3), în absenţa altor soluţii viabile de redresare, Banca Naţională a României hotărăşte
retragerea autorizaţiei instituţiei de credit, cu aplicarea corespunzătoare a art. 24016 alin.(2) lit. b).
Art. 24013
– La implementarea măsurilor privind majorarea sau reducerea capitalului social se au
în vedere următoarele:
a) în cazul în care este necesară majorarea capitalului social, pentru motive temeinice,
justificate de existenţa unei intenţii serioase din partea unui investitor, de participare la capitalul
instituţiei de credit, administratorul special poate cere adunării generale să ridice acţionarilor
dreptul de preferinţă la subscrierea de noi acţiuni, în tot sau în parte, cu aprobarea Băncii Naţionale
a României; în toate celelalte cazuri, dreptul de preferinţă se poate exercita în termen de 14 zile de
la data publicării hotărârii adunării generale potrivit legii;
b) orice majorare de capital nu va putea fi realizată mai înainte ca pierderile să fie absorbite prin
reducerea capitalului social sau de către elementele de fonduri proprii corespunzătoare;
c) majorarea capitalului social trebuie să asigure cel puţin un nivel al fondurilor proprii care să
permită încadrarea instituţiei de credit în cerinţele prudenţiale prevăzute de lege şi de reglementările
aplicabile;
d) hotărârea privind reducerea capitalului social pentru acoperirea pierderilor produce efecte
de la data publicării acesteia conform legii, administratorul special fiind obligat să ia măsuri pentru
publicarea sa în regim de urgenţă. Prin derogare de la prevederile Legii nr.31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, hotărârea nu poate face, în acest caz, obiect al opoziţiei
creditorilor sociali. Dispoziţiile art.24021-24022 se aplică în mod corespunzător.
Art. 24014
– (1) Operaţiunile de vânzare de active, transfer de depozite, vânzare de active cu
asumare de pasive şi fuziunea/divizarea unei instituţii de credit în administrare specială se pot
efectua către instituţii de credit sau, după caz, instituţii financiare care, în opinia Băncii Naţionale a
României, au o situaţie financiară adecvată din perspectiva volumului şi riscurilor aferente
activităţilor ce urmează a fi preluate, dispun de capacitate operaţională şi pot asigura, în mod
adecvat continuarea serviciilor bancare aferente activelor şi, după caz, pasivelor transferate, iar
operaţiunea preconizată nu pune în pericol siguranţa şi viabilitatea activităţii acestora sau, dacă este
cazul, capacitatea lor de a respecta cerinţele prudenţiale, în special cele privind nivelul minim al
fondurilor proprii.
81
(2) Pentru facilitarea implementării unei măsuri de restructurare constând în operaţiuni care
implică transferul de depozite garantate în accepţiunea Ordonanţei Guvernului nr. 39/1996,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi utilizate resursele administrate de
Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar pentru finanţarea operaţiunii, inclusiv prin
emiterea de garanţii, cu respectarea prevederilor ordonanţei mai sus menţionate. Finanţarea este
propusă de administratorul special şi fundamentată în cadrul raportului prevăzut la art. 24015 alin.
(1) sau, după caz, al solicitării formulate conform art. 24015 alin. (4), pe baza analizei referitoare la
valoarea estimată a compensaţiilor aferente depozitelor din evidenţa instituţiei de credit aflate în
administrare specială, transmisă de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar
administratorului special. Finanţarea se solicită Fondului de garantare a depozitelor în sistemul
bancar de către administratorul special, pe baza aprobării Băncii Naţionale a României.
(3) La realizarea operaţiunilor prevăzute la alin. (1) trebuie să fie respectate următoarele cerinţe:
a) să fie asigurat tratamentul echitabil şi concurenţa loială dintre instituţiile care îndeplinesc
condiţiile de eligibilitate prevăzute la alin. (1) şi care îşi manifestă intenţia de preluare; în acest
sens, administratorul special asigură punerea la dispoziţia instituţiilor interesate, în mod
nediscriminatoriu şi numai după semnarea de către acestea a unui acord de confidenţialitate, a
pachetului de informaţii relevante din perspectiva măsurilor de restructurare vizate, precum şi
facilitarea realizării evaluării activelor şi/sau, după caz, a pasivelor ce urmează să fie preluate, dacă
această evaluare are loc înainte de semnarea contractului care stă la baza operaţiunii;
b) dacă există oferte din partea mai multor instituţii care îndeplinesc condiţiile de eligibi-litate
prevăzute la alin.(1), desemnarea instituţiei sau, după caz, a instituţiilor câştigătoare,
denumită/denumite în continuare instituţie beneficiară/instituţii beneficiare, se face pe baza celei
mai avantajoase oferte, considerată astfel de Banca Naţională a României, din perspectiva
obiectivelor urmărite.
c) în cazul unei operaţiuni de transfer parţial de depozite ori de vânzare parţială de active cu
asumare de pasive, să se acorde prioritate transferului depozitelor garantate, cu respectarea
principiului costului minim, respectiv ca suma aferentă finanţării de către Fondul de garanta-re a
depozitelor în sistemul bancar a acestei operaţiuni să fie mai mică decât cea a compensa-ţiilor de
plătit pentru respectivele depozite;
c
1
) vânzarea de active cu asumare de pasive către instituţia beneficiară sau, după caz,
restituirea de active de la aceasta către instituţia de credit de la care s-a efectuat transferul trebuie să
asigure că drepturile şi obligaţiile care fac obiectul unui acord de compensare ori care sunt aferente
unei operaţiuni de securitizare sunt fie transferate, fie păstrate în totalitate, iar cele aferente
contractelor de garantare urmează activele transferate;
c
2
) în cadrul unei vânzări de active cu asumare de pasive, pot face obiectul operaţiunii inclusiv
drepturi şi obligaţii aferente elementelor ce nu sunt evidenţiate ca active sau pasive bilanţiere, dacă
sunt calificate de Banca Naţională a României ca fiind necesare atingerii obiectivelor urmărite;
d) poate fi realizat atât transferul tuturor depozitelor garantate, cât şi transferul unei părţi
dintre acestea, în cazul transferului parţial operaţiunea urmând a fi efectuată astfel încât să fie
minimizat riscul, dacă acesta există, ca Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, după
finanţarea transferului, să rămână obligat şi pentru plata compensaţiei aferente depozitelor aceluiaşi
deponent la instituţia de credit de la care s-a realizat transferul parţial;
e) – abrogat
f) sumele care pot rezulta din operaţiuni de natura celor prevăzute la alin. (1), cu deducerea
cheltuielilor aferente operaţiunii, sunt incluse în averea instituţiei de credit aflate în situaţia
prevăzută la art. 24018 alin. (2) şi sunt afectate pentru plata creditorilor, conform ordinii de stingere
a creanţelor, în procedura de lichidare/faliment.
(4) Pentru punerea în aplicare a măsurilor de restructurare prevăzute la art. 24012 alin. (1) lit. c),
d) şi e) nu este necesar acordul deponenţilor sau al altor creditori ori al debitorilor instituţiei de
82
credit. Pentru notificarea acestora, administratorul special publică un anunţ general în Monitorul
Oficial al României, Partea a IV-a, şi în unul sau mai multe ziare de circulaţie naţională şi, după
caz, asigură publicitatea potrivit art. 24010, imediat după implementarea măsurii. Persoanele
interesate pot obţine informaţiile necesare privind situaţia creanţelor sau a obligaţiilor lor de la
instituţia de credit aflată în administrare specială, administratorul special fiind obligat să ia măsurile
necesare în acest sens.
(5) În cazul măsurilor de restructurare care implică transfer de depozite, în termenul comunicat
de instituţia de credit care a preluat depozitele, deponenţii transferaţi trebuie să opteze pentru
menţinerea depozitelor la instituţia de credit respectivă, în condiţiile agreate cu aceasta, sau pot să
îşi retragă depozitele, dacă acestea nu sunt grevate de alte sarcini ori interdicţii, fără suportarea
vreunei forme de penalizare pentru retragere anticipată.
(6) Instituţia care preia pasive ale instituţiei de credit aflate în administrare specială este
răspunzătoare doar pentru obligaţiile aferente pasivelor care fac obiectul transferului conform
termenilor contractuali şi care sunt evidenţiate în situaţia financiară întocmită de administratorul
special.
(7) Instituţia beneficiară se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile decurgând din relaţiile
contractuale aferente activelor şi pasivelor preluate, precum şi în cele decurgând din elementele
preluate care nu sunt evidenţiate ca active şi pasive bilanţiere.
(8) Pasivele transferate nu pot face obiectul unei restituiri.
(9) Implementarea măsurii de vânzare de active cu asumare de pasive nu va fi considerată cauză
de încetare a contractelor în care instituţia beneficiară s-a subrogat potrivit prevederilor alin.(7).
Art. 24015
– (1) În termen de maxim două luni de la numire, administratorul special trebuie să
prezinte Băncii Naţionale a României un raport scris care să cuprindă:
a) măsurile întreprinse de la instituirea administrării speciale şi efectele acestora;
b) evaluarea perspectivelor de realizare, a costurilor şi beneficiilor aproximative ale
alternativelor de redresare, restructurare sau, după caz, de iniţiere a procedurii falimentului
instituţiei de credit, inclusiv o determinare a valorii estimative care ar putea fi realizată în cazul
lichidării;
c) recomandările administratorului special privind măsurile pe care le consideră adecvate în
funcţie de evaluările făcute, care pot include un plan de acţiune supus aprobării Băncii Naţionale a
României, constând în implementarea oricărora dintre măsurile de restructurare prevăzute la art.
24012 alin.(1) sau o combinare a acestora, fără a exclude aplicarea sau continuarea aplicării
măsurilor de redresare prevăzute la art. 24011 alin.(2).
(2) La raportul prevăzut la alin.(1) se anexează documente referitoare la inventarierea şi
evaluarea activelor şi pasivelor instituţiei de credit, situaţia recuperării creanţelor, costul menţinerii
activelor şi situaţia plăţii pasivelor, precum şi situaţia financiară întocmită potrivit art. 24011
alin.(4).
(3) Raportul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie suficient de detaliat pentru a fundamenta
recomandările făcute de administrator. Valoarea estimativă care ar putea fi realizată în cazul
lichidării se determină de un evaluator autorizat, potrivit legii, pe cheltuiala instituţiei de credit, ca
valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puţin două metode de evaluare recunoscute de legislaţia
în vigoare la data evaluării.
(31
) Evaluatorul autorizat prevăzut la alin.(3) trebuie să aibă experienţă corespunzătoare în
domeniul evaluării activelor financiare şi să fie agreat de Banca Naţională a României conform
reglementărilor emise în acest scop de aceasta; se prezumă că îndeplinesc aceste condiţii auditorii
financiari aprobaţi de Banca Naţională a României conform prevederilor art. 155 alin. (1).
(4) Administratorul special poate să solicite Băncii Naţionale a României aprobarea pentru
implementarea unora dintre măsurile prevăzute la art. 24012 alin.(1) lit. c), d) şi e), în special pentru
83
transferul depozitelor garantate, înainte de prezentarea raportului prevăzut la alin.(1), în situaţii de
urgenţă şi având în vedere posibilităţile concrete de realizare a măsurilor respective.
(5) Pentru motive întemeiate, Banca Naţională a României poate prelungi cu maxim o lună
termenul prevăzut la alin.(1) pentru prezentarea raportului, la propunerea administratorului special.
Art. 24016
– (1) În termen de 15 zile de la primirea raportului administratorului special, Banca
Naţională a României hotărăşte cu privire la oportunitatea şi perioada menţinerii administrării
speciale şi cu privire la recomandările formulate de administratorul special şi, după caz, aprobă, cu
sau fără amendamente, ori respinge planul de acţiune propus.
(2) Dacă Banca Naţională a României consideră că nu sunt condiţii favorabile pentru redresarea
instituţiei de credit, astfel încât aceasta să fie în măsură să îndeplinească cerinţele prudenţiale
prevăzute de lege şi de reglementările emise în aplicarea acesteia, Banca Naţională a României
poate, în funcţie de circumstanţele concrete, să hotărască următoarele:
a) implementarea măsurilor de restructurare, conform planului de acţiune aprobat sau, în
absenţa acestuia, pe baza evaluărilor prevăzute la art. 24015 alin.(1) lit. b) şi stabilirea unui termen
în care administratorul special să întreprindă demersuri pentru restructurarea activităţii instituţiei de
credit;
b) retragerea autorizaţiei instituţiei de credit şi sesizarea instanţei competente pentru
declanşarea procedurii falimentului sau, după caz, retragerea autorizaţiei urmată de dizolvarea şi
lichidarea instituţiei de credit, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Secţiunea a 3-a din prezentul capitol.
(3) Banca Naţională a României poate solicita modificarea unui plan de acţiune aprobat sau poate
aproba modificarea planului propusă de administratorul special, oricând consideră necesar, înainte sau
pe parcursul implementării sale.
(4) La analiza costurilor şi beneficiilor diferitelor alternative avute în vedere în raportul
administratorului special, potrivit art. 24015 alin.(1) lit. b) şi la adoptarea hotărârii potrivit alin.(1),
Banca Naţională a României trebuie să urmărească, cu prioritate, obiectivul de menţinere a
stabilităţii financiare şi protecţia intereselor deponenţilor, luând în considerare alegerea variantei
celei mai puţin costisitoare în acest sens.
(5) Dacă prin adoptarea măsurilor de restructurare creditorii instituţiei de credit se află într-o
situaţie mai puţin favorabilă decât cea în care s-ar fi aflat dacă aceste măsuri nu ar fi fost
implementate şi instituţia de credit ar fi intrat direct în lichidare, luând în considerare valoarea
estimativă care s-ar fi obţinut de către aceştia prin distribuire în caz de faliment, pe baza estimărilor
făcute potrivit art. 24015 alin. (3), sunt aplicabile prevederile art. 24021
.
Art. 24017
– (1) Pe întreaga perioadă a administrării speciale, administratorul special trebuie să
raporteze Băncii Naţionale a României, la termenele stabilite de aceasta, în legătură cu situaţia
financiară a instituţiei de credit şi stadiul măsurilor implementate.
(2) Prevederile alin.(1) nu aduc atingere dreptului administratorului special de a raporta Băncii
Naţională a României orice impedimente în implementarea măsurilor aprobate şi de a propune
modificarea acestor măsuri. În cazurile în care aceste impedimente se datorează opoziţiei adunării
generale a acţionarilor de a adopta hotărârile necesare sau unor circumstanţe obiective care nu permit
implementarea în termen util a măsurilor aprobate, în absenţa altor soluţii viabile, administratorul
special propune Băncii Naţionale a României retragerea autorizaţiei instituţiei de credit.
Art. 24018
– (1) Pe baza raportărilor făcute de administratorul special, Banca Naţională a
României poate hotărî în orice moment încetarea administrării speciale, cu reluarea activităţii
instituţiei de credit sub controlul organelor sale statutare sau poate retrage autorizaţia instituţiei de
credit, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 24016 alin. (2) lit. b).
84
(2) În cazul implementării unor măsuri de restructurare constând în operaţiuni care implică
transferul depozitelor plasate la instituţia de credit aflată în administrare specială, Banca Naţională a
României retrage autorizaţia acesteia începând cu data la care contractul care stă la baza operaţiunii
de transfer de depozite sau de vânzare de active cu asumare de pasive produce efecte şi, după caz,
sesizează instanţa competentă pentru declanşarea procedurii falimentului. Retragerea autorizaţiei nu
împiedică finalizarea măsurilor de restructurare aprobate de Banca Naţională a României.
Art. 24019
– (1) Banca Naţională a României, dacă constată pe baza rapoartelor
administratorului special că instituţia de credit faţă de care s-a instituit administrarea specială s-a
redresat din punct de vedere financiar şi se încadrează în cerinţele prudenţiale stabilite de prezenta
ordonanţă de urgenţă şi de reglementările aplicabile, hotărăşte încetarea administrării speciale cu
reluarea activităţii instituţiei de credit sub controlul organelor sale statutare. În acest sens,
administratorul special întreprinde măsurile necesare pentru desemnarea noilor persoane care să
exercite responsabilităţile de administrare şi/sau de conducere a instituţiei de credit.
(2) Un anunţ privind încetarea administrării speciale se publică potrivit prevederilor art. 2401
alin.(2) şi, dacă este cazul, potrivit prevederilor art. 24010
.
(3) Până la numirea şi aprobarea de către Banca Naţională a României a persoanelor prevăzute
la alin.(1), administratorul special asigură administrarea şi conducerea instituţiei de credit.
Art. 24020
– În cazul în care Banca Naţională a României hotărăşte retragerea autorizaţiei
instituţiei de credit şi sesizarea instanţei competente în vederea declanşării procedurii falimentului
potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 278/2004, până la desemnarea de către judecătorul-sindic a
lichidatorului, administrarea instituţiei de credit se asigură în continuare de către administratorul
special.
Art. 24021 – (1) Orice persoană prejudiciată prin măsurile dispuse şi implementate în cursul
administrării speciale, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, se poate adresa
instanţei competente pentru acoperirea prejudiciului cauzat, în termen de 15 zile de la data la care a
cunoscut sau trebuia să cunoască producerea acestuia.
(2) Dacă instanţa consideră întemeiate pretenţiile reclamantului, poate acorda despăgubiri al
căror cuantum se stabileşte ca diferenţă între valoarea estimativă care ar fi putut fi primită de acesta
prin distribuire în caz de faliment şi sumele efectiv încasate în urma distribuirii produsului lichidării
tuturor bunurilor şi activelor instituţiei de credit, care se realizează conform ordinii de stingere a
creanţelor prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2004. Valoarea estimativă se calculează
pentru data instituirii administrării speciale.
(3) Despăgubirile se suportă dintr-un fond special constituit în acest sens şi administrat de Fondul
de garantare a depozitelor în sistemul bancar.
Art. 24022
– (1) Măsurile implementate în cursul administrării speciale nu pot fi suspendate sau
desfiinţate pe cale judecătorească, inclusiv în procedura falimentului instituţiilor de credit. Dacă
prin hotărârea pronunţată, instanţa judecătorească constată ilegalitatea măsurilor implementate,
partea în favoarea căreia s-a pronunţat hotărârea este îndreptăţită să introducă acţiune în despăgubiri
pentru prejudiciile cauzate, cu excepţia cazurilor care presupun atragerea răspunderii penale
(2) În cadrul unui litigiu în legătură cu aceste măsuri, instanţa judecătorească se pronunţă asupra
legalităţii acestora, Banca Naţională a României fiind singura autoritate în măsură să se pronunţe
asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi a analizelor calitative care au fundamentat
măsurile respective.
85
Secţiunea a 21
-a
Măsuri de stabilizare
2
1
.1. Dispoziţii comune
Art. 24023
– (1) Banca Naţională a României poate hotărî, în condiţiile dispoziţiilor prezentei
secţiuni, adoptarea uneia dintre următoarele măsuri de stabilizare, dacă o instituţie de credit se află
în oricare dintre situaţiile prevăzute la art. 240 şi/sau s-a dispus măsura suspendării drepturilor de
vot în privinţa acţionariatului care deţine controlul asupra instituţiei de credit respective şi, în
oricare dintre aceste situaţii, există o ameninţare la adresa stabilităţii financiare:
a) transferul total sau parţial de active şi pasive ale unei instituţii de credit către una ori mai
multe instituţii eligibile;
b) implicarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar în calitate de
administrator delegat şi, după caz, de acţionar, dacă anterior s-a dispus măsura suspendării
drepturilor de vot în privinţa acţionariatului care deţine controlul asupra instituţiei de credit
respective;
c) transferul de active şi pasive de la o instituţie de credit către o bancă-punte care se
constituie în acest scop.
(2) Anterior adoptării unei hotărâri potrivit prevederilor alin.(1), Banca Naţională a României
decide care dintre măsurile de stabilizare prevăzute la acelaşi alineat este oportun să fie aplicată.
(3) În cazul în care s-a luat o hotărâre potrivit prevederilor alin.(1), mandatul persoanelor care
asigură administrarea şi/sau conducerea instituţiei de credit supuse măsurii de stabilizare încetează
de la data la care hotărârea Băncii Naţionale a României este comunicată instituţiei de credit,
atribuţiile de administrare şi de conducere a acesteia fiind preluate de administratorul delegat
desemnat prin hotărârea Băncii Naţionale a României de adoptare a unei măsuri de stabilizare.
Prevederile art. 2405
alin.(5), art. 2406
şi ale art. 2409
alin.(3) se aplică în mod corespunzător.
(4) Administratorul delegat este abilitat să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea aplicării
în bune condiţii a hotărârii Băncii Naţionale a României, adoptate potrivit prevederilor alin.(1).
(5) Funcţionarea adunării generale a acţionarilor instituţiei de credit cu privire la care s-a luat
măsura de stabilizare este suspendată pe perioada aplicării măsurilor de stabilizare prevăzute la
alin.(1) lit. a) şi c).
(6) Banca Naţională a României notifică, de îndată, Ministerului Finanţelor Publice adoptarea
unei hotărâri potrivit prevederilor alin.(1).
(7) În cazul implementării unei măsuri de stabilizare potrivit prevederilor alin.(1), prevederile
art. 24021 şi art. 24022 se aplică în mod corespunzător.
(8) Operaţiunile efectuate ca urmare a adoptării măsurilor de stabilizare se vor realiza cu
respectarea normelor de concurenţă relevante în domeniu.
Art. 24024 – Finanţarea măsurilor de stabilizare prevăzute la art. 24023 alin.(1) este asigurată de
Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, din resursele administrate de acesta, potrivit
dispoziţiilor legale aplicabile.
86
2
1
.2. Transferul de active şi pasive către instituţii eligibile
Art. 24025
– (1) Banca Naţională a României poate hotărî implementarea măsurii de stabilizare
prevăzută la art. 24023 alin.(1) lit. a) cu respectarea prevederilor art. 24014 alin. (1), (4), (5) şi (7) –
(9), care se aplică în mod corespunzător, precum şi a următoarelor cerinţe:
a) să fie asigurat tratamentul echitabil şi concurenţa loială dintre instituţiile care îndeplinesc
condiţiile de eligibilitate prevăzute la art. 24014 alin. (1) şi îşi manifestă intenţia de preluare; în acest
sens, se asigură punerea la dispoziţia instituţiilor interesate, în mod nediscriminatoriu şi numai după
semnarea de către acestea a unui acord de confidenţialitate, a pachetului de informaţii relevante,
precum şi facilitarea realizării evaluării activelor şi/sau, după caz, a pasivelor ce urmează să fie
preluate, dacă această evaluare are loc înainte de transfer;
b) dacă există oferte din partea mai multor instituţii care îndeplinesc condiţiile de eligibilitate
prevăzute la art. 24014 alin. (1), desemnarea instituţiei sau, după caz, a instituţiilor câştigătoare,
denumită/denumite în continuare instituţie beneficiară/instituţii beneficiare, se face pe baza celei
mai avantajoase oferte considerată astfel de Banca Naţională a României, din perspectiva
obiectivelor urmărite;
c) transferul de active şi pasive către instituţia beneficiară sau, după caz, restituirea de active
de la aceasta către instituţia de credit de la care s-a efectuat transferul trebuie să asigure că
drepturile şi obligaţiile care fac obiectul unui acord de compensare ori care sunt aferente unei
operaţiuni de securitizare sunt fie transferate, fie păstrate în totalitate, iar cele aferente contractelor
de garantare urmează activele transferate;
d) în cadrul unui transfer de active şi pasive, pot face obiectul operaţiunii inclusiv drepturi şi
obligaţii aferente elementelor ce nu sunt evidenţiate ca active sau pasive bilanţiere, dacă sunt
calificate de Banca Naţională a României ca fiind necesare atingerii obiectivelor urmărite;
e) sumele care pot rezulta din operaţiunea de transfer de active şi pasive, cu deducerea
cheltuielilor aferente operaţiunii, sunt incluse în averea instituţiei de credit de la care se efectuează
transferul şi sunt afectate pentru plata creditorilor, conform ordinii de stingere a creanţelor, în
procedura de lichidare/faliment.
(2) În cadrul operaţiunii de transfer de active şi pasive se acordă prioritate la transfer,
depozitelor garantate, astfel cum acestea sunt definite în Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Poate fi realizat atât transferul tuturor
depozitelor garantate, cât şi transferul unei părţi dintre acestea, în cazul transferului parţial
operaţiunea urmând a fi efectuată astfel încât să fie minimizat riscul, dacă acesta există, ca Fondul
de garantare a depozitelor în sistemul bancar, după finanţarea transferului, să rămână obligat şi
pentru plata compensaţiei aferente depozitelor aceluiaşi deponent la instituţia de credit de la care s-a
realizat transferul parţial.
(3) Hotărârea Băncii Naţionale a României adoptată potrivit prevederilor alin.(1) cuprinde cel
puţin următoarele:
a) activele şi pasivele care urmează să fie transferate, potrivit evidenţelor contabile ale
instituţiei de credit de la care se efectuează transferul;
b) dacă este cazul, nivelul finanţării iniţiale care trebuie asigurată de către Fondul de garantare
a depozitelor în sistemul bancar;
c) persoana desemnată ca administrator delegat;
d) instituţia beneficiară a operaţiunii de transfer de active şi pasive.
Art. 24026
. – (1) În cazul instituţiei de credit de la care s-a efectuat transferul, prevederile art.
24018 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
87
(2) Până la desemnarea lichidatorului, administrarea şi conducerea instituţiei de credit se asigură
în continuare de către administratorul delegat.
2
1
.3. Implicarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar

Art. 24027
. – (1) În cazul adoptării unei măsuri de stabilizare potrivit prevederilor art. 24023
alin.(1) lit. b), implicarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar în calitate de
acţionar se realizează prin majorarea capitalului social al instituţiei de credit şi subscrierea de către
Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar a noilor acţiuni emise.
(2) Hotărârea Băncii Naţionale a României adoptată potrivit prevederilor alin.(1) cuprinde cel
puţin următoarele:
a) persoana/persoanele aprobate să exercite atribuţiile administratorului delegat în numele
Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar;
b) nivelul participaţiei Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar la capitalul
social al instituţiei de credit, după caz.
Art. 24028
. – (1) Administratorul delegat convoacă adunarea generală a acţionarilor pentru a decide
cu privire la:
a) reducerea capitalului social pentru acoperirea pierderilor;
b) majorarea capitalului social şi ridicarea drepturilor de preferinţă ale acţionarilor existenţi
pentru subscrierea de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar a noilor acţiuni
emise. Prevederile art. 2408
alin. (4), art. 24012 alin. (4)-(6) şi art. 24013 lit. b) se aplică în mod
corespunzător.
(2) Vânzarea acţiunilor dobândite de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar
potrivit prevederilor alin. (1) se realizează în cel mult 2 ani de la data dobândirii, deţinerea
respectivelor acţiuni putând fi prelungită, pentru motive temeinice, prin hotărârea Băncii Naţionale
a României.
(3) În cazul în care este vândută o participaţie calificată al cărei nivel permite exercitarea
controlului asupra instituţiei de credit, Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar are
dreptul de a-şi exercita opţiunea de vânzare a acţiunilor sale către acelaşi achizitor potenţial, în
aceiaşi termeni, preţ şi condiţii în care se realizează vânzarea participaţiei calificate respective.
Intenţia de vânzare se notifică potrivit prevederilor art. 27 şi Fondului de garantare a depozitelor în
sistemul bancar, care trebuie sa-şi manifeste opţiunea de vânzare în termen de 48 de ore de la
notificare, caz în care participaţia calificată poate fi vândută numai împreună cu acţiunile Fondului
de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în termenii, cu preţul şi condiţiile convenite.
(4) Mandatul de administrator delegat al Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar,
acordat prin hotărârea Băncii Naţionale a României luată potrivit prevederilor art. 24023 alin. (1) lit.
b), încetează prin revocarea acestuia de către Banca Naţională a României sau la data vânzării
acţiunilor potrivit prevederilor alin.(2) .
2
1
.4. Transferul de active şi pasive către o bancă-punte
Art. 24029
. – (1) Banca-punte reprezintă o instituţie de credit care se constituie şi funcţionează
ca bancă, potrivit prevederilor art. 3 lit. a), în scopul preluării de active şi pasive ale unei instituţii
88
de credit, în vederea asigurării continuării prestării serviciilor bancare aferente activelor şi pasivelor
preluate, urmând să fie vândută ulterior către o terţă parte eligibilă. Banca-punte se constituie şi
funcţionează pe o durată de până la 2 ani, cu posibilitatea prelungirii acestei perioade, prin hotărâre
a Băncii Naţionale a României, în situaţiile în care persistă riscul unei ameninţări la adresa
stabilităţii financiare şi/sau negocierile cu potenţialul achizitor al băncii-punte nu au fost finalizate.
(2) Banca-punte trebuie să asigure menţinerea unui grad de risc scăzut în desfăşurarea
activităţii, iar eventuala extindere a activităţii se efectuează în mod prudent.
(3) Banca-punte este autorizată şi îşi desfăşoară activitatea cu respectarea prevederilor legislaţiei
aplicabile instituţiilor de credit şi este supusă supravegherii prudenţiale a Băncii Naţionale a
României.
(4) Banca Naţională a României poate hotărî constituirea băncii-punte cu un capital social
stabilit sub nivelul prevăzut la art. 11, dar care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 1
milion de euro. În aplicarea prevederilor art. 36, Banca Naţională a României notifică, în acest caz,
autorizarea băncii-punte şi Comisiei Europene, împreună cu motivarea nivelului stabilit pentru
capitalul social.
(5) Capitalul social va fi vărsat în cel mult 30 de zile de la data înmatriculării băncii-punte în
registrul comerţului.
Art. 24030
. – (1) Prin derogare de la prevederile art. 10 alin.(3) din Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, banca-punte se constituie ca societate pe
acţiuni cu acţionar unic Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar. Îndeplinirea de către
Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar a criteriilor prevăzute la art. 26 alin.(1) este
prezumată.
(2) Administrarea băncii-punte se organizează în sistem dualist, exercitarea responsabilităţilor
consiliului de supraveghere fiind asigurată de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar,
reprezentat de cel puţin 3 persoane fizice, care îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 108 alin.(1).
(3) În aplicarea prevederilor alin.(1) şi (2), Fondul de garantare a depozitelor în sistemul
bancar exercită drepturile şi îşi asumă obligaţiile decurgând din calitatea sa de acţionar şi din
atribuţiile consiliului de supraveghere, aşa cum rezultă acestea potrivit legii şi reglementărilor emise
de Banca Naţională a României.
(4) Denumirea băncii-punte se constituie din denumirea instituţiei de credit de la care s-a
efectuat transferul de active şi pasive, urmată de iniţialele „BP - S.A.”
(5) Sediul social al băncii-punte se stabileşte la aceeaşi adresă cu cel al instituţiei de credit de la
care se efectuează transferul.
(6) Dispoziţiile art. 9 alin.(2), art. 111 alin.(2) lit. b1
), art. 1539
alin.(1) lit. b) şi art. 15313 alin.(2)
din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se aplică în cazul
băncii-punte.
Art. 24031. – Finanţarea este acordată de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar
atât pentru transferul de active şi pasive către banca-punte, cât şi pentru asigurarea necesarului de
fonduri proprii ale acesteia, astfel încât să se asigure desfăşurarea activităţii de către banca-punte cu
respectarea tuturor cerinţelor de natură prudenţială.
Art. 24032
. – (1) Hotărârea Băncii Naţionale a României, adoptată potrivit prevederilor art.
24023 alin.(1) lit. c), cuprinde cel puţin următoarele:
a) activele şi pasivele care urmează să fie transferate, determinate potrivit evidenţelor
contabile ale instituţiei de credit de la care se efectuează transferul şi autorizarea constituirii şi
funcţionării băncii-punte;
89
b) nivelul capitalului social iniţial subscris al băncii-punte şi nivelul provizoriu al finanţării
pentru transferul de active şi pasive;
c) persoanele aprobate să exercite responsabilităţile de conducere a băncii-punte, cu
respectarea cerinţelor prevăzute la cap. I din titlul II al părţii I;
d) aprobarea reprezentanţilor Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar în
consiliul de supraveghere al băncii-punte;
e) obiectul de activitate al băncii-punte;
f) auditorul financiar aprobat pentru banca-punte;
g) persoana desemnată ca administrator delegat la instituţia de credit de la care se efectuează
transferul de active şi pasive.
(2) Ca urmare a hotărârii prevăzute la alin.(1), Banca Naţională a României emite autorizaţia de
funcţionare a băncii-punte.
(3) Înmatricularea băncii-punte în registrul comerţului se face în regim de urgenţă, pe baza
autorizaţiei emise de Banca Naţională a României şi a actului constitutiv, în termen de 24 de ore de
la depunerea documentelor la oficiul registrului comerţului în a cărui circumscripţie se află sediul
băncii-punte.
(4) În termen de maximum 30 de zile sunt depuse şi celelalte documente prevăzute de lege
pentru înmatricularea unei societăţi comerciale.
(5) Nerespectarea prevederilor alin.(4) se sancţionează potrivit dispoziţiilor art. 44 din Legea nr.
26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 24033
. – (1) Transferul de active şi pasive către banca-punte se face la valoarea la care
acestea sunt evidenţiate în contabilitatea instituţiei de credit de la care se efectuează transferul, la
momentul transferului.
(2) Dacă din evaluarea prevăzută la art. 24034 alin.(4) rezultă că valoarea justă a activelor
transferate, luând în considerare şi eventuala restituire realizată potrivit prevederilor art. 24034
alin.(5), este mai mare decât valoarea justă a pasivelor transferate, banca-punte datorează respectiva
diferenţă instituţiei de credit de la care s-a efectuat transferul, datorie care se plăteşte de către
Fondul de garantare a depozitelor din sistemul bancar, în cel mult 4 luni de la data transferului, şi se
evidenţiază de către acesta din urmă ca o creanţă asupra băncii-punte.
(3) Dacă din evaluarea prevăzută la art. 24034 alin.(4), rezultă că valoarea justă a pasivelor
transferate este mai mare decât valoarea justă a activelor transferate, luând în considerare şi
eventuala restituire realizată potrivit prevederilor art. 24034 alin.(5), instituţia de credit de la care s-a
efectuat transferul datorează băncii-punte respectiva diferenţă, datorie care se plăteşte de către
Fondul de garantare a depozitelor din sistemul bancar, în cel mult 4 luni de la data transferului, şi se
evidenţiază de către acesta din urmă ca o creanţă asupra instituţiei de credit de la care s-a efectuat
transferul.
Art. 24034
– (1) Transferul de active şi pasive, precum şi începerea desfăşurării activităţii de
către banca-punte au loc în prima zi lucrătoare ce urmează datei înmatriculării băncii-punte în
registrul comerţului.
(2) În cadrul operaţiunii de transfer de active şi pasive către banca-punte se acordă prioritate la
transfer depozitelor garantate, astfel cum acestea sunt definite în Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Pot face obiectul transferului către banca-punte pasivele instituţiei de credit, cu excepţia
capitalurilor proprii şi a împrumuturilor subordonate, precum şi activele acesteia, cu excepţia
activelor de natura imobilizărilor corporale care nu sunt calificate de Banca Naţională a României
ca fiind necesare pentru desfăşurarea activităţii băncii-punte. Drepturile şi obligaţiile aferente
90
elementelor ce nu sunt evidenţiate ca active sau pasive bilanţiere, pot face obiectul transferului dacă
sunt calificate de Banca Naţională a României ca fiind necesare atingerii obiectivelor urmărite.
(4) După realizarea transferului, banca-punte numeşte un evaluator autorizat, potrivit legii, cu
experienţă în evaluarea activelor financiare, agreat de Banca Naţională a României conform
reglementărilor emise în acest scop de aceasta, care să evalueze activele preluate de banca-punte şi
să determine valoarea justă, la data transferului, a activelor şi pasivelor transferate, inclusiv, după
caz, a fondului comercial aferent, aşa cum această valoare este definită în reglementările contabile
aplicabile.
(5) Activele sau portofoliul de active care nu corespund calitativ pentru asigurarea desfăşurării
activităţii în condiţiile prevăzute la art. 24029 alin.(2) pot fi restituite instituţiei de credit de la care
au fost transferate, în termen de 4 luni de la data transferului, împreună cu sumele aferente acestor
active, încasate până la data restituirii.
(6) Prevederile art. 24014 alin.(8) şi (9) se aplică în mod corespunzător.
(7) Transferul de active şi pasive către banca-punte sau, după caz, restituirea de active de la
aceasta către instituţia de credit de la care s-a efectuat transferul trebuie să asigure că drepturile şi
obligaţiile care fac obiectul unui acord de compensare ori care sunt aferente unei operaţiuni de
securitizare sunt fie transferate, fie păstrate în totalitate, iar cele aferente contractelor de garantare
urmează activele transferate.
Art. 24035
– (1) La momentul transferului, banca-punte se subrogă prin efectul legii în
drepturile şi obligaţiile decurgând din acordurile încheiate de instituţia de credit de la care s-a
efectuat transferul în legătură cu:
a) participarea la sistemele de plăţi, sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente
financiare şi schemele de plăţi şi aranjamente de plăţi;
b) accesul pe piaţa primară a titlurilor de stat în calitate de dealer primar, după caz;
c) accesul în calitate de participant eligibil la operaţiunile de piaţă monetară efectuate de
Banca Naţională a României şi la facilităţile permanente acordate de aceasta;
d) accesul în calitate de intermediar pe piaţa valutară interbancară;
e) accesul în calitate de participant la stabilirea ratelor de referinţă ROBID/ROBOR;
f) accesul în calitate de participant la stabilirea ratelor de referinţă pentru titluri de stat.
(2) Banca-punte notifică părţilor interesate subrogarea sa în drepturi şi obligaţii potrivit
prevederilor alin.(1).
(3) Potrivit prevederilor alin.(1), banca-punte preia sumele existente în conturile de
corespondent şi în conturile deschise în cadrul sistemelor de plăţi pentru instituţia de credit de la
care s-a efectuat transferul, precum şi deţinerile de instrumente financiare ale acesteia, atât în nume
propriu cât şi în numele clienţilor, evidenţiate în sistemele de depozitare şi decontare a operaţiunilor
cu instrumente financiare.
Art. 24036
– (1) Banca-punte se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile decurgând din relaţiile
contractuale aferente activelor şi pasivelor transferate şi notifică de îndată aceasta deponenţilor,
altor creditori şi debitorilor preluaţi în urma transferului.
(2) Pentru efectuarea transferului de active şi pasive către banca-punte nu este necesar acordul
deponenţilor sau al altor creditori ori al debitorilor instituţiei de credit de la care se face transferul.
(3) Prevederile art. 24014 alin.(5) se aplică în mod corespunzător.
Art. 24037
– (1) Prin derogare de la prevederile art. 44 alin.(2), instituţia de credit de la care s-a
efectuat transferul este obligată să presteze în beneficiul băncii-punte, pe bază de contract şi contra
unui comision agreat, serviciile aferente activităţilor şi operaţiunilor pe care le derula anterior
transferului şi care sunt necesare derulării de către banca-punte a activităţilor desfăşurate.
91
(2) În scopul aplicării prevederilor alin.(1):
a) niciun furnizor de servicii – electricitate, gaze naturale, apă, servicii de telefonie, precum şi
alte servicii necesare funcţionării băncii-punte – nu are dreptul să schimbe, în defavoarea instituţiei
de credit, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către instituţia de credit de la care
s-a efectuat transferul, dacă instituţia de credit continuă să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale;
b) nicio parte contractantă dintr-un contract de închiriere, inclusiv leasing, încheiat de
instituţia de credit de la care s-a efectuat transferul, prin care bunuri mobile şi imobile sunt date în
folosinţa acesteia, nu poate cere încetarea contractului, dacă bunul este necesar desfăşurării
activităţii băncii-punte, iar instituţia de credit continuă să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale;
c) administratorul delegat şi, după caz, lichidatorul trebuie să asigure punerea în executare a
dispoziţiilor membrilor directoratului băncii-punte cu personalul existent al instituţiei de credit de la
care s-a efectuat transferul.
Art. 24038
– (1) La data transferului, valabilitatea autorizaţiei instituţiei de credit de la care s-a
efectuat transferul de active şi pasive, precum şi mandatul administratorului delegat desemnat în
condiţiile prevăzute la art. 24023 alin.(3) încetează de drept.
(2) Prin derogare de la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 10/2004, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 278/2004, cu modificările şi completările ulterioare, instituţia de credit de
la care s-a efectuat transferul intră în lichidare, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor cuprinse
în secţiunea a 3-a a cap. VIII din titlul III al părţii I, exceptând prevederile art. 255 şi 257.
(3) Lichidatorul notifică, de îndată, creditorilor şi debitorilor instituţiei de credit în lichidare
această situaţie.
(4) De la data deschiderii procedurii de lichidare prevăzute la alin.(2), se suspendă de drept toate
acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra
instituţiei de credit debitoare ori a bunurilor sale.
(5) Până la vânzarea băncii-punte, lichidatorul va lua toate măsurile necesare în vederea
îndeplinirii de către instituţia de credit în lichidare a obligaţiilor prevăzute la art. 24037
.
(6) În scopul îndeplinirii obiectivelor măsurii de stabilizare hotărâte potrivit prevederilor art.
24032, Banca Naţională a României va urmări ducerea la îndeplinire de către lichidator a obligaţiei
prevăzute la alin.(5).
(7) Până la vânzarea băncii-punte, îndeplinirea de către lichidator a atribuţiilor în conformitate
cu dispoziţiile legale aplicabile prevăzute la alin.(2) se realizează în măsura în care nu impietează
asupra îndeplinirii obligaţiei prevăzute la alin.(5).
Art. 24039
– (1) Vânzarea băncii-punte se hotărăşte de Banca Naţională a României.
(2) Vânzarea băncii-punte se face prin una din următoarele metode:
a) vânzarea de acţiuni, prevederile art. 25-31 şi art. 24014 alin.(3) lit.b) fiind aplicabile în mod
corespunzător;
b) operaţiuni de vânzare de active cu asumare de pasive.
(3) La realizarea operaţiunii de vânzare de active cu asumare de pasive, prevăzută la alin.(2) lit.
b), trebuie să fie respectate prevederile art. 24014 alin. (1), (4), (5) şi (7) – (9), care se aplică în mod
corespunzător, precum şi următoarele cerinţe:
a) să fie asigurat tratamentul echitabil şi concurenţa loială dintre instituţiile care îndeplinesc
condiţiile de eligibilitate prevăzute la art. 24014 alin. (1) şi îşi manifestă intenţia de preluare; în acest
sens, se asigură punerea la dispoziţia instituţiilor interesate, în mod nediscriminatoriu şi numai după
semnarea de către acestea a unui acord de confidenţialitate, a pachetului de informaţii relevante,
precum şi facilitarea realizării evaluării activelor şi/sau, după caz, a pasivelor ce urmează să fie
preluate, dacă această evaluare are loc înainte de transfer;
92
b) dacă există oferte din partea mai multor instituţii care îndeplinesc condiţiile de eligibilitate
prevăzute la art. 24014 alin. (1), desemnarea instituţiei sau, după caz, a instituţiilor câştigătoare,
denumită/denumite în continuare instituţie beneficiară/instituţii beneficiare, se face pe baza celei
mai avantajoase oferte considerată astfel de Banca Naţională a României, din perspectiva
obiectivelor urmărite;
c) vânzarea de active cu asumare de pasive către instituţia beneficiară sau, după caz,
restituirea de active de la aceasta către instituţia de credit de la care s-a efectuat transferul trebuie să
asigure că drepturile şi obligaţiile care fac obiectul unui acord de compensare ori care sunt aferente
unei operaţiuni de securitizare sunt fie transferate, fie păstrate în totalitate, iar cele aferente
contractelor de garantare urmează activele transferate;
d) în cadrul unei vânzări de active cu asumare de pasive, pot face obiectul operaţiunii inclusiv
drepturi şi obligaţii aferente elementelor ce nu sunt evidenţiate ca active sau pasive bilanţiere, dacă
sunt calificate de Banca Naţională a României ca fiind necesare atingerii obiectivelor urmărite.
Art. 24040
– (1) Sumele obţinute din vânzarea băncii-punte se distribuie în următoarea ordine:
a) acoperirea cheltuielilor aferente vânzării;
b) plata obligaţiilor decurgând din raporturi de muncă datorate şi neachitate până la data
vânzării;
c) recuperarea creanţelor Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar rezultate din
finanţarea acordată potrivit prevederilor art. 24031;
d) stingerea creanţelor bugetare;
e) acoperirea altor cheltuieli ale băncii-punte înregistrate până la data vânzării.
(2) Eventualele sume rămase după aplicarea prevederilor alin.(1) revin Fondului de garantare a
depozitelor în sistemul bancar.
Art. 24041 – La expirarea perioadei prevăzute la art. 24029 alin.(1) valabilitatea autorizaţiei de
funcţionare a băncii-punte încetează de drept.
Art. 241. – 254 - abrogate

Secţiunea a 3-a
Lichidarea instituţiilor de credit
Art. 255. - Odată cu retragerea autorizaţiei, Banca Naţională a României dispune dizolvarea
urmată de lichidare a instituţiei de credit potrivit prezentei secţiuni sau, dacă instituţia de credit se
află în vreuna din situaţiile de insolvenţă prevăzute de legislaţia specială privind falimentul
instituţiilor de credit, sesizează instanţa competentă în vederea deschiderii procedurii.
Art. 256. - (1) Lichidarea instituţiei de credit care nu se află în situaţie de insolvenţă, inclusiv a
sucursalelor sale din România, din alte state membre sau din state terţe, se realizează cu respectarea
legislaţiei româneşti aplicabile în cazul dizolvării şi lichidării societăţilor comerciale pe acţiuni şi a
dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Îndeplinirea atribuţiilor privind lichidarea instituţiei de credit este asigurată de Fondul de
Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, denumit în continuare lichidator, atât în cazul în care
lichidarea este dispusă conform art. 255, cât şi în cazul în care lichidarea are loc la iniţiativa
acţionarilor/membrilor.
93
Art. 257. - Lichidarea instituţiei de credit conform dispoziţiilor art. 255 sau la iniţiativa
acţionarilor/membrilor nu împiedică declanşarea procedurii falimentului, dacă pe parcursul
procesului de lichidare instituţia de credit ajunge în una dintre situaţiile de insolvenţă prevăzute de
legislaţia specială privind falimentul instituţiilor de credit.
Art. 258. - (1) Dispoziţiile cuprinse în legislaţia privind falimentul instituţiilor de credit
referitoare la atribuţiile lichidatorului, la suportarea cheltuielilor legate de lichidare, la ordinea de
stingere a creanţelor, se aplică în mod corespunzător şi în cazul lichidării instituţiei de credit potrivit
dispoziţiilor prezentei secţiuni.
(2) Cheltuielile efectuate de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar ocazionate
de desfăşurarea activităţii de lichidare sunt considerate în sensul alin. (1) cheltuieli legate de
lichidare.
Art. 259. - (1) În cazul retragerii autorizaţiei unei instituţii de credit, persoană juridică română,
care desfăşoară activitate şi pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, Banca Naţională a
României informează fără întârziere, prin orice mijloace disponibile, autorităţile competente din
statele membre gazdă asupra hotărârii adoptate, a consecinţelor legale şi a efectelor pe care le
implică aceasta.
(2) Dacă, din considerente de asigurare a protecţiei deponenţilor sau din alte considerente de
interes public, adoptarea hotărârii nu poate fi întârziată, Banca Naţională a României asigură
informarea prevăzută la alin. (1) imediat după adoptarea hotărârii.
Art. 260. - (1) Dacă măsura prevăzută la art. 255 vizează o sucursală din România a unei
instituţii de credit dintr-un stat terţ, care mai are sucursale cel puţin într-un alt stat membru, Banca
Naţională a României, înainte de adoptarea hotărârii, informează toate autorităţile competente din
statele membre gazdă în care instituţia de credit desfăşoară activitate, cu privire la aceasta şi a
efectelor pe care le implică.
(2) Dacă, din considerente de asigurare a protecţiei deponenţilor sau din alte considerente de
interes public, adoptarea hotărârii nu poate fi întârziată, Banca Naţională a României asigură
informarea prevăzută la alin. (1) imediat după adoptarea hotărârii.
(3) Banca Naţională a României asigură coordonarea acţiunilor sale cu cele ale autorităţilor
competente din celelalte state membre gazdă. Lichidatorul asigură coordonarea acţiunilor sale cu
cele ale lichidatorilor desemnaţi în statele membre respective.
Art. 261. - (1) În cazul retragerii autorizaţiei unei instituţii de credit, persoană juridică română,
care desfăşoară activitate şi pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, lichidatorul trebuie să
ia de îndată măsurile necesare pentru publicarea unui extras din hotărârea Băncii Naţionale a
României privind lichidarea instituţiei de credit în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi în două
ziare de circulaţie naţională pe teritoriul fiecărui stat membru gazdă, în limba oficială a acestuia sau,
după caz, într-una din limbile oficiale ale acestuia.
(2) Hotărârea Băncii Naţionale a României produce efecte în toate statele membre gazdă, fără
altă formalitate şi devine efectivă de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I sau
de la o dată ulterioară specificată în hotărâre.
(3) Dacă consideră necesar, lichidatorul poate solicita înregistrarea hotărârii Băncii Naţionale a
României în registrul imobiliar, registrul comerţului sau în orice alt registru public ţinut în statele
membre gazdă. Dacă legislaţia unui stat membru gazdă prevede obligativitatea unei asemenea
formalităţi, lichidatorul trebuie să ia toate măsurile pentru îndeplinirea acesteia. Sumele necesare
realizării înregistrării sunt considerate cheltuieli aferente lichidării.
94
Art. 262. - (1) Lichidatorul poate acţiona pe teritoriul statelor membre gazdă, în baza unei copii
certificate de pe hotărârea Băncii Naţionale a României sau în baza unui certificat emis de aceasta,
fără altă formalitate.
(2) Lichidatorul poate exercita pe teritoriul statelor membre gazdă toate competenţele care îi
revin potrivit legii române. El poate să numească alte persoane care să îl sprijine sau să îl reprezinte
pe teritoriul acestor state, inclusiv în scopul de a acorda asistenţă creditorilor instituţiei de credit pe
parcursul lichidării.
(3) În exercitarea competenţelor sale, lichidatorul trebuie să respecte legislaţia statului membru
pe teritoriul căreia acţionează, în special cu privire la procedurile de valorificare a activelor şi la
furnizarea de informaţii angajaţilor instituţiei de credit din statul membru respectiv. Lichidatorul nu
are dreptul de a utiliza forţa pentru îndeplinirea atribuţiilor sale şi nici dreptul de a soluţiona litigii
ori dispute.
Art. 263. - În cazul lichidării unei instituţii de credit, persoană juridică română, care desfăşoară
activitate pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, se aplică legislaţia românească, cu
excepţiile prevăzute la art. 266-274.
Art. 264. - (1) Orice creditor al instituţiei de credit aflate în lichidare, inclusiv autorităţile
publice, cu domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social în România sau în alt stat membru, are
dreptul de a înainta o declaraţie de creanţe sau de a formula observaţii scrise în legătură cu creanţele
sale asupra instituţiei de credit, care se adresează lichidatorului. Declaraţia de creanţe sau, după caz,
observaţiile formulate pot fi înaintate în limba oficială ori în limbile oficiale ale statului membru de
domiciliu/reşedinţă, după caz, unde are situat sediul social şi trebuie să poarte menţiunea "declaraţie
de creanţe", respectiv, "observaţii privind creanţele", în limba română.
(2) Creanţele creditorilor având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social în afara
teritoriului României beneficiază de acelaşi tratament şi au acelaşi rang de preferinţă ca şi creanţele
de aceeaşi natură ale creditorilor având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social pe teritoriul
României.
(3) Creditorii care îşi exercită dreptul prevăzut la alin. (1) trebuie să transmită copii de pe actele
care atestă creanţele lor, dacă există, şi trebuie să indice natura fiecărei creanţe, data la care a luat
naştere şi valoarea acesteia, dacă există privilegii, garanţii reale şi alte asemenea drepturi în legătură
cu creanţele respective şi să indice care sunt creanţele garantate astfel.
(4) La solicitarea lichidatorului, creditorii trebuie să furnizeze şi traducerea în limba română a
declaraţiei de creanţe sau, după caz, a observaţiilor formulate şi a documentelor prezentate.
Art. 265. - (1) Lichidatorul asigură informarea periodică a creditorilor, în modalitatea
considerată corespunzătoare, în special cu privire la progresele înregistrate în valorificarea activelor
instituţiei de credit.
(2) Lichidatorul este ţinut de obligaţia de păstrare a secretului profesional, conform dispoziţiilor
cuprinse în Capitolului V, Titlul III, Partea I.
Art. 266. - Efectele lichidării instituţiei de credit asupra anumitor contracte şi drepturi sunt
reglementate astfel:
a) contractele şi relaţiile de muncă sunt guvernate de legislaţia statului membru aplicabilă în
cazul fiecărui contract de muncă;
b) contractele prin care se dobândeşte dreptul de folosinţă sau dreptul de achiziţionare a unor
bunuri imobile sunt guvernate de legea statului membru pe teritoriul căruia este situat imobilul,
potrivit căreia se determină şi natura bunului: mobil sau imobil;
95
c) drepturile asupra bunurilor imobile, a navelor şi a aeronavelor, care sunt supuse obligaţiei
de înregistrare într-un registru public, sunt guvernate de legea statului membru sub autoritatea
căruia este ţinut registrul respectiv.
Art. 267. - (1) Deschiderea procedurii de lichidare a instituţiei de credit nu afectează drepturile
reale ale creditorilor sau terţelor părţi asupra bunurilor - corporale sau necorporale, mobile sau
imobile, individual determinate sau determinate generic - aflate în proprietatea instituţiei de credit,
care, la data intrării în vigoare a hotărârii de lichidare, sunt situate pe teritoriul altor state membre.
(2) Drepturile prevăzute la alin. (1) se referă în special la:
a) dreptul de a vinde sau de a dispune în alt mod de un bun şi dreptul de a-i culege fructele,
decurgând în special dintr-un contract de gaj sau ipotecă;
b) dreptul de preferinţă la executarea bunurilor afectate unei garanţii, înaintea altor titulari de
drepturi asupra bunului;
c) dreptul de urmărire a bunului în mâinile oricui s-ar găsi acesta;
d) dreptul de uzufruct asupra bunului.
Art. 268. - (1) Deschiderea procedurii de lichidare, în situaţia în care instituţia de credit este
parte într-un contract de vânzare-cumpărare a unui bun, în calitate de cumpărător, nu afectează
dreptul vânzătorului decurgând dintr-o clauză prin care acesta şi-a rezervat dreptul de proprietate
până la un anumit termen sau până la îndeplinirea unei condiţii, dacă, la data intrării în vigoare a
hotărârii de lichidare, bunul este situat pe teritoriul altui stat membru.
(2) Deschiderea procedurii de lichidare, în cazul în care instituţia de credit este parte într-un
contract de vânzare-cumpărare, în calitate de vânzător, nu poate constitui motiv pentru anularea sau
desfiinţarea contractului şi nu afectează drepturile cumpărătorului, dacă data intrării în vigoare a
hotărârii de lichidare este ulterioară livrării bunului şi dacă, la acea dată, bunul era situat pe
teritoriul altui stat membru.
Art. 269. - (1) Deschiderea procedurii de lichidare nu afectează drepturile creditorilor de a
invoca compensarea legală, atunci când legea aplicabilă contractului permite o asemenea
compensare.
(2) În cazul compensării contractuale (netting) se aplică legea care guvernează contractul.
Art. 270. - Dispoziţiile art. 267, 268 şi 269 alin. (1) nu împiedică exercitarea de acţiuni în
constatarea sau declararea nulităţii ori în constatarea inopozabilităţii actelor juridice, potrivit legii
române.
Art. 271. - (1) Exercitarea dreptului de proprietate sau a altor drepturi asupra titlurilor de
valoare, a căror existenţă ori transmitere este supusă înregistrării într-un registru, într-un cont sau
într-un sistem centralizat de depozitare, ţinut ori localizat într-un stat membru este guvernată de
legea statului membru respectiv.
(2) Contractele de report şi contractele care stau la baza tranzacţiilor desfăşurate pe o piaţă
organizată sunt guvernate de legea aplicabilă contractelor respective, dacă nu sunt încălcate
dispoziţiile alin. (1).
Art. 272. - Legislaţia românească cu privire la nulitatea actelor frauduloase încheiate în dauna
creditorilor nu este aplicabilă în cazul în care beneficiarul unui asemenea act dovedeşte că actul, ca
întreg, este guvernat de legea altui stat membru şi că legea respectivă nu permite nici o modalitate
de contestare a actului în speţă.
96
Art. 273. - Validitatea actelor încheiate după deschiderea procedurii lichidării, prin care
instituţia de credit înstrăinează bunuri imobile, nave ori aeronave supuse înregistrării într-un
registru public sau titluri de valoare ori drepturi asupra unor astfel de titluri a căror existenţă sau
transfer este supusă obligaţiei de înregistrare într-un registru, un cont ori un sistem centralizat de
depozitare ţinut sau localizat într-un alt stat membru, este guvernată de legea statului membru pe
teritoriul căruia este situat imobilul respectiv sau, după caz, sub autoritatea căruia este ţinut acel
registru, cont sau sistem centralizat de depozitare.
Art. 274. - Acţiunile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect bunuri sau drepturi
de care instituţia de credit a fost privată, sunt guvernate de legea statului membru în care se
desfăşoară procesul.
CAPITOLUL IX
Căi de contestare
Art. 275. - (1) Actele adoptate de Banca Naţională a României conform dispoziţiilor prezentei
ordonanţe de urgenţă, cu privire la o instituţie de credit, inclusiv cele cu privire la persoanele
prevăzute la art. 108 alin. (1) ori la persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor
instituţiei de credit şi actele cu privire la acţionarii acesteia, pot fi contestate, în termen de 15 zile de
la comunicare, la Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, care se pronunţă prin
hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării.
(2) Hotărârea consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României poate fi atacată la
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare.
(3) Banca Naţională a României este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra
considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii
actelor sale.
(4) În cazul contestării în instanţă a actelor Băncii Naţionale a României, instanţa
judecătorească se pronunţă asupra legalităţii acestor acte.
Art. 276. - Dispoziţiile art. 275 se aplică în mod corespunzător şi în cazul refuzului nejustificat
al Băncii Naţionale a României de a se pronunţa, în termenele prevăzute de lege, cu privire la o
cerere de autorizare care cuprinde toate datele şi informaţiile cerute potrivit prevederilor legale în
vigoare.
Art. 277. - Până la adoptarea unei hotărâri de către consiliul de administraţie al Băncii
Naţionale a României, potrivit art. 275 alin. (1) sau până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi
irevocabile de către instanţa judecătorească, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, executarea actelor
emise de Banca Naţională a României nu se suspendă.
CAPITOLUL X
Dispoziţii aplicabile societăţilor de servicii de investiţii financiare
Art. 278. - (1) Următoarele dispoziţii ale prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică în mod
corespunzător societăţilor de servicii de investiţii financiare şi societăţilor de administrare a
investiţiilor care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiţii,
97
definite conform Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile
prevăzute în articolele care urmează:
a) Secţiunea a 2-a a Capitolului I din Titlul I, Partea I;
b) art. 23 şi art. 24;
c) Secţiunile 1-8 şi art. 150 alin. (1) lit. b) şi c) din Secţiunea a 9-a a Capitolului III din Titlul
II, Partea I, cu precizarea că dispoziţiile art. 137 se aplică numai societăţilor de servicii de investiţii
financiare autorizate să desfăşoare activităţi de tranzacţionare cu instrumente financiare în cont
propriu şi subscriere de instrumente financiare şi/sau plasamentul de instrumente financiare în baza
unui angajament ferm;
d) Capitolul V din Titlul II, Partea I;
e) art. 164-168 din Capitolul I şi Capitolul II din Titlul III, Partea I;
f) art. 226 şi 227 din Capitolul VII, Titlul III, Partea I.
(2) Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare îi sunt aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile
Capitolului VI din Titlul III, Partea I.
Art. 279. - În aplicarea dispoziţiilor art. 278 se au în vedere următoarele:
a) orice referire la o instituţie de credit, persoană juridică română, la o instituţie de creditmamă la nivelul României sau la o instituţie de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene se
consideră a fi făcută la o societate de servicii de investiţii financiare, la o firmă de investiţii-mamă
la nivelul României şi, respectiv, la o firmă de investiţii-mamă la nivelul Uniunii Europene, cu
excepţia art. 143 şi art. 177 la care numai prima referire a textului la instituţii de credit, persoane
juridice române, se consideră a fi făcută la societăţi de servicii de investiţii financiare. Orice referire
la Banca Naţională a României se consideră a fi făcută la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare;
b) În scopul aplicării dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă în cazul grupurilor din care
face parte o societate de servicii de investiţii financiare, dar care nu includ o instituţie de credit,
termenii şi expresiile prevăzute la art. 7 alin. (1) pct. 2, 21 şi 25 au următoarele semnificaţii:
1. autoritate competentă - autoritatea naţională care este împuternicită cu supravegherea
prudenţială a firmelor de investiţii;
2. societate financiară holding - o instituţie financiară ale cărei entităţi filiale sunt, fie
exclusiv, fie în principal, firme de investiţii sau alte instituţii financiare, cel puţin una dintre ele
fiind o firmă de investiţii, şi care nu este o societate financiară holding mixtă în înţelesul Ordonanţei
de urgenţă nr. 98/2006;
3. societate holding cu activitate mixtă - o societate-mamă, alta decât o societate financiară
holding, o firmă de investiţii sau o societate financiară holding mixtă în înţelesul Ordonanţei de
urgenţă nr. 98/2006, ale cărei filiale includ cel puţin o firmă de investiţii;
c) în aplicarea dispoziţiilor art. 129 alin. (2) Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare poate
recunoaşte ca eligibilă o instituţie externă de evaluare a creditului fără a mai fi necesară o altă
evaluare, dacă aceasta a fost recunoscută ca eligibilă de către Banca Naţională a României sau de
către autoritatea competentă dintr-un alt stat membru;
d) În aplicarea art. 168 alin. (2) trimiterea la prezenta ordonanţă de urgenţă se consideră a fi
făcută la Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare;
e) În cazul grupurilor care nu includ o instituţie de credit, textul alin. (1) al art. 202 se va citi
astfel: "În cazul în care o societate de servicii de investiţii financiare, o societate financiară holding
sau o societate holding cu activitate mixtă controlează una sau mai multe filiale care sunt societăţi
de asigurări, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare cooperează în mod strâns cu Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor, precum şi cu alte autorităţi responsabile cu supravegherea societăţilor
din domeniul asigurărilor";
f) În aplicarea art. 202 alin. (2) şi art. 226 alin. (5) trimiterea la Capitolul V din Titlul III,
Partea I se consideră a fi făcută la art. 7 alin. (21) şi (22) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor
98
Mobiliare aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 514/2002, cu modificările şi completările ulterioare;
g) În aplicarea art. 226 alin. (2) lit. g) trimiterea la Capitolul VIII din Titlul III, Partea I se
consideră a fi făcută la Titlul IX din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 280. - Pentru scopurile supravegherii pe bază consolidată, termenii "societate financiară
holding", "societate financiară holding-mamă la nivelul României", "societate financiară holdingmamă la nivelul Uniunii Europene" şi "societate prestatoare de servicii auxiliare" desemnează
entităţile definite la art. 7, cu precizarea că orice referinţă la instituţiile de credit se consideră a fi
făcută la instituţii de credit sau la firme de investiţii, după caz.
Art. 281. - În cazul în care o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene are
ca filiale atât o instituţie de credit, cât şi o firmă de investiţii, prevederile Titlului III, Partea I se
aplică atât supravegherii instituţiilor de credit, cât şi, după caz, supravegherii societăţilor de servicii
de investiţii financiare.
Art. 282. - (1) În cazul în care o instituţie de credit are ca societate-mamă o firmă de investiţiimamă la nivelul României, doar firma de investiţii este supravegheată pe bază consolidată de către
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale
reglementările emise în aplicarea acesteia.
(2) În cazul în care o societate de servicii de investiţii financiare are ca societate-mamă o
instituţie de credit-mamă la nivelul României, doar instituţia de credit este supravegheată pe bază
consolidată de către Banca Naţională a României, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale
reglementările emise în aplicarea acesteia.
(3) În cazul în care o societate financiară holding are ca filiale cel puţin o instituţie de credit,
persoană juridică română, şi o societate de servicii de investiţii financiare, este supusă supravegherii
pe bază consolidată de către Banca Naţională a României doar instituţia de credit, în condiţiile
prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementările emise în aplicarea acesteia.
Art. 283. - Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare asigură cooperarea cu autorităţile
competente ale statelor membre pentru îndeplinirea sarcinilor ce decurg din prezenta ordonanţă de
urgenţă şi din reglementările emise în aplicarea acesteia, în special atunci când serviciile şi
activităţile de investiţii sunt furnizate în baza liberei circulaţii a serviciilor sau prin înfiinţarea de
sucursale.
Art. 284. - (1) Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare este competentă să dispună faţă de o
societate de servicii de investiţii financiare sau faţă de persoanele responsabile, care încalcă
dispoziţiile legii, ale reglementărilor sau ale altor acte emise în aplicarea acesteia, referitoare la
cerinţele prudenţiale şi de adecvare a capitalului sau nu se conformează recomandărilor formulate,
măsurile necesare şi/sau să aplice sancţiuni, în scopul înlăturării deficienţelor şi a cauzelor acestora.
(2) Măsurile ce pot fi dispuse de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare pentru a asigura
redresarea, în cel mai scurt timp, a situaţiei entităţilor prevăzute la alin. (1) sunt cele prevăzute la
art. 226, cu aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor art. 227.
(3) În cazurile în care cerinţele prudenţiale şi de adecvare a capitalului prevăzute în prezenta
ordonanţă de urgenţă, în reglementările ori în alte acte emise în aplicarea acesteia nu sunt respectate
sau nu s-a dat curs recomandărilor formulate, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare poate aplica
sancţiuni în conformitate cu prevederile Titlului X din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi
completările ulterioare.
99
PARTEA A II-A
DISPOZIŢII SPECIFICE
TITLUL I
BĂNCI
Art. 285. - Băncile sunt instituţii de credit cu vocaţie universală, care pot desfăşura oricare
dintre activităţile prevăzute în Secţiunea 1.2. a Capitolului II din Titlul I, Partea I.
Art. 286. - Dispoziţiile cu caracter general aplicabile instituţiilor de credit potrivit prezentei
ordonanţe de urgenţă se aplică în totalitate băncilor.
Art. 287. - (1) Băncile, persoane juridice române, se constituie sub formă juridică de societate
pe acţiuni în conformitate cu legislaţia comercială şi cu respectarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe
de urgenţă.
(2) Băncile, persoane juridice române, nu pot utiliza o denumire specifică unei alte categorii de
instituţii de credit reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă.
TITLUL II
BĂNCI DE ECONOMISIRE ŞI CREDITARE ÎN DOMENIUL LOCATIV
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 288. - Prezentul Titlu reglementează regimul aplicabil băncilor de economisire şi creditare
în domeniul locativ, persoane juridice române, ca instituţii de credit specializate în finanţarea pe
termen lung a domeniului locativ, al căror obiect principal de activitate constă în economisirea şi
creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ.
Art. 289. - Dispoziţiile cu caracter general aplicabile instituţiilor de credit potrivit prezentei
ordonanţe de urgenţă se aplică în mod corespunzător băncilor de economisire şi creditare în
domeniul locativ, persoane juridice române, în măsura în care nu se dispune altfel potrivit
dispoziţiilor cuprinse în prezentul titlu.
Art. 290. - În sensul prezentului titlu, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum
urmează:
a) activităţi în domeniul locativ reprezintă:
1. construirea, cumpărarea, reabilitarea, modernizarea, consolidarea sau extinderea imobilelor
cu destinaţie preponderent locativă;
100
2. cumpărarea, reabilitarea, modernizarea, consolidarea sau extinderea altor imobile decât cele
cu destinaţie preponderent locativă, cu condiţia să fie folosite ca spaţii locative;
3. cumpărarea de terenuri intravilane sau dobândirea drepturilor de concesiune pentru
construirea de imobile cu destinaţie preponderent locativă;
4. cumpărarea de terenuri intravilane sau dobândirea drepturilor de concesiune în scopul
construirii altor imobile decât cele cu destinaţie preponderent locativă, în limita cotei deţinute de
spaţiile locative din totalul construcţiei poziţionate pe teren;
5. viabilizarea unor terenuri trecute în intravilan în scopul promovării construcţiei cartierelor
de locuinţe;
6. preluarea unor creanţe legate de realizarea activităţilor prevăzute la pct. 1-5;
7. construirea de spaţii comerciale, industriale şi social-culturale, dacă acestea sunt legate de
construcţia de locuinţe sau dacă ele contribuie, prin amplasarea lor în zonele de locuit, la
aprovizionarea acestora sau la satisfacerea nevoilor de ordin social-cultural;
8. lucrări în domeniul locativ angajate de chiriaş în scopul modernizării locuinţei;
b) client - persoană fizică sau juridică care încheie cu banca de economisire şi creditare în
domeniul locativ un contract de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ,
prin care dobândeşte, ca urmare a efectuării depunerilor prevăzute în contract, dreptul legal de a
primi un credit la dobânda stabilită potrivit clauzelor contractuale;
c) contract de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, denumit în
continuare contract de economisire-creditare - angajamentul părţilor în baza căruia clientul se
obligă să economisească o sumă reprezentând suma minimă de economisire, iar banca de
economisire şi creditare în domeniul locativ se obligă, dacă toate condiţiile de repartizare a
creditului sunt îndeplinite, să acorde un credit cu dobândă fixă destinat unor activităţi în domeniul
locativ, care reprezintă diferenţa dintre suma totală contractată şi suma economisită incluzând
dobânzile şi primele acordate clientului;
d) data de repartizare - data la care soldul economisit şi creditul pentru domeniul locativ sunt
puse la dispoziţia clientului;
e) economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ - acceptarea de depozite
de la clienţi şi acordarea acestora de credite cu dobândă fixă din sumele acumulate pentru activităţi
în domeniul locativ;
f) finanţare în baza contractului de economisire-creditare - creditul cu dobândă fixă obţinut
de către client în condiţiile prevăzute în contractul de economisire-creditare;
g) finanţare anticipată - creditul cu dobânda pieţei acordat clientului care nu a acumulat încă
suma minimă de economisire stabilită de banca de economisire şi creditare în domeniul locativ prin
contractul de economisire-creditare; acest credit, la care se achită doar dobânda, se transformă în
credit cu dobândă fixă în momentul îndeplinirii tuturor condiţiilor de repartizare prevăzute în
contractul de economisire-creditare;
h) finanţare intermediară - creditul cu dobânda pieţei acordat clientului care a acumulat suma
minimă de economisire stabilită prin contractul de economisire-creditare, dar nu îndeplineşte
celelalte condiţii prevăzute în contractul de economisire-creditare; acest credit, la care se achită
doar dobânda, se transformă în credit cu dobândă fixă în momentul îndeplinirii tuturor condiţiilor
prevăzute în contractul de economisire-creditare;
i) fond special - fond constituit de banca de economisire şi creditare în domeniul locativ în
scopul garantării funcţionării sistemului din punctul de vedere al tehnicii de economisire şi creditare
în sistem colectiv pentru domeniul locativ şi al protejării intereselor clienţilor;
j) masa de repartizare - resurse ale băncii de economii pentru domeniul locativ, provenind din
depozite, dobânzi aferente, orice alte plăţi care majorează soldul economisit, sume rambursate
aferente creditelor acordate, prime şi dobânzile aferente lor, alte surse atrase exclusiv în scopul
finanţării în baza contractului de economisire-creditare, precum şi din surse proprii;
101
k) raport individual între client şi banca de economisire şi creditare în domeniul locativ -
raportul dintre aportul bănesc al clientului, calculat pentru fiecare contract de economisire-creditare,
şi aportul bănesc al băncii de economii pentru domeniul locativ, pe care clientul îl obţine prin
derularea creditului;
l) raport colectiv între clienţi şi banca de economisire şi creditare în domeniul locativ -
raportul dintre suma aporturilor băneşti ale clienţilor şi aportul bănesc preconizat al băncii de
economisire şi creditare în domeniul locativ, rezultat din contractele de economisire-creditare al
căror proces de economisire a fost încheiat şi/sau întrerupt, calculat pe o anumită perioadă;
m) timp de aşteptare - perioada cuprinsă între data încheierii contractului de economisirecreditare şi data la care contractul clientului este repartizat;
n) tipuri de contracte - modalităţi alternative de economisire şi creditare în sistem colectiv
pentru domeniul locativ, puse la dispoziţia clienţilor de banca de economisire şi creditare în
domeniul locativ, în funcţie de suma contractată, de dobânda şi termenele de rambursare aferente
finanţării în baza contractului de economisire-creditare, precum şi în funcţie de alte criterii stabilite
de banca de economisire şi creditare în domeniul locativ.
Art. 291. - (1) Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ, persoane juridice român,
se constituie sub formă juridică de societate pe acţiuni în conformitate cu legislaţia aplicabilă
societăţilor comerciale şi cu respectarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Denumirea unei bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ, persoană juridice
română, trebuie să includă sintagma "bancă de economisire şi creditare în domeniul locativ" sau o
altă expresie care să indice specializarea acesteia în finanţarea domeniului locativ.
Art. 292. - (1) Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ pot desfăşura, în limita
autorizaţiei acordate, următoarele activităţi:
a) economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ;
b) finanţarea anticipată şi finanţarea intermediară, pe baza contractelor de economisirecreditare;
c) acordarea de credite pentru activităţi în domeniul locativ, în condiţiile prevăzute la alin. (2);
d) administrarea de portofolii de credite şi intermedierea de credite pe contul terţilor, dacă
aceste credite sunt destinate finanţării unor activităţi în domeniul locativ;
e) emiterea, cu respectarea dispoziţiilor alin. (2), de garanţii pentru acele tipuri de credite
obţinute de o persoană, pe care băncile de economii pentru domeniul locativ le pot acorda;
f) efectuarea de plasamente în active cu grad de risc de credit scăzut, potrivit reglementărilor
Băncii Naţionale a României;
g) acordarea de credite societăţilor comerciale la care băncile de economii pentru domeniul
locativ deţin participaţii, în condiţiile art. 307;
h) emiterea şi gestiunea instrumentelor de plată şi de credit;
i) operaţiuni de plăţi;
j) consultanţă financiar-bancară;
k) operaţiuni de mandat cu specific financiar-bancar;
l) alte activităţi, potrivit dispoziţiilor art. 18, în măsura în care acestea susţin realizarea
obiectului de activitate.
(2) Totalul creanţelor decurgând din creditele şi angajamentele prevăzute la alin. (1) lit. c) şi,
respectiv, lit. e) nu poate depăşi nivelul reglementat de Banca Naţională a României din valoarea
aferentă finanţărilor în baza contractelor de economisire-creditare şi a finanţărilor acordate potrivit
alin. (1) lit. b).
(3) Garantarea creanţelor decurgând din creditele acordate potrivit alin. (1) lit. a)-c) se
realizează în condiţiile prevăzute prin reglementările Băncii Naţionale a României.
102
Art. 293. - Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ pot cesiona creanţele
decurgând din finanţări în baza contractului de economisire-creditare, inclusiv garanţiile aferente,
numai în condiţiile în care sumele obţinute din cesiune sunt utilizate pentru desfăşurarea activităţii
de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ şi pentru finanţarea anticipată
şi intermediară.
CAPITOLUL II
Dispoziţii specifice privind autorizarea şi retragerea autorizaţiei
Art. 294. - Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ sunt supuse condiţiilor de
autorizare aplicabile instituţiilor de credit şi condiţiilor specifice stabilite prin reglementări de
Banca Naţională a României, care se referă, fără a fi limitative, la:
a) condiţiile generale de afaceri şi condiţiile generale ale contractelor de economisirecreditare;
b) îndeplinirea cerinţelor tehnice şi de operare specifice;
c) reglementările proprii ale băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ privind
procedura de derulare simplificată a contractelor de economisire-creditare;
d) tipurile de contracte propuse a fi puse la dispoziţia clienţilor.
Art. 295. - Banca Naţională a României respinge o cerere de autorizare a unei bănci de
economisire şi creditare în domeniul locativ conform dispoziţiilor art. 38 şi în cazul în care
Condiţiile generale de afaceri şi/sau Condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare
propuse:
a) nu sunt de natură să asigure o derulare corespunzătoare a contractelor de economisirecreditare şi, în particular, aceste contracte, considerate individual, nu asigură pe întreaga lor durată
un raport individual adecvat între client şi banca de economii pentru domeniul locativ;
b) prevăd vărsăminte ale sumelor economisite, rambursări sau orice alte obligaţii care întârzie
în mod neadecvat repartizarea contractelor de economisire-creditare, duc la prelungirea nejustificată
a duratelor contractelor de economisire-creditare sau nu garantează suficient interesele clienţilor.
Art. 296. - (1) Banca Naţională a României poate retrage autorizaţia acordată unei bănci de
economisire şi creditare în domeniul locativ, conform dispoziţiilor art. 39, inclusiv în situaţiile în
care:
a) consideră că interesele clienţilor nu pot fi suficient protejate prin adoptarea altor măsuri în
conformitate cu prezenta ordonanţă de urgenţă;
b) constată existenţa unor situaţii de natura celor prevăzute la art. 295, care justifică retragerea
autorizaţiei.
(2) Retragerea autorizaţiei unei bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ are ca
efect declanşarea procedurii de derulare simplificată a contractelor de economisire-creditare.
Art. 297. - (1) Fuziunea şi divizarea băncilor de economisire şi creditare în domeniul locativ se
efectuează conform dispoziţiilor cuprinse în Capitolul VII din Titlul I, Partea I, cu respectarea
dispoziţiilor specifice aplicabile acestei categorii de instituţii de credit.
(2) Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ pot fuziona numai cu alte bănci de
economisire şi creditare în domeniul locativ.
CAPITOLUL III
Cerinţe specifice de desfăşurare a activităţii
103
Art. 298. - Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ trebuie să elaboreze
reglementări proprii privind Condiţiile generale de afaceri şi Condiţiile generale ale contractelor de
economisire-creditare, care stau la baza tipurilor de contracte oferite.

