Comitetul National de Supraveghere Macroprudentiala nu se poate infiinta din cauza unei legi confuze, sustinuta de BNR

Autor: Bancherul.ro
2016-09-28 19:23

O lege confuza, sustinuta de BNR, a impiedicat Romania sa infiinteze un Comitet National de Supraveghere Macroprudentiala (CNSM), la recomandarea Comitetului European pentru Risc Sistemic (CERS), cu misiunea de a veghea la evitarea unor derapaje, precum deficitele mari de cont curent si bugetar, care ar putea duce la aparitia unei noi crize economice.

Proiectul de lege privind infiintarea CNSM a fost adoptat de fostul guvern Ponta in iulie 2015 si a fost sustinut de BNR, in special de fostul viceguvernator Bogdan Olteanu, jurist de profesie, dar arestat ulterior pentru fapte de coruptie, in conditiile in care Comitetul este condus de catre guvernatorul BNR.

Legea avea insa o hiba atat de mare incat sarea in ochii tuturor, permitand astfel sa fie exploatata de “haterii” BNR, care au acuzat banca natinala ca-si acorda super-puteri si se transforma intr-un super-guvern.

Mai exact, legea spunea ca CNSM adopta niste masuri care “trebuie sa fie adoptate de catre guvern”, ceea ce incalca, flagrant, principul separarii puterilor in stat, consfintit atat de Constitutia Romaniei, cat si de constitutiile altor tari europene.

Din acest motiv, deciziile organismelor europene insarcinate cu supravegherea prudentiala, coordonata de CERS, au rol doar de recomandari pentru autoritatile care trebuie sa implementeze masurile necesare, precum guvernele sau bancile nationale, fiind incadrate in asa-zisul principiu “comply or explain” (aplica sau explica), avand asadar puteri reduse (soft powers).

Principiul “comply or explain” este foarte clar chiar din formularea sa: recomandarea nu este obligatorie, ci optionala, adica ori o aplici ori o refuzi, cu explicatia aferenta.

Ceea ce inseamna ca autoritatile unui stat nu sunt obligate sa urmeze recomandarile organismului de supraveghere macroprudentiala, insa trebuie sa explice motivele pentru care nu adopta o recomandare, astfel incat sa-si poata asuma raspunderea pentru eventualele consecinte.

Exact asa s-a infiintat si functioneaza, de pilda, Comitetul de Supraveghere Macroprudentala din Polonia (vezi aici prezentarea acestuia).

Principiul “comply or explain” a fost inclus si in proiectul de lege romanesc privind infiintarea CNSM, in care se spune ca “destinatarii (recomanarilor) trebuie să informeze Comitetul cu privire la măsurile adoptate sau să furnizeze o justificare corespunzătoare în cazul în care nu au adoptat astfel de măsuri.”

Problema a fost insa acel verb imperativ “trebuie”, care, evident pentru toata lumea, reprezenta o obligatie pentru institutiile statului de a urma recomandarile impuse de Comitet, creand astfel confuzie cu privire la puterile Comitetului.

Iata fraza cu pricina, in prima forma a Guvernului:

“Destinatarii recomandarilor sau avertizarilor Comitetului, prevazuti la alin. (1) trebuie sa adopte masurile corespunzatoare, inclusiv emiterea de reglementari, in vederea respectarii recomandarilor sau, dupa caz, sa intreprinda actiuni in vederea diminuarii riscurilor asupra carora au fost avertizati. Destinatarii trebuie sa informeze Comitetul cu privire la masurile adoptate sau sa furnizeze o justificare corespunzatoare in cazul in care nu au adoptat astfel de masuri”. (vezi aici legea in forma initiatorului)

In consecinta, in urma criticilor aduse proiectului de lege, Senatul a inlocuit fraza “guvernul trebuie sa adopte masurile corespunzatoare cu “guvernul poate sa adopte masurile corespunzatoare”, o modificare fireasca. (vezi aici forma modificata de Senat)

Numai ca in contextul acumularii criticilor la adresa legii, cauzate de acea formulare imperativa, legea a fost respinsa ulterior in plenul Senatului, in ciuda modificarilor aduse, cu doar 35 voturi pentru si 59 impotriva, plus o abtinere.

