Comisarul ANPC care a amendat Bancpost pentru cesiunea creditelor in strainatate publica o avertizare in interes public, dupa ce justitia i-a anulat sanctiunea data bancii

Autor: Bancherul.ro
2020-05-30 18:50

Comisarul ANPC Dumitru Mantu, cunoscut pentru sanctiunile aplicate Bancpost si OTP Bank privind cesionarea creditelor in strainatate, a publicat o avertizare in interes public in care sustine ca ANPC nu poate controla societatile straine carora bancile le-au cesionat creditele.

Functionarul ANPC a publicat avertizarea, care contine si acuzatii dure la adresa institutiei in care lucreaza si a Bancii Nationale a Romaniei (BNR), dupa ce justitia a anulat sanctiunile aplicate de acesta Bancpost cu privire la cesionarea creditelor.

Instanta de judecata a explicat anularea sanctiunii data Bancpost prin aceea ca ANPC ar fi trebuit, de fapt, sa amendeze firma din strainatate careia Bancpost i-a cesionat creditele.

Avertizarea publicata de comisarul ANPC

Subsemnatul Manțu Dumitru, funcționar public în cadrul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor - Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Constanța, în temeiul art. 6 din legea nr. 571/2004, privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii,
având în vedere: 

- principiului legalităţii, conform căruia, autorităţile publice și instituţiile publice au obligaţia de a respecta drepturile şi libertăţile cetăţenilor, normele procedurale, libera concurenţă şi tratamentul egal acordat beneficiarilor serviciilor publice, potrivit legii;

- principiul supremaţiei interesului public, conform căruia, în înţelesul prezentei legi, ordinea de drept, integritatea, imparţialitatea şi eficienţa autorităţilor publice şi instituţiilor publice, sunt ocrotite şi promovate de lege;
formulez prezenta:

AVERTIZARE ÎN INTERES PUBLIC

Privind semnalarea următoarelor fapte de încălcare a legii:
- incompetenţa sau neglijenţa în serviciu, prevăzută de art. 5, lit. i) din Legea nr. 571/2004; 

- încălcarea altor dispoziţii legale care impun respectarea principiului bunei administrări şi cel al ocrotirii interesului public, prevăzută de art. 5, lit. n) din Legea nr. 571/2004;

În fapt,

În cadrul activității de control și supraveghere piață, în cursul anului 2019, s-a cercetat legalitatea prestării de servicii în mod direct pe teritoriul României de către persoane juridice, instituții de credit din afara României, Credit Europe Bank N.V., cu sediul în Olanda și Eurobank Ergasias S.A., cu sediul în Grecia.

Instituțiile de credit menționate prestează servicii în mod direct pe teritoriul României prin derularea de contracte de credit performante încheiate cu consumatori cetățeni români, oferind exact aceleași servicii bancare ca o filială a unei bănci din România, neexistând nicio diferență între serviciile oferite consumatorilor de către o bancă care are sediul în România și între serviciile oferite consumatorilor de către instituțiile în cauză, serviciile fiind identice în ceea ce privește frecvenţa, periodicitatea şi continuitatea acestora, caracteristici ce au fost prevăzute de Curtea de Justiţie Europeană ca fiind cele care fac distincția dintr-o activitate de natură temporară, specifică prestării de servicii în mod direct și activitatea permanentă, specifică prin stabilirea în statul membru în care se prestează serviciul. 

În aceste condiții s-a constatat că clienții aparținând instituțiilor de credit menționate, fără sediu în România, sunt scoși complet de sub protecția legislației privind protecția consumatorilor, fapt care nu poate fi decât rezultatul eludării prevederilor legale privind libera circulație a capitalurilor și serviciilor.

Prestarea serviciilor se realizează prin intermediul unor instituții de credit, First Bank S.A., respectiv Credit Europe Ipotecar IFN S.A., persoane juridice române care administrează contractele de credit și care nu pot reprezenta contravențional în fața Autorității instituțiile de credit din afara României.

În cursul anului 2018 Autoritatea a sancționat contravențional Bancpost S.A. pentru încălcarea prevederilor legale privind practicile comerciale incorecte conform Legii 363/2007, cât și pentru afectarea intereselor economice ale consumatorilor, conform O.G. 21/1992, și a fost aplicată măsura complementară de restituire a sumelor de bani percepute nejustificat pentru întreg portofoliul de credite cesionat de către Bancpost S.A., fie direct, fie prin intermediul EFG New Europe Funding II B.V., reprezentând dobânzi, dobânzi penalizatoare calculate și reținute în perioada 11.07.2008-27.03.2018, când cesionar a fost EFG New Europe Funding II B.V. (actuala ERB New Europe  Funding II B.V.), persoană juridică din afara României. 

Procesul verbal de constatare a contravenției a fost contestat în instanța de judecată și a făcut obiectul dosarului nr. 18330/300/2018 iar instanța de judecată a stabilit că sancționarea Bancpost S.A. pentru fapte comise de un terț, EFG New Europe Funding II B.V., s-a realizat prin încălcarea principiului caracterului personal al răspunderii contravenționale.

Încălcarea principiului caracterului personal al răspunderii contravenționale s-a constatat a fi invocată și de către First Bank S.A. în cadrul plângerilor împotriva proceselor verbale în care au fost constatate încălcării ale legislației în contractele de credit administrate de First Bank S.A dar creditor este Eurobank Ergasias S.A., cu sediul în Grecia. 

Atribuțiile Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor prevăzute de H.G. nr. 700/2012 privind constatarea și sancționarea contravențiilor pentru nerespectarea legislației naