Discurs Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, in Comisia Economica din Senatul Romaniei

Autor: Bancherul.ro
2018-03-29 10:59

Discurs în Comisia Economică din Senatul României

Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, 29 martie 2018

Domnule preşedinte,
Domnilor senatori,

Apreciem oportunitatea de a ne adresa în mod direct domniilor voastre pe un subiect de mare actualitate, precum evoluţia şi perspectivele inflaţiei.

După cum s-a menţionat în analizele BNR, inclusiv în Raportul asupra inflaţiei din luna februarie, majorarea inflaţiei din ultimul trimestru al anului 2017 şi din primele luni ale anului 2018 a fost generată îndeosebi de șocuri adverse pe partea ofertei, interne și externe şi de manifestarea unor efecte statistice. Factorii de natura ofertei au vizat, în principal, creșteri de prețuri ale energiei electrice, gazelor naturale și energiei termice, precum și scumpirea combustibililor, ca urmare a cotațiilor ascendente ale petrolului și a majorării accizei la carburanți. Influențe similare au provenit din dinamica prețurilor la legume, fructe şi ouă, pe fondul unor deficite temporare înregistrate la nivel european, precum și din majorările aplicate prețului tutunului în ultimele luni ale anului anterior.

Acestora li s-a adăugat la începutul anului 2018 epuizarea efectelor dezinflaționiste tranzitorii ale măsurilor implementate în perioada ianuarie-februarie 2017, respectiv scăderea la 19 la sută a cotei standard a TVA, eliminarea supraaccizei la combustibili și a unor taxe nefiscale. Efectele acestor măsuri au ecranat timp de 12 luni evidențierea la nivelul dinamicii anuale a IPC a impactului creșterilor lunare consemnate în acest interval de prețurile de consum.

Dincolo însă de factorii tranzitorii menţionaţi, creșterile lunare cvasigeneralizate ale prețurilor de consum în ultimele luni, concretizate în accelerarea ratei anuale a inflației, reflectă și acţiunea unor factori fundamentali, şi anume acumularea progresivă de presiuni inflaționiste pe partea cererii, majorarea costurilor salariale, anticipații inflaționiste în creştere, mai ales pe termen scurt.

Într-un astfel de context, în absenţa unei reacţii prompte a politicii monetare, ar fi existat riscul cantonării ratei inflaţiei la nivelurile înalte actuale sau chiar peste acestea, readucerea indicatorului în intervalul asociat ţintei necesitând, ulterior, majorări mai ample ale ratei dobânzii de politică monetară, cu efecte economice nocive.

Orientarea politicii monetare a BNR este deseori discutată în context regional, menţionându-se că în celelalte ţări care practică ţintirea directă a inflaţiei – Cehia, Polonia, Ungaria – ratele dobânzilor de referință au rămas neschimbate sau au crescut marginal. Situația din România diferă însă faţă de cea din ţările respective.

O primă diferenţă constă în faptul că, în statele menţionate, rata anuală a inflației se află în interiorul intervalului țintit (sau uşor sub acesta), în timp ce în România indicatorul se plasează peste limita superioară (4,7 la sută în luna februarie), cu riscul de a se stabiliza la acest nivel înalt. Astfel, rata anuală a inflației se situează în prezent la 1,8 la sută în Cehia (faţă de o ţintă de inflație de 2 la sută ±1 punct procentual), 1,4 la sută în Polonia (raportat la o ţintă de 2,5 la sută ±1 punct procentual) şi la 1,9 la sută în Ungaria (faţă de o ţintă de 3 la sută ±1 punct procentual).

În plus, în aceste state se manifestă presiuni de apreciere a monedelor naționale, spre deosebire de România unde, pe fondul unei creșteri semnificative a deficitului de cont curent, există presiuni de depreciere. Coroana cehă s-a apreciat în 2017 cu 5,8 la sută faţă de euro, zlotul polonez s-a apreciat cu 5,6 la sută, iar forintul a fost stabil. Această evoluţie a cursurilor valutare este strâns legată de poziţia externă a ţărilor respective, toate înregistrând în 2017 surplusuri de cont curent: 1,3 la sută din PIB în Republica Cehă, 3,6 la sută în Ungaria şi 0,1 la sută în Polonia.

În contrast, România a avut în 2017 un deficit de cont curent de 3,4 la sută din PIB, cu tendinţă clară de adâncire. Iar situaţia conturilor externe se reflectă în raportul cerere-ofertă de pe piaţa valutară, existenţa unui deficit de cont curent implicând, în esenţă, o ofertă de valută mai mică decât cererea. Diferenţa este acoperită prin intrări de capital, fie acestea investiţii străine directe, investiţii de portofoliu sau plasamente pe termen scurt. În orice variantă, putem spune că „suntem la mâna” investitorilor străini.

Revenind la comparaţia regională, trebuie subliniat faptul că evoluţiile consemnate la nivelul contului curent nu sunt străine de dimensiunea deficitului bugetar, valorile preliminare pentru anul 2017 indicând un nivel de 2,8 la sută din PIB în România, 1,3 la sută din PIB în Polonia, 2 la sută din PIB în Ungaria, în timp ce Republica Cehă a consemnat un excedent bugetar de peste 1 la sută din PIB, ceea ce explică poziţia solidă a coroanei cehe.

Presiunile în sensul deprecierii monedei naţionale exercitate de accentuarea dezechilibrului extern reprezintă, de altfel, un argument suplimentar pentru întărirea politicii monetare, dat fiind efectul inflaţionist al deprecierii leului. Trebuie spus totuşi că stabilizarea cursului de schimb nu se poate obţine la orice nivel de dobândă. Cursul de schimb al leului este stabilit de piață şi evoluția lui este condiționată, pe de o parte, de fundamentele sale economice iar, pe de altă parte, de percepția de risc a investitorilor privind economia națională şi piața financiară locală, care implică formularea unor aşteptări atât pentru nivelul de curs, cât şi pentru cel al ratei dobânzii. Aspectul este cu atât mai relevant cu cât circa 18% din titlurile de stat denominate în lei sunt deţinute de nerezidenţi. În contextul dat, recurgerea de către banca centrală la o eventuală intervenție asupra cursului de schimb în sens opus evoluției fundamentelor economiei, nu numai că s-ar dovedi nesustenabilă și ar duce la pierderea inutilă de rezerve valutare, dar ar afecta şi credibilitatea băncii centrale, cu implicații asupra costurilor readucerii inflației sub control.

Considerăm că întărirea relativ rapidă a politicii monetare a permis relativa stabilizare atât a cursului de schimb leu/euro, cât şi a ratelor dobânzilor pe piaţa monetară. Fără îndoială, la stabilizarea acestora din urmă la un nivel situat sub rata actuală sau aşteptată a inflaţiei a contribuit şi faptul că – pe fondul unei lichidităţi abundente – nicăieri în Europa nu se înregistrează în prezent rate ale dobânzii real pozitive.

În opinia noastră, în absenţa unor şocuri exogene adverse, acţiunea Băncii Naţionale creează premise solide ca rata anuală a inflaţiei să revină în ultima parte a anului în interiorul intervalului asociat ţintei, prognoza curentă indicând pentru luna decembrie un nivel de 3,5 la sută.

București, 29 martie 2018

• Tipareste detalii
• Trimite pe mail
• Facebook
• Twitter
• Google
• Vizualizari: 7107

Comentarii

Nume *:

E-mail *:
(nu se afiseaza pe site)
Subiect:
*
Comentariu:



Tastati codul din imagine (doar cifre)