Bancile au castigat de 20 de ori mai multe procese decat clientii privind conversia creditelor in valuta, insa practica neunitara este o problema

Autor: Bancherul.ro
2016-07-11 23:41

Pentru ca presa (inclusiv Bancherul.ro) prezinta doar procesele castigate de catre clienti impotriva bancilor, poate fi o surpriza faptul ca bancile sunt cele care au castigat, pana acum, marea majoritate a litigiilor in instante cu clientii pe tema conversiei creditelor in valuta.

Bancile au castigat pana acum de 20 de ori mai multe procese decat clientii privind conversia creditelor in valuta, conform datelor agregate de Consiliul Patronatelor Bancare din Romania (CPBR) de la cele 5 banci membre, dintre care doua, Raiffeisen Bank si Bancpost, au printre cele mai multe credite in franci elvetieni, care fac obiectul proceselor cu clientii.

“Pentru a intelege mai bine situatia existenta, am initiat, la nivel de CPBR, un exercitiu statistic. Astfel, la nivelul celor cinci banci membre CPBR (BCR, Raiffeisen Bank, Bancpost, UniCredit si ING), la finalul lunii martie existau peste 650 de hotarari judecatoresti pe fond in favoarea bancilor si 30 castigate de clienti, in timp ce la instantele superioare existau 85 de hotarari definitive in favoarea bancilor si 5 pentru clienti”, spune Bogdan Preda, secretarul general a CPBR.

Dintre cele cinci banci membre CPBR, doar Raiffeisen Bank si Bancpost au acordat credite in franci elvetieni (CHF), subiectul proceselor cu clientii, insa cele doua detin printre cele mai multe astfel de credite dintre bancile romanesti, astfel ca cifrele privind situatia proceselor pot fi considerate reprezentative. Alte banci care au probleme cu creditele in franci sunt Credit Europe Bank, Piraeus Bank, Banca Romaneasca, OTP Bank.

Asadar, la instantele de fond clientii Raiffeisen si Bancpost au castigat sub 5% dintre procesele initiate cu scopul de a obtine conversia creditelor in CHF la cursul din data acordarii, la jumatate fata de cel din prezent. De regula, deciziile pe fond ale primelor instante sunt atacate cu apel, astfel ca instantele superioare, Tribunalele sau Curtile de Apel, sunt cele care stabilesc deciziile definitive.

In privinta deciziilor definitive in cazul proceselor privind creditele in valuta, ponderea proceselor castigate de clienti este putin mai mare, de aproape 6%, conform datelor CPBR.

Dar cu toate ca numarul proceselor pierdute de banci este destul de mic in comparatie cu cele castigate, impactul pe care-l au asupra publicului, in urma mediatizarii, este destul de mare, producand hazard moral si influentandu-i inclusiv pe parlamentari, care au declarat ca pregatesc o lege privind conversia creditelor in franci la cursul din data acordarii, dupa exemplul colegilor din Ungaria, Polonia sau Croatia.

In aceste conditii, CPBR s-a decis sa elaboreze un asa-numit memorandum adresat Consiliului Magistraturii si Curtilor de Apel, in care atrage atentia asupra practicii neunitare a instantelor de judecata in cazurile de conversie a creditelor in valuta.

In memorandum, CPBR explica detaliat si cu argumente juridice modul de acordare a creditelor in valuta si legalitatea acestora, precum si faptul ca aceste imprumuturi trebuie rambursate la cursul de schimb al zilei, nu la cel din data acordarii creditului, cum urmaresc sa obtina unii clienti.

“Consideram imixtiunea instantei judecatoresti in derularea activitatii unei institutii de credit ca fiind un elocvent exemplu de neintelegere sau de nesocotire a mecanismelor de piata”, se arata in concluziile memorandumului semnat de presedintele CPBR si al Raiffeisen Bank, Steven van Groningen.

“Pentru ca aceste instante se pronunta in contra legii, bancilor li se incalca drepturi legitime si prin aceasta pot inregistra prejudicii majore, astfel ca actionarii acestora, care au investit un capital ce nu mai poate fi valorificat (doar) prin interventia instantelor judecatoresti, vor putea tinde sa isi limiteze pierderea fie prin incetarea investitiilor, fie prin solicitarea recuperarii pierderilor care nu deriva din mecanisme economice ci din interventia incorecta a statului in derularea afacerilor pe teritoriul Romaniei”, se mai arata in memorandum.

“Asadar, tinand cont de toate argumentele expuse mai sus, reiteram solicitarea de a pune in discutie in intalnirile si programele de pregatire existenta acestei practici neunitare si argumentele legale si jurisprudentiale prezentate mai sus, astfel incat actul de justitie sa fie unul cat mai obiectiv si impartial, in conformitate cu prevederile legale”, se mai spune in finalul memorandumului.

Principalul argument adus in memorandum in favoarea rambursarii creditelor in valuta la cursul zilei, nu la alt curs, este principul nominalismului monetar, consfintit in Codul Civil, potrivit caruia imprumutatul este obligat sa inapoieze imprumutatorului aceeasi suma nominala primita, indiferent de variatiile cursului de schimb al valutei in care suma respectiva a fost acordata.

Memorandumul CPBR

Consiliul Patronatelor Bancare din Romania
Bucuresti, 04 iulie 2016

Catre,

Consiliul Superior al Magistraturii (CSM)
In atentia doamnei ministru Raluca Alexandra Pruna

Institutul National al Magistraturii
In atentia doamnei director Octavia Spineanu-Matei

Curtile de apel

In atentia,
doamnei Alexandra Iuliana Pastiu – Presedinte Curtea de Apel Alba Iulia
doamnei Maria Violeta Chiriac – Presedinte Curtea de Apel Bacau
doamnei Nicoleta Tint – Presedinte Curtea de Apel Brasov
doamnei Lia Savonea – Presedinte Curtea de Apel Bucuresti
doamnei Denisa Livia Baldean – Presedinte Curtea de Apel Cluj
domnului Sandu Gabriel Lefter – Presedinte Curtea de Apel Constanta
doamnei Mihaela Elisabeta Cotora – Presedinte Curtea de Apel Craiova
domnului Cosmin Razvan Mihaila – Presedinte Curtea de Apel Galati
doamnei Cristina Trutulescu – Presedinte Curtea de Apel Iasi
domnului Andrei Rus – Presedinte Curtea de Apel Oradea
domnului Adrian Remus Ghiculescu – Presedinte Curtea de Apel Ploiesti
domnului Marius Gabriel Sandulescu – Presedinte Curtea de Apel Pitesti
doamnei Maria Andries – Presedinte Curtea de Apel Suceava
domnului Florin Dima – Presedinte Curtea de Apel Targu Mures
doamnei Erica Nistor – Presedinte Curtea de Apel Timisoara

Stimate domnule Presedinte al CSM,

Prezentul memorandum isi propune sa aduca in atentia dumneavoastra existenta unei practici neunitare in materia litigiilor dintre consumatori si profesionisti, avand ca obiect rambursarea creditelor in valuta.

Pe aceasta cale, va adresam solicitarea de a lua in discutie aceste aspecte de practica neunitara atat (I) in cadrul intalnirilor periodice dintre reprezentantii CSM si presedintii sectiilor specializate, cat si (ii) in cadrul programelor de formare continua dezvoltate pentru judecatori.

Totodata, fata de cele expuse mai sus, in masura in care considerati oportun, ne exprimam disponibilitatea de a va pune la dispozitie, in cadrul programelor de pregatire, specialisti din diverse zone de activitate ale institutiilor de credit cu scopul de a familiariza reprezentantii puterii judecatoresti cu specificul si particularitatile produselor financiar bancare si a activitatii bancare in general (inclusiv din perspectiva mecanismelor prin care bancile obtin resursele de finantare pentru acordarea imprumuturilor in valuta). In masura in care sunteti interesati de o asemenea colaborare, avem rugamintea de a ne comunica in vederea initierii demersurilor in acest sens.

Mentionam pe aceasta cale faptul ca in practica instantelor judecatoresti exista diferente de abordare care determina o mare diversitate de decizii pronuntate in solutionarea actiunilor deduse judecatii de catre persoane fizice care au incheiat cu bancile din Romania contracte de imprumut in valuta, in special in franci elvetieni (CHF) si care au solicitat conversia in lei a acestor credite.

Fata de aceasta situatie, evidentiem mai jos aspectele de drept cele mai relevante care ar trebui, in opinia noastra, sa fie avute in vedere de catre instantele judecatoresti si care ar putea determina o abordare obiectiva a judecatorilor care sunt chemati sa infaptuiasca justitia si sa puna bazele unei aplicari corecte a legilor.

1. Cadrul legal pentru acordarea si rambursarea creditelor in valuta

a) Acordarea de credite in valuta si incasarea ratelor de credit in valuta

In Romania, legislatia in domeniul liberei circulatii a capitalurilor a fost reprezentata de Regulamentul nr.3/1997 privind efectuarea operatiunilor valutare, careia i-au urmat Regulamentul nr.4/2004 si Regulamentul nr.4/2005 privind regimul valutar, cu amendamentele in vigoare, ultimul in vigoare si aplicabil.

Contractarea de credite in valuta si rambursarea creditelor contractate in valuta sunt operatiuni prestate in conformitate cu prevederile Regulamentului nr.4/2005, intrucat acestora li se aplica dispozitiile art.2 si art.3 coroborate cu art.1 lit. d) din Anexa 1 (Nomenclator) ale Regulamentului nr.4/2005.

Astfel, conform Art.2 - “Ooperatiunile valutare curente si de capital, asa cum sunt prevazute in Nomenclator, se efectueaza in mod liber intre rezidenti si nerezidenti, in valuta si in moneda nationala (leu).” La art.3 alin. (2) si (3) se precizeaza faptul ca “(...) Toate celelalte operatiuni intre rezidenti care nu fac obiectul alin. (1) si (1¹) pot fi efectuate, in mod liber, fie in moneda nationala (leu), fie in valuta. (3) Operatiunile prevazute la alin. (2) si in anexa nr.2 la prezentul regulament se pot efectua si in valuta, numai pe baza acordului de vointa al partilor”.

Totodata, exista reglementari specifice aplicabile institutiilor de credit care au stabilit cadrul legal in care se puteau acorda credite catre consumatori. Se pot avea in vedere, cu titlu de exemplu, Norma BNR nr. 10/2005, Norma BNR nr.20/2006, Regulamentul BNR nr.3/2007.

Asadar, avand in vedere reglementarile mai sus mentionate, se poate obsera existenta unui cadru legal care a permis si permite in continuare acordarea de credite in orice moneda se agreeaza de catre partile contractului. In conformitate cu prevederile actelor normative anterior mentionate, persoanele fizice pot efectua operatiuni in valuta, daca acestea au caracter ocazional, deci este permisa creditarea in alta moneda decat leu, iar clauzele referitoare la moneda in care se acorda creditul nu pot fi analizate sub prezumtia de a avea caracter abuziv in conformitate cu Legea nr.193/2000.

b) Principiul nominalismului monetar

In contractele de credit avand ca obiect contractarea unui credit in valuta, institutiile de credit au pus in aplicare normele Codului Civil din 1864 (art.1578 din VCC) sau, in functie de momentul incheierii acestor contracte, ale Noului Cod Civil (art. 2164 din NCC) – care consacra principiul nominalismului, potrivit caruia imprumutatul este obligat sa inapoieze imprumutatorului aceeasi suma nominala primita, indiferent de variatiile cursului de schimb al valutei in care suma respectiva a fost acordata.

Potrivit art. 1584 VCC “imprumutatul este dator sa restituie lucrurile imprumutate in aceeasi calitate si cantitate si la timpul stipulat”, iar potrivit art. 1578 din VCC “(1) Obligatia ce rezulta dintr-un imprumut in bani este totdeauna pentru aceeasi suma numerica aratata in contract. (2) Intamplandu-se o sporire sau o scadere a pretului monedelor, inainte de a sosi epoca platii, debitorul trebuie sa restituie suma numerica imprumutata (...)”.

In mod similar, art. 2158 NCC “(1) Imprumutul de consumatie este contractul prin care imprumutatorul remite imprumutatului o suma de bani sau alte asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor, iar imprumutatul se obliga sa restituie dupa o anumita perioada de timp aceeasi suma de bani sau cantitate de bunuri de aceeasi natura si calitate”, iar potrivit art. 2164 din NCC “(1) In lipsa unei stipulati contrare, imprumutatul este tinut sa restituie aceeasi cantitate si calitate de bunuri pe care a primit-o, oricare ar fi cresterea sau scaderea pretului acestora. (2) In cazul in care imprumutul poarta asupra unei sume de bani, imprumutatul nu este tinut sa inapoieze decat suma nominala primita, oricare ar fi variatia valorii acesteia, daca partile nu au convenit altfel (...)”.

Pe cale de consecinta, conform legislatiei in vigoare la acest moment dar si aceleia care a fost in vigoare inainte de de 1.10.2011, contractul de credit este, fara niciun fel de dubiu, un contract de imprumut de consumatie (imprumutul propriu-zis) prin care o persoana, numita creditor, transmite in proprietatea unei alte persoane, numita imprumutat, o catime de lucruri fungibile si consumptibile (i.e. o suma de bani) cu obligatia pentru imprumutat de a restitui la scadenta o cantitate egala de lucruri de acelasi gen si calitate.

Asadar, pentru ca obiectul contractului de credit il formeaza bunuri fungibile (de gen) si consumptibile potrivit naturii lor, imprumutatul devine proprietar si suporta riscurile (art. 1577 VCC si art. 2160 NCC), iar principala obligatie a imprumutatului este obligatia de a restitui la scadenta lucruri de acelasi gen, in aceeasi cantitate si de aceeasi calitate (art. 1584 VCC si art. 2164 NCC), indiferent de eventuala sporire sau scadere a valorii lucrurilor din momentul incheierii contractului si acela al platii.

Aceeasi conceptie este si a fost imbratisata si de doctrina: “Imprumutatul este obligat sa restituie lucrurile imprumutate chiar daca aceasta obligatie nu ar fi prevazuta in inscrisul constatator al contractului, deoarece ea trebuie sa fie inteleasa ca o consecinta fireasca, o data ce dovedeste ca predarea s-a facut cu titlu de imprumut.” (Francisc Deak, Tratat de drept civil, vol. III, Contracte speciale, Editia a IV-a revizuita, Editura Universul Juridic, pag. 33).

Acest principiu traditional al dreptului civil romanesc a fost consacrat si confirmat nu doar normativ dar si jurisprudential inca din perioda interbelica (Decizia Curtii de Casatie inclusa de renumitul jurist Constantin Hamangiu in lucrarea sa Codul Civil Adnotat, vol. IV, ed. All Beck, pag. 58: “Cand un contract prevede plata intr-o moneda straina, instanta de fond obligand pe debitor sa plateasca in acea moneda, nu face decat sa interpreteze intentia pe care au avut-o partile la facerea contractului. Aceasta interpretare, fiind o chestiune de fapt, scapa controlului Curtii de Casatie. (Cas III, 2078 din 12 Nov 1924)”.

Intrucat principiul nominalismului este unul legal, exceptiile de la acest principiu nu pot fi in nicio situatie instituite pe cale jurisprudentiala, ci doar pe cale legala. Or, exceptiile de la aplicarea principiului nominalismului monetar sunt de stricta interpretare, fiind prevazute expres de lege in materia contractului de imprumut in conditiile art. 1578 alin. 1 si 2 VCC si art. 2164 NCC si fara niciun fel de legatura cu aspectele legate de conversia creditelor in valuta in general, respectiv creditelor in moneda CHF in special.

Clauzele contractuale ce prevad rambursarea in moneda in care s-a acordat creditul, adica in franci elvetieni/EUR, nu sunt nelegale/abuzive, ci constituie doar o aplicare a principiului nominalismului monetar.

Prin urmare, nu se poate aprecia in nicio situatie rambursarea in moneda creditului ca fiind o sarcina plasata nelegal/abuziv asupra consumatorului, ci despre o consecinta fireasa a principiului nominalismului monetar, care inseamna, in esenta, ca, daca debitorul a primit 1 CHF/EUR, atunci, conform legii, acesta trebuie sa ramburseze tot 1 CHF/EUR, indiferent de fluctuatiile cursului de schimb dintre momentul acordarii si cel al rambursarii imprumutului. Cu alte cuvinte, debitorul trebuie sa restituie bancii creditul in valuta (ca moneda) si in cuantumul (ca suma) in care acesta a fost pus la dispozitia acestuia de catre banca.

De asemenea, avand in vedere faptul ca principiul nominalismului monetar este instituit de lege, in cazul creditelor in valuta nu suntem in prezenta unei clauze abuzive, intrucat regula nominalismului monetar nu este reglementata de o clauza contractuala. (contractul de credit doar aplica regula stabilita de lege).

De altfel, si Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) s-a pronuntat in sensul ca pot face obiectul controlului caracterului abuziv numai clauze contractuale, nu si dispozitiile legale. In cauza C-280/13 se retine ca sunt excluse discutarii caracterului abuziv acte cu putere de lege si norme administrative ale unui stat membru.

Nu se poate retine nici incidenta alin.1 lit. b) din Anexa Legii nr. 193/2000 deoarece acordarea unui credit in valuta nu reprezinta o conditie contractuala despre care reclamantul nu a avut posibilitatea sa ia cunostinta.

Cuantumul sumei imprumutate si moneda in care aceasta a fost acordata sunt aspecte care tin de libera apreciere a partilor contractului de imprumut. Odata selectata o anumita moneda a creditului, fluctuatia cursului valutar al monedei este de notorietate si partile contractuale nu ar putea porni de la premisa existentei unui curs valutar nemodificabil pe toata durata de creditare daca in cadrul contractului de imprumut nu exista prevederi in acest sens.

In contractele de credit incheiate de consumatori cu institutiile de credit din Romania, nu numai ca nu exista astfel de prevederi ci, mai mult decat atat, exista prevederi exprese conform carora riscul valutar se suporta de catre imprumutat si se face aplicabilitatea regulii de drept comun privind riscul aprecierii/deprecierii monedei de imprumut, potrivit careia orice modificare a cursului de schimb este suportata de cel caruia i se opune (deprecierea este suportata de imprumutat). Acest fapt trebuia cunoscut la incheierea contractului de credit, imprumutatul trebuind sa depuna un minim de diligenta si de interes in lecturarea contractului incheiat cu banca.

Faptul ca moneda nationala s-a depreciat fata de moneda ceditului (e.g. CHF/EUR) si s-a depasit un prag peste care imprumutatii sperau ca nu se va trece, nu inseamna ca acestia au fost indusi in eroare ci, dimpotriva, ca au constientizat riscul deprecierii, dar au apreciat fie ca acesta nu se va produce, fie ca se va produce in niste limite ce le pareau suportabile la data acordarii creditului. De altfel, consumatorul roman mediu era, la data contractarii creditelor, pe deplin avizat asupra fluctuatiilor cursului de schimb, fiind de notorietate evolutiile/aprecierea monedelor straine in perioada anilor 1990-2000.

Totodata, posibilitatea aprecierii sau deprecierii monedei nationale fata de o valuta si, implicit, riscul valutar la achizitionarea unui produs al carui pret este determinat in valuta ori la restituirea unei sume de bani primita in valuta este un aspect financiar de notorietate. Informatii cu privire la cursul valutar au fost si sunt mentionate in stirile zilnice ale romanilor (difuzate prin toate mijloacele de comunicare - radio, televiziune, ziare, internet), sunt afisate la sediul tuturor institutiilor financiare si pe site-uri oficiale de informare publica (site-ul BNR).

Cursul valutar influenteaza obligatiile financiare de baza ale romanilor: facturile la utilitati (gaze, telefonie), preturile majoritatii produselor vandute in Romania (cum ar fi masini, electronice, excursii turistice, servicii de transport aerian) al caror pret este determinat in EUR si plati in echivalent lei la cursul BNR de la data platii (formula clasica care se regaseste in toate ofertele comerciale in EUR), obligatiile fiscale ale romanilor, ratele de credit, economiile in valuta (depozitele). Cu alte cuvinte, riscul valutar si probabilitatea materializarii acestuia – informatie necesara consumatorilor pentru a lua o decizie avizata la cumparare – era publica si cunoscuta tuturor.

BNR, analisti financiari de notorietate si bancile insele au facut dezbateri publice si au lansat avertismente punctuale clare si explicite catre consumatorii de credite (fara ca aceasta sa poata transforma produsul bancar in unul ilegal sau fraudulos) cu privire la riscul valutar la creditul in valuta in genere si la creditul in CHF/EURO in special. In plus, fata de aceste informatii/avertizari, evolutia privind cursul valutar si istoricul acestei evolutii era si este accesibila oricarei persoane fiind afisata pe site-ul Bancii Nationale a Romaniei.

Astfel, la data contractarii, consumatorii cunosteau atat informatia privind caracteristica monedei nationale de a varia fata de monedele straine (inclusiv CHF) si riscul valutar aferent acestei variatii – informatii de notorietate – cat si informatia privind posibilitatea producerii acestui risc intr-o masura care sa determine – in timp – un cost mai mare pentru creditul in CHF comparativ cu un credit in aceeasi valoare, contractat, insa, in lei.

Asadar, consumatorii aveau posibilitatea de a afla cu usurinta informatii certe, precise cu privire la stabilitatea/instabilitatea cursului: cu titlu exemplificativ, din istoricul evolutiei cursului de schimb EUR/RON din perioada 1999-2009 se poate observa ca aceasta moneda a comportat o apreciere consistenta.

In ceea ce priveste obligatia de informare ce ar fi cazut in sarcina institutiilor de credit cu privire la existenta riscului valutar, mentionam faptul ca aceasta se refera la aspecte care exced puterii de cunoastere a unui consumator mediu si care, daca nu ar fi cunoscute de consumator, ar determina un dezechilibru contractual si chiar o viciere a consimtamantului acestuia la incheierea unui contract. Consumatorul trebuie informat asupra tuturor acelor aspecte obiective care exced puterii de cunoastere, obligatiei de cunoastere si diligentei rezonabile a unui consumator obisnuit. Ori de cate ori se au in vedere aspecte care tin de propria responsabillitate si nevoie de cunoastere a consumatorului, nu este incidenta obligatia de informare si nu se poate sustine lipsa unui consimtamant avizat. Cu alte cuvinte, responsabilitatea individuala a fiecarui consumator participant la viata economica si sociala nu poate fi substituita de stabilirea de obligatii in sarcina altor persoane. Necunoasterea regulilor si lipsa de ancorare in realitatile zilnice (propria culpa) a unui consumator, nu poate constitui temei pentru sanctionarea/atragerea raspunderii cocontractantului (banca in cazul de fata).

Astfel, constientizarea obligatiei de rambursare a creditului in cuantumul si moneda contractata tine de obligatia/indatorirea fiecarui imprumutat de a-si asuma responsabil obligatiile nascute din raporturile contractuale in care alege sa intre.

Obligatia de a rambursa ceea ce s-a primit cu titlu de imprumut – suma imprumutata – nu este sau nu ar trebui sa fie o surpriza, pentru nicio persoana ce are capacitate deplina de exercitiu, respectiv a imprumutatului. Ea impune, normal si firesc, imprumutatului obligatia si responsabilitatea de a achizitiona la data scadentei valuta imprumutata in cuantumul ratei datorate – bun fungibil si consumptibil – si de a restitui aceasta suma bancii creditoare.

Astfel cum am aratat anterior in cuprinsul prezentului memorandum, aceasta obligatie este o obligatie esentiala a imprumutatului, fiind reglementata expres si de lege (art. 1584 Cod civil coroborata cu art. 1578 Cod civil) si impusa de principii fundamentale de drept: principiul fortei obligatorii a contractului – art. 969 – principiul executarii obligatiilor cu buna-credinta – 970 Cod civil si principiul imbogatirii fara justa cauza – nimeni nu se poate imbogati pe seama altei persoane. Faptul ca riscul valutar s-a produs intr-o pondere mai mare decat a sperat imprumutatul nu inseamna ca nu a fost prevazut si constientizat de catre imprumutat.

Jurisprudenta CJUE a stabilit si ca obligatia de informare are niste limite reprezentate de conditiile unei bune functionari a pietei. Astfel, cauza C-264/02, Cofinoga Merignac SA / Sylvain Sachithanathan, s-a mentionat ca din punct de vedere al cantitatii si al continutului, informatiile furnizate nu trebuie sa depaseasca ceea ce este necesar pentru reglarea optima a mecanismelor pietei.

Lamuritoare in acest sens este chiar Hotararea din 30.04.2014 pronuntata in aceasta cauza C-26/13 in cuprinsul careia la considerentul 74 se mentioneaza: “In ceea ce priveste particularitatile mecanismului de schimb al monedei straine astfel cum sunt prevazute prin clauza III/2, revine instantei de trimitere sarcina de a stabili daca, avand in vedere ansamblul elementelor de fapt pertinente (…) un consumator mediu, normal informat si suficient de atent si avizat, putea nu numai sa cunoasca existenta diferentei, in general prezenta pe piata valorilor mobiliare, dintre cursul de schimb la vanzare si cursul de schimb la cumparare al unei monede straine (...)”.

Nu trebuie ignorat nici mecanismul de acordare si rambursare a creditelor in valuta, respectiv:

- Clientul deschide un cont in moneda creditului (EUR/CHF) la banca respectiva (acest fapt este dovedit prin extrasul de cont in care se indica expres moneda contului);

- Banca vireaza in contul respectiv suma imprumutata in moneda creditului (aceasta prevedere este confirmata de extrasul de cont din data efectuarii tragerii/utilizarii creditului);

- Rambursarea se face in moneda in care s-a acordat creditul (CHF/EUR), pe care imprumutatul o poate procura la libera sa alegere, fie de pe piata (de la casele de schimb, de la alte banci etc.), fie de la banca imprumutatoare.

Prin urmare, este de mentionat faptul ca imprumuturile in valuta in Romania nu sunt credite “denominate” in valuta, cum se incearca, de catre consumatori, in mod voit si tendentios sa se induca ideea inaintea instantelor de judecata. Denominat in acceptiunea consumatorilor ce introduc astfel de actiuni in instanta ar inseamna ca suma creditului a fost inregistrata si calculata in valuta creditului (EUR/CHF), dar utilizarea creditului (adica, suma efectiv primita de client) si restituirea creditului prin plata ratelor s-ar face in moneda nationala, insa prin raportare la cursul de schimb din data fiecarei scadente. Or, conform celor de mai sus, acesta nu este cazul in speta expusa in prezentul memorandum, clientii in fapt primind EUR/CHF de la banca si trebuind sa restituie bancii, la scadente, tot EUR/CHF.

In consecinta, in virtutea principiului nominalismului monetar sunt intrutotul valabile clauzele contractuale contestate care stabilesc ca imprumutatul restituie exact ce si cat a primit cu imprumut, in exact aceeasi moneda in care a primit imprumutul (EUR/CHF).

In alta ordine de idei, in ceea ce priveste aprecierea cursului francului elvetian (aceasta moneda fiind cea care s-a apreciat cel mai mult in raport cu moneda nationala, generand astfel o crestere mai mare a obligatiilor lunare de plata ale consumatorilor raportate la moneda nationala), aceasta a fost determinata de un context international strain de vreo actiune a bancilor comerciale (romanesti sau straine) care nu au si nici nu pot avea un control sau o influenta asupra stabilirii cursului de schimb al valutelor, curs care se regleaza in mod obiectiv si independent dupa mecanisme de piata si de politica monetara ale economiilor cu valute forte cotate si care se aplica in mod obiectiv, general valabil pentru toti clientii bancilor aflati in aceeasi situatie.

Chiar daca in prezent restituirea imprumutului in moneda creditului, in special cand vorbim despre credite acordate in moneda CHF, poate fi considerata impovaratoare pentru consumatori, ea nu reprezinta un castig pentru institutia de credit, caci aceasta trebuie sa restituie finantatorilor sai, tot pe baza principiului nominalismului monetar, aceeasi cantitate si tip de valuta ca cea in care clientii s-au obligat sa ramburseze creditul. In schimb “inghetarea” cursului de schimb la valoarea de la momentul incheierii contractului este de natura a genera o pierdere imediata pentru institutia de credit – aceasta trebuind sa procure, pe costul sau si din alte surse, sumele necesare a acoperi diferenta dintre sumele – mai mici – achitate in lei de catre client si suma exacta – in moneda straina – pe care banca trebuie sa o restituie, la randul sau, propriilor finantatori.

c) Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European si a Consiliului

Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European si a Consiliului privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidentiale si-a propus sa mitigheze in o cat mai mare masura riscurile legate de credite intr-o moneda straina asumate de catre consumatori, astfel incat sa se evite situatiile in care consumatorii ar contracta credite in acea moneda pentru a profita de rata dobanzii avantajoasa oferita, insa fara sa detina informatii adecvate despre riscul ratei de schimb valutar pe care il implica aceste imprumuturi sau o intelegere a acestuia.

Actul normativ la nivel european evidentiaza faptul a asumarea riscurilor mai sus mentionate de catre consumatori au fost determinate atat de deficientele pietei si ale reglementatorilor, dar si de alti factori, de exemplu climatul economic general si nivelul scazut de cultura financiara. Avand in vedere aceste constatari si factorii responsabili identificati devine suficient de evident faptul ca in cazul creditelor acordate in moneda straina, desi acestea pot fi considerate in detrimentul consumatorului, ele nu isi au izvorul in prevederi abuzive ale contractelor incheiate cu bancile ci in factori externi, sistemici si, pe cale de consecinta nu vor trebui sanctionate pentru aceasta situatie bancile care sunt parti contractuale de buna credinta, care ofera serviciile specifice cu respectarea legilor aplicabile.

• Tipareste detalii
• Trimite pe mail
• Facebook
• Twitter
• Google
• Vizualizari: 7646

Taguri: UniCredit Bank  procese  aplicatie mobile banking  Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ)  IRCC (Indicele de Referinta pentru Creditele Consumatorilor)  ING Bank  curs BNR  Easy Credit  OTP Bank  Raiffeisen Bank  cont online  Consiliul Patronatelor Bancare din Romania (CPBR)  TBI Credit IFN  BT Pay  Credit Europe Bank  banca  Vista Bank  

Comentarii

ciprian
Statistici ....
O pupaza din tei ---- asteptati deciziile definitive si dupa aceea mai vedem. CLAUZE ABUZIVE CAT CUPRINDE - CHF-ul a distrus clientii , cresteri de 230% a ratelor ...... CAMATARIE....

cetatean
I-au facut prosti pe judecatori
Ia mai cititi si voi, cica nu inteleg judecatorii cum sta treaba cu smenul .... si ca sa nu se mai bage ca ei vor sa fure in continuare clientul ...... Adica instanta judecatoreasca nu face parte din mecanismul lor de piata, le incurca treburile.... Brrreee incearca sa faci banking la tine in tara asa ca a doua zi te vedem dupa gratii ..... dar trebuie justificat salariul de 50.000 euro/luna nu, trebuie luata pielea de pe client ca altfel nu are cine sa-ti mai dea salariul asta ....... Consideram imixtiunea instantei judecatoresti in derularea activitatii unei institutii de credit ca fiind un elocvent exemplu de neintelegere sau de nesocotire a mecanismelor de piata”, se arata in concluziile memorandumului semnat de presedintele CPBR si al Raiffeisen Bank, Steven van Groningen.

Emma Dima
manipularea bancilor cu chf
Cata ipocrizie ! Habar n-aveam despre chf, m-a prostit sefa agentiei de la Millenium, nici macar nu stiam ca exista o asemenea valuta ptr tranzactii, nici nu i-am vazut si mi s-a spus cu subiect si predicat ca este o moneda stabila. Isarescu a iesit de vreo 2 ori la sfarsitul anului 2008 la TV (cine avea timp de TV? ) si a spus ceva de monedele exotice (nu stiam ca chf este o moneda exotica) dar contractul era deja facut. Cand am vrut sa fac in lei in 2009 mi s-a spus ca nu se poate. Nu va mai saturati. Dintr-o rata de 500 chf, 420 sunt dobanzi si comisioane ale bancii. Nesatulilor, ati venit in Romania cu ajutorul BNR sa ne exploatati. Rusine sa va fie si lui Isarescu la fel. Am platit 1.500 chf comision de acordare a chf si eu nici macar n-am vazut banii.

Emma Dima
cum am fost pacalita sa iau imprumutul in chf de catre sefa agentiei
Am uitat sa mentionez, ca tot sefa agentiei m-a lamurit sa fac creditul de 96.000 de chf (am dat proprietarului de 57.000 euro ptr un apartam de 40 mp) ptr 39 de ani. Cred ca sunt singura clienta din Romania care am fost paca lita sa fac acest credit pe o asemenea perioada atat de mare (spunand ca voi putea rambursa in timp o suma de bani si-mi va scadea perioada. De la inceputul anului 2009 sunam lunar la sefa agentiei cand am vazut ca chf-ul creste si mi-a spus sa nu ma sperii, este o situatie de moment. n-a fost o situatie de moment, ea a plecat de la agentie si-am sunat-o pe sefa care i-a luat locul si cand ii spuneam de cresterea chf-ului dadea din umeri. Dupa aceea m-am lamurit de ce-a insistat sa fac contractul, asta ptr ca ele primeau un procent ptr fiecare contract incheiat. N-au avut nici un fel de scrupule, ne-au nenorocit ptr toata viata, ne-au inbolnavit psihic . Ne gandim mereu ce vom face maine, cum ne vom decurca si din pacate nu putem gasi nici un raspuns. Daca era imprumutul in euro mai intelegeam, dar asa, chiar nu mai inteleg. In lacomia lor si cu ajutorul BNR-ului n-au tinut cont de nimic, de vietile oamenilor, unii s-au omorat. Ne-au NENOROCIT. Au incheiat un contract unilateral si cu asta basta, si-au profitat de faptul ca noi n-am avut educatie financiar bancara. Pe asta au si mizat si si-au atins scopul. Nu oamenii de rand au adus criza in lume, tot bancherii si clasa politica care n-au fost capabili sa menagerieze criza sunt vinovati de situatia creata. Ba chiar si-au luat si prime indestulate bancherii pe perioada de criza, si nu numai. De acolo de unde sunt, n-au cum sa empatizeze cu noi. In ce tara europeana din occident au mai dat chf si au pus asemenea dobanzi si comisioane iesite din comun ?



Adauga un comentariu

Nume *:

E-mail *:
(nu se afiseaza pe site)
Subiect:
*
Comentariu:



Tastati codul din imagine (doar cifre)  

Adauga un comentariu folosind contul de Facebook