Art. 299. - Condiţiile generale de afaceri trebuie să cuprindă, fără a fi limitative, următoarele:
a) calcule privind derularea contractelor de economisire-creditare, cu specificarea raportului
individual dintre client şi banca de economii pentru domeniul locativ şi a timpului de aşteptare
minim, mediu şi maxim;
b) procedura de repartizare a contractelor de economisire-creditare, cu indicarea componenţei
masei de repartizare, a termenelor de repartizare, a modului de evaluare a îndeplinirii condiţiilor de
repartizare, precum şi stabilirea ordinii de repartizare;
c) procedura privind calculul resurselor din masa de repartizare, care, temporar, nu pot fi
repartizate, al veniturilor suplimentare din plasamentul acestor resurse, precum şi indicarea modului
de utilizare a fondului special;
d) modul de calcul al valorii garanţiei;
e) procedura de restituire a sumelor economisite în cazul rezilierii contractelor de
economisire-creditare;
f) o procedură de derulare simplificată a contractelor de economisire-creditare, în interesul
clienţilor, în cazul retragerii autorizaţiei sau al începerii procedurii falimentului;
g) finanţarea investiţiilor de viabilizare a unor terenuri trecute în intravilan în scopul
promovării construcţiei cartierelor de locuinţe;
h) finanţarea construirii de spaţii comerciale, industriale şi social-culturale, în măsura în care
sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 290 lit. a) pct. 7.
Art. 300. - Condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare trebuie să cuprindă
următoarele prevederi:
a) valoarea şi scadenţa aporturilor clientului şi ale băncii de economisire şi creditare în
domeniul locativ, precum şi consecinţele în cazul întârzierii prestaţiilor;
b) rata dobânzii practicate la depozite şi la creditele acordate;
c) valoarea comisioanelor şi a altor cheltuieli care sunt în sarcina clientului;
d) modul de evaluare a îndeplinirii condiţiilor de repartizare, stabilirea ordinii de repartizare şi
condiţiile care trebuie îndeplinite pentru plata sumei contractate;
e) modalităţile de garantare şi condiţiile de rambursare a creditelor, precum şi de asigurare
împotriva riscului de nerambursare;
f) condiţiile în care un contract de economisire-creditare poate fi divizat sau conexat cu alt
contract de economisire-creditare;
g) condiţiile în care se majorează sau se reduce suma contractată;
h) condiţiile în care pot fi cesionate drepturi derivând din contractul de economisire-creditare;
i) condiţiile în care un contract de economisire-creditare poate fi reziliat şi consecinţele ce
rezultă din rezilierea lui sau din procedura de derulare simplificată;
j) condiţiile de administrare a conturilor clienţilor;
k) instanţa competentă să soluţioneze litigiile.
Art. 301. - (1) Modificările sau completările aduse Condiţiilor generale de afaceri şi Condiţiilor
generale ale contractelor de economisire-creditare în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 299, cu
excepţia lit. d), respectiv ale art. 300, cu excepţia lit. c), precum şi cele aduse Condiţiilor generale
de afaceri şi Condiţiilor generale ale contractelor de economisire-creditare, corespunzătoare unor
104
noi tipuri de contracte de economisire-creditare, se supun aprobării prealabile a Băncii Naţionale a
României.
(2) Banca Naţională a României poate solicita băncilor de economisire şi creditare în domeniul
locativ modificarea Condiţiilor generale de afaceri şi a Condiţiilor generale ale contractelor de
economisire-creditare, atunci când se constată că acestea nu pot asigura îndeplinirea obligaţiilor ce
le revin din contractele de economisire-creditare.
Art. 302. - Oferirea unor noi tipuri de contracte este supusă aprobării Băncii Naţionale a
României cu cel puţin 3 luni înainte de punerea la dispoziţia clienţilor a acestor contracte şi trebuie
să fie conforme prevederilor cuprinse în Condiţiile generale de afaceri şi în Condiţiile generale ale
contractelor de economisire-creditare aprobate.
Art. 303. - (1) În măsura în care masa de repartizare nu este utilizată pentru finanţări în baza
contractelor de economisire-creditare, aceasta poate fi utilizată numai pentru restituirea resurselor
atrase şi introduse în masa de repartizare şi pentru finanţarea anticipată şi intermediară.
(2) Masa de repartizare trebuie să fie alocată astfel încât să se asigure o repartizare uniformă a
contractelor de economisire-creditare şi un timp de aşteptare cât mai scurt.
Art. 304. - (1) În cazul contractelor de economisire-creditare încheiate în valută, băncile de
economisire şi creditare în domeniul locativ au obligaţia să formeze mase de repartizare separate în
valutele în care s-a realizat economisirea. Utilizarea maselor de repartizare astfel constituite se face,
în principal, în valuta în care s-a făcut economisirea, băncile de economisire şi creditare în
domeniul locativ fiind obligate să administreze corespunzător riscul valutar.
(2) În cazuri speciale, pe baza unei cereri motivate, Banca Naţională a României poate excepta
băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ de la obligaţia de a forma mase de
repartizare separate, dacă prin aceasta nu se periclitează interesele clienţilor.
Art. 305. - Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ nu se pot angaja să pună la
dispoziţia clientului suma contractată în vederea creditării la o dată determinată, înainte de
repartizarea contractului de economisire-creditare.
Art. 306. - Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ alocă anual, înainte de
impozitarea profitului în contul fondului special, diferenţa dintre veniturile realizate ca urmare a
plasamentelor temporare efectuate din masa de repartizare neutilizată pentru finanţarea în baza
contractelor de economisire-creditare, din cauza neîndeplinirii de către clienţi a condiţiilor de
repartizare, şi veniturile care s-ar fi realizat ca urmare a finanţării în baza contractului de
economisire-creditare, în limita a 3% din depozitele atrase. Fondul special poate fi lichidat, la
sfârşitul anului, în limita părţii care depăşeşte 3% din depozitele atrase.
Art. 307. - (1) Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ pot deţine participaţii
exclusiv la capitalul societăţi comerciale al căror obiect de activitate cuprinde activităţi în domeniul
locativ şi care desfăşoară preponderent astfel de activităţi, în limita unei treimi din capitalul social
al acestora şi cu respectarea dispoziţiilor art. 143.
(2) O participaţie mai mare este permisă doar la capitalul social al altor bănci de economisire şi
creditare în domeniul locativ, cu condiţia ca totalul participaţiilor la astfel de societăţi să nu
depăşească 20% din fondurile proprii ale băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ.
Art. 308. - (1) În afara atribuţiilor prevăzute de lege, auditorii financiari ai băncilor de
economisire şi creditare în domeniul locativ au şi următoarele obligaţii speciale:
105
a) verificarea respectării prevederilor cuprinse în Condiţiile generale de afaceri cu privire la
procedura de repartizare, scop în care aceştia sunt împuterniciţi să aibă acces la documentele băncii
de economisire şi creditare în domeniul locativ, în măsura în care acestea se referă la procedura de
repartizare;
b) verificarea respectării condiţiilor prevăzute de normele interne cu privire la plata creditelor
şi garantarea creanţelor din credite;
c) verificarea respectării reglementărilor emise de Banca Naţională a României în aplicarea
prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Auditorul financiar are obligaţia să informeze Banca Naţională a României ori de câte ori
constată încălcarea de către banca de economisire şi creditare în domeniul locativ a prevederilor
prezentei ordonanţe de urgenţă şi/sau a reglementărilor emise în aplicarea acesteia.
(3) Auditorul financiar întocmeşte la încheierea exerciţiului financiar un raport asupra activităţii
de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru activităţi în domeniul locativ, pe care îl remite
şi Băncii Naţionale a României.
CAPITOLUL IV
Reglementări şi măsuri specifice
Art. 309. - (1) În vederea asigurării condiţiilor de executare în mod corespunzător a obligaţiilor
decurgând din contractele de economisire-creditare şi, în particular, pentru garantarea existenţei la
nivelul băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ a unor disponibilităţi suficiente, care
să asigure un ritm de repartizare cât mai regulat, Banca Naţională a României emite reglementări
referitoare la:
a) plasamentul temporar al sumelor acumulate în vederea repartizării, precum şi al sumelor
deja repartizate, dar al căror vărsământ nu a fost încă solicitat de către clienţi;
b) modul de determinare a contractelor de economisire-creditare de valoare mare, precum şi:
1. proporţia admisă a sumelor din contractele de economisire-creditare de valoare mare în
totalul sumelor contractate aferente contractelor de economisire-creditare nerepartizate;
2. proporţia admisă a sumelor din contractele de economisire-creditare de valoare mare,
încheiate pe parcursul unui an calendaristic, în totalul sumelor contractate aferente contractelor de
economisire-creditare încheiate pe parcursul acelui an;
c) condiţiile de acordare a creditelor destinate activităţilor în domeniul locativ prevăzute la art.
290 lit. a) pct. 7 şi proporţia admisă a acestor contracte în totalul creditelor acordate de o bancă de
economisire şi creditare în domeniul locativ, care nu poate depăşi procentul de 3%;
d) expunerea maximă admisă faţă de o societate comercială din categoria celor prevăzute la
art. 307 alin. (1), precum şi expunerea maximă totală admisă faţă de astfel de societăţi comerciale;
e) proporţia admisă a creditelor acordate în baza contractelor de economisire-creditare şi
garantate cu diferite tipuri de garanţii, în totalul creditelor acordate în baza contractelor de
economisire-creditare, în cazul în care se consideră necesară o astfel de măsură prudenţială;
f) condiţiile minime de repartizare a contractelor de economisire-creditare, în particular
referitoare la suma minimă de economisire şi calculul indicelui de evaluare minim, pentru
asigurarea unui raport individual adecvat între client şi banca de economii pentru domeniul locativ;
g) modul de constituire, utilizare şi lichidare a fondului special.
(2) La calculul proporţiilor admise al contractelor de economisire-creditare de valoare mare,
potrivit alin. (1) lit. b), se includ şi contractele de economisire-creditare pentru care, în conformitate
cu Condiţiile generale de afaceri, clienţii au vărsat suma minimă de economisire în cursul primului
an după încheierea contractului de economisire-creditare.
106
Art. 310. - (1) Banca Naţională a României este împuternicită să ia toate măsurile necesare
pentru ca activităţile de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ să se
desfăşoare în conformitate cu Condiţiile generale de afaceri şi cu Condiţiile generale ale
contractelor de economisire-creditare, precum şi cu celelalte condiţii stabilite prin prezenta
ordonanţă de urgenţă şi prin reglementările emise în aplicarea acesteia.
(2) În situaţia în care există date certe care conduc la concluzia că o bancă de economisire şi
creditare în domeniul locativ nu îşi va putea onora obligaţiile, Banca Naţională a României poate
interzice acesteia, pe o perioadă limitată, încheierea de noi contracte de economisire-creditare.
(3) Dacă situaţia prevăzută la alin. (2) nu este remediată, Banca Naţională a României poate
dispune retragerea autorizaţiei şi iniţierea procedurii de derulare simplificată a contractelor de
economisire-creditare.
(4) Prin procedura de derulare simplificată a contractelor de economisire-creditare se urmăreşte
realizarea aporturilor băneşti ale clienţilor şi ale băncii de economisire şi creditare în domeniul
locativ, aferente contractelor de economisire-creditare existente, în sensul protejării intereselor
clienţilor.
CAPITOLUL V
Stimularea economisirii şi creditării în sistem colectiv
pentru domeniul locativ
Art. 311. - (1) Fiecare client, persoană fizică cu cetăţenia română şi cu domiciliul stabil în
România, beneficiază de o primă de stat pentru depunerile anuale efectuate în baza unui contract de
economisire-creditare încheiat cu o bancă de economisire şi creditare în domeniul locativ.
(2) Dreptul la prima de stat se constituie la finele anului de economisire. Anul de economisire
este anul calendaristic în care s-au efectuat depunerile îndreptăţite la primă.
(3) Prima de stat trebuie solicitată de client până cel târziu la sfârşitul anului calendaristic
următor anului de economisire, la banca de economisire şi creditare în domeniul locativ cu care a
încheiat contractul de economisire-creditare.
(4) Dreptul la prima de stat se prescrie în cazul în care aceasta nu a fost solicitată până la
sfârşitul anului calendaristic următor anului de economisire.
Art. 312. - (1) Prima de stat se stabileste la 25% din suma economisita in anul respectiv de catre
client.
(2) Prima de stat nu poate depasi echivalentul in lei a 250 euro, calculat la rata de schimb
leu/euro comunicata de Banca Nationala a Romaniei pentru ultima zi lucratoare a anului de
economisire.
(3) In cazul in care clientul incheie mai multe contracte de economisire-creditare cu banca de
economisire si creditare in domeniul locativ si primele stabilite depasesc prima maxima admisa
pentru anul de economisire, suma primelor trebuie limitata la nivelul prevazut la alin. (2).
Art. 313. - (1) Sunt îndreptăţiţi să beneficieze de primă de stat clienţii persoane singure, precum
şi oricare dintre soţi, separat, indiferent care dintre ei a făcut depunerea.
(2) În sensul alin. (1), prin persoană singură se înţelege o persoană necăsătorită, văduvă sau
divorţată.
107
Art. 314. - Prima de stat se alocă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului şi se acordă de acesta după expirarea fiecărui an calendaristic, în
termen de maxim 60 de zile de la solicitarea care a fost transmisă de banca de economisire şi
creditare în domeniul locativ acestei autorităţi. Prima este virată de banca de economisire şi
creditare în domeniul locativ în contul clientului.
Art. 315. - (1) Pentru a beneficia în mod constant de prima de stat, contractele de economisirecreditare trebuie să aibă o durată de minimum 5 ani, fără a fi necesară justificarea utilizării în scop
locativ a sumei economisite, şi este obligatoriu ca înainte de expirarea termenului de economisire
stabilit să nu se fi efectuat restituiri totale sau parţiale din sumele economisite.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) următoarele situaţii:
a) suma economisită şi/sau suma contractată este pusă la dispoziţie după repartizare, iar cel
care a economisit utilizează suma primită pentru activităţi în domeniul locativ;
b) în cazul cesiunii contractului de economisire-creditare, iar după repartizare, suma
economisită sau suma contractată se utilizează pentru activităţi în domeniul locativ de către
cesionar;
c) cel care a economisit pentru activităţi în domeniul locativ sau soţul/soţia acestuia a decedat
ori a intrat în incapacitate totală de muncă după încheierea contractului de economisire creditare;
d) cel care a economisit pentru activităţi în domeniul locativ a devenit şomer şi perioada de
şomaj este de cel puţin 9 luni fără întrerupere şi durează încă în momentul la care se solicită
restituirea sumei.
Art. 316. - Clienţii care au încasat prima de stat încălcând dispoziţiile prezentei ordonanţe de
urgenţă sau ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia sunt obligaţi să o restituie Ministerului
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în termen de maxim 90 de zile de la încasarea
acesteia.
Art. 317. - Procedura de acordare a primei de stat se stabileşte de către Ministerul Finanţelor
Publice împreună cu Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului prin norme
metodologice, aprobate prin ordin comun.
TITLUL III
BĂNCI DE CREDIT IPOTECAR
Art. 318. - (1) Dispoziţiile prezentului Titlu reglementează regimul băncilor de credit ipotecar,
persoane juridice române, ca instituţii de credit specializate, al căror obiect principal de activitate îl
constituie desfăşurarea cu titlu profesional a activităţii de acordare de credite ipotecare pentru
investiţii imobiliare şi atragerea de fonduri rambursabile de la public prin emisiune de obligaţiuni
ipotecare.
(2) Cu excepţia activităţii de atragere de depozite, băncile de credit ipotecar pot desfăşura în
limita autorizaţiei acordate, activităţile prevăzute la art. 18, în condiţiile în care acestea susţin
activitatea de acordare de credite ipotecare şi emisiune de obligaţiuni ipotecare. Dispoziţiile art. 20-
22 se aplică în mod corespunzător.
Art. 319. - (1) Băncile de credit ipotecar, persoane juridice române, se constituie sub formă
juridică de societate pe acţiuni în conformitate cu legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale şi cu
respectarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
108
(2) Denumirea unei bănci de credit ipotecar trebuie să includă sintagma "bancă de credit
ipotecar" sau sintagma "bancă ipotecară".
Art. 320. - Dispoziţiile cu caracter general aplicabile instituţiilor de credit potrivit prezentei
ordonanţe de urgenţă se aplică în mod corespunzător băncilor de credit ipotecar.
TITLUL IV
INSTITUŢII EMITENTE DE MONEDĂ ELECTRONICĂ -abrogat
Art. 321 – 332 - abrogate
TITLUL V
ORGANIZAŢII COOPERATISTE DE CREDIT
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Secţiunea 1
Sferă de aplicare şi definiţii
Art. 333. - (1) Dispoziţiile cuprinse în prezentul titlu se aplică cooperativelor de credit,
persoane juridice române şi caselor centrale, persoane juridice române, ale cooperativelor de credit
la care acestea sunt afiliate, denumite generic, în continuare, organizaţii cooperatiste de credit.
(2) Dispoziţiile cu caracter general cuprinse în Partea I a prezentei ordonanţe de urgenţă se
aplică în totalitate caselor centrale şi, dacă nu se dispune altfel potrivit prezentului titlu,
cooperativelor de credit afiliate la acestea.
(3) La nivelul reţelei constituite din casa centrală şi cooperativele de credit afiliate, trebuie să fie
respectate cerinţele cuprinse în Capitolele III şi V din Titlul II, Partea I, în condiţiile prevăzute la
art. 384.
Art. 334. - În înţelesul prezentului titlu termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum
urmează:
a) cooperativă de credit - instituţia de credit constituită ca o asociaţie autonomă de persoane
fizice unite voluntar în scopul îndeplinirii nevoilor şi aspiraţiilor lor comune de ordin economic,
social şi cultural, a cărei activitate se desfăşoară, cu precădere, pe principiul într-ajutorării
membrilor cooperatori;
b) casa centrală a cooperativelor de credit - instituţia de credit constituită prin asocierea de
cooperative de credit, în scopul gestionării intereselor lor comune, urmăririi centralizate a
respectării dispoziţiilor legale şi a reglementărilor-cadru, aplicabile tuturor cooperativelor de credit
afiliate, prin exercitarea supravegherii şi a controlului administrativ, tehnic şi financiar asupra
organizării şi funcţionării acestora, denumită în continuare casa centrală;
c) afiliată la o casă centrală - cooperativa de credit care a subscris şi a vărsat la capitalul social
al casei centrale cel puţin numărul de părţi sociale stabilit în actul constitutiv al casei centrale şi care
se subordonează acesteia potrivit dispoziţiilor prezentului titlu şi condiţiilor de afiliere stabilite de
casa centrală;
109
d) act constitutiv-cadru - îndrumarul cu caracter obligatoriu privind înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea cooperativelor de credit afiliate la o casă centrală, elaborat de aceasta şi aprobat de
Banca Naţională a României, care cuprinde prevederile minime pentru întocmirea actelor
constitutive ale cooperativelor de credit afiliate, precum şi regulamentul de organizare şi
funcţionare a reţelei;
e) reglementări-cadru - regulamente, norme şi instrucţiuni emise de o casă centrală în
exercitarea atribuţiilor sale prevăzute de lege, obligatorii pentru toate cooperativele de credit afiliate
la aceasta, în vederea desfăşurării activităţii în cadrul reţelei cooperatiste, în mod unitar şi în
conformitate cu cerinţele legii şi ale reglementărilor Băncii Naţionale a României emise în aplicarea
acesteia;
f) reţea cooperatistă - ansamblul format din casa centrală şi cooperativele de credit afiliate la
aceasta.
Secţiunea a 2-a
Principii generale
Art. 335. - (1) Organizaţiile cooperatiste de credit, persoane juridice române, sunt asociaţii
autonome, apolitice şi neguvernamentale, care desfăşoară activităţi specifice instituţiilor de credit,
în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, în scopul într-ajutorării membrilor
acestora.
(2) Activitatea în cadrul unei reţele cooperatiste se desfăşoară preponderent şi cu prioritate în
interesul membrilor cooperatori, respectiv al organizaţiilor cooperatiste de credit afiliate la casa
centrală.
Art. 336. - (1) Organizaţiile cooperatiste de credit, persoane juridice române, se pot organiza şi
funcţiona doar sub forma cooperativelor de credit şi a casei centrale la care acestea sunt afiliate.
(2) Afilierea la o casă centrală este obligatorie. Condiţiile şi procedura de afiliere se stabilesc
prin actul constitutiv al casei centrale.
Art. 337. - (1) Casă centrală a cooperativelor de credit asigură promovarea intereselor
cooperativelor de credit afiliate, având următoarele atribuţii principale:
a) reprezentarea intereselor comune economice, financiare, juridice, social-culturale ale
cooperativelor de credit afiliate, în faţa Băncii Naţionale a României, a instituţiilor publice şi a
instanţelor judecătoreşti;
b) urmărirea şi asigurarea coeziunii şi bunei funcţionări a întregii reţele, scop în care casa
centrală întreprinde toate măsurile necesare pentru a garanta lichiditatea şi adecvarea capitalului la
riscuri la nivelul fiecărei organizaţii cooperatiste de credit şi al reţelei în ansamblul său, inclusiv,
dacă este cazul, prin acordarea de asistenţă financiară cooperativelor de credit afiliate;
c) emiterea actului constitutiv-cadru şi a altor reglementări-cadru pentru organizarea activităţii
în cadrul reţelei;
d) supravegherea cooperativelor de credit afiliate, în ceea ce priveşte respectarea de către
acestea a dispoziţiilor legii şi reglementărilor emise de Banca Naţională a României, a actului
constitutiv-cadru şi a reglementărilor-cadru ale casei centrale şi exercitarea controlului
administrativ, tehnic şi financiar asupra organizării şi administrării acestora;
e) garantarea în întregime a obligaţiilor cooperativelor de credit afiliate, sens în care dispune
măsurile necesare pentru asigurarea plăţii de către acestea a contribuţiilor stabilite;
f) lichidarea cooperativelor de credit afiliate;
110
g) raportarea, în conformitate cu reglementările în vigoare, a datelor şi informaţiilor solicitate
de Banca Naţională a României;
h) informarea cooperativelor de credit afiliate despre reglementările emise în aplicarea
prezentei ordonanţe de urgenţă şi emiterea de reglementări-cadru pentru asigurarea respectării
cerinţelor acestora la nivelul întregii reţele;
i) asigurarea gestionării resurselor disponibile din reţea;
j) asigurarea decontării operaţiunilor de încasări şi plăţi între cooperativele de credit afiliate şi
a operaţiunilor de încasări şi plăţi ale propriei reţele în relaţia cu trezoreria statului şi cu celelalte
instituţii de credit, prin contul curent deschis la Banca Naţională a României;
k) instruirea personalului şi organizarea de acţiuni cu caracter social-cultural de interes
comun.
(2) În vederea îndeplinirii atribuţiilor specifice, casa centrală poate face recomandări şi poate
dispune măsuri faţă de cooperativele de credit afiliate sau poate propune Băncii Naţionale a
României aplicarea de sancţiuni, în condiţiile prezentului titlu.
CAPITOLUL II
Autorizarea organizaţiilor cooperatiste de credit
Secţiunea 1
Autorizarea cooperativelor de credit şi retragerea autorizaţiei
Art. 338. - (1) Autorizarea cooperativelor de credit se realizează în condiţiile aplicabile
instituţiilor de credit prevăzute în cap. II din titlul I partea I, cu excepţia art. 11 şi art. 17, ale căror
prevederi nu se aplică la nivelul cooperativelor de credit din reţea.
(2) Cooperativele de credit care se constituie şi se afiliază la o casă centrală deja autorizată, pot
fi autorizate de Banca Naţională a României numai pe baza acordului de afiliere acordat de casa
centrală respectivă.
(3) Cooperativele de credit care se constituie simultan cu casa centrală se autorizează în
condiţiile prevăzute în Secţiunea a 2-a a prezentului capitol.
Art. 339. - Banca Naţională a României poate stabili un nivel minim al capitalului iniţial pentru
cooperativele de credit, cu aplicarea în mod corespunzător a cerinţei prevăzute la art. 23.
Art. 340. - (1) Cooperativele de credit pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate, activităţile
prevăzute în Secţiunea 1 a Capitolului II din Titlul 1, Partea I, cu excepţia celor prevăzute la art. 18
alin. (1) lit. c), g) pct. 1), 3) şi 4), h), j)-m), o) şi p), în condiţiile prevăzute de dispoziţiile care
urmează.
(2) Cooperativele de credit pot să atragă depozite sau alte fonduri rambursabile de la membrii
acestora, precum şi de la persoane fizice, juridice ori alte entităţi, care domiciliază, au reşedinţa sau
locul de muncă, respectiv au sediul social şi desfăşoară activitate, în raza teritorială de operare a
cooperativei de credit.
(3) Cooperativele de credit pot să acorde credite:
a) membrilor acestora, cu prioritate;
b) persoanelor fizice, persoanelor juridice ori altor entităţi fără personalitate juridică, ce
domiciliază, au reşedinţa sau locul de muncă, respectiv au sediul social şi desfăşoară activitate, în
raza teritorială de operare a cooperativei de credit, la un nivel care să nu poate depăşi 25% din
activele cooperativei de credit.
111
(4) Cooperativele de credit pot să deruleze credite, în numele şi pe contul statului, din surse
puse la dispoziţie, destinate persoanelor prevăzute la alin. (3) şi/sau destinate finanţărilor unor
proiecte de dezvoltare/reabilitare a activităţilor economice şi sociale din raza teritorială de operare a
cooperativei de credit.
Art. 341. - Cooperativele de credit nu pot emite obligaţiuni. Acestea se pot finanţa din
împrumuturi inter-cooperatiste sau de la alte instituţii de credit, în condiţiile respectării dispoziţiilor
art. 337 alin. (1) lit. i).
Art. 342. - Banca Naţională a României poate retrage autorizaţia unei cooperative de credit,
conform dispoziţiilor art. 39, şi la cererea fundamentată a casei centrale la care respectiva
cooperativă de credit este afiliată, dacă aceasta constată existenţa unuia din motivele prevăzute la
articolul menţionat sau cooperativa de credit se află în stare de insolvenţă, definită conform
legislaţiei în materia insolvenţei instituţiilor de credit.
Art. 343. - Deosebit de alte motive pentru încetarea valabilităţii autorizaţiei, autorizaţia unei
cooperative încetează să mai producă efecte de la data la care autorizaţia casei centrale a fost retrasă
sau şi-a încetat valabilitatea conform art. 40 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) lit. b) şi c).
Art. 344. - Hotărârea Băncii Naţionale a României de retragere a autorizaţiei unei cooperative
de credit se comunică în scris atât cooperativei de credit, cât şi casei centrale la care aceasta este
afiliată.
Secţiunea a 2-a
Autorizarea casei centrale şi retragerea autorizaţiei
Art. 345. - (1) Casele centrale se autorizează, în mod colectiv, împreună cu toate cooperativele
de credit din reţea propuse a se constitui, în condiţiile prevăzute în Capitolul III din Titlul I, Partea
I.
(2) Banca Naţională a României acordă autorizaţie casei centrale şi cooperativelor de credit
dintr-o reţea, numai dacă cerinţele prevăzute de ordonanţa de urgenţă şi de reglementările emise în
aplicarea acesteia sunt îndeplinite la nivelul casei centrale şi a fiecărei cooperative de credit afiliate,
precum şi la nivelul întregii reţele cooperatiste.
(3) În aplicarea alin. (2), îndeplinirea cerinţelor prevăzute în Secţiunea 1 a Capitolului II din
Titlul I, Partea I, şi în reglementările Băncii Naţionale a României emise în aplicarea acestora,
trebuie să fie asigurată la nivelul casei centrale şi la nivelul întregii reţele cooperatiste, în cazul
cooperativelor de credit, sunt incidente dispoziţiile art. 338 alin. (1).
(4) Nivelul minim al capitalului agregat al unei reţele cooperatiste şi elementele care intră în
calculul acestuia se stabilesc de Banca Naţională a României prin reglementări. Acest nivel nu
poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 5 milioane euro.
Art. 346. - (1) Casele centrale pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate, oricare dintre
activităţile permise unei instituţii de credit, în condiţiile prevăzute în Secţiunea 1.2. a Capitolului II
din Titlul I, Partea I. Activitatea se desfăşoară în principal şi cu preponderenţă în interesul
cooperativelor de credit afiliate şi pentru asigurarea adecvării capitalului la riscuri şi a lichidităţii la
nivelul întregii reţele.
(2) Creditele acordate de o casă centrală persoanelor juridice, altele decât cooperativele de
credit afiliate, nu pot depăşi 20% din activele casei centrale.
112
(3) Casele centrale pot emite obligaţiuni în condiţiile prevăzute de lege pentru societăţile pe
acţiuni.
Art. 347. - Banca Naţională a României respinge cererea de autorizare a unei reţele cooperatiste
conform dispoziţiilor art. 38, precum şi în următoarele cazuri:
a) din evaluarea planului de activitate rezultă că reţeaua cooperatistă, în ansamblul ei, nu poate
asigura realizarea obiectivelor propuse în condiţiile respectării cerinţelor cuprinse în prezenta
ordonanţă de urgenţă şi în reglementările aplicabile;
b) nu sunt îndeplinite cerinţele privind nivelul minim al capitalului agregat al reţelei.
Art. 348. - În situaţia în care, din evaluarea documentaţiei prezentate în oricare dintre etapele
procesului de autorizare, se constată că numai unele dintre cooperativele de credit din reţea şi casa
centrală îndeplinesc condiţiile stabilite, Banca Naţională a României poate acorda autorizaţie,
numai dacă la nivelul reţelei formate din aceste organizaţiile cooperatiste de credit sunt respectate
prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia.
Art. 349. - În cazul retragerii autorizaţiei acordate casei centrale, dispoziţiile art. 344 se aplică
în mod corespunzător.
Secţiunea a 3-a
Desfăşurarea activităţii în afara teritoriului României
Art. 350. - Dispoziţiile cuprinse în Capitolul VI din Titlul I, Partea I sunt aplicabile la nivelul
ansamblului constituit din casa centrală şi cooperativele de credit afiliate.
CAPITOLUL III
Prevederi specifice de constituire şi funcţionare
Secţiunea 1
Dispoziţii comune organizaţiilor cooperatiste de credit
Art. 351. - (1) Dispoziţiile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător şi organizaţiilor cooperatiste
de credit, în măsura în care nu se dispune altfel potrivit prezentului titlu. Constituirea, funcţionarea,
modificarea actului constitutiv, dizolvarea, fuziunea, divizarea şi lichidarea organizaţiilor
cooperatiste de credit urmează regimul societăţilor pe acţiuni.
(2) În aplicarea alin. (1), orice referire făcută la acţiuni şi acţionari se consideră a fi făcută la
părţi sociale şi la membrii cooperatori/cooperative de credit afiliate şi orice referire la un anumit
procent din capitalul social al societăţii pe acţiuni se consideră a fi făcută la totalul drepturilor de
vot la nivelul unei cooperative de credit/case centrale.
(3) În toate actele oficiale, organizaţiile cooperatiste de credit trebuie să indice, pe lângă alte
elemente prevăzute de lege şi menţiunea "capital social variabil", iar în cazul cooperativelor de
credit, şi denumirea casei centrale le care sunt afiliate.
113
Art. 352. - (1) Organizaţiile cooperatiste de credit au un număr variabil de membri cooperatori
sau, după caz, de cooperative de credit afiliate, care nu poate fi mai mic decât numărul minim
stabilit prin prezentul titlu.
(2) Capitalul social al unei organizaţii cooperatiste de credit este variabil şi este format din părţi
sociale de valoare egală.
(3) În cadrul unei reţele cooperatiste, părţile sociale ale tuturor organizaţiilor cooperatiste de
credit trebuie să fie de valoare egală.
Art. 353. - (1) Valoarea nominală a unei părţi sociale este stabilită prin actul constitutiv-cadru,
dar nu poate fi mai mică de 10 lei.
(2) Părţile sociale sunt purtătoare de dividende. Acestea se plătesc membrilor cooperatori,
respectiv cooperativelor de credit afiliate, din profitul net, proporţional cu cota de participare la
capitalul social şi corespunzător perioadei de deţinere a părţilor sociale în cursul exerciţiului
financiar.
Art. 354. - (1) Părţile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile. Ele sunt indivizibile
şi nu pot fi vândute, cesionate sau gajate decât numai între membrii cooperatori, cu excepţia
cazurilor de încetare a calităţii de membru potrivit actului constitutiv, respectiv între cooperativele
de credit afiliate la casa centrală.
(2) Părţile sociale nu pot fi utilizate pentru plata datoriilor personale ale titularilor lor faţă de
organizaţia cooperatistă de credit sau faţă de terţi şi nu sunt purtătoare de dobânzi.
(3) Membrii cooperatori, respectiv cooperativele de credit afiliate, nu pot solicita restituirea
parţială a contravalorii părţilor sociale subscrise, cu excepţia celor decurgând din regularizările
prevăzute la art. 369 alin. (2), în cazul părţilor sociale subscrise la casa centrală.
(4) Titularii părţilor sociale, membrii cooperatori sau cooperative de credit, după caz, sunt
răspunzători pentru obligaţiile organizaţiei cooperatiste de credit, în limita părţilor sociale subscrise.
Art. 355. - (1) Adunarea generală a unei organizaţii cooperatiste de credit se întruneşte ori de
câte ori este necesar, în condiţiile şi la termenele prevăzute de lege, pentru a hotărî asupra tuturor
aspectelor care ţin de competenţa adunării generale ordinare şi extraordinare a unei societăţi pe
acţiuni, iar în cazul cooperativelor de credit, şi pentru a desemna din rândul membrilor consiliului
de administraţie sau, după caz, ai directoratului reprezentanţii cooperativei de credit în adunarea
generală a casei centrale.
(2) Exerciţiul atribuţiilor privind modificarea obiectului de activitate, mutarea sediului social,
înfiinţarea sau desfiinţarea de sucursale şi, după caz, desemnarea reprezentanţilor în adunarea
generală a casei centrale poate fi delegat de către adunarea generală a organizaţiei cooperatiste de
credit consiliului de administraţie sau, după caz, directoratului, în condiţiile prevăzute de actul
constitutiv.
Art. 356. - La nivelul unei reţele cooperatiste de credit trebuie să se opteze pentru un singur
sistem de administrare a organizaţiilor cooperatiste de credit din reţea.
Art. 357. - Consiliul de administraţie sau, după caz, directoratul unei organizaţii cooperatiste de
credit poate decide încheierea de acte juridice prin care să se dobândească, să se înstrăineze, să se
închirieze, să se schimbe sau să se constituie în garanţie bunuri aflate în patrimoniul organizaţiei
cooperatiste de credit, a căror valoare depăşeşte o cincime din valoarea contabilă a activelor
acesteia, la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale, iar în cazul
cooperativelor de credit, şi cu aprobarea casei centrale la care este afiliată.
114
Art. 358. - Cuantumul lunar al remuneraţiei acordate membrilor consiliului de administraţie
sau, după caz, ai consiliului de supraveghere al unei organizaţii cooperatiste de credit pentru
activitatea desfăşurată, stabilit în actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale, nu poate
depăşi 20% din remuneraţia brută a directorului general/directorului sau, după caz, a preşedintelui
directoratului.
Art. 359. - (1) Casa centrală constituie rezerva mutuală de garantare pe baza cotizaţiilor
cooperativelor de credit afiliate şi a unei cote de maximum 5% din profitul contabil determinat
înainte de deducerea impozitului pe profit al casei centrale. Modul de constituire şi de utilizare,
precum şi nivelul rezervei mutuale de garantare se stabilesc prin reglementările-cadru ale caselor
centrale.
(2) Cooperativele de credit sunt obligate să cotizeze pentru constituirea rezervei mutuale de
garantare a casei centrale, în conformitate cu reglementările-cadru emise de casa centrală în acest
scop. Cotizaţiile plătite de cooperativele de credit constituie cheltuieli deductibile fiscal.
Secţiunea a 2-a
Cooperative de credit
Art. 360. - Cooperativele de credit se constituie prin asocierea liberă a persoanelor fizice, fără
nici un fel de discriminare pe criterii de naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, apartenenţă
politică, avere, condiţie socială, rasă sau sex.
Art. 361. - (1) Poate fi membru cooperator orice persoană fizică care are capacitate deplină de
exerciţiu, are domiciliul/reşedinţa/locul de muncă în raza teritorială de operare a cooperativei de
credit, a semnat sau a acceptat, după caz, actul constitutiv al acesteia şi a subscris şi a vărsat cel
puţin numărul minim de părţi sociale care este stabilit prin actul constitutiv-cadru.
(2) Prin actul constitutiv se pot reglementa şi alte condiţii pentru admiterea ca membru
cooperator.
Art. 362. - (1) Cooperativele de credit se organizează pe o rază teritorială de operare proprie,
stabilită prin actul constitutiv, în care pot înfiinţa sucursale. Aceasta cuprinde arii determinate din
judeţul în care cooperativa de credit îşi are sediul social şi din judeţele limitrofe.
(2) Razele teritoriale de operare ale cooperativelor de credit afiliate la aceeaşi casă centrală nu
se pot întrepătrunde.
(3) Modificarea razei teritoriale de operare a cooperativei de credit este supusă aprobării
prealabile a casei centrale la care este afiliată.
Art. 363. - (1) Cooperativele de credit se constituie pe baza actului constitutiv, care se
elaborează pe baza actului constitutiv-cadru.
(2) Numărul minim de membri cooperatori fondatori, stabilit prin actul constitutiv-cadra, nu
poate fi mai mic de 1.000. Actul constitutiv-cadru poate prevedea posibilitatea constituirii unei
cooperative de credit cu un număr minim de 100 de membri cooperatori fondatori, cu condiţia ca
aceştia să subscrie şi să verse, în total, cel puţin 1.000 de părţi sociale.
Art. 364. - În afara altor elemente prevăzute de lege, actul constitutiv al cooperativei de credit
trebuie să includă prevederi referitoare la:
115
a) condiţiile şi procedura de înscriere în cooperativă, inclusiv, dacă este cazul, taxă de
înscriere, precum şi modalitatea de soluţionare a eventualelor plângeri faţă de refuzul de înscriere în
cooperativă;
b) condiţiile şi procedura de încetare a calităţii de membru cooperator, inclusiv în cazul
retragerii, excluderii, decesului şi stabilirea modalităţilor de stingere a obligaţiilor reciproce dintre
cooperativa de credit şi membru cooperator sau succesorii acestuia;
c) drepturile şi obligaţiile membrilor cooperatori;
d) raza teritorială de operare a cooperativei de credit.
Art. 365. - (1) Denumirea unei cooperative de credit trebuie să cuprindă sintagma "cooperativă
de credit" sau "bancă cooperatistă" şi numele localităţii în care are sediul social.
(2) Cooperativele de credit din cadrul aceleiaşi reţele cooperatiste sunt obligate să asigure
utilizarea unitară a uneia dintre sintagmele prevăzute la alin. (1).
Art. 366. - (1) Fiecare membru cooperator are dreptul la un singur vot, indiferent de numărul de
părţi sociale deţinute.
(2) Pentru validitatea hotărârilor adunărilor generale este necesară prezenţa majorităţii
membrilor cooperatori. Hotărârile se iau cu votul majorităţii celor prezenţi.
(3) Dacă adunarea generală nu-şi poate desfăşura lucrările din cauza neîndeplinirii condiţiilor
prevăzute la alin. (2), adunarea generală care se întruneşte după a doua convocare poate să decidă
asupra problemelor aflate pe ordinea de zi a celei dintâi, dacă actul constitutiv nu dispune altfel, în
prezenţa a cel puţin unei treimi din numărul membrilor cooperatori, cu votul majorităţii celor
prezenţi.
Art. 367. - (1) În cazul organizării la nivelul cooperativelor de credit a unor structuri care
privesc activităţile de administrare a riscurilor, audit intern, conformitate, trezorerie, creditare,
precum şi orice alte activităţi care pot expune cooperativa de credit unor riscuri semnificative,
persoanele desemnate să asigure conducerea acestor structuri trebuie să fie aprobate de casa centrală
înainte de începerea exercitării responsabilităţilor, în condiţiile prevăzute prin reglementările-cadru
emise de aceasta.
(2) Casa centrală poate retrage aprobarea acordată, cu aplicarea în mod corespunzător a
prevederilor art. 229 alin. (4).
Art. 368. - Cooperativele de credit repartizează anual 25% din profitul contabil determinat după
deducerea impozitului pe profit pentru constituirea unei rezerve de într-ajutorare, destinată creării
condiţiilor necesare pentru reducerea costurilor operaţiunilor desfăşurate cu membrii cooperatori.
Secţiunea a 3-a
Casa centrală
Art. 369. - (1) Casele centrale se constituie pe baza actului constitutiv, prin asocierea a cel puţin
30 de cooperative de credit fondatoare.
(2) Fiecare dintre cooperativele de credit afiliate trebuie să subscrie şi să verse la capitalul social
al casei centrale părţi sociale în valoare de minimum 20% din capitalul lor social. În funcţie de
valoarea capitalului social înregistrat la sfârşitul exerciţiului financiar de către fiecare cooperativă
de credit valoarea participaţiei la capitalul casei centrale se recalculează, iar diferenţele constatate
se regularizează în termen de 90 de zile de la sfârşitul exerciţiului financiar.
116
Art. 370. - Denumirea unei case centrale trebuie să cuprindă sintagma "casă centrală" sau
"banca centrală cooperatistă".
Art. 371. - În afara elementelor prevăzute de lege, actul constitutiv al unei case centrale trebuie
să includă prevederi referitoare la:
a) condiţiile şi procedura de afiliere a cooperativelor de credit;
b) drepturile şi obligaţiile cooperativelor de credit afiliate;
c) modalitatea de reprezentare a cooperativelor de credit afiliate în adunarea generală a casei
centrale;
d) atribuţiile de reprezentare, îndrumare, reglementare, supraveghere, control şi informare ale
casei centrale în cadrul reţelei.
Art. 372. - (1) Fiecare cooperativă de credit afiliată are dreptul la un număr de voturi în
adunarea generală a casei centrale egal cu numărul persoanelor evidenţiate în registrul membrilor
cooperatori la sfârşitul lunii precedente datei ţinerii adunării generale.
(2) Pentru validitatea deliberărilor adunării generale a casei centrale este necesară prezenţa
reprezentanţilor cooperativelor de credit afiliate, care să reprezinte cel puţin jumătate din numărul
de voturi exprimabile, iar hotărârile se iau cu majoritatea voturilor reprezentate, dacă în actul
constitutiv nu se prevede o majoritate mai mare.
(3) Dacă adunarea generală nu-şi poate desfăşura lucrările din cauza neîndeplinirii condiţiilor
prevăzute la alin. (2), adunarea generală ce se întruneşte după a doua convocare poate să decidă
asupra problemelor de pe ordinea de zi a celei dintâi, dacă sunt prezenţi reprezentanţi ai
cooperativelor de credit afiliate, care reprezintă cel puţin o treime din numărul de voturi
exprimabile, cu majoritatea voturilor reprezentate.
Art. 373. - (1) Consiliul de administraţie sau, după caz, consiliul de supraveghere al casei
centrale este format din membri aleşi de adunarea generală din rândul persoanelor propuse de
reprezentanţii cooperativelor de credit afiliate. Deosebit de alte incompatibilităţi şi interdicţii
prevăzute de lege, o persoană nu poate exercita concomitent responsabilităţi de administrare şi/sau
conducere la casa centrală şi la o cooperativă de credit.
(2) În afara atribuţiilor prevăzute de legislaţia aplicabilă societăţilor comeciale, consiliul de
administraţie sau, după caz, directoratul casei centrale are şi următoarele atribuţii în ceea ce priveşte
reţeaua de cooperative de credit afiliate:
a) aprobă sau respinge afilierea cooperativelor de credit;
b) aprobă, în prealabil, modificările în situaţia cooperativelor de credit din reţea, altele decât
cele supuse aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României potrivit prezentului titlu, în
conformitate cu reglementările-cadru;
c) întreprinde măsurile necesare pentru asigurarea numărului minim de cooperative de credit
afiliate;
d) aprobă reglementările-cadru şi modificările actului constitutiv-cadru;
e) stabileşte şi supune spre aprobare adunării generale situaţia financiară agregată întocmită la
nivelul reţelei cooperatiste;
f) stabileşte şi aprobă reglementările-cadru pentru exercitarea atribuţiilor pe linia
supravegherii cooperativelor de credit afiliate şi decide cu privire la măsurile care trebuie
întreprinse cu privire la cooperativele de credit afiliate, şi dacă este cazul asupra propunerii de
sancţiuni, în cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a reglementărilor
emise în aplicarea acesteia.
(3) Atribuţiile prevăzute la alin. (2) nu pot fi delegate de către consiliul de administraţie
directorilor.
117
Art. 374. - Casele centrale sunt obligate să menţină un nivel al activelor cu grad mare de
lichiditate cel puţin egal cu cel al rezervei mutuale de garantare.
Art. 375. - În afara registrelor prevăzute de lege, casele centrale trebuie să ţină un registru de
evidenţă a cooperativelor de credit afiliate.
Secţiunea a 4-a
Unele prevederi specifice privind dizolvarea, fuziunea şi divizarea
organizaţiilor cooperatiste de credit
Art. 376. - Prin derogare de la prevederile legislaţiei aplicabile societăţilor comerciale,
dizolvarea unei organizaţii cooperatiste de credit ca urmare a reducerii numărului de membri
cooperatori, respectiv de cooperative de credit afiliate, sub nivelul minim stabilit potrivit
prezentului titlu, are loc în cazul în care acest număr nu a fost completat în termen de un an de la
data constatării acestei reduceri.
Art. 377. - (1) O casă centrală a cooperativelor de credit poate fuziona numai cu o altă casă
centrală.
(2) Operaţiunile de fuziune şi de divizare ale cooperativelor de credit se realizează numai în
cadrul aceleiaşi reţele cooperatiste de credit, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (1).
(3) Fuziunea sau divizarea organizaţiilor cooperatiste de credit se realizează în condiţiile
prevăzute în Capitolul VII din Titlul I, Partea I, iar în cazul cooperativelor de credit, şi cu aprobarea
casei centrale la care acestea sunt afiliate.
Secţiunea a 5-a
Operaţiunile de plăţi ale organizaţiilor cooperatiste de credit
Art. 378. - În vederea funcţionării, în termen de 30 de zile de la data obţinerii autorizaţiei
fiecare organizaţie cooperatistă de credit deschide cont curent, după cum urmează:
a) casa centrală, la Banca Naţională a României, conform reglementărilor emise de aceasta;
b) cooperativele de credit, la casa centrală la care acestea sunt afiliate, conform
reglementărilor-cadru.
Art. 379. - (1) Fiecare casă centrală elaborează, cu aprobarea Băncii Naţionale a României,
reglementări-cadru privind desfăşurarea operaţiunilor de plăţi între cooperativele de credit afiliate.
(2) Organizaţiile cooperatiste de credit răspund pentru legalitatea şi disciplina operaţiunilor de
plăţi efectuate în cadrul reţelei.
CAPITOLUL IV
Prevederi specifice privind cerinţele operaţionale
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
118
Art. 380. - (1) Organizaţiile cooperatiste de credit îşi organizează întreaga activitate în
conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase, cu cerinţele legii şi ale
reglementărilor emise în aplicarea acesteia, precum şi cu respectarea reglementărilor-cadru emise
de casa centrală.
(2) Dispoziţiile cuprinse în Titlul II, Partea I se aplică în mod corespunzător organizaţiilor
cooperatiste de credit, cu precizările şi în condiţiile prevăzute în prezentul capitol.
Art. 381. - În aplicarea dispoziţiilor art. 105, actele constitutive, reglementările interne ale
organizaţiilor cooperatiste de credit şi reglementările-cadru emise de casa centrală se transmit
Băncii Naţionale a României, în condiţiile prevăzute prin reglementările acesteia emise în baza
prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. 382. - (1) Prin actul constitutiv-cadru şi reglementările-cadru, casa centrală trebuie să
asigure implementarea în mod unitar, la nivelul întregii reţele cooperatiste, a unui cadru de
administrare, a unor procese de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor şi a
unor mecanisme de control intern, care să asigure respectarea cerinţelor prezentei ordonanţe de
urgenţă şi a reglementărilor emise în aplicarea acesteia.
(2) Casa centrală este responsabilă pentru organizarea controlului intern al activităţii, pentru
administrarea riscurilor semnificative, precum şi pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii de
audit intern la nivelul întregii reţele cooperatiste. În acest sens, prin derogare de la dispoziţiile Legii
nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituirea unui comitet de audit
la nivelul fiecărei cooperative de credit nu este obligatorie.
Art. 383. - Prin excepţie de la dispoziţiile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cooperativele de credit care au cel mult 5.000
de membri cooperatori pot desemna un singur administrator, care va trebui să delege atribuţiile de
conducere cel puţin unui director sau, după caz, pot desemna un director general unic, sub controlul
permanent al unei persoane care îndeplineşte atribuţiile consiliului de supraveghere.
Secţiunea a 2-a
Cerinţe prudenţiale şi de publicitate
Art. 384. - (1) La nivelul unei reţele cooperatiste trebuie respectate cerinţele prevăzute în art.
24, art. 126, în Secţiunile a 6-a, a 7-a şi a 8-a din Capitolul III şi cele prevăzute în Capitolul V din
Titlul II, Partea I.
(2) În aplicarea dispoziţiilor alin. (1), fondurile proprii la nivelul unei reţele cooperatiste nu pot
scădea sub nivelul minim al capitalului agregat prevăzut pentru autorizare.
(3) Respectarea cerinţelor prevăzute în Capitolul V din Titlul I, Partea I se asigură de către casa
centrală pentru activitatea proprie, precum şi pentru cea a întregii reţele cooperatiste.
Art. 385. - (1) Fiecare organizaţie cooperatistă de credit trebuie să respecte dispoziţiile la care
se face referire în art. 384 alin. (1), în conformitate cu reglementările Băncii Naţionale a României
şi, după caz, cu reglementările-cadru ale casei centrale.
(2) Fiecare cooperativă de credit din reţea trebuie să menţină în permanenţă fonduri proprii la
nivelul stabilit prin reglementările-cadru emise de casa centrală pentru acoperirea riscurilor la care
cooperativa de credit este sau poate fi expusă; acest nivel nu poate scădea sub nivelul minim al
capitalului iniţial prevăzut de Banca Naţională a României prin reglementări, dacă este cazul.
119
Art. 386. - (1) Casa centrală stabileşte prin reglementările-cadru acele modificări efectuate la
nivelul cooperativelor de credit faţă de condiţiile care au stat la baza autorizării acestora pentru care
este necesară aprobarea prealabilă a casei centrale - altele decât cele prevăzute în prezentul titlu sau
cele supuse aprobării Băncii Naţionale a României potrivit reglementărilor acesteia - precum şi
modificările pentru care notificarea ulterioară este suficientă.
(2) Înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor corespunzătoare modificărilor operate la
nivelul unei organizaţii cooperatiste de credit, care sunt supuse unei aprobări prealabile, se
realizează numai după obţinerea aprobării Băncii Naţionale a României sau a casei centrale, după
caz.
Secţiunea a 3-a
Situaţii financiare şi audit
Art. 387. - (1) În afara cerinţelor privind întocmirea situaţiilor financiare de către fiecare
instituţie de credit, casa centrală trebuie să întocmească situaţia financiară anuală agregată a reţelei
cooperatiste, potrivit prevederilor legale, care să reflecte operaţiunile şi situaţia financiară ale
tuturor organizaţiilor cooperatiste de credit din reţea.
(2) În aplicarea dispoziţiilor alin. (1), precum şi pentru efectuarea de către casa centrală a
raportărilor solicitate de Banca Naţională a României la nivelul reţelei cooperatiste, cooperativele
de credit sunt obligate să prezinte casei centrale la care sunt afiliate situaţiile lor financiare anuale,
precum şi alte date şi informaţii cerute de casa centrală, la termenele stabilite prin reglementărilecadru emise de casa centrală.
Art. 388. - (1) Auditorul financiar al cooperativei de credit este supus aprobării prealabile a
casei centrale, cu excepţia primului auditor financiar al unei cooperative de credit care se constituie
şi se autorizează simultan cu casa centrală.
(2) Banca Naţională a României poate dispune casei centrale retragerea aprobării acordate unui
auditor financiar în situaţiile prevăzute la art. 157.
Art. 389. - Informările făcute de auditorul financiar al unei cooperative de credit în aplicarea
dispoziţiilor art. 156, se transmit casei centrale, care le notifică Băncii Naţionale a României.
Art. 390. - (1) Auditorul financiar al casei centrale auditează atât situaţiile financiare anuale ale
casei centrale, cât şi situaţiile financiare anuale agregate la nivelul reţelei cooperatiste.
(2) Auditorul financiar al casei centrale poate audita şi situaţiile financiare anuale ale
cooperativelor de credit afiliate. În acest caz, dispoziţiile art. 388 alin. (1) şi (2) nu sunt aplicabile.
Art. 391. - Situaţia în care un auditor financiar este numit în această calitate la mai multe
organizaţii cooperatiste de credit nu constituie o încălcare a principiului independenţei acestuia.

CAPITOLUL V
Supravegherea organizaţiilor cooperatiste de credit
Secţiunea 1
Exercitarea atribuţiilor de supraveghere
120
Art. 392. - (1) Banca Naţională a României asigură supravegherea prudenţială a casei centrale
la nivel individual şi, la nivel agregat, a tuturor organizaţiilor cooperatiste de credit din cadrul unei
reţele cooperatiste. Banca Naţională a României poate efectua, atunci când consideră necesar,
verificări la sediul cooperativelor de credit.
(2) Casa centrală este obligată să raporteze Băncii Naţionale a României datele şi informaţiile
necesare pentru evaluarea respectării dispoziţiilor cuprinse în prezenta ordonanţă de urgenţă şi în
reglementările emise în aplicarea acesteia, atât cele care privesc activitatea proprie, cât şi cele
referitoare la activitatea întregii reţele cooperatiste.
(3) Fără a se aduce atingere competenţelor Băncii Naţionale a României în ceea ce priveşte
exercitarea supravegherii organizaţiilor cooperatiste de credit, casele centrale asigură supravegherea
cooperativelor de credit afiliate. În acest sens prevederile Capitolului I din Titlul III, Partea I se
aplică în mod corespunzător şi orice referire la Banca Naţională a României se consideră a fi făcută
la casa centrală.
(4) Persoanele care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere la nivelul casei
centrale, salariaţii acesteia şi orice persoană care acţionează pe contul casei centrale în exercitarea
atribuţiilor acesteia prevăzute la alin. (3) au obligaţia să păstreze secretul profesional, potrivit art.
214.
Secţiunea a 2-a
Măsuri de supraveghere şi sancţiuni
Art. 393. - (1) În exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în prezentul titlu, casa centrală poate să
dispună faţă de o cooperativă de credit afiliată, care încalcă dispoziţiile legii, ale reglementărilor sau
ale altor acte emise în aplicarea acesteia, referitoare la supraveghere sau la condiţiile de desfăşurare
a activităţii, măsurile prevăzute la art. 226 alin. (2) lit. a)-f), în condiţiile prevăzut prin
reglementările-cadru emise de casa centrală în acest sens.
(2) Casa centrală poate propune în mod fundamentat Băncii Naţionale a României să dispună
faţă de o cooperativă de credit măsurile prevăzute la art. 226 alin. (2) lit. g) şi/sau să aplice
sancţiunile prevăzute de lege.
(3) Dispoziţiile cuprinse în Capitolului VII din Titlul III, Partea I se aplică în mod corespunzător
casei centrale în exercitarea prerogativelor prevăzute la alin. (1).
(4) Casa centrală notifică Băncii Naţionale a României orice măsură dispusă, în termen de 5 zile
de la data impunerii acesteia.
(5) Actele de aplicare a măsurilor în condiţiile alin. (1) se emit de către directorii sau, după caz,
de către membrii directoratului casei centrale, potrivit reglementărilor-cadru emise în acest sens.
Art. 394. - În cazul în care la nivelul casei centrale sau al unei cooperative de credit afiliate se
constată o deteriorare semnificativă a situaţiei financiare şi a indicatorilor de prudenţă, casa centrală
poate cere cooperativelor de credit afiliate să contribuie la majorarea resurselor sale financiare fie
prin subscrierea de noi părţi sociale, fie prin constituirea unor depozite rambursabile la termenele
stabilite de casa centrală.
Art. 395. - Banca Naţională a României poate să dispună măsurile considerate necesare sau
aplicarea de sancţiuni în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de către casa
centrală a atribuţiilor de supraveghere şi de control conferite potrivit prezentului titlu sau delegate
de Banca Naţională a României, faţă de cooperativele de credit afiliate.
121
Secţiunea a 3-a
Prevederi specifice privind procedurile speciale
Art. 396. - (1) Instituirea măsurilor de supraveghere specială sau de administrare specială cu
privire la o cooperativă de credit poate fi dispusă de Banca Naţională a României şi la propunerea
fundamentată a casei centrale la care este afiliată cooperativa de credit.
(2) Asigurarea supravegherii speciale sau a administrării speciale a unei cooperative de credit
poate fi delegată, prin decizia Băncii Naţionale a României de instituire a măsurii respective, casei
centrale la care cooperativa de credit este afiliată.
Art. 397. - (1) În cazul în care supravegherea specială se asigură de către casa centrală potrivit
art. 396, dispoziţiile cuprinse în Secţiunea 1 a Capitolului VIII din Titlul III, Partea I se aplică în
mod corespunzător şi orice referire la Banca Naţională a României se consideră a fi făcută la casa
centrală.
(2) Rapoartele periodice prevăzute la art. 239 alin. (1) se remit şi Băncii Naţionale a României.
(3) În cazul în care, pe parcursul supravegherii speciale, în activitatea cooperativei de credit se
constată în continuare deficienţe grave, casa centrală poate propune Băncii Naţionale a României,
de la caz la caz, instituirea măsurii de administrare specială sau adoptarea altor măsuri prevăzute de
lege, inclusiv poate solicita Băncii Naţionale a României retragerea autorizaţiei cooperativei de
credit în cauză.
Art. 398. - (1) În cazul în care administrarea specială se asigură de către casa centrală potrivit
art. 396, dispoziţiile cuprinse în Secţiunea a 2-a a Capitolului VIII din Titlul III, Partea I se aplică în
mod corespunzător şi orice referire la Banca Naţională a României se consideră a fi făcută la casa
centrală.
(2) În aplicarea dispoziţiilor alin. (1), rapoartele administratorului special se remit şi Băncii
Naţionale a României.
(3) În situaţia prevăzută la art. 252 alin. (2), casa centrală poate solicita Băncii Naţionale a
României retragerea autorizaţiei cooperativei de credit în cauză.
Art. 399. - (1) Lichidarea unei cooperative de credit ca urmare a retragerii autorizaţiei în
condiţiile art. 342 se realizează de către casa centrală la care aceasta este afiliată, inclusiv în situaţia
în care cooperativa de credit se află în stare de insolvenţă, cu aplicarea în mod corespunzător a
dispoziţiilor cuprinse în Secţiunea a 3-a a Capitolului VIII din Titlul III, Partea I. Casa centrală
poate numi un lichidator autorizat.
(2) În situaţia în care cooperativa de credit se află în stare de insolvenţă, adunarea generală a
casei centrale hotărăşte cu privire la patrimoniul cooperativei de credit a cărei autorizaţie a fost
retrasă, acesta putând fi repartizat organizaţiilor cooperatiste de credit din cadrul reţelei
cooperatiste; În acest caz, casa centrală trebuie să asigure exercitarea atribuţiei sale prevăzute la art.
337 alin. (1) lit. e).
Art. 400. - (1) În alte situaţii decât cele prevăzute la art. 399 alin. (2), la lichidarea unei
organizaţii cooperatiste de credit, după plata obligaţiilor acesteia, din activul net rămas se distribuie
membrilor cooperatori, respectiv cooperativelor de credit afiliate, sumele reprezentând
contravaloarea părţilor sociale subscrise şi vărsate, precum şi dividendele cuvenite pentru exerciţiul
financiar în curs. Diferenţa rămasă este preluată, în cazul lichidării cooperativelor de credit, de casa
122
centrală la care sunt afiliate, iar în cazul lichidării caselor centrale, împreună cu cooperativele de
credit afiliate, de către Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar.
(2) Dacă activul net rămas nu acoperă valoarea totală aferentă părţilor sociale, acesta se
distribuie proporţional cu părţile sociale deţinute de fiecare membru al organizaţiei cooperatiste de
credit.
CAPITOLUL VI
Falimentul caselor centrale
Art. 401. - În cazul unei case centrale aflate în stare de insolvenţă sunt aplicabile prevederile
legislaţiei privind falimentul instituţiilor de credit; procedura prevăzută de lege se aplică în
ansamblu organizaţiilor cooperatiste de credit din reţea.
CAPITOLUL VII
Alte dispoziţii
Art. 402. - Actele adoptate de o casă centrală conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de
urgenţă cu privire la o cooperativă de credit, pot fi contestate în condiţiile prevăzute la art. 275-277.
Art. 403. - Fondul social constituit de membrii cooperatori până la data intrării în vigoare a
prezentei ordonanţe de urgenţă, în baza dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă nr. 97/2000 privind
organizaţiile cooperatiste de credit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 200/2002,
cu modificările şi completările ulterioare, poate fi retras, dar nu mai devreme de trecerea unei
perioade de un an de la data achitării de către aceştia a ultimei rate de împrumut şi a dobânzii
aferente, dacă prin convenţia părţilor nu se prevede altfel.
TITLUL VI
SISTEME DE PLĂŢI
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 404. - (1) Banca Naţională a României reglementează, autorizează şi supraveghează
sistemele de plăţi şi sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare din România,
inclusiv administratorii acestora, în scopul asigurării funcţionării sistemelor în conformitate cu
standardele internaţionale în acest domeniu.
(2) Sistemele prevăzute la alin. (1) nu pot funcţiona pe teritoriul României fără obţinerea
autorizaţiei Băncii Naţionale a României.
Art. 4041
− (1) Sistemele de plăţi trebuie să asigure accesul neîngrădit la sistem al prestatorilor
de servicii de plată, instituţii de credit, instituţii de plată în înţelesul Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010,
cu modificările şi completările ulterioare, şi instituţii emitente de monedă electronică în înţelesul
Legii nr. 127/2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică, pe baza unor reguli
obiective, nediscriminatorii şi proporţionale, care nu vor limita accesul mai mult decât este necesar
123
pentru protejarea sistemului de plăţi împotriva unor riscuri specifice, precum riscul de decontare,
riscul operaţional şi riscul comercial, şi pentru protecţia stabilităţii financiare şi operaţionale a
sistemului de plăţi.
(2) Sistemele de plăţi nu pot impune prestatorilor de servicii de plată, utilizatorilor serviciilor de
plată sau altor sisteme de plăţi niciuna din următoarele cerinţe:
a) reguli restrictive privind participarea efectivă la alte sisteme de plăţi;
b) reguli care să facă discriminare între prestatorii de servicii de plată, în ceea ce priveşte
drepturile şi obligaţiile participanţilor;
c) restricţii bazate pe forma de organizare a entităţii.
(3) Prevederile alin.(1) şi alin.(2) nu se aplică:
a) sistemelor de plăţi desemnate de Banca Naţională a României în temeiul Legii nr.253/2004
privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi în sistemele de decontare a
operaţiunilor cu instrumente financiare, ca intrând sub incidenţa acestei legi;
b) sistemelor de plăţi formate exclusiv din prestatori de servicii de plată care aparţin unui grup
format din entităţi legate prin participaţii de capital, în care una dintre entităţi dispune de control
efectiv asupra celorlalte entităţi legate;
c) sistemelor de plăţi în cadrul cărora un singur prestator de servicii de plată, fie ca o singură
entitate, fie ca un grup de entităţi, îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: acţionează sau poate
acţiona ca prestator de servicii de plată, atât pentru plătitor, cât şi pentru beneficiarul plăţii, şi este
exclusiv responsabil pentru administrarea sistemului şi, în acelaşi timp, autorizează participarea la
sistem a altor prestatori de servicii de plată care, deşi pot stabili propriile tarife în legătură cu
plătitorii şi cu beneficiarii plăţii, nu au dreptul de a negocia comisioane între ei în relaţie cu
sistemul de plăţi.
Art. 405. - Banca Naţională a României emite reglementări cu privire la sistemele de plăţi şi
sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare, referitoare la:
a) condiţiile şi modalitatea de organizare a sistemelor;
b) condiţiile şi procedura de autorizare, cazurile în care autorizaţia poate fi revocată;
c) criteriile şi regulile pentru supravegherea sistemelor, inclusiv a participanţilor la aceste
sisteme şi a administratorilor acestora;
d) informaţiile şi raportările care trebuie furnizate Băncii Naţionale a României;
e) cerinţele minime referitoare la funcţionarea, auditul operaţional şi administrarea riscurilor
unui sistem şi cele referitoare la situaţiile financiare şi auditul intern ale participanţilor şi ale
administratorului unui sistem;
f) orice alte cerinţe specifice necesare bunei funcţionări a unui sistem.
Art. 406. - (1) Fondurile şi instrumentele financiare ale participanţilor la sistemele de plăţi,
constituite la dispoziţia agentului de decontare, în limitele solicitate prin regulile sistemului, în
scopul garantării îndeplinirii obligaţiilor care decurg din calitatea de participant la sistem, nu pot
face obiectul executării silite de către terţi şi nu pot fi grevate de alte garanţii reale ori sarcini de
către participantul debitor.
(2) Fondurile şi instrumentele financiare prevăzute la alin. (1) sunt exceptate de la procedura
înscrierii în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.
(3) În cazul falimentului unui participant la sistemul de plăţi, fondurile şi instrumentele
financiare prevăzute la alin. (1) sunt utilizate numai în scopul îndeplinirii obligaţiilor decurgând din
ordinele de transfer irevocabile şi din poziţiile nete rezultate din compensare, care revin
participantului până la data pronunţării, inclusiv, a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului.
(4) În cazul încetării calităţii de participant la sistemul de plăţi, fondurile şi instrumentele
financiare prevăzute la alin. (1) sunt utilizate numai în scopul îndeplinirii obligaţiilor decurgând din
124
ordinele de transfer irevocabile şi din poziţiile nete rezultate din compensare, care revin
participantului până la momentul încetării calităţii de participant.
CAPITOLUL II
Măsuri de remediere şi sancţiuni
Art. 407. - Banca Naţională poate dispune participanţilor şi/sau administratorilor sistemelor de
plăţi şi ai sistemelor de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare adoptarea unor măsuri
de remediere a deficienţelor constatate în cadrul sistemelor.
Art. 408. - (1) În situaţia în care Banca Naţională a României constată că participanţii la
sistemele de plăţi şi sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare sau
administratorii acestor sisteme se fac vinovaţi de nerespectarea dispoziţiilor prezentului capitol a
reglementărilor emise de Banca Naţională a României în aplicarea acestor dispoziţii sau nu se
conformează măsurilor de remediere dispuse de aceasta, Banca Naţională a României poate aplica
următoarele sancţiuni:
a) avertisment scris;
b) amendă cuprinsă între 10.000 lei şi 100.000 lei;
c) suspendarea sau excluderea unuia sau mai multor participanţi de la unul sau mai multe
sisteme;
d) suspendarea, pe un termen de până la 90 de zile, a autorizaţiei acordate de Banca Naţională
a României unui administrator de sistem;
e) retragerea autorizaţiei acordată administratorului de sistem.
(2) Actele prin care sunt dispuse măsurile sau sunt aplicate sancţiuni potrivit prezentului capitol
se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naţionale a
României cu excepţia sancţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. d) şi e) a căror aplicare este de
competenţa consiliului de administraţie.
Art. 409. - (1) Aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 407 se prescrie în termen de un an de la
data luării la cunoştinţă, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârşirii faptei.
(2) Amenzile încasate se fac venituri la bugetul de stat.
(3) Aplicarea sancţiunilor nu înlătură răspunderea materială, civilă sau penală, după caz.
PARTEA A III-A
INFRACŢIUNI ŞI DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE
TITLUL I
INFRACŢIUNI
Art. 410. - Desfăşurarea de activităţi interzise potrivit art. 5 de către o persoană, pe cont propriu
sau pe contul unei entităţi care nu este instituţie de credit constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la 2 la 7 ani.
Art. 411. - Utilizarea neautorizată de către o persoană a unei denumiri specifice unei instituţii
de credit, cu încălcarea dispoziţiilor art. 6, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la
3 luni la 2 ani sau cu amendă.
125
Art. 412. - Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani:
a) fapta unui membru al consiliului de administraţie sau director ori, după caz, a unui membru
al consiliului de supraveghere ori al directoratului sau a oricărui angajat al unei instituţii de credit
care, cu rea-credinţă, încalcă dispoziţiile art. 171 sau obstrucţionează în orice alt mod exercitarea
supravegherii de către Banca Naţională a României;
b) fapta oricărei persoane căreia îi sunt încredinţate responsabilităţile de administrare şi/sau
conducere a unei societăţi financiare holding sau a unei societăţi holding cu activitate mixtă de a
obstrucţiona în orice mod exercitarea de către Banca Naţională a României a competenţelor sale de
supraveghere a instituţiilor de credit, potrivit art. 166 şi art. 176-203.
Art. 413 - abrogat
TITLUL II
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE
CAPITOLUL I
Dispoziţii tranzitorii
Art. 414. - (1) Cererile de autorizare nesoluţionate la data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe de urgenţă care nu sunt conforme cu dispoziţiile legii şi/sau cu reglementările emise în
aplicarea acesteia, pot fi retrase şi prezentate din nou de titularii cererilor după înlăturarea
deficienţelor.
(2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), cererile de autorizare depuse de instituţii de credit
autorizate şi supravegheate de autoritatea competentă dintr-un alt stat membru se clasează ca fiind
lipsite de obiect şi aceste instituţii de credit trebuie să urmeze procedura notificării prevăzută în
Secţiunea 1 a Capitolul IV din Titlul I, Partea I.
Art. 415. - (1) Instituţiile de credit, persoane juridice române, sucursalele instituţiilor de credit
din state terţe şi administratorii sistemelor de plăţi care, la data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe de urgenţă, beneficiază de autorizaţia Băncii Naţionale a României şi funcţionează în
România, se consideră că dispun de o autorizaţie, conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de
urgenţă.
(2) Instituţiile de credit din alte state membre care, la data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe de urgenţă desfăşoară activitate în România printr-o sucursală se consideră că sunt
notificate potrivit dispoziţiilor Capitolului IV din Titlul I, Partea I. Începând cu data intrării în
vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, autorizaţiile emise de Banca Naţională a României
acestor sucursale îşi încetează de drept valabilitatea, acestea funcţionând pe baza autorizaţiei
acordate instituţiei de credit de către autoritatea competentă din statul membru de origine.
Dispoziţiile art. 41 alin. (2) nu sunt aplicabile în aceste cazuri.
Art. 416. - Instituţiile de credit, persoane juridice române şi sucursalele instituţiilor de credit din
state terţe trebuie să se conformeze noilor cerinţe cuprinse în prezenta ordonanţă de urgenţă, în
termenele şi condiţiile care se stabilesc prin reglementările emise în aplicarea acesteia.
Art. 4161
. - Orice referire sau trimitere, în actele normative existente, la data intrării în vigoare
a prezentei ordonanţe de urgenţă, la Legea nr. 541/2002 privind economisirea şi creditarea în sistem
126
colectiv pentru domeniul locativ, cu modificările şi completările ulterioare, se va considera ca
referire şi/sau trimitere la partea a II-a titlul II «Bănci de economisire şi creditare în domeniul
locativ» din prezenta ordonanţă de urgenţă şi/sau la capitolele corespunzătoare din prezenta
ordonanţă de urgenţă, după caz.
CAPITOLUL II
Dispoziţii finale
Art. 417. - Instituţiile de credit care îşi desfăşoară activitatea în România în condiţiile prezentei
ordonanţe de urgenţă, inclusiv sucursalele instituţiilor de credit din alte state membre şi din state
terţe, se evidenţiază de către Banca Naţională a României în registrul instituţiilor de credit, care este
accesibil persoanelor interesate.
Art. 418. - (1) Instituţiile de credit pot să-şi constituie asociaţii profesionale, care să le
reprezinte interesele colective faţă de autorităţile publice, să studieze probleme de interes comun, să
promoveze cooperarea, să informeze membrii asociaţiei şi publicul şi să organizeze serviciile de
interes comun. Asociaţiile profesionale ale instituţiilor de credit colaborează cu Banca Naţională a
României.
(2) Separat sau, după caz, în cadrul asociaţiilor profesionale, instituţiile de credit pot să-şi
organizeze un corp propriu de executori, a cărui activitate este strict legată de punerea în executare
a titlurilor executorii aparţinând instituţiei de credit şi altor entităţi care aparţin grupului acesteia şi
care desfăşoară activităţi financiare.
(3) Statutul acestui corp de executori se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei, iar activitatea
acestuia se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile în materie din dreptul comun.
(4) În cazurile prevăzute de lege, precum şi atunci când executorul bancar consideră necesar,
organele de poliţie, jandarmerie sau alţi agenţi ai forţei publice, după caz, sunt obligaţi să-i acorde
acestuia concursul la îndeplinirea efectivă a executării silite. La cererea instanţei de executare sau a
executorului bancar, cei care datorează sume de bani debitorului urmărit ori deţin bunuri ale
acestuia, supuse urmăririi potrivit legii, au datoria să dea informaţiile necesare pentru aplicarea
executării. De asemenea, la cererea instanţei de executare sau a executorului bancar, instituţiile,
instituţiile de credit şi orice alte persoane sunt obligate să-i comunice de îndată, în scris, datele şi
informaţiile necesare executării silite, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel.
Art. 419. - (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă se completează cu dispoziţiile legislaţiei aplicabile în materia
societăţilor comerciale, în măsura în care acestea nu contravin prevederilor prezentei ordonanţe de
urgenţă şi cu cele specifice desfăşurării anumitor activităţi/operaţiuni, după caz.
Art. 420. - (1) Banca Naţională a României emite reglementări în aplicarea prezentei ordonanţe
de urgenţă, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I precum şi pe pagina de
Internet a Băncii Naţionale a României.
(2) În scopul unei aplicări unitare a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a
reglementărilor emise în baza acesteia, Banca Naţională a României poate emite instrucţiuni şi
precizări, care se comunică tuturor instituţiilor de credit şi se publică pe pagina de Internet a Băncii
Naţionale a României.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), în cazul în care dispoziţiile prezentei
ordonanţe de urgenţă sunt aplicabile atât instituţiilor de credit, cât şi, potrivit Capitolului X din
127
Titlul III, Partea I, societăţilor de servicii de investiţii financiare şi, după caz, societăţilor de
administrare a investiţiilor care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de
investiţii, reglementările şi, respectiv, instrucţiunile şi precizările se emit în comun de către Banca
Naţională a României şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
(4) La elaborarea reglementărilor, instrucţiunilor şi precizărilor, Banca Naţională a României şi
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare asigură transpunerea legislaţiei relevante adoptate la
nivelul Uniunii Europene şi urmăresc implementarea celor mai bune practici internaţionale în
domeniul supravegherii prudenţiale.
Art. 421. - (1) Reglementările emise de Banca Naţională a României, în baza actelor normative
prevăzute la art. 422, şi, respectiv, de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, în baza Legii nr.
297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în continuare, până la abrogarea lor
expresă.
(2) Pentru calculul cerinţelor de capital, instituţiile de credit, respectiv societăţile de servicii de
investiţii financiare şi, după caz, societăţile de administrare a investiţiilor pot opta să aplice, până la
data de 1 ianuarie 2008, anumite prevederi din reglementările la care se face referire în alin. (1), în
condiţiile prevăzute de noile reglementări emise în comun de Banca Naţională a României şi
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare în aplicarea prezentei ordonanţă de urgenţă, potrivit
dispoziţiilor art. 420 alin. (3).
(3) Reglementările emise în comun de Banca Naţională a României şi Comisia Naţională a
Valorilor Mobiliare trebuie să prevadă în mod expres care dintre dispoziţiile reglementărilor
anterioare rămân în mod excepţional în vigoare până la data de 1 ianuarie 2008, pentru instituţiile
de credit, societăţile de servicii de investiţii financiare şi, după caz, societăţile de administrare a
investiţiilor care exercită opţiunea prevăzută la alin. (2).
Art. 4211
. - Definiţiile prevăzute la art. 7 alin. (1) pct. 6 şi pct. 141
se utilizează şi în aplicarea
prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 422. - Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă:
a) Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 78 din 24 ianuarie 2005, cu modificările ulterioare;
b) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 14 iulie 2000, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 200/2002, cu modificările şi completările ulterioare;
c) Legea nr. 541/2002 privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul
locativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 8 octombrie 2002, cu
modificările şi completările ulterioare;
d) Legea nr. 33/2006 privind băncile de credit ipotecar, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 200 din 3 martie 2006;
e) orice alte dispoziţii contrare.
Textul se completează cu art.II şi art.III din OUG nr.26/2010 pentru modificarea şi completarea
OUG nr.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, precum şi cu art.III1
(completat prin Legea nr.231/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr.26/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.99/2006
privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi a altor acte normative), după cum urmează:
128
Art.II. - Rezervele existente în sold, reprezentând rezerva generală pentru riscul de credit şi
fondul pentru riscuri bancare generale, constituite conform legii, pot fi utilizate în scopul pentru
care au fost constituite, respectiv pentru diminuarea pierderilor din credite şi, după caz, din
elementele ce constituie active purtătoare de riscuri specifice activităţii bancare.
Art. III. - (1) Cererile de aprobare a transformării unei entităţi în instituţie de credit, depuse la
Banca Naţională a României anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi aflate în
curs de analiză la data respectivă, vor fi soluţionate după cum urmează:
a) cererea va fi respinsă dacă Banca Naţională a României nu s-a pronunţat până la data
respectivă cu privire la aprobarea procesului de transformare, conform reglementărilor emise în
acest sens;
b) cererea va fi evaluată în baza reglementărilor aplicabile în ceea ce priveşte autorizarea
funcţionării instituţiei de credit rezultate din transformare dacă Banca Naţională a României a
aprobat procesul de transformare.
(2) Pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) rămân aplicabile reglementările emise de Banca
Naţională a României în baza prevederilor secţiunii a 2-a a cap. VII din titlul I al părţii I din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. III1
– Până la data de 31 decembrie 2012, termenele prevăzute la art. 1822
alin.(1) şi art.
1823
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.99/2006, cu modificările şi completările ulterioare,
sunt de 6 luni.
Textul se completează cu art.II din Legea nr.231/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr.26/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi a altor acte normative, după cum
urmează:
Art. II – Instituţiile de credit trebuie să asigure respectarea principiilor şi regulilor în materie de
politici de remunerare, stabilite prin reglementările emise în aplicarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr.99/2006, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată şi
completată prin prezenta lege, inclusiv în cazul:
a) remuneraţiilor stabilite în temeiul contractelor încheiate înainte de data de 31 decembrie 2010
inclusiv, dar care sunt datorate sau efectiv plătite după această dată;
b) remuneraţiilor datorate, dar neplătite, înainte de data de 31 decembrie 2010 inclusiv, pentru
activităţi prestate în anul 2010.
Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune dispoziţiile directivelor Uniunii Europene din
domeniul instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii, după cum urmează:
1. din Directiva nr. 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006,
privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de către instituţiile de credit, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177/30.06.2006: art. 1-3, art. 4 paragrafele (1)-(5), (7)-
(17), (19)-(21) şi (46), art. 5-8, art. 9 paragraful (1), art. 10 paragrafele (1) şi (5), art. 11-25, art. 26
paragrafele (1)-(3), art. 27, art. 28 paragrafele (1) şi (2), art. 29-38, art. 40-49, art. 52-56, art. 75, art.
76, art. 80 paragraful (1) teza a 3-a, art. 81 paragrafele (1), (3) şi (4), art. 84 paragrafele (1), (5) şi
(6), art. 85 paragrafele (1) şi (2), art. 89 paragraful 910, art. 91, art. 97 paragrafele (1) şi (3)-(5), art.
102 paragrafele (1) şi (4), art. 105 paragrafele (1), (3) şi (4), art. 109, art. 120, art. 121, art. 122
paragraful (1), art. 123, art. 124 paragrafele (1)-(4), art. 125-132, art. 135-137, art. 138 paragraful
129
(1), art. 139-142, art. 143 paragrafele (1), (2) teza a 2-a şi (3), art. 144, art. 145, art. 147-149, art.
152 paragraful (8), art. 157 şi Anexa 1;
2. din Directiva nr. 2006/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006,
privind adecvarea capitalului firmelor de investiţii şi instituţiilor de credit, publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene nr. L 177/30.06.2006: art. 1 paragraful (1), art. 2 paragrafele (1) şi (2)
lit. b), d) şi e), art. 3 paragrafele (1) lit. a), f) şi g), (2) şi (3), art. 10 paragraful (4), art. 13 paragraful
(1) teza 1, art. 18 paragraful (1), art. 20 paragraful (1), art. 28 paragraful (1), art. 34, art. 35
paragraful (1), art. 37 paragraful (1), art. 38, art. 39, art. 49 paragraful (1) teza a 2-a şi a 3-a şi (2),
art. 50 paragraful (1) şi Anexa 1 paragraful 1;
3. din Directiva nr. 2000/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 septembrie
2000, privind accesul la activitate, desfăşurarea şi supravegherea prudenţială a activităţii instituţiilor
emitente de monedă electronică, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L
275/27.10.2000: art. 1-3, art. 4 paragraful (1), art. 7 şi art. 8;
4. din Directiva nr. 2001/24/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 aprilie 2001,
privind reorganizarea şi lichidarea instituţiilor de credit, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene nr. L 125/05.05.2001: art. 1, art. 2, art. 9-13 şi art. 16-33;
5. din Directiva Consiliului nr. 89/117/CEE din 13 februarie 1989 referitoare la obligaţiile
sucursalelor stabilite într-un stat membru ale instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare, având
sediul central în afara acelui stat membru, privind publicarea documentelor contabile anuale,
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 044/16.02.1989: art. 1 paragraful (1) şi
art. 2-4.
6. din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004
privind pieţele de instrumente financiare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L145
din 30 aprilie 2004: art. 4 paragraful 1 pct. 1) teza 1 şi anexa 1;
7. art. 5 paragrafele 2-4 şi ale art. 8 paragraful 2 din Directiva 2007/44/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 5 septembrie 2007 de modificare a Directivei Consiliului 92/49/CEE
şi a directivelor 2002/83/CE, 2004/39/CE, 2005/68/CE şi 2006/48/CE în ceea ce priveşte normele
de procedură şi criteriile de evaluare aplicabile evaluării prudenţiale a achiziţiilor şi a majorărilor de
participaţii în sectorul financiar, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 247
din 21 septembrie 2007.
8. art. 3, art. 4, art. 6 şi 7, art. 20 - 33 şi art. 34 paragraful (2) din Directiva 2001/24/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind reorganizarea şi lichidarea
instituţiilor de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 125 din
5 mai 2001.
9. art. 19 paragraful (1), art. 20, art. 21 paragraful (1) şi art. 22 paragraful (1), din Directiva
2009/110/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la
activitate, desfăşurarea şi supravegherea prudenţială a activităţii instituţiilor emitente de monedă
electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei
2000/46/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 267 din 10
octombrie 2009.
10. art. 1 paragraful (2) litera c), paragrafele (3) – (6) şi paragrafele (31) – (33) din Directiva
2009/111/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 de modificare a
directivelor 2006/48/CE, 2006/49/CE şi 2007/64/CE în ceea ce priveşte băncile afiliate instituţiilor
centrale, anumite elemente ale fondurilor proprii, expunerile mari, acordurile de supraveghere,
precum şi managementul situaţiilor de criză, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene
(JOCE) nr. L 302 din 17 noiembrie 2009.
11. Prevederile art. I pct. 7 şi 39 şi ale art. IV - VI transpun dispoziţiile art.28, art.91 şi art.92
din Directiva nr.2007/64/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 noiembrie 2007
privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE,
130
2002/65/CE, 2005/60/CE si 2006/48/CE si de abrogare a Directivei 97/5/CE, publicată în Jurnalul
Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 319 din 5 decembrie 2009
12. dispoziţiile art.1 din Directiva Comisiei 2010/16/UE din 9 martie 2010 de modificare a
Directivei 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte excluderea
unei anumite instituţii din domeniul de aplicare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(JOUE) nr. L 60 din 10 martie 2010;
13. dispoziţiile art. 1 pct. 3, 4, 10, 11 şi ale art.3 paragrafele 1 şi 2 din Directiva Parlamentului
European şi a Consiliului de modificare a directivelor 2006/48 şi 2006/49 în ceea ce priveşte
cerinţele de capital pentru portofoliul de tranzacţionare şi resecuritizare, precum şi procesul de
supraveghere a politicilor de remunerare.
14. prevederile art. 20 pct. 1 din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfăşurarea şi supravegherea
prudenţială a activităţii instituţiilor emitente de monedă electronică, de modificare a directivelor
2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 2000/46/CE, publicată în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene, seria L, nr. 267 din 10 octombrie 2009.
15. dispoziţiile art. 9 pct. (1) (a), pct. (3), (4), (10), (11), (12), pct. (14) paragraful 1, pct. (15)
(a), pct. (16), (17), (18), pct. (19) (a), pct. (31), pct. (32) (a), (b), (d) i)-iv), pct. (33), (34), pct. (35)
(a) paragrafele 2-4, pct. (35) (b) ii), pct. (36), pct. (37), pct. (38) (a) ii), pct. (38) (b) şi ale art. 13
pct. (1) din Directiva 2010/78/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 noiembrie 2010
de modificare a Directivelor 98/26/EC, 2002/87/EC, 2003/6/EC, 2003/41/EC, 2003/71/EC,
2004/39/EC, 2004/109/EC, 2005/60/EC, 2006/48/EC, 2006/49/EC şi 2009/65/EC în ceea ce
priveşte competenţele Autorităţii Europene de Supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), ale
Autorităţii Europene de Supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Asigurări şi Pensii
Ocupaţionale) şi ale Autorităţii Europene de Supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori
Mobiliare şi Pieţe), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 331 din 15
decembrie 2010.

Sursa: BNR

Comentarii



Adauga un comentariu
Nume *:

E-mail *:
(nu se afiseaza pe site)
Subiect:
*
Comentariu:

Turing Number

Tastati codul din imagine (doar cifre)  



Adauga un comentariu folosind contul de Facebook

Alte stiri din categoria: Legislatie



Ordonanta de urgenta nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, cu modificari si completari

Ordonanţă de urgenţă nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului (1) cu modificările şi completările aduse prin: • Legea nr.227/2007 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si detalii

Ordonanta de Guvern nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor (versiune actualizata)

Guvernul României Ordonanţă nr. 21/1992 din 21/08/1992 privind protecţia consumatorilor@ ___________
@Text actualizat la data de 27.12.2008 avându-se în vedere republicarea din Monitorul Oficial, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007. Actul include detalii

Regulament BNR privind institutiile emitente de moneda electronica

Proiectul Regulamentului privind instituţiile emitente de monedă electronică propune înlocuirea Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 8/2011 privind instituţiile emitente de monedă electronică, cu completările ulterioare, fiind urmărită, împreună cu detalii

Ordonanta de Urgenta (OUG) nr. 50 din 2010 privind contractele de credit pentru consumatori, actualizata

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 50 din 9 iunie 2010 (*actualizată*) privind contractele de credit pentru consumatori (actualizată până la data de 30 septembrie 2016*) EMITENT - GUVERNUL Având în vedere că transpunerea şi implementarea în legislaţia naţională a Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului trebuie realizată până la data de 11 iunie 2010, adoptarea prezentei ordonanţe de urgenţă se impune pentru a permite creditorilor să îndeplinească obligaţiile prevăzute în actul normativ european, astfel încât să fie atins detalii

Ultimele Comentarii

  • mda

    @Isa .. poate tu intri in "recesiune"... eu zis ca vezi in DEX ce inseamna recesiune si sa vezi cum ... detalii

  • BANCA ROMANEASCA

    Singura banca care o doare-n cot de clienti si nu a propus nicio conversie. Va rugam daragi ... detalii

  • Securitate si comisionare

    De acor dc a nu vor fi atat de mari comisioanele dar nu cred ca TPP-urile nu vor mai comisiona de ... detalii

  • Buna masura sa bagi economia in recesiune!

    Nu pricepi ca daca intra in faliment cateva banci intram si noi in recesiune? oricum creditarea va ... detalii

  • mda

    De trei ori mai ridicata decat profitul DECLARAT al bancilor. Profitul REAL este scos din Romania ... detalii