Judecatorii si avocatii au probleme in a intelege cum functioneaza o banca si cum se acorda creditele, pentru a elucida cum s-a produs cea mai mare frauda bancara din ultimii ani, la BRD

Autor: Bancherul.ro
2016-07-13 22:03

O judecatoare de la Curtea de Apel Bucuresti si peste 20 de avocati care apara un grup de oameni de afaceri si bancheri acuzati ca au pus la cale, in 2009, cea mai mare frauda din istoria recenta a sistemului bancar, la BRD, au incercat si astazi, la un nou termen de judecata, in care au audiat mai multi martori, sa desluseasca modul in care s-au petrecut faptele si sa-i gaseasca pe vinovati.

Pentru asta insa, dupa cum au subliniat recent bancherii, cu riscul de a fi acuzati de aroganta si imixtiune in justitie, este necesar ca partile implicate, de la judecatori si avocati pana la oamenii simpli, sa inteleaga elementele de baza ale functionarii unei banci, precum si modul in care se acorda creditele, cu normele aferente.

Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, a cerut bancilor sa faca un efort in acest sens, insa bancherii, bine platiti si cu neschimbata mentalitate de functionar privat (de multinationala), nu au miscat un deget pana acum, continuand sa faca doar ceea ce le este cel mai usor, adica sa sponsorizeze diverse fundatii si evenimente culturale, muzicale, sportive si de alte genuri mai mult sau mai putin discutabile.

(Bancherul.ro lanseaza, cu aceasta ocazie, un apel catre banci pentru sustinerea unui program de educatie financiara pentru publicul larg, in care sa se explice cum functioneaza o banca si cum se acorda creditele si alte produse bancare, informatii care sa se regaseasca, in primul rand, pe site-ul fiecarei banci, ceea ce nu exista in prezent.)

Am simtit nevoia publicarii acestui apel, ce poate parea putin melodramatic, dar foarte util, dupa ce am asistat astazi la sedinta de judecata in cazul fraudelor de la BRD, in cursul careia am constatat ca Steven van Groningen, seful Raiffeisen Bank si al Consiliului Patronatelor Bancare (CPBR), dar si alti bancheri, au avut dreptate cand au spus ca si judecatorii, ca orice persoana, indiferent de profesie, ar trebui sa cunoasca mai bine si sa aiba mai multe cunostinte despre modul de functionare al unei banci, ceea ce i-ar putea ajuta, fireste, in luarea unor hotarari care afecteaza nu doar o banca, ci un intreg sistem bancar si implicit un sistem financiar si economic.

Cum, bancile nu acorda credite pe baza garantiilor?!

Astfel, judecatoarea, dar si avocatii care susoteau intre ei in tipul audierii martorilor, au inteles destul de greu (sau poate ca nu au inteles deloc, pana la urma) faptul ca bancile nu acorda credite pe baza garantiilor, ci a veniturilor.

Deseori, la telefon sau pe site-ul Reclamatiibanci.ro primesc aceasta intrebare: Pot lua un credit daca garantez cu casa? Sau: Pot obtine un imprumut daca nu sunt angajat? Raspunsul este clar: nu! Nu poti obtine un credit daca nu ai venituri stabile, cu care sa poti sa-l rambursezi. Din simplul motiv ca atunci cand o banca sau tu insuti imprumuti pe cineva cu bani, vrei sa primesti inapoi tot bani, nu case, masini, bijuterii si alte obiecte. Garantia reprezinta pentru banca exact ceea ce semnifica acest cuvant: o asigurare ca in cazul in care patesti ceva si nu mai poti rambursa creditul, atunci banca va fi nevoita sa execute garantia, adica sa vanda imobilul ipotecat, daca acesta a fost adus drept garantie.

Iar uneori mai vin si intrebari de urmarire: de ce o intereseaza pe banca ce venituri obtin eu si de unde, din moment ce-i aduc o garantie de doua sau de trei ori mai mare decat creditul? Daca nu platesc, are de unde sa-si rascumpere datoria?!

Dar nu e chiar asa simplu.