Proiectul de lege si-a continuat apoi traseul procedural spre Camera Deputatilor, care este camera decizionala pentru aceasta lege, acolo unde a fost adoptata, foarte ciudat, in prima forma propusa de Guvern si sustinuta de BNR, care continea acea obligatie criticata de tata lumea. (vezi aici forma adoptata de Camera Deputatilor)

Presedintele Klaus Iohannis a refuzat insa sa promulge legea, pe buna dreptate, din cauza respectivei confuzii din textul de lege.

Iata explicatia presedintelui: Introducerea sintagmei „trebuie […], inclusiv emiterea de reglementări” în conținutul normativ al art. 4 alin. (2) - care induce ideea obligativității promovării de către Guvern a unor acte normative - poate duce și la concluzia că aceste dispoziții aduc atingere atribuției de exercitare liberă a inițiativei legislative de către Guvern, astfel cum este aceasta consacrată de art. 74 și 108 din Constituție, se arata in cererea presedintelui de reexaminare a legii. (vezi aici detalii)

Legea s-a intors astfel la Senat, unde a fost modificata, din nou, la fel ca anul trecut, prin inlocuirea cuvantului “trebuie” cu “poate”, si adoptata in aceasta forma, in 7 iunie 2016 (vezi aici forma adoptata de Senat) 

Ulterior, proiectul de lege a fost trimis la Camera Deputatilor, unde Comisia pentru buget finante si banci avea termen de depunere a raportului cu amendamente pentru 28 iunie 2016, insa, dupa cum suntem obisnuiti, raportul nu a fost finalizat nici pana acum.

BNR continua sa sustina confuziile din lege

In ciuda acestor aspecte clare pentru toata lumea, BNR continua sa sustina confuziile referitoare la proiectul de lege, in loc sa le clarifice.

Cristian Bichi, fostul director de stabilitatea financiara din BNR, in prezent consilier al guvernatorului Mugur Isarescu, a publicat pe blogul bancii nationale un articol in care sustine ca legea a fost criticata pentru ca nu s-a inteles mecanismul “aplică sau explică” prevăzut de proiectul de lege, exemplificand cu legea asemanatoare din Luxemburg. (vezi aici articolul)

Dupa cum am vazut, insa, mecanismul este prezentat clar si in legea noastra, numai ca este anulat de acea formulare imperativa, care spune ca guvernul trebuie si nu poate sa adopte masurile CNSM.

Opinia BCE

Legea de infiintare a Comitetului din Luxemburg a fost analizata si de catre Banca Centrala Europeana, care, surprinzator, sustine ca acesta nu are suficiente puteri pentru a implementa politica macroprudentiala, desi are rolul de a analiza si monitoriza raspunsurile la avertismentele si recomandarile trimise diverselor institutii si autoritatilor, conform principiului “comply or explain”.

Intr-un aviz cu privire la respectivul proiect de lege, BCE arata urmatoarele:

“Pentru a-si atinge obiectivele, comitetul are doar dreptul de a emite opinii si avertizari, precum si a adresa recomandari fie autoritatilor reprezentate in comitet fie aumitor jucatori din industria financiara. In consecinta, comitetul se bazeaza exclusiv pe puterile de actiune ale autoritatilor care-l reprezinta. O astfel de abordare, fara nicio putere de actiune pentru comitet, submineaza abilitatea comitetului de a influenta aria reglementarilor sau de a crea noi instrumente macroprudentiale ca reactie la circumstantele in schimbare, restrictionandu-i-se astfel abilitatea de a actiona in domeniul politicii macro-prudentiale.”

Din opinia BCE se intelege ca un Comitet de supraveghere macro-prudentiala nu ar trebui sa se rezume la recomandari, ci sa aiba si putere de actiune, mai exact sa emita anumita norme pe care sa le impuna unor jucatori din piata financiara, dar nu Guvernului sau altor institutii ale statului, ale caror functionare si independenta sunt garantate de Constitutie.

De asemenea, nici BNR nu poate primi ordine de la un astfel de Comitet, ca de altfel de la nicio alta institutie a statului, in virtutea independentei conferita de statutul sau, aprobat de Parlament.

Iata de ce legea prin care se infiinteaza CNSM trebuie sa fie cat mai clara in privinta puterilor acestui organism si a destinatarilor acestora: ori deciziile sale sunt optionale pentru toata lumea, ori, daca se doreste ca acesta sa aiba mai mare putere de actiune, cum sugereaza BCE, atunci sa se precizeze clar pentru cine ar putea fi obligatorii recomandarile sale (de exemplu, pentru banci sau pentru IFN-uri).

Precizare referitoare la articolul ”Comitetul Național de Supraveghere Macroprudențială nu se poate înființa din cauza unei legi confuze, susținută de BNR”, publicat de bancherul.ro în data de 28-09-2016

Articolul ”Comitetul Național de Supraveghere Macroprudențială nu se poate inființa din cauza unei legi confuze, susținută de BNR”, publicat de bancherul.ro în data de 28-09-2016, este, în general, bine documentat, ceea ce este de salutat. Din păcate, conține câteva afirmații pe care le consider incorecte.

În primul rând, în articol se arată că “BNR continuă să susțină confuziile referitoare la proiectul de lege”, afirmație argumentată prin trimiterea la articolul meu publicat recent pe forumul de opinii al băncii centrale. Dar, ca principiu, părerile mele personale nu pot fi interpretate drept o poziție oficială a BNR, așa cum, de altfel, rezultă cu claritate din disclaimerul forumului respectiv.

În al doilea rând, în ceea ce privește natura recomandărilor autorității macroprudențiale, consider că trebuie aplicată o interpretare sistematică, iar aceasta implică lămurirea înțelesului unei norme juridice ținându-se cont de legăturile sale cu alte norme juridice din același act normativ, respectiv cele privind mecanismul “aplică sau explică”.

BNR nu a avut însă nimic împotriva unei formulări cât mai clare a textului proiectului de lege, fiind de acord, încă din luna septembrie 2015, cu modificarea propusă de Senat, la care se face referire în articolul postat pe platforma Bancherul (“Destinatarii recomandărilor sau avertizărilor Comitetului prevăzuți la alin. (1|) pot să adopte recomandările…”).

Această poziție oficială a BNR a fost exprimată, în mod repetat, în cadrul dezbaterilor din comisiile parlamentare de specialitate.

Prin urmare, afirmația din titlul articolului, și anume “Comitetul Național de Supraveghere Macroprudențială nu se poate înființa din cauza unei legi confuze, sustinuta de BNR”, nu-și are suport în realitate.

În plus, să nu uităm că legiuitorul român este suveran să modifice textul unui proiect legislativ așa cum crede de cuviință.

În al treilea rând, ultimul meu articol nu și-a propus să readucă în discuție aspecte legate de formularea textului în sine.

Am dorit, printre altele, să arăt că o opinie ce îmi aparține, exprimată în urmă cu un an, e confirmată de o poziție similară a autorităților luxemburgheze, pe care am identificat-o recent.

În esență, opinia mea este că autoritatea macroprudențială din România, în mod practic, nu are cum să impună decizii Guvernului, deoarece proiectul de lege analizat nu acordă Comitetului Național de Supraveghere Macroprudențială un cadru sancționatoriu sau alte măsuri constrangătoare în relație cu Executivul, stare de fapt derivată din însăși filosofia mecanismului “aplică sau explică” prevăzut de proiectul respectiv.

Sper că precizările mele sunt utile cititorilor platformei Bancherul."

Cristian Bichi

• Tipareste detalii
• Trimite pe mail
• Facebook
• Twitter
• Google
• Vizualizari: 3592

Taguri: TBI Bank  reclama inselatoare  Banca Nationala a Romaniei (BNR)  

Comentarii

Nume *:

E-mail *:
(nu se afiseaza pe site)
Subiect:
*
Comentariu:



Tastati codul din imagine (doar cifre)