Varianta finala a proiectului de lege ANPC care transpune Directiva 17 privind creditele imobiliare: vanzarea casei este suficienta pentru rambursarea totala a creditului, prevedere contestata de bancheri

Autor: Bancherul.ro
2015-11-02 23:40

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului (ANPC) a trimis ministerelor pentru avizare ultima varianta a proiectului de lege care transpune in legislatia nationala Directiva 2014/17/UE privind creditele imobiliare, prevazuta a intra in vigoare din 21 martie 2016.

ANPC a publicat prima varianta a acestui proiect de lege, in vederea dezbaterii publice, inca din luna februarie, in plin scandal al creditelor in franci elvetieni, cand in Parlament se discuta o lege privind conversia acestor credite cu suportarea unor pierderi de catre banci, lege care nu a mai ajuns sa fie adoptata, dupa opozitia bancilor, BNR si FMI.

In acea prima varianta a legii ANPC, se prevedea ca se poate face conversia unui credit in valuta la cursul BNR din data conversiei, iar daca fluctuatia ratei de schimb era mai mare de 20%, ceea ce era cazul francului elvetian (CHF), bancile trebuiau sa ofere clientilor si o reducere a ratelor cu cel putin 10%.

Proiectul mai avea o propunere-bomba, potrivit careia clientii bancilor pot scapa de credit daca predau casa ipotecata bancii. Mai exact, proiectul spunea: „In orice situatie, riscul de creditare se imparte intre creditor si consumator iar returnarea sau transferarea catre creditor a garantiei sau a veniturilor obtinute din vanzarea garantiei este suficienta pentru rambursarea totala a creditului.”

In urmatoarele luni, ANPC, alaturi de o asociatie a consumatorilor, s-a razboit in mai multe randuri cu bancile pe tema conversiei creditelor din CHF in lei, dar fara rezultate semnificative, astfel ca in Parlament s-a reluat in aceasta toamna dezbaterea vechii legi, modificata insa cu noi propuneri venite de la Ministerul Finantelor, care ar dori sa garanteze o parte din creditele in CHF convertite in lei de banci.

Intre timp, ANPC a purtat negocieri cu bancile pe tema legii privind transpunerea Directivei 17, astfel ca a rezultat un proiect final care a fost transmis ministerelor spre avizare, dupa care probabil ca va fi inaintat Guvernului pentru aprobarea printr-o Ordonanta de Urgenta, cum a fost cazul OUG 50, desi firesc ar fic o lege atat de importanta sa fie adoptata de catre Parlament.

In proiectul final se mentin dispozitiile cu privire la conversia creditelor in valuta la cursul BNR din ziua conversiei, precum si varianta aranjamentelor de reducere a riscului valutar, printr-o reducere semnificativa, de minim 10%, a ratei lunare, in cazul unei fluctuatii a cursului valutar de peste 20%.

Aceasta prevedere este contestata de banci, intrucat inseamna o pierdere pentru ele. Dupa cum au explicat BNR si bancile, doar clientii sunt cei care trebuie sa suporte riscul valutar, conform prevederilor din contractul de credit si a normelor legale de inregistrare in contabilitate a creditelor in valuta, la cursul de la finalul fiecarei luni.

In ceea ce priveste posibilitatea de rambursare a creditului doar prin vanzarea casei, ANPC a venit cu cateva completari, mai exact cateva conditii prevazute in articolul 54:

„Riscul de creditare se împarte între creditor și consumator iar veniturile obținute din vânzarea garanției sunt suficiente pentru rambursarea totală a creditului dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) obligația de plată lunară depășește 50% din venitul consumatorului la momentul la care acesta notifică creditorul cu privire la dorinţa de a vinde garanţia în scopul rambursării creditului;
b) bunul imobil adus în garanție are caracter rezidențial;
c) consumatorul nu deține alte active suficiente pentru rambursarea sumelor datorate;
d) valoarea bunului adus în garanție nu depășește echivalentul a 150.000 EUR raportat la cursul Băncii Naționale a României de la data achiziției;
e) consumatorul a trecut prin procedura prevăzută la art. 48-50 iar dificultatea de plată persistă.

Contra-argumentele bancherilor

Bancherii si BNR nu sunt de acord nici cu aceasta prevedere a legii, din trei motive:

1) se aplica retroactiv, ceea ce incalca prevederile Directivei 17, in care se spune ca se aplica doar creditelor incheiate dupa data intrarii acesteia in vigoare, respectiv 21 martie 2016.

In proiectul ANPC se precizeaza ca „Prezenta lege intră în vigoare în data de 21 martie 2016 și se aplică contractelor de credit încheiate după această dată.” Insa, „Prin derogare, prevederile art. 50-60se aplică și în cazul procedurilor de executare silită, contractelor în cazul cărora sunt înregistrate întârzieri la plată și contractelor de cesiune credite ce intervin după data de 21 martie 2016, indiferent de data încheierii contractelor de credit.”

2) Directiva 17 prevede posibilitatea ca vanzarea garantiei sa fie suficienta pentru rambursarea creditului doar daca partile convin in mod explicit in contract acest lucru. Ceea ce este altceva.

"Statele membre nu împiedică părțile la un contract de credit să convină în mod explicit că returnarea sau transferul către creditor al garanției sau al veniturilor obținute din vânzarea garanţiei este suficient pentru a rambursa creditul", se arata in Directiva 17.

3) un credit trebuie recuperat integral, indiferent de garantia aferenta acestuia, altfel este incalcat dreptul de proprietate consfintit in Constitutie.

Ramane de vazut daca proiectul de lege va mai suferi modificari in urma dezbaterilor din Parlament, daca va urma aceasta cale, ceea ce ar fi recomandabil, pentru a nu se mai repeta experienta nefericita cu OUG 50.

De asemenea, ar fi bine ca BNR si BCE sa-si exprime o pozitie cu privire la aceasta varianta a proiectului de lege al ANPC, care ar putea avea un impact semnificativ asupra sistemului bancar, in cazul in care se pastreaza prevederile cu privire la rambursarea creditului prin predarea cheilor casei (darea in plata), dupa cum se urmareste si prin legea Piperea, adoptata recent de Senat.

Iar inainte ca legea sa intre in vigoare, este recomandabil si realizarea unui studiu de impact, pentru a se vedea daca nu cumva legea afecteaza stabilitatea financiara.

