Economia post-pandemie COVID-19, in viziunea BNR

Autor: Bancherul.ro
2020-06-29 20:58

Revenirea economică din criza generată de pandemia COVID-19 ar putea fi ghidată, printre altele, de măsuri de susținere a companiilor din sectoare intensiv tehnologice, în vederea captării potențialului important de dezvoltare din acest domeniu, apreciaza Banca Nationala a Romaniei in Raportul de stabilitate financiara din iunie 2020.

Iata principalele idei prezentate de BNR:

- Ponderea populației care au făcut cumpărături online în anul 2019 a fost în România de numai 23 la sută, comparativ cu media europeană de 60 la sută. În ceea ce privește sectorul firmelor, doar 7 la sută din cifra de afaceri a firmelor în anul 2019 a fost realizată din vânzări online comparativ cu 18 la sută media UE (Eurostat).

Acest potențial de digitalizare ar trebui să dețină un loc prioritar în cadrul strategiei de dezvoltare națională, în special în situația creată de pandemia curentă, respectiv de nevoia de utilizare tot mai intensă a serviciilor digitale.

- Firmele din sectorul knowledge intensive services și high tech dețin numai 8 la sută din creditarea bancară (martie 2020), dar au o sănătate financiară peste media ansamblului companiilor nefinanciare, ceea ce ar indica necesitatea unei orientări mai ample a instituțiilor de credit către aceste domenii.

- Criza actuală este de așteptat să grăbească dezvoltarea sectorului Fintech și chiar să conducă la o integrare mai rapidă a acestuia cu sistemul financiar tradițional.

- Un segment aparte care ar putea lua amploare în contextul COVID-19 este cel al dezvoltărilor de metode alternative de plată, precum monedele stabile, existând în acest moment o serie de proiecte aflate în diferite stadii de dezvoltare.

- Un alt domeniu de importanță strategică pentru economia Românei este cel agroalimentar.

Evoluțiile care au fost înregistrate de acest sector în ultima perioadă, precum adâncirea deficitului comercial și provocările la adresa lanțurilor de producție care s-au materializat în contextul declanșării pandemiei COVID-19, au subliniat necesitatea alocării de resurse pentru dezvoltarea sustenabilă a acestui sector, inclusiv cu obiectivul asigurării securității alimentare.

Economia post-pandemie

Cadrul economic post pandemie este marcat de incertitudine, iar perioada de revenire va fi caracterizată de costuri atât la nivel public (prin creșterea cheltuielilor pentru susținerea sectoarelor afectate, cu impact direct asupra deficitului bugetar), cât și la nivel privat (prin activități economice diminuate, respectiv venituri reduse).

În condițiile în care atât securitatea economică, cât și sănătatea reprezintă bunuri publice, iar incertitudinile privind gradul de revenire economică se mențin ridicate, este de așteptat să fie reevaluate politicile de investiții publice și private.

Totodată, având în vedere și reducerea încrederii investitorilor în economiile emergente, proiectele viitoare de investiții publice ale României trebuie orientate tot mai mult către diminuarea vulnerabilităților structurale care pot afecta tot mai mult atragerea de investiții private (de ex. infrastructura de transport, gradul de digitalizare, adaptarea la noile condiții climatice, infrastructura sanitară etc.).

În plus, aducerea pe agenda publică națională a preocupărilor actuale ale UE, are potențialul de a conduce la atragerea unor resurse financiare importante.

În cazul României, revenirea economiei după criza medicală va depinde și de modul în care vor fi soluționate vulnerabilitățile structurale existente. O vulnerabilitate structurală semnificativă constă în disciplina financiară laxă a companiilor din România.

Aceasta se caracterizează, pe de o parte, printr-o valoare relativ ridicată a restanțelor la plată în economie și, pe altă parte, printr-o pondere semnificativă a companiilor cu un nivel al capitalului sub valoarea minimă prevăzută de cadrul legal (Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale), necesarul acestora de recapitalizare fiind într-un cuantum semnificativ de aproape 34 miliarde euro.

Altă provocare structurală se referă la necesitatea evitării capcanei venitului mediu, prin căutarea de soluții privind majorarea valorii adăugate produse în economie, inclusiv prin stimularea inovației.

Problema demografică și inegalitățile din societate necesită la rândul lor soluții pentru ca potențialul de creștere economică să fie fructificat. În acest sens, mai amintim și necesitatea ca rolul băncilor în finanțarea economiei să crească, dar în mod prudent, intermedierea financiară din România fiind pe ultimul loc în UE.

Crizele economice generate de epidemii au reprezentat până în prezent momente de răscruce pentru noi dezvoltări tehnologice, sociale și economice. În cazul epidemiei SARS, utilizarea plăților digitale a înregistrat o creștere substanțială în China, marcând punctul de plecare pentru o economie digitalizată. Premisele unei astfel de creșteri au fost asigurate de o îmbunătățire a infrastructurii de internet și a accesului la serviciile bancare etc.

În cazul pandemiei curente, măsurile severe impuse de gradul ridicat de răspândire au redus interacțiunea umană la minimum, iar utilizarea serviciilor digitale, inclusiv în domeniul financiar, a crescut semnificativ. Supraviețuirea multor firme a depins de capacitatea acestora de digitalizare a serviciilor oferite, comerțul online a crescut dramatic, iar acesta a grăbit și dezvoltarea de soluții digitale pentru serviciile financiare oferite de către sistemul financiar tradițional.

Aceste modificări sunt foarte probabil să schimbe permanent comportamentul de consum, în special în rândul generațiilor tinere, cu efecte benefice pe termen lung asupra bunăstării.

În plus, la nivel european, progresul tehnologiilor informației și comunicațiilor este considerat un element de bază al creșterii competitivității și dezvoltării unei societăți incluzive bazate pe cunoaștere.

Sunt identificate patru stadii de dezvoltare a incluziunii digitale:
(i) înlesnirea accesului la tehnologii,
(ii) încrederea în tehnologii și îmbunătățirea utilizării acestora,
(iii) dezvoltarea abilităților de utilizare a tehnologiilor și
(iv) educația digitală (digital literacy).

Îmbunătățirea accesului, utilizării și calității tehnologiilor informației și comunicațiilor (ITC) este unul dintre cei 11 piloni ai politicii de coeziune din perioada 2014-2020. Aproximativ 20 miliarde euro (în mare parte provenind din Fondul european de dezvoltare regională, FEDR) sunt disponibili pentru investiții în domeniul ITC.

România are alocat 2,4 la sută din fonduri, dar, conform indicatorilor din Tabloul de monitorizare a dezvoltării digitale în UE, se află printre statele cu nivelul cel mai scăzut de dezvoltare digitală, în special în ceea ce privește utilizarea internetului, a serviciilor publice digitale și a integrării tehnologiilor digitale (Grafic 5).

De exemplu, ponderea populației care au făcut cumpărături online în anul 2019 a fost în România de numai 23 la sută, comparativ cu media europeană de 60 la sută. În ceea ce privește sectorul firmelor, doar 7 la sută din cifra de afaceri a firmelor în anul 2019 a fost realizată din vânzări online comparativ cu 18 la sută media UE (Eurostat).

Acest potențial de digitalizare ar trebui să dețină un loc prioritar în cadrul strategiei de dezvoltare națională, în special în situația creată de pandemia curentă, respectiv de nevoia de utilizare tot mai intensă a serviciilor digitale.

Revenirea economică din criza generată de pandemia COVID-19 ar putea fi ghidată, printre altele, de măsuri de susținere a companiilor din sectoare intensiv tehnologice, în vederea captării potențialului important de dezvoltare din acest domeniu.

Firmele din sectorul knowledge intensive services și high tech dețin numai 8 la sută din creditarea bancară (martie 2020), dar au o sănătate financiară peste media ansamblului companiilor nefinanciare, ceea ce ar indica necesitatea unei orientări mai ample a instituțiilor de credit către aceste domenii.

Rentabilitatea utilizării activelor este superioară celei de la nivel agregat, în timp ce gradul de îndatorare este mai redus. Poziția de lichiditate supraunitară este susținută și de o capacitate mai bună de recuperare a creanțelor, ceea ce s-a reflectat și într-o posibilitate peste media sistemului de a acoperi cheltuielile operaționale zilnice în ipoteza unor șocuri de lichiditate (163 de zile pentru hightech, respectiv 214 zile în cazul knowledge intensive services, comparativ cu 133 de zile la nivel agregat).

Bancile si tehnologiile digitale

Instituțiile financiare tradiționale s-au îndreptat într-o mai mare măsură în această perioadă către soluții digitale, însă această abordare nu este lipsită de provocări, precum creșterea riscului la atacuri cibernetice.

Instituțiile care nu au realizat anterior acestui moment dezvoltări ale sistemelor informatice sunt, probabil, cele care vor înregistra în această perioadă și cele mai mari costuri.

Analiza instituțiilor de credit din EU mai puțin importante a arătat că adoptarea de soluții digitale pentru serviciile financiare poate contribui în timp la reducerea semnificativă a costurilor și îmbunătăți profitabilitatea.

Conform raportului BCE (Risk Report on Less Significant Institutions, ianuarie 2020), instituțiile de credit doar cu prezență digitală au înregistrat în anul 2018 o rentabilitate a capitalului de 19,6 la sută comparativ cu doar 4,7 la sută în cazul celor tradiționale, indicatorul cost pe venit fiind de 47 la sută comparativ cu 73 la sută în cazul celei de-a doua categorii de bănci, dar numărul acestor instituții este încă limitat la nivel european.

Sectorul Fintech se afla în plin proces de expansiune înainte de apariția pandemiei COVID-19, deși inegal atât la nivelul țărilor, cât și a tipurilor de tehnologii, servicii și produse financiare.

Criza actuală este de așteptat să grăbească dezvoltarea sectorului și chiar să conducă la o integrare mai rapidă a acestuia cu sistemul financiar tradițional. La nivel european, se dorește dezvoltarea unei noi strategii digitale în domeniul financiar, respectiv a unui nou plan de acțiune.

