Consiliul Concurentei, care ar trebui sa aiba primul cuvant la legea de plafonare a dobanzilor la credite, tace. De ce oare?

Autor: Bancherul.ro
2018-03-26 00:11

Bogdan Chiritoiu, presedintele Consiliului Concurentei

Se stie ca intr-o economie de piata preturile si dobanzile (pretul banilor) sunt rezultatul concurentei, adica a relatiei dintre oferta si cerere: cu cat oferta este mai mare, cu atat preturile mai mici, iar cand cererea creste, preturile se majoreaza.

Interventia statului pe piata libera, prin limitarea preturilor, asa cum intentioneaza acum, prin legea de plafonare a dobanzilor la credite (de 2,5 ori peste dobanda BNR la creditele ipotecare si 18% la creditele de consum), ar fi justificata daca pe piata creditarii nu exista o concurenta reala, astfel incat dobanzile sunt exagerat de ridicate.

Se intampla acest lucru? Este justificata acesta lege? Consiliul Concurentei este autoritatea care ar trebui sa dea aceste raspunsuri.

Din pacate, Consiliul Concurentei tace. Institutia responsabila de stimularea concurentei din economie nu a rapuns la intrebarea Bancherul.ro in care i se solicita sa-si exprime opinia cu privire la proiectul de lege privind plafonarea dobanzilor. De ce oare?

Exprimarea opiniei Consiliului Experientei este cu atat mai importanta cu cat legea lege de plafonare a dobanzilor la credite a fost initiata de deputatul PNL, Daniel Zamfir, cunoscut pentru proiectele sale de legi populiste impotriva bancilor, precum darea in plata, sustinute impreuna cu prietenul sau, avocatul Gheorghe Piperea, implicat in numeroase procese impotriva bancilor, asadar direct interesat de discreditarea sistemului bancar.

Un grup de profesori de economie, majoritatea de la ASE, coordonati de Bogdan Glavan, cer parlamentarilor sa renunte la lege, intrucat “creditul nu poate fi ieftinit prin decrete sau legi, ci prin încurajarea competiției și a investițiilor, prin combaterea inflației, prin reducerea riscurilor politice și a incertitudinilor asociate cu economia informală. Acestea sunt diferențele dintre România și țările dezvoltate ale UE și până când aceste diferențe nu vor fi atenuate dobânzile din România nu vor putea fi similare cu cele din Germania”.

Apelul profesorilor de economie nu este sustinut, din pacate, de argumente solide, profesioniste si, in primul rand, obiective, in sustinerea cererii lor, asa cum ar fi de asteptat, ci are mai curand o alura politica, de respingere din principiu (liberal) a ideii de plafonare a dobanzilor.

De exemplu, daca ar fi sa facem o comparatie corecta si completa dintre dobanzile din Romania si Germania, trebuie mentinat ca in Germania, ca de altfel si alte mari tari europene, dobanzile sunt plafonate.

Numai ca atat in Germania, cat si in alte sase tari europene (Franta, Italia, Portugalia, Slovacia, Slovenia si Estonia) plafonul este aplicat la dobanda medie a pietei, in functie de tipul creditului sau doar pentru anumite tipuri de imprumuturi, astfel incat practic nu este afectata competitia pe piata, ci doar sunt eliminate dobanzile excesiv de mari, de regula de doua ori peste DAE medie.

Pe cand in proiectul de lege de la noi, plafonul la creditele ipotecare este legat de dobanda legala a BNR, care nu este o dobanda a pietei, asadar ar putea afecta competitia pe piata.

Mai grav este insa plafonul absolut de 18% impus la creditele de consum, fara nicio justificare, si care, evident ca poate afecta substantial nu atat creditele de consum acordate de banci, a caror dobanzi sunt in prezent sub acest plafon, cat mai ales Institutiile Financiare Nebancare (IFN), care practica dobanzi mult mai mari, unul dintre motive fiind faptul ca acorda credite unor persoane cu riscuri ridicate de nerambursare, precum cele fara venituri legale.

De asemenea, vor fi afectate si imprumuturile mici, pe termene foarte scurte, de cateva luni, acordate de regula online, asa-zisele payday loans, la care DAE ajunge chiar si la 7.000% pe an, insa dobanda reala platita este mica, dat fiind ca valoarea unui imprumutui este redusa, de ordinul sutelor sau cel mult a miilor de lei.

Profesorii de economie amintiti mai sus, precum si IFN-urile, spun ca plafonarea dobanzilor va limita accesul la credite al acestor persoane, astfel incat legea declarata ca fiind impotriva camatariei se va transforma intr-una care va stimula tocmai camataria, adica inflorirea pietei ilegale de creditare, dat fiind ca IFN-urile care acorda acum legal credite cu dobazi ridicate nu-si vor mai putea desfasura activitatea, din simplul motiv ca nu-si pot acoperi costurile de functionare cu dobanzile mici impuse de lege.

Provident s-a retras din Slovacia dupa adoptarea unei astfel de legi

Avem si un recent exemplu care sustine aceasta ipoteza: Provident, cel mai mare IFN din Romania specializat in credite pentru persoanele care nu au acces la credite bancare, s-a retras din Slovacia, in 2015, dupa ce in aceasta tara a fost adoptata o lege asemanatoare cu cea de la noi, prin care dobanzile la creditele de consum au fost plafonate la maxim de doua ori peste dobanda medie a pietei, adica maxim 27% la acea data. Oficialii Provident au explicat ca firma nu-si mai poate desfasura activitatea profitabil la dobanzile impuse de lege.

Provident este cel mai mare angajator britanic din Romania, cu 3.000 de angajati.

Avertismentul profesorilor cu privire la pericolul ca IFN-uri precum Provident sa paraseasca Romania este confirmat si de un complex studiu despre plafonarea dobanzilor creditelor comandat de Comisia Europeana, care a ajuns la o concluzie clara: firmele care opereaza cu dobanzi anuale foarte mari nu mai pot functiona intr-un mediu cu plafonari de dobanda.

Studiul mai arata ca “lipsa creditului cu costuri ridicate reduce accesul la finantare pentru acele categorii de persoane considerate a avea un risc ridicat de creditare si care solicita imprumuturi mici. Aceasta diminuare a ofertei de credit pentru categoriile respective de populatie poate reprezenta sau nu un obiectiv al politicii guvernamentale.”

Avem nevoie, asadar, de mai multe raspunsuri pentru a vedea clar si obiectiv problema plafonarii dobanzilor la credite.

In primul rand, un raspuns de la Consiliul Concurentei: exista sau nu competitie pe piata IFN-urilor? Pentru ca acestea sunt cele vizate de lege, iar pe piata bancara se stie deja ca avem o concurenta acceptabila.

Pe de alta parte, dupa cum releva si studiul mentionat mai sus, concurenta dintr-o piata este determinata nu doar de oferta, ci si de cerere. Iar pe piata creditarii, se poate vorbi de o cerere asa-zisa dependenta sau captiva, adica acele persoane care nu au acces la creditele bancare, din diverse motive, precum venituri prea mici si ilegale sau restante la Biroul de Credite, astfel ca sunt obligate sa se imprumute la IFN-uri.

Daca avem concurenta, atunci dobanzile IFN-urilor sunt corecte, dictate de piata, iar statul nu are niciun motiv sa intervina.

Pe de alta parte, daca nu exista concurenta (iar indiciile din piata creditelor online in acest sens exista), atunci statul ce ar trebui sa faca? Plafonarea dobanzilor este, intr-adevar, o solutie? Iar daca este, care ar trebui sa fie dobanda? A facut cineva un studiu in acest scop? Initiatorii legii nu au facut public un astfel de studiu, ceea ce nici nu e de mirare, dat fiind identitatea initiatorilor.

Sau nu cumva, dupa cum spun profesorii de economie, statul ar trebui sa ia cu totul alte masuri, in vederea stimularii competitiei, cu scopul cresterii intermedierii financiare, care este, de altfel, in scadere?

De astfel de discutii si analize avem nevoie, nu de legi populiste, inventate peste noapte si votate la fel de rapid, cu un singur scop, de a face senzatie pe termen scurt, dar fara viziune pe termen lung.

Marti se discuta in Parlament legile de plafonare a dobanzilor la credite si de recuperare a datoriilor

Legea de plafonare a dobanzilor la credite (Proiectul de Lege pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar - PLx 84/2018) va fi discutata marti, 27 martie, in comisiile reunite de buget-finante si juridica din Camera Deputatilor, in vederea raportului final inainte de a fi pus pe ordinea de zi a Parlamentului pentru votul final.

In aceeasi sedinta se va da raportul si la legea de plafonare a datoriilor preluate de la banci si IFN-uri de firmele de recuperare la cel mult de doua ori pretul la care au fost cumparate. (vezi aici proiectul)

De exemplu, daca un credit de 10.000 de lei a fost cesionat de o banca la un pret de 1.000 de lei (pretul mediu fiind de 10%), firma de recuperare va mai putea cere de la datornic cel mult 2.000 de lei, fara alte costuri suplimentare.

• Tipareste detalii
• Trimite pe mail
• Facebook
• Twitter
• Google
• Vizualizari: 2091

Comentarii

Nume *:

E-mail *:
(nu se afiseaza pe site)
Subiect:
*
Comentariu:



Tastati codul din imagine (doar cifre)