Iata varianta finala a proiectului de lege al ANPC:

Proiect de Lege privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile

CAPITOLUL I
Obiect, domeniu de aplicare și definiții

Art. 1. - Prezenta lege reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor în ceea ce priveşte contractele de credit pentru consumatori privind vânzarea, respectiv cumpărarea unor bunuri imobile, contractele de credit garantate cu ipotecă asupra unor bunuri imobile, aspecte privind evaluarea bonității înainte de acordarea unui credit, anumite cerințe prudențiale și de supraveghere, inclusiv pentru înființarea și supravegherea intermediarilor de credite și a entităților de recuperare creanțe, precum și aspecte cu privire la furnizarea de servicii accesorii.

Art. 2. - (1) Prezenta lege se aplică tuturor contractelor de credit pentru consumatori privind vânzarea, respectiv cumpărarea unor bunuri imobile, contractelor de credit garantate cu ipotecă asupra unor bunuri imobile, contractelor de credit ce implică un drept legat de un bun imobil. 
(2) Prezenta lege nu se aplică: 
a) contractelor de credit acordate de către un angajator angajaților săi cu titlu accesoriu, atunci când aceste credite sunt acordate fără dobândă sau cu o DAE semnificativ mai mică decât cea practicată în mod obișnuit pe piață și care nu se oferă în general publicului; 
b) contractelor de credit în care creditul este acordat fără dobândă și fără alte taxe, cu excepția celor aplicate pentru recuperarea costurilor legate în mod direct de garantarea creditului;
c) contractelor de credit sub forma unei facilități de tip „descoperit de cont” și în baza cărora creditul trebuie rambursat în termen de o lună ;
d) contractelor de credit care sunt rezultatul unei hotărâri pronunțate de o instanță sau de o altă autoritate oficială.

Art. 3. - În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
1. consumator - persoana fizică, inclusiv codebitorul, ce acționează în scopuri care se află în afara activității sale comerciale sau profesionale;
2. creditor - persoana juridică, inclusiv sucursalele instituțiilor de credit și ale instituțiilor financiare din străinătate, care acordă credite de tipul delor prevăzute la art. 2 alin. (1) pe teritoriul României, în cursul exercitării activității comerciale sau profesionale;
3. contract de credit - un contract prin care un creditor acordă sau promite să acorde unui consumator un credit în cadrul domeniului de aplicare al art. 2 sub formă de amânare la plată, împrumut sau alte facilități financiare similare; 
4. serviciu accesoriu - un serviciu oferit consumatorului în legătură cu contractul de credit;
5. intermediar de credite - persoana fizică autorizată sau persoana juridică ce nu acționează în calitate de creditor și care nu face doar legătura, fie în mod direct, fie indirect, unui consumator cu un creditor sau cu un alt intermediar de credite și care, în cursul exercitării activității sale comerciale, a afacerii sau a profesiei sale, în schimbul unui onorariu, desfășoară cel puțin una din următoarele activități:
a) prezintă consumatorilor contracte de credit; 
b) oferă asistență consumatorilor prin organizarea de activități pregătitoare sau alte activități administrative precontractuale privind contractele de credit, altele decât cele menționate la lit. a); 
c) încheie contracte de credit cu consumatorii în numele creditorului;
6. grup - un grup de creditori care urmează a fi consolidați în scopul întocmirii unor conturi consolidate, conform definițiilor din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 454 din 18.06.2008, cu modificările și completările ulterioare, respectiv conform Ordinului nr. 27/2010 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, aplicabile instituţiilor de credit, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 890 din 30.12.2010, cu modificările și completările ulterioare.
7. intermediar de credite legat - un intermediar de credite care acționează, într-una din următoarele situații, în numele și sub răspunderea deplină și necondiționată: 
a) a unui singur creditor; 
b) a unui singur grup; 
c) a unui număr de creditori sau de grupuri care nu reprezintă majoritatea pieței;
8. instituție de credit – o întreprindere a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public și în acordarea de credite în cont propriu, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012;
9. creditor non-bancar - orice creditor care nu este instituție de credit;
10. personal: 
a) orice persoană fizică care lucrează pentru creditor sau intermediarul de credite și care este implicată direct în activitățile reglementate de prezenta lege sau intră în contact cu consumatorii în cursul unor activități reglementate de prezenta lege;
b) orice persoană fizică care gestionează sau supraveghează în mod direct persoanele fizice menționate la lit. a);
11. valoarea totală a creditului - plafonul sau sumele totale puse la dispoziție pe baza unui contract de credit;
12. costul total al creditului pentru consumator - toate costurile, inclusiv:
a) dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătura cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale; 
b) costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, dacă încheierea contractului de servicii este obligatorie pentru obținerea creditului însuși sau pentru obținerea acestuia în concordanță cu clauzele și condițiile prezentate; 
c) costul evaluării bunului, excluzând taxele de înregistrare pentru transferul dreptului de proprietate asupra bunului imobil. Sunt exceptate orice costuri plătibile de către consumator pentru nerespectarea angajamentelor prevăzute în contractul de credit, precum și taxele de înregistrare pentru transferul dreptului de proprietate asupra bunului imobil;
13. valoarea totală plătibilă de către consumator - suma dintre valoarea totală a creditului și costul total al creditului pentru consumator;
14. dobânda anuală efectivă (denumită în continuare “DAE”) - costul total al creditului pentru consumator, exprimat ca procent anual din valoarea totală a creditului, după caz, inclusiv costurile menționate la art. 29 alin. (2), egală, pe o perioadă de un an, cu valoarea actuală a tuturor angajamentelor (trageri, rambursări și costuri), viitoare sau prezente, convenite de creditor și de consumator;
15. rata dobânzii - procent fix sau variabil aplicat anual sumei trase din credit; 
16. rata fixă a dobânzii aferente creditului - convenirea de către părți în contractul de credit asupra unei singure rate a dobânzii aferente creditului pentru întreaga durată a contractului de credit sau asupra mai multor rate ale dobânzii aferente creditului pentru termene parțiale aplicând exclusiv un procentaj fix specific. În cazul în care nu sunt stabilite toate ratele dobânzii aferente creditului în contractul de credit, se consideră că rata dobânzii aferente creditului este fixă numai pentru termenele parțiale pentru care ratele dobânzii aferente creditului sunt stabilite exclusiv printr-un procentaj fix specific convenit în momentul încheierii contractului de credit;
17. evaluarea bonității - evaluarea probabilității ca datoria rezultată din contractul de credit să fie achitată;
18. suport durabil - orice instrument care permite consumatorului să stocheze informații care îi sunt adresate personal, în așa fel încât acestea să fie accesibile pentru consultare în viitor pe o perioadă de timp adecvată scopului informațiilor, și care permite reproducerea fidelă a informațiilor stocate;
19. stat membru de origine 
statul membru în care se află sediul său social sau, dacă, potrivit dreptului său intern, acesta nu are sediu social, statul membru în care se află sediul său principal;
20. stat membru gazdă - statul membru, altul decât statul membru de origine, în care creditorul sau intermediarul de credite are o sucursală sau în care prestează servicii;
21. servicii de consiliere - oferirea de recomandări personalizate unui consumator cu privire la una sau mai multe operațiuni legate de contracte de credit și care constituie o activitate separată față de acordarea unui credit și față de activitățile de intermediere de credite menționate la pct. 5;
22. autoritate competentă - o autoritate desemnată drept competentă de către un stat membru în conformitate cu art. 117;
23. credit-punte - un contract de credit, fie pe durată nelimitată, fie care trebuie rambursat în 12 luni, utilizat de consumator drept soluție de finanțare temporară în momentul tranzacționării unui alt contract financiar pentru bunul imobil respectiv;
24. datorie sau garanție contingentă - un contract de credit care funcționează drept garanție pentru o altă tranzacție separată dar accesorie, și în care capitalul garantat cu un bun imobil este tras numai în cazul în care se produce un eveniment sau se produc evenimente specificate în contract;
25. contract de credit cu partajare de proprietate - un contract de credit în care capitalul de rambursat este bazat pe un procent stabilit contractual din valoarea bunului imobil la momentul rambursării sau rambursărilor capitalului;
26. practică de legare - oferirea sau vânzarea contractului de credit în cadrul unui pachet împreună cu alte produse sau servicii financiare distincte, contractul de credit nefiind pus la dispoziția consumatorului în mod separat;
27. practică de grupare - oferirea sau vânzarea contractului de credit în cadrul unui pachet împreună cu alte produse sau servicii financiare distincte, contractul de credit fiind de asemenea pus la dispoziția consumatorului în mod separat, dar nu neapărat în aceiași termeni sau în aceleași condiții ca atunci când este oferit grupat cu serviciile accesorii;
28. împrumut în valută - un contract de credit atunci când creditul este acordat în una sau în ambele din următoarele situații: 
a) în altă monedă decât cea în care consumatorul primește veniturile sau deține activele pe baza cărora urmează să fie rambursat creditul; 
b) în altă monedă decât moneda statului membru în care consumatorul își are reședința;
29. entități care desfășoară activitatea de recuperare creanțe – instituții financiare nebancare, altele decât creditorii inițiali, sau societăți comerciale cu un capital social minim subscris și vărsat ce nu poate fi mai mic de 500.000 lei care desfășoară doar activitatea de recuperare creanțe și care obțin drepturile asupra unor debite scadente ce rezultă din contractele de credit;
30. activitatea de recuperare creanțe - activitatea pe care o desfăşoară o entitate definită la art. 3 pct. 29 în scopul recuperării sumelor datorate de către consumator;
31. refinanțarea creditului - rambusarea creditului în condițiile în care suma pentru rambursarea anticipată a soldului creditului este obținută în urma contractării unui alt credit;
32. rescadențarea ratelor - modificarea scadenței și/sau a sumei de plată a ratelor de credit în sold fără a se depăși durata inițială de acordare a creditului;
33. reeșalonarea ratelor - modificarea scadenței și/sau a sumei de plată a ratelor de credit în sold cu depășirea duratei inițiale de acordare a creditului;
34. credit neperformant – neplata ratelor aferente creditului, reprezentând principal şi dobândă, o perioadă de 90 de zile sau mai mult;
35. petiție – orice adresă primită în scris sau prin poștă electronică de la consumatori.

CAPITOLUL II
Educația financiară

Art. 4. - (1) Autoritățile publice, mediul de afaceri precum și organizațiile neguvernamentale pot contribui la educația consumatorilor cu privire la practicile responsabile de împrumut și de gestionare a datoriilor, îndeosebi cu privire la contractele de credit pentru consumatori garantate cu ipotecă. Acestea oferă, prin acțiunile organizate, informații clare și generale cu privire la procesul de acordare a creditelor pentru a oferi orientări consumatorilor, mai ales celor care contractează un credit garantat cu ipotecă pentru prima oară. 
(2) Creditorii, individual sau prin asociațiile profesionale, organizează cel puțin anual activități de informare și educare a consumatorilor.
(3) Societățile de asigurare care vând produse de asigurare care sunt complementare la produsele instituţiilor de credit au obligația de a organiza acțiuni de informare și educare, astfel încât persoanelor care contractează astfel de produse de asigurare să li se aducă la cunoștință caracteristicile produsului, precum și costurile și beneficiile acestuia.
(3) Societățile de asigurare care vând produse de asigurare care sunt complementare la produsele instituţiilor de credit au obligația de a organiza acțiuni de informare și educare, astfel încât persoanelor care contractează astfel de produse de asigurare să li se aducă la cunoștință caracteristicile produsului, precum și costurile și beneficiile acestuia.

Art. 5. - (1) Creditorii precum și organizațiile neguvernamentale comunică bianual Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor acțiunile preconizate, precum campaniile de informare, website-urile sau materialele destinate instituțiilor de învățământ.
(2) Societățile de asigurare comunică anual Autorității de Supraveghere Financiară acțiunile preconizate menționate la art. 4 alin. (3).

CAPITOLUL III
  Informații și practici preliminare încheierii contractului de credit

Art. 6. - (1) Toate informările publicitare și de promovare privind contractele de credit trebuie să fie corecte, clare și să nu fie susceptibile de a induce în eroare. 
(2) Este interzisă utilizarea unor formulări care pot crea așteptări neîntemeiate din partea consumatorului în ceea ce privește disponibilitatea sau costul unui credit. 
(3) Prevederile alin. (1) și (2) nu aduc atingere Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 899 din 28.12.2007, cu modificările ulterioare.

Art. 7. - (1) Orice formă de publicitate referitoare la contractele de credit trebuie să cuprindă informații standard în conformitate cu prezentul articol.
(2) Informațiile standard indică următoarele:
a) identitatea creditorului sau, după caz, a intermediarului de credite; 
b) dacă este cazul, faptul că respectivul contract de credit va fi garantat fie printr-o ipotecă asupra unui bun imobil, fie printr-un alt drept legat de un bun imobil; 
c) rata dobânzii, indicând dacă este fixă sau variabilă sau o combinație a amândurora, împreună cu informații privind toate costurile incluse în costul total al creditului pentru consumator; 
d) valoarea totală a creditului; 
e) valoarea DAE; 
f) durata contractului de credit; 
g) valoarea ratelor;
h) valoarea totală plătibilă de către consumator; 
i) numărul ratelor; 
j) avertizarea consumatorului asupra faptului că posibilele fluctuații ale ratei de schimb valutar ar putea afecta suma care trebuie plătită de consumator.
k) obligativitatea de a încheia un contract de asigurare pentru viață și/sau imobil menționată în mod clar, concis și vizibil, împreună cu DAE.
(3) În orice formă de publicitate, informațiile enumerate la alin. (2) sunt scrise în mod clar, concis, vizibil și ușor de citit, în același câmp vizual și cu caractere de aceeași mărime, sau clar audibile, după caz, în funcție de suportul utilizat pentru publicitate.
(4) Informațiile enumerate la alin. (2), cu excepția celor menționate la lit. a), b) sau j), sunt furnizate prin intermediul unui exemplu reprezentativ și sunt conforme cu respectivul exemplu reprezentativ de la început până la sfârșit. 
(5) La stabilirea exemplului reprezentativ, creditorii respectă următoarele criterii:
a) valoarea medie a sumei creditate pentru pentru acel tip de produse;
b) durata medie a contractului;
c) media costurilor suplimentare. 
(6) În orice formă de publicitate, creditorii includ o avertizare concisă și proporționată privind riscurile specifice asociate contractelor de credit. Creditorii avertizează în special cu privire la viariația indicelui de referință, la fluctuația veniturilor proprii și la riscul valutar pentru creditele acordate în valută, acestea putând conduce la afectarea posibilității de plată.
(7) Prezentul articol se aplică cu respectarea prevederilor Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementarilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor.

Art. 8. - (1) Creditorii sau, dacă este cazul, intermediarii de credite pun în permanență la dispoziție informații generale clare și ușor de înțeles legate de contractele de credit, pe hârtie ori pe un alt suport durabil sau în formă electronică. 
(2) Informațiile generale includ cel puțin următoarele: 
a) identitatea și adresa sediului social și a punctului de lucru al creditorului și, după caz, ale intermediarului de credit; 
b) scopurile în care poate fi utilizat creditul; 
c) formele garanției, inclusiv, dacă este cazul, posibilitatea ca aceasta să se afle într-un alt stat membru; 
d) durata posibilă a contractelor de credit; 
e) tipurile de rată a dobânzii disponibile, indicând dacă dobânda este fixă și/sau variabilă, împreună cu o scurtă descriere a caracteristicilor unei rate fixe a dobânzii și ale unei rate variabile a dobânzii, inclusiv a implicațiilor pentru consumator;
f) în cazul în care împrumuturile într-o monedă străină sunt disponibile, indicarea monedei (monedelor) străine, inclusiv o explicație a implicațiilor pentru consumator atunci când creditul este în valută;
g) un exemplu reprezentativ al valorii totale a creditului, al costului total al creditului pentru consumator, al sumei totale plătibile de către consumator și al dobânzii anuale efective; 
h) o indicație privind posibile costuri suplimentare, care nu sunt incluse în costul total al unui credit pentru consumator, de plătit în legătură cu un contract de credit, precum și faptul că, în cazul în care o parte din aceste costuri sunt anterioare încheierii contractului, faptul că acestea trebuie achitate indiferent dacă se încheie sau nu contractul; 
i) diferitele modalități disponibile de rambursare a creditului (inclusiv numărul, frecvența și cuantumul ratelor periodice); 
j) dacă este cazul, o declarație clară și concisă conform căreia respectarea termenilor și condițiilor contractului de credit nu garantează rambursarea valorii totale a creditului în temeiul contractului de credit; 
k) o descriere a condițiilor direct legate de rambursarea anticipată; 
l) faptul că este necesară o evaluare a bunului de către un evaluator autorizat, precum și eventuale costuri conexe pentru consumator ce decurg din aceasta; 
m) o indicație privind serviciile accesorii aferente contractului pe care consumatorul este obligat să le achiziționeze pentru a obține creditul sau pentru a îl obține în conformitate cu termenii și condițiile prezentate și, după caz, o clarificare a serviciilor accesorii care pot fi cumpărate de la un alt furnizor decât creditorul; 
n) în cazul în care încheierea unui contract de asigurare este obligatorie pentru consumator, se menţionează clar acest lucru precum şi toate modalităţile şi termenele pe care consumatorul le are la dispoziţie pentru a face dovada asigurării. De asemenea, se menţionează clar acţiunile creditorului în cazul în care consumatorul nu a făcut dovada existenţei unui contract de asigurare, în condiţiile stabilite prin contract;
o) o avertizare generală privind posibilele consecințe ale nerespectării angajamentelor legate de contractul de credit;
p) o avertizare cu privire la riscurile pe care le presupune contractarea unui credit.