Planul anterior de acțiune (FinTech Action Plan) a fost adoptat de Comisia Europeană în martie 2018, iar noi consultări au început pe 3 aprilie 2020, termenul propus fiind trimestrul al treilea al acestui an.

Un segment aparte care ar putea lua amploare în contextul COVID-19 este cel al dezvoltărilor de metode alternative de plată, precum monedele stabile, existând în acest moment o serie de proiecte aflate în diferite stadii de dezvoltare. Monede stabile s-au dezvoltat din nevoia unor servicii de plată mai eficiente, dar a căror valoare să fie relative stabile în timp (spre deosebire de cripto-active a căror volatilitate le face greu de utilizat în acest sens).

Aceste mijloace de plată pot genera, însă, și riscuri noi pe fondul lipsei unui cadru de reglementare, supraveghere și monitorizare a acestora. Comitetul de Stabilitate Financiară a început consultările privind un set de recomandări principale pentru rezolvarea posibilelor probleme generate de monedele stabile globale pe 14 aprilie 2020, forma finală urmând a fi publicată în octombrie 2020.

Green recovery

De asemenea, este necesar ca planul de politici și măsuri îndreptate către combaterea efectelor economice generate de pandemie să încorporeze elemente legate de schimbările climatice (conceptul de green recovery).

Această perspectivă este importantă având în vedere că schimbările climatice (de ex. evenimente meteo extreme) sunt de așteptat să aibă un impact de o magnitudine ridicată asupra economiilor.

Aceste provocări reclamă o implicare activă din parte autorităților, prin folosirea unor instrumente adecvate de natură fiscală sau monetară, astfel încât persistența și intensitatea șocurilor produse de schimbările climatice să fie una cât mai redusă. Totodată, această probleme necesită o colaborare la nivel internațional, însoțită de bugetarea adecvată la nivel național.

De asemenea, în cazul României, o strategie de prevenire a dezechilibrelor produse de schimbările climatice ar contribui la o utilizare mai eficientă a resurselor, comparativ cu situația aplicării unor măsuri de combatere a efectelor (cum ar fi despăgubirea producătorilor agricoli afectați de secetă).

În acest context, o serie de măsuri ar putea fi în direcția: (i) încurajării infrastructurii inteligente din punct de vedere climatic, (ii) dezvoltării și adoptării tehnologiilor inteligente din punct de vedere climatic, (iii) sprijinirii adaptării la schimbările climatice, (iv) evitării investițiilor în sectoarele cu emisii ridicate de carbon. În plus, activitățile care produc emisii ridicate de carbon ar trebui taxate corespunzător, inclusiv prin eliminarea subvențiilor acordate, iar o condiționalitate pentru sprijinirea prin alte forme a acestora (inclusiv creditare) ar putea fi făcută pe baza unui angajament de reducere a emisiilor din partea acestora și asigurarea unei tranziții echitabile.

În ceea ce privește Europa, un prim pas în această direcție îl reprezintă Planul de recuperare pentru Europa214, care propune investiții masive în vederea tranziției ecologice și în economia circulară și are la bază Pactul Ecologic European (European Green Deal215). Astfel, România va putea apela la aceste resurse pentru a susține mecanismul de tranziție la o economie verde.

De asemenea, pentru guvernele și autoritățile publice ale statelor din cadrul eurosistemului, gestionarea schimbărilor climatice reprezintă o prioritate, iar măsurile fiscale, dintre care cele care vizează taxarea emisiilor de carbon, reprezintă prima categorie de instrumente pe care le au în vedere.

Sectorul agroalimentar, de importanta strategica

Un alt domeniu de importanță strategică pentru economia Românei este cel agroalimentar. Evoluțiile care au fost înregistrate de acest sector în ultima perioadă, precum adâncirea deficitului comercial și provocările la adresa lanțurilor de producție care s-au materializat în contextul declanșării pandemiei COVID-19, au subliniat necesitatea alocării de resurse pentru dezvoltarea sustenabilă a acestui sector, inclusiv cu obiectivul asigurării securității alimentare.

Importanța alocată tehnologizării la nivel european se regăsește și în cazul sectorului agroalimentar, fiind alocate fonduri semnificative pentru implementare.

Având în vedere decalajele înregistrate de România față de media europeană: ultimul loc în clasamentul european în domeniul inovației (inclusiv în agricultură) , fragmentarea pronunțată a terenurilor agricole și provocările care vor fi generate de schimbările climatice, beneficiile acestei viziuni europene sunt importante în cazul României.

În plus, introducerea tehnologiilor digitale în agricultură și industria alimentară sunt facilitate de: infrastructura de telecomunicații, numeroși specialiști IT, acces bun la internet, o atitudine în general favorabilă a firmelor și populației în preluarea tehnologiilor digitale etc.

• Tipareste detalii
• Trimite pe mail
• Facebook
• Twitter
• Google
• Vizualizari: 4853

Taguri: Banca Nationala a Romaniei (BNR)  Criza COVID-19  banca  

Comentarii

Nume *:

E-mail *:
(nu se afiseaza pe site)
Subiect:
*
Comentariu:



Tastati codul din imagine (doar cifre)