Diferenta dintre evaluarea garantiilor si evaluare riscului unei garantii

Dimpotriva, cand se pune problema valorificarii altor tipuri de bunuri decat banii, care au acea calitate de a fi fungibili (adica nu-si pierd valoarea, decat raportati la puterea de cumparare, in functie de evolutia preturilor – inflatia, sau la cursul de schimb), lucrurile se complica, dintr-un motiv simplu: riscurile, care sunt de mai multe feluri.

In primul rand, este riscul de devalorizare a unei garantii, si am trait acest risc dupa criza din 2008. Apoi, este riscul de a nu putea valorifica o garantie, din cauza blocajului pietei, dupa care urmeaza si riscurile de ordin juridic, administrativ sau legal, cu cheltuielile suplimentare de rigoare.

Aceste riscuri aferente garantiilor sunt, fireste, evaluate de catre banci atunci cand acorda credite. Pentru fiecare garantie se aplica un anumit coeficient de risc, adica se ia in calcul o anumita pondere din valoarea unei garantii. De exemplu, daca garantia este un apartament nou din centrul unui oras sau dintr-o zona buna, cu acces la mijloace de transport in comun, care se poate vinde sau inchiria rapid, cu un pret bun, oricand, atunci banca apreciaza ca exista un risc scazut ca pretul acelui apartament sa scada cu mai mult de 20% peste 5, 10 sau mai multi ani, daca va fi nevoita sa-l vanda in cazul in care proprietarul nu-si mai plateste creditul. Ceea ce inseamna ca va putea acorda un credit reprezentand 80% din valoarea apartamentului.

Daca insa garantia este o casa la marginea unui oras, fara acces cu mijloace de transport in comun si alte utilitati, care va putea fi vanduta si inchiriata cu dificultate, atunci banca va aprecia ca riscul de scadere a pretului, impreuna cu costurile aferente, este unul ridicat, sa spunem de 50%. Cu alte cuvinte, va lua in considerare doar jumatate din valoarea casei adusa garantie, ceea ce inseamna ca ar putea acorda un credit cu o valoare de numai 50% din valoarea casei.

Bancile nu evalueaza garantiile, ci doar riscul acestora

Evaluarea acestor riscuri, adica ale garantiilor, pe de o parte, si evaluarea pretului in sine al unui imobil, pe de alta parte, sunt deci doua lucruri total diferite. Un fapt inteles cu greutate de public, inclusiv de judecatoarea din cazul fraudelor de la BRD.

“Ati observat daca garantiile aduse de firme (cele acuzate ca au obtinut credite ilegal) sunt supraevaluate?”, i-a intrebat ea pe angajatii BRD care au evaluat riscurile aferente garantiilor, de care vorbeam mai sus.

Primul martor, un responsabil cu evaluarea riscului garantiilor la BRD Unirea, a raspuns ca el nu avea abilitatea sa evalueze garantiile, aceasta fiind responsabilitatea unui specialist, un evaluator atestat de ANEVAR (Asociatia Nationala a Evaluatorilor Autorizati din Romania), facand-o pe judecatoare sa ridice din sprancene.

“Dar puteati sa va spuneti opinia daca observati ca garantia era supraevaluata?” a insistat ea.

Raspunsul bancherului a fost afirmativ, el confirmand ca a raportat sefilor faptul ca una dintre firmele de evaluare agreata de catre banca prezenta rapoarte de evaluare cu preturi mai mari decat cele ale pietei, observate in urma comparatiei cu oferte asemanatoare, astfel ca banca a decis sa renunte la respectivul evaluator.

Al doilea angajat a confirmat, la randul sau, ca si-a anuntat sefii in privinta altei evaluari suspecte. “Si ce au spus acestia?” “Ca evaluarile sunt facute de catre evaluatori specializati si ca banca nu acorda credite pe garantii”.

“Dar pe ce acorda credite?” a intrebat imediat un avocat in varsta din sala, foarte surprins. I-am soptit ca pe baza veniturilor.

Judecatoarea a incercat astfel sa inteleaga cum a fost posibile si cine este responsabil de faptul ca BRD a acordat credite de valori foarte mari, de zeci de milioane de euro, pe baza unor garantii supraevaluate constand in terenuri, cladiri, hale industriale si utilaje situate in zone greu accesibile sau in orase de provincie.

Oamenii de afaceri care au obtinut respectivele credite, printre care fratii Crestin si Sandu Niculae sunt acuzati de procurori ca prin complicitatea evaluatorilor, notarilor si bancherilor, au supraevaluat respectivele garantii, cu scopul de a obtine credite de valori mari.

Judecatoarea a dat impresia, in cadrul audierii primului martor, ca nu intelege faptul ca bancherii nu sunt abilitati sa evalueze imobilele aduse drept garantii pentru credit, ci doar sa le verifice daca respecta normele bancare si legale si sa le aplice un coeficient de risc.

Ulterior, insa, dupa audierea celui de-al doilea martor, magistratul parea sa fi inteles acest fapt, neascuzandu-si insa nedumerirea cu privire la acest aspect.

Iar cum in cazul firmelor valoarea garantiilor este greu de estimat chiar si de specialisti, fiind vorba de cladiri si utilaje speciale, nu de simple apartamente, bancherii au procesat documentele aferente creditelor frauduloase fara sa-si dea seama, spun ei, ca la mijloc este ceva necurat.

“Nu mi-am dat seama ca este vreo problema la respectivele garantii”, i-a spus judecatoarei un angajat al BRD care a evaluat din punct de vedere al riscului garantiile supraevaluate aferente creditelor acordate ilegal, precizand ca el nu avea abilitatea de a aprecia valoarea garantiilor, nefiind expert evaluator autorizat de ANEVAR.

Tot ceea ce putea el sa faca era ca, in cazul in care observa ca o garantie avea o valoare neobisnuit de mare comparativ cu alte garantii asemanatoare, sa-i aplice un coeficient de risc mai mare.

Afirmatia a starnit rumoare in sala, determinandu-l pe un avocat sa intrebe daca exista in BRD cineva, un departament sau comitet, care sa poata evalua o garantie. Raspuns angajatului a fost ca acest lucru il poate face doar departamentul de risc din centrala bancii, unde exista evaluatori autorizati ANEVAR, care se ocupa insa doar de finantarile cu valori de peste 3 milioane de euro.

Pentru creditele mai mici, aprecierea cu privire la garantii era in responsabilitatea celor care aprobau creditele, respectiv a sefilor de sucursale.

Atat avocatii, cat si judecatoarea, s-au aratat asadar vadit surprinsi de faptul ca o banca nu poate evalua garantiile pe baza carora se acorda creditele.

Aceeasi confuzie a aparut si in timpul dezbaterilor la legea privind darea in plata, fiind utilizata de sustinatorii acesteia, care spuneau ca bancile trebuie sa-si asume pierderile aferente devalorizarii locuintelor intrucat ele le-au evaluat, atunci cand au acordat credite.

In realitate, bancherii nu pot fi specialisti in orice, si nici nu e bine sa fie asa, pentru ca de aceea exista specialisti in diverse domenii, inclusiv cel imobiliar, pe care trebuie sa te bazezi si care raspund, de altfel, inclusiv legal, pentru rapoartele lor de evaluare.

Grupul infractional care a luat credite de la BRD a reusit sa infiltreze in banca, se pare cu ajutorul bancherilor, acuza procurorii, o firma de evaluare complice, acreditata de ANEVAR, care a furnizat bancii evaluari false.

Bancile pot insa verifica garantiile

Cu toate acestea, atunci cand aveau suspiciuni, dupa cum a precizat matorul de astazi, angajatul bancii, responsabilul cu riscul putea sa efectueze o vizita pentru vizionarea garantiilor, in vederea confruntarii cu inscrisurile din documente.

In unele cazuri s-a facut acest lucru si in rapoartele de conformitate a garantiilor s-au precizat neregulile constate, precum terenuri sau utilaje inutilizabile si nefunctionale.

De asemenea, sefii de la sucursalele BRD care erau complici cu oamenii de afaceri, dupa cum spun procurorii, au exercitat presiuni asupra subordonatilor care verificau garantiile, in vederea obtinerii creditelor, dupa cum au declarat astazi martorii.

“Ati cedat la aceste presiuni”, l-a intrebat judecatoarea pe un angajat BRD. “Uneori da, alteori nu”, a raspuns acesta.

Judecatoarea a insistat ca acesta sa recunoasca faptul ca presiunile asupa sa au fost exercitate cu scopul ca BRD sa acorde cat mai multe credite, intrucat valoarea acestora depindea, dupa cum am explicat mai sus, si de valoarea garantiei.

“Dar nu cumva banca ar fi trebuit sa fie prudenta inainte sa acorde aceste credite?! Pentru ca stim ca o persoana fizica, atunci cand cere un credit, este verificata minutios!” a intrebat retoric magistratul Curtii de Apel Bucuresti.

Dupa cum explicam mai sus, insa, bancile decid sa acorde credite in primul rand pe baza veniturilor obtinute de clienti: salarii, pensii si alte tipuri de venituri pentru persoanele fizice, incasari, facturi, contracte, planuri de afaceri, cash-flow in cazul firmelor.

Oamenii de afaceri i-au avut complici, dupa cum spun procurorii, chiar pe sefii celor doua mari sucursale ale BRD, Unirii si Decebal, de la care au obtinut creditele, astfel ca se presupune ca le-a fost destul de usor sa obtina aprobarea acestora.

Un alt martor audiat astazi, un fost administrator al unei firme detinute de Sandu Niculae, a declarat ca i-a spus directoarei de la BRD Unirea ca firma are probleme, insa aceasta a incercat sa-l convinga de faptul ca afacerea va merge bine, dupa ce se va aproba creditul. Ulterior, firma a falimentat si nu a rambursat creditul.

Totusi, in procesul de aprobare a unui credit sunt implicati o serie de alti angajati ai bancii, de la cei din front office, respectiv consilierii de clientela, pana la cei din back office, respectiv analistii de credite si de risc.

Nu doar sefii, ci si unii dintre subordonatii lor sunt acuzati ca au incalcat legea si normele bancare in acest caz, unii plangandu-se ca au fost supusi unor presiuni din partea sefilor, in timp ce altii pur si simplu nu si-au dat seama ca este vorba de o frauda, dupa cum am vazut mai sus.

Cert este ca respectivele credite ilegale au putut fi acordate doar cu complicitatea bancherilor, de la simpli consilieri de clientela pana la nivel de directori adjuncti si, se pare, chiar de presedinte de banca. Doi dintre actualii directori adjuncti ai BRD, Claudiu Cercel si Gabriela Gavrilescu, precum si un fost director adjunct, Lucian Cojocaru, sunt judecati in acest caz.

• Tipareste detalii
• Trimite pe mail
• Facebook
• Twitter
• Google
• Vizualizari: 6501

Taguri: lege darea in plata  procese  BRD Groupe Societe Generale  Mugur Isarescu  darea in plata  Vista Bank  

Comentarii

marco
intrebare
Ok,poate oamenii (av,juzi, consumatori,etc )nu cunosc cum funcționează o banca,DAR BANCA SI BANCHERII AU CUNOSCUT CA LA INTOCMIREA CONTRACTE de credit TREBUIAU SA RESPECTE LEGISLATIA SI NORMEL BNR,IAR ACESTIA NU LE-AU RESPECTE.

carmen
aroganta
Sunt avocat, am lucrat opt ani in domeniul bancar si apreciez ca toate intrebarile puse de judecator sunt valide. Concluzia ca judecatorii si avocatii nu inteleg cum functioneaza o banca este aroganta. Părerea că doar bancherii stiu ce fac este deasemenea arogata, pentru ca totusi dau gres atat de des si apoi deconteaza pierderile pe spezele clientilor.

Guy
Intrebarile judecatorilor sunt pertinente
Dar de ce nu-l intrebati pe securistul Sorin Mihai Popa cum si pe ce baza se aprobau aceste credite? El stie cel mai bine cum era cu garantiile supraevaluate, doar era prieten cu cei mai multi dintre patronii firmelor împrumutate. Întrebările puse de judecători sunt 100% pertinente.



Adauga un comentariu

Nume *:

E-mail *:
(nu se afiseaza pe site)
Subiect:
*
Comentariu:



Tastati codul din imagine (doar cifre)  

Adauga un comentariu folosind contul de Facebook