Art. 9. - (1) Creditorul și, dacă este cazul, intermediarul de credite oferă consumatorului informațiile personalizate de care acesta are nevoie pentru a compara produsele de credit disponibile pe piață, a evalua implicațiile lor și a decide în cunoștință de cauză dacă să încheie sau nu un contract de credit. 
(2) Informațiile personalizate sunt oferite:
a) fără întârzieri nejustificate, dar nu mai mult de 10 zile calendaristice, după ce consumatorul a furnizat informațiile necesare cu privire la nevoile sale, situația sa financiară și preferințe, în conformitate cu art. 70, art. 72 alin. (2), art. 73 alin. (2) și (3), art. 74 alin. (1), alin. (3)-(5), art. 75, art. 76, art. 78; 
b) în timp util înainte ca orice consumator să fie obligat printr-un contract de credit sau o ofertă, dar nu mai puțin de 15 zile calendaristice înainte de acceptarea unei oferte sau semnarea unui contract, astfel încât consumatorul să aibă suficient timp pentru a compara ofertele, a evalua implicațiile acestora și a lua o decizie în cunoștință de cauză;
c) prin intermediul Fișei Europene de Informații Standardizate (denumită în continuare “FEIS”), prevăzută în anexa nr. 2, ce trebuie să fie furnizată în scris, pe hârtie sau pe alt suport durabil, vizibil și ușor de citit, fontul utilizat fiind Times New Roman, mărimea de minimum 12 p. În cazul în care informațiile sunt redactate pe hârtie, culoarea de fond a hârtiei pe care este redactat formularul trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat.
(3) Informațiile menționate la alin. (1) sunt redactate astfel încât să nu inducă în eroare consumatorii, prin utilizarea unor expresii tehnice, juridice sau specifice domeniului financiar-bancar, prin utilizarea de prescurtări sau inițiale ale unor denumiri, cu excepția celor prevăzute de lege sau de limbajul obișnuit. Termenii tehnici vor fi explicați la solicitarea consumatorului, în scris, fără costuri suplimentare.
(4) Durata menționată la alin. (2) lit. b) este o perioadă de reflecție înainte de încheierea contractului de credit. 
(5) În cadrul perioadei de reflecție: 
a) informațiile cuprinse în FEIS nu pot fi modificate și reprezintă un angajament ferm pentru creditor;
b) oferta este fermă pentru creditor; 
c) consumatorul poate accepta oferta în orice moment pe parcursul perioadei de reflecție. În această situație, consumatorul renunță în mod expres, în scris, la utilizarea perioadei de reflecție printr-un document separat.
(6) Sarcina probei cu privire la renunțarea consumatorului la perioada de reflecție revine creditorului sau intermediarului de credite, după caz.
(7) Se interzice existența în contract a oricărei clauze privind renunțarea consumatorului la perioada de reflecție. 
(8) Modelul FEIS nu poate fi modificat. Orice informații suplimentare pe care creditorul sau, după caz, intermediarul de credite le poate oferi consumatorului sau este obligat să le ofere consumatorului în temeiul altor acte normative trebuie furnizate într-un document separat care poate fi anexat la FEIS.
(9) Informațiile transmise consumatorului prin FEIS, precum și prin orice alt document suplimentar, se semnează și se datează de către toate părțile implicate.
(10) Creditorul sau, dacă este cazul, intermediarul de credite, in plus fata de FEIS, oferă consumatorului, gratuit, propunerea de contract de credit, în momentul prezentării unei oferte ferme pentru creditor.
(11) În plus față de FEIS, creditorul, în calitate de agent de asigurare subordonat:
a) transmite consumatorului condițiile minime necesare pe care acesta trebuie să le indeplinească pentru a fi luat în asigurare, precum și documentele doveditoare necesare în acest sens, respectiv:
i) pentru asigurările de viață: adeverință de la medicul de familie că nu suferă de nici una dintre bolile pentru care nu poate fi preluat în asigurare sau care se încadrează la capitolul „Excluderi” ;
ii) pentru asigurarea imobilelor - inspecția de risc efectuată de asigurător anterior intrării în asigurare.
b) de a informa consumatorul din fază precontractuală asupra tuturor condiţiilor contractului de asigurare.

Art. 10. - (1) În timp util, dar nu mai puţin de 5 zile calendaristice, înainte de desfășurarea oricăreia dintre activitățile de intermediere a creditelor enumerate la art. 3 pct. 5, intermediarul de credite îi furnizează consumatorului, pe hârtie sau pe alt suport durabil, cel puțin următoarele informații:
a) identitatea și adresa sediului social și al punctului de lucru al intermediarului de credite; 
b) registrul în care a fost înscris, numărul de înregistrare, dacă este cazul, și modalitățile prin care se poate verifica respectiva înregistrare; 
c) dacă intermediarul de credite este legat sau lucrează exclusiv pentru unul sau mai mulți creditori. În cazul în care intermediarul de credite este legat sau lucrează exclusiv pentru unul sau mai mulți creditori, acesta furnizează numele creditorului/creditorilor în numele căruia/cărora acționează. Intermediarul de credite poate declara că este independent în cazul în care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 63 și la art. 66; 
d) dacă intermediarul de credite oferă servicii de consiliere; 
e) onorariul pe care consumatorul trebuie să îl achite intermediarului de credite pentru serviciile prestate de acesta. Onorariul se percepe, în orice situaţie, în sumă fixă; 
f) procedurile pe care consumatorii sau alte părți interesate le au la dispoziție pentru a depune reclamații la nivel intern împotriva intermediarilor de credite și, dacă este cazul, modalitățile de acces la proceduri extrajudiciare, respectiv administrative de reclamație și soluționare;
g) dacă este cazul, existența și, dacă aceasta este cunoscută, valoarea eventualelor comisioane sau a altor stimulente plătibile de către creditor sau de către părți terțe intermediarului de credite pentru serviciile prestate de acesta în legătură cu contractul de credit. În cazul în care nu se cunoaște suma la momentul furnizării informațiilor, intermediarul de credite informează consumatorul că suma reală va fi furnizată la un moment ulterior în FEIS.
(2) Eventualul comision pe care trebuie să îl achite consumatorul intermediarului de credite pentru serviciile prestate este adus la cunoștința creditorului de către intermediarul de credite în vederea calculării DAE.
(3) Consumatorul poate opta pentru reducerea perioadei de 5 zile calendaristice, în mod expres, în scris. În informațiile oferite consumatorului se precizează acest drept cu caractere îngroșate, mărimea de minimum 18p, font Times New Roman,

Art. 11. - (1) Atât creditorii, cât și, atunci când este cazul, intermediarii de credite oferă consumatorului explicații adecvate cu privire la contractul sau contractele de credit propuse și la eventualele servicii accesorii, pentru a-i permite acestuia să evalueze dacă contractele de credit și serviciile accesorii propuse sunt adaptate la nevoile și la situația sa financiară. 
(2) Explicațiile includ în special următoarele: 
a) informațiile precontractuale furnizate în conformitate cu: 
(i) art. 9 în cazul creditorilor; 
(ii) art. 9 și art.10 în cazul intermediarilor de credite; 
b) caracteristicile esențiale ale produselor propuse; 
c) efectele specifice pe care produsele propuse le pot avea asupra consumatorului, inclusiv consecințele în eventualitatea neplății de către consumator; 
d) în cazul în care există servicii accesorii grupate cu un contract de credit, se precizează dacă componentele pot fi încetate separat și implicațiile pentru consumator în cazul în care acesta procedează astfel.
(3) La cererea expresă a consumatorului, aceste explicaţii vor fi detaliate sau explicate suplimentar de către creditor, înainte de semnarea contractului sub forma unei note, anexă la contract.

Art. 12. - (1) Se permit practicile de grupare și se interzic practicile de legare.
(2) Fără a aduce atingere alin. (1), creditorii au dreptul să solicite consumatorului să deschidă sau să mențină un depozit colateral în cazul în care acesta are ca scop acumularea de capital destinat rambursării creditului, acumulării de resurse în vederea obținerii creditului sau furnizării unei garanții suplimentare pentru creditor în caz de neplată.
(3) Se interzice creditorilor să impună consumatorilor încheierea contractului de asigurare cu o societate agreată de creditori.
(4) Prin derogare de la prevederile alin (3), în cazul în care creditorul oferă gratuit polița de asigurare, acesta, cu acordul consumatorului, poate alege asigurătorul. 
(5) Consumatorul primește și semnează toate documentele aferente poliței de asigurare, inclusiv în situația prevăzută la alin. (4).
(6) Se interzice creditorilor să solicite consumatorilor încheierea unui contract de asigurare ce nu este util pentru respectivul contract de credit.

Art. 13. - (1) Se interzice perceperea unui comision de analiză dosar în cazul în care creditul nu se acordă. 
(2) Se consideră că cererea de credit este depusă de către consumator după exprimarea intenției ferme de a încheia contractul de credit cu un anume creditor.
(3) În termen de 30 de zile calendaristice de la depunerea dosarului de credit, dar nu mai mult de 60 de zile calendaristice de la depunerea cererii de solicitare a creditului, creditorul răspunde în scris consumatorului sau, la solicitarea expresă a consumatorului, în altă formă aleasă de consumator şi acceptată de creditor, cu privire la acordarea sau neacordarea creditului. 
(4) La primirea cererii de credit şi a celorlalte documente ce sunt necesare acordării creditului, furnizorul de servicii financiare are obligaţia de a înmâna imediat consumatorului un înscris datat, semnat şi cu număr de înregistrare, conţinând confirmarea creditorului că i s-au predat toate actele necesare acordării creditului. Data emiterii unei astfel de confirmări reprezintă data depunerii dosarului de credit complet de către consumator.

CAPITOLUL IV
Informații şi drepturi privind contractele de credit

   SECŢIUNEA 1
  Dispoziții comune

Art. 14. - (1) Contractele de credit sunt redactate în scris, vizibil şi uşor de citit, fontul utilizat fiind Times New Roman, mărimea de minimum 12 p, pe hârtie sau pe un alt suport durabil. In cazul în care contractul este redactat pe hârtie, culoarea de fond a hârtiei pe care este redactat contractul trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat. 
(2) Contractele de credit trebuie să conţină informaţii complete, clare şi uşor de înţeles, în limba română.

Art. 15. - La momentul semnării contractului, toate părţile contractante primesc câte un exemplar original al contractului de credit, cu toate anexele menționate în acesta semnate de consumator.

Art. 16. - (1) Pe parcursul derulării contractului de credit: 
a) se interzice majorarea nivelului comisioanelor, tarifelor şi spezelor; 
b) se interzic introducerea şi perceperea de noi comisioane, tarife sau a oricăror alte speze, cu excepţia costurilor specifice unor produse şi servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator, neprevăzute în contract ori care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia. Aceste costuri neprevăzute vor fi percepute numai pe baza unor acte adiţionale acceptate de consumator și vor fi stabilite într-un cuantum care să reflecte în mod corect costurile suportate de creditor pentru furnizarea produselor și serviciilor suplimentare solicitate în mod expres de catre consumator. 
c) se interzice perceperea unui comision de depunere numerar pentru plata ratelor la credit, indiferent dacă depunerea se efectuează de către titular sau de către o altă persoană; 
d) se interzice perceperea unui comision de retragere pentru sumele trase din credit, indiferent de data la care este tras creditul; 
e) se interzice perceperea unui comision, unui tarif, unei speze sau a oricărui alt cost, în cazul în care consumatorul doreşte rescadenţarea ratelor; 
f) se interzice perceperea unor comisioane în situaţiile în care consumatorii solicită schimbarea garanţiilor, în condiţiile în care consumatorul plăteşte toate costurile aferente constituirii şi evaluării noilor garanţii;
g) se interzice perceperea unui comision, tarif sau a oricărei speze în cazul în care consumatorul solicită și creditorul acceptă reeșalonarea ratelor sau acordarea unei perioade de grație;
h) se interzice modificarea în sens crescător a costurilor creditului prin acte adiționale întocmite pentru acordarea de rescadențări, reeșalonări, perioade de grație acordate la solicitarea consumatorului;
i) se interzice perceperea unui comision, tarif sau a oricărei speze în cazul în care consumatorul solicită eliberarea unui document necesar rambursarii anticipate a creditului prin refinantare.

(2) Pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, potrivit condiţiilor contractuale, creditorul este obligat să notifice consumatorul în scris sau, la cererea expresă a consumatorului, prin altă modalitate stabilită de acesta şi agreată de creditor şi să predea acestuia, contra semnătură și dată de primire, un nou tabel de amortizare/grafic de rambursare. Consumatorul poate opta în mod expres pentru o altă modalitate de punere la dispoziție a tabelului de amortizare/graficului de rambursare. 
 
Art. 17. - (1) Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensaţie în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor şi, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terţi, precum şi un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. 
(2) Comisionul de analiză dosar şi cel unic vor fi stabilite în sumă fixă, aceeaşi sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu acelaşi tip de credit în cadrul aceleiaşi instituţii de credit, pentru credite acordate în aceeași perioadă de timp. 
(3) Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operaţiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. In cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului. 
(4) Comisionul unic va fi stabilit îintr-un cuantum care să reflecte în mod corect costurile suportate de creditor pentru furnizarea serviciului prestat la cererea consumatorului.

Art. 18. -  Calculul ratei lunare a dobânzii/comisioanelor se va face:
a) fie pe baza anului calendaristic de 365 sau 366 de zile în cazul anului bisect, luând în calcul la numărătorul fracţiei formulei, numărul efectiv de zile cuprins între scadenţe, iar la numitorul aceleiaşi fracţii, 365 sau 366 de zile, după caz;
b) fie luând în calcul la numărătorul fracţiei numărul 30 zile, iar la numitorul fracţiei numărul 360.

Art. 19. - (1) Sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul creditorului să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adiţional, acceptat de consumator. 
(2) Creditorul trebuie să poată face dovada, inclusiv cu înscris semnat și datat, că a depus toate diligenţele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiţionale. 
(3) Se interzice introducerea în contractele de credit a clauzelor prin care: 
a) consumatorul este obligat să păstreze confidenţialitatea prevederilor şi a condiţiilor contractuale; 
b) creditorul poate declara scadent sau denunţa unilateral contractul ori poate penaliza consumatorul în cazul afectării reputaţiei creditorului;
c) creditorul poate declara scadent anticipat creditul în cazul în care consumatorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile conform altor contracte încheiate cu același creditor, cu alţi creditori sau cu alți terți; 
d) creditorul impune consumatorului încheierea contractului de asigurare a bunurilor aduse în garanţie cu o societate agreată de creditor.
(4) Creditorii nu au dreptul să refuze încasarea ratelor de credit în moneda în care s-a acordat creditul.
(5) Creditorii oferă rest consumatorilor la plata ratelor de credit în valuta în care s-a efectuat plata.
(6) In situatia în care, la momentul efectuării plății de către consumatori, creditorii nu dețin la vanzare moneda în care au acordat creditul, aceștia au obligația de a efectua schimbul valutar la cursul Băncii Naționale a României, fără nici un alt cost pentru consumator.

Art. 20. - (1) Orice notificare cu privire la modificarea conţinutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de aplicarea acestora, cu excepţia situaţiilor în care consumatorul solicită modificări ale contractului care implică schimbarea costurilor, de exemplu prelungirea perioadei de creditare sau modificarea ratelor.
(2) Consumatorul are la dispoziţie un termen de 15 zile calendaristice de la primirea notificării pentru a comunica opţiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiţii. 
(3) Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menţionat anterior nu este considerată acceptare tacită şi contractul rămâne neschimbat. 
(4) In cazul în care consumatorul nu acceptă noile condiţii, creditorul nu are dreptul de a penaliza consumatorul sau de a declara creditul scadent.

Art. 21. – (1) Creditorii au obligaţia de a primi şi înregistra petițiile de la consumatori și de a lua toate măsurile necesare pentru a răspunde în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la înregistrarea acestora.
(2) Creditorii depun diligenţele necesare în vederea reparării prejudiciilor cauzate consumatorilor în termen de cel mult 15 zile calendaristice de la constatare.

Art. 22. – (1) În termen de cel mult 5 zile calendaristice de la încetarea contractului de credit, creditorul oferă consumatorului gratuit, din oficiu, un document care fie atestă faptul că au fost stinse toate obligațiile dintre părți decurgând din contractul respectiv, fie indică obligațiile contractuale neîndeplinite. Totodată, se închid şi conturile creditului, fără a fi necesară depunerea unei alte cereri de către consumator şi fără plata unor costuri suplimentare, cu excepţia următoarelor situaţii:
a) contul curent a fost deschis anterior contractării creditului, în vederea derulării altor operațiuni; 
b) la data încetării contractului de credit, contul curent este utilizat pentru alte servicii contractate de către consumator; 
c) conturile sunt poprite sau indisponibilizate, conform prevederilor legale, pentru îndeplinirea de către consumator a unor obligaţii asumate faţă de creditorul însuşi sau faţă de terţi. 
(2) Consumatorul este informat în scris cu privire la situațiile menționate la alin. (1) lit. a), b) și c), precum și cu privire la eventualele taxe ce ar mai trebui plătite, precum taxele de radiere a garanțiilor.

Art. 23. - Orice notificare pe care creditorul o face consumatorului trebuie să fie semnată, datată şi cu număr de înregistrare. Orice notificare ce nu conţine aceste minime informaţii este considerată nulă de drept. Creditorul transmite notificările fie personal contra semnătură și dată de primire, fie prin recomandată cu confirmare de primire.

Art. 24. - Se interzice:
a) încheierea la distanţă sau în afara spaţiilor comerciale a contractelor de credit ce cad sub incidenţa prezentei legi;
b) intermediarului de credite să desemneze persoane fizice autorizate sau persoane juridice să desfășoare activități în numele și pe seama sa.

Art.25. (1) Contractele de asigurare puse la dispoziția consumatorilor de către societățile de asigurare trebuie să fie suficiente și eficiente pentru acoperirea riscurilor ce pot decurge ca urmare a neexecutării unui contract de credit.
(2) În toate situațiile, societățile de asigurare oferă consumatorului posibilitatea de a încheia contract de asigurare pentru risc financiar de neplată.

Art.26. În orice situație, dobânda anuală efectivă nu poate fi mai mare de 15%.

   SECŢIUNEA a 2-a
  Informații ce trebuie incluse în contractele de credit 
Art. 27. - (1) Contractul de credit specifică în mod clar şi concis următoarele: 
a) tipul de credit; 
b) identitatea şi adresa sediului social şi a punctului de lucru/adresa de domiciliu a parților contractante, precum şi, după caz, identitatea şi adresa sediului social şi/sau a punctului de lucru ori, după caz, adresa de domiciliu a intermediarilor de credit implicați; 
c) durata contractului de credit; 
d) valoarea totală a creditului şi condițiile care reglementează tragerea creditului; 
e) în cazul unui credit acordat sub forma unei amânări la plata pentru un anumit bun, bunul respectiv şi prețul de achiziție al acestuia; 
f) rata dobânzii aferente creditului şi tipul acesteia, fixă sau variabilă; 
g) condițiile care guvernează aplicarea ratei dobânzii aferente creditului, formula de calcul a acesteia, precum şi termenele, condițiile şi procedura pentru modificarea ratei dobânzii aferente creditului şi, în cazul în care se aplică rate diferite ale dobânzii aferente creditului in circumstanțe diferite, informațiile prevăzute anterior privind toate ratele dobânzii aplicabile; 
h) în cazul creditelor acordate în valută, cursul de schimb valabil la momentul încheierii contractului între moneda contractului de credit și moneda națională; 
i) dobânda anuală efectivă şi valoarea totală plătibila de către consumator, calculate la momentul încheierii contractului de credit; se menționează toate ipotezele folosite pentru calcularea acestei rate; 
j) suma, numărul şi frecvenţa plăților care urmează să fie efectuate de către consumator şi, după caz, ordinea în care se vor efectua plăţile, în scopul rambursării, pentru diferitele solduri restante cu rate diferite ale dobânzii aferente creditului; 
k) în cazul rambursării în rate a valorii totale a creditului, dreptul consumatorului de a primi, la cerere şi gratuit, în orice moment pe întreaga durată a contractului de credit, pe hârtie sau pe alt suport durabil, conform deciziei consumatorului, un tabel de amortizare/grafic de rambursare, precum şi o copie a contractului de credit; 
l) în cazul în care costurile şi dobânzile trebuie plătite fără a se rambursa nicio parte din valoarea totală a creditului, un extras care arată perioadele şi condițiile pentru plata dobânzii şi a oricăror costuri aferente creditului; 
m) costurile de administrare ale unuia sau mai multor conturi care înregistrează atât operațiunile de plata, cât şi tragerile din credit, cu excepția cazului în care deschiderea unui cont este opțională, costurile pentru utilizarea unui mijloc de plată atât pentru operațiuni de plata, cât şi pentru trageri din credit, orice alte costuri rezultând din contractul de credit, precum şi condițiile în care aceste costuri pot fi modificate; 
n) rata dobânzii, în cazul plăților restante, aplicabilă la data încheierii contractului de credit şi măsurile pentru ajustarea acesteia şi, după caz, orice costuri datorate în caz de neplată; 
o) o avertizare privind consecințele neefectuării plaților; contractul de credit va conține obligatoriu o prevedere prin care consumatorul este atenționat despre raportarea la Biroul de credit, Centrala Riscurilor de Credit şi/sau la alte structuri asemănătoare existente, precum și cu privire la termenul în care se fac aceste raportări, în cazul in care acesta întârzie cu achitarea ratelor datorate; 
p) după caz, o mențiune potrivit căreia va fi necesară plata unor taxe, onorarii şi costuri în legătură cu încheierea, publicitatea şi/sau înregistrarea contractului de credit şi a documentelor accesorii acestuia, inclusiv taxele notariale; 
q) garanțiile şi asigurările necesare și tipul acestora; 
r) dreptul de rambursare anticipată, procedura de rambursare anticipată, precum şi, după caz, informații privind dreptul creditorului la compensație şi modul în care va fi determinată această compensație; 
s) procedura care trebuie urmată în exercitarea dreptului de a solicita încetarea contractului de credit; 
ș) dacă există sau nu un mecanism extrajudiciar de reclamație şi despăgubire pentru consumator si, în caz afirmativ, modalitățile de acces la acesta; 
t) alte condiții şi clauze contractuale; 
ț) adresa Autorităţii Naționale pentru Protecția Consumatorilor pentru adresarea de petiții. 
(2) Toate informațiile prevăzute la alin. (1), inclusiv cele aferente unor servicii în privința cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere, sunt prevăzute în contract, fără a se face trimitere la condițiile generale de afaceri ale creditorului, la lista de tarife şi comisioane sau la orice alt înscris.

Art. 28. - (1) In cazul in care se aplica prevederile art. 27 alin. (1) lit. j), creditorul pune la dispoziția consumatorului un tabel de amortizare/grafic de rambursare cu îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor condiții: 
a) în mod gratuit; 
b) în orice moment pe întreaga durată a contractului de credit; 
c) pe hârtie sau pe alt suport durabil, conform deciziei consumatorului. 
(2) Tabelul de amortizare/graficul de rambursare indică: 
a) valoarea fiecărei plăți datorate, cu indicarea separată a sumelor din care este compusă fiecare astfel de plată; 
b) termenele şi condițiile de plată ale acestor sume;
c) valoarea totală a creditului rămasă de rambursat;
d) dobânda calculată pe baza ratei dobânzii aferente creditului; 
e) orice costuri suplimentare. 
(3) In cazul în care rata dobânzii nu este fixă sau pot fi percepute costurile suplimentare pe baza contractului de credit şi conform prezentei legi, tabelul de amortizare/graficul de rambursare indică în mod clar şi concis că datele cuprinse în tabel/grafic vor rămâne valabile numai până la schimbarea următoare a ratei dobânzii aferente creditului sau perceperea costurilor suplimentare potrivit contractului de credit.

CAPITOLUL V
Dobânda anuală efectivă

Art. 29.- (1) DAE se calculează în conformitate cu formula matematică stabilită în anexa nr. 1.
(2) Costurile deschiderii și menținerii unui anumit cont, costurile utilizării unui mijloc de plată atât pentru tranzacții, cât și pentru trageri din acel cont, precum și alte costuri legate de operațiunile de plată sunt incluse în costul total al creditului pentru consumator, ori de câte ori deschiderea unui cont sau menținerea acestuia este obligatorie pentru obținerea creditului sau pentru obținerea acestuia în conformitate cu termenii și condițiile oferite.
(3) Calculul DAE se bazează pe ipoteza conform căreia contractul de credit urmează să rămână valabil pe perioada convenită, iar creditorul și consumatorul își vor îndeplini obligațiile în condițiile și în termenele convenite în contractul de credit.
(4) În cazul contractelor de credit care cuprind clauze care permit variații ale ratei dobânzii și, după caz, ale cheltuielilor incluse în DAE, dar necuantificabile la momentul calculării, DAE se calculează pe baza ipotezei conform căreia rata dobânzii și celelalte costuri vor rămâne fixe în raport cu nivelul stabilit în momentul încheierii contractului. 
(5) Pentru contractele de credit în cadrul cărora s-a convenit o rată fixă a dobânzii pentru o perioadă inițială de cel puțin cinci ani, la sfârșitul căreia are loc o negociere în vederea stabilirii unei noi rate fixe a dobânzii pentru o perioadă suplimentară, calculul DAE suplimentare, cu caracter ilustrativ, menționate în FEIS, acoperă doar perioada inițială pe care se aplică rata fixă și se bazează pe ipoteza că, la sfârșitul perioadei cu rată fixă a dobânzii, capitalul rămas de rambursat este plătit.
(6) În cazul contractelor de credit care permit variații ale ratei dobânzii, creditorii informează consumatorul cu privire la posibilul impact al variațiilor asupra sumelor de plată și asupra DAE, cel puțin prin intermediul FEIS și prin contract. 
(7) Obligația prevăzută la alin. (6) se realizează prin furnizarea către consumator a unei DAE suplimentar reprezentativ care ilustrează eventualele riscuri aferente unei creșteri semnificative a ratei dobânzii. Exemplul ilustrează DAE la cea mai ridicată rată a dobânzii din ultimii cel puțin 20 de ani sau, în cazul în care datele utilizate pentru calcularea ratei dobânzii sunt disponibile pentru o perioadă mai scurtă de 20 de ani, din cea mai lungă perioadă pentru care sunt disponibile datele respective, pe baza valorii maxime a oricărei rate de referință externe utilizate în calcularea ratei dobânzii.
(8) În cazul în care rata dobânzii nu este plafonată, informația prevăzută la alin. (6) este însoțită de o avertizare care evidențiază faptul că se poate schimba costul total al creditului consumatorului, arătat de DAE,. Această prevedere

• Tipareste detalii
• Trimite pe mail
• Facebook
• Twitter
• Google
• Vizualizari: 4058

Download 1511030012_proiect-directiva17.doc

Comentarii

Nume *:

E-mail *:
(nu se afiseaza pe site)
Subiect:
*
Comentariu:



Tastati codul din imagine (doar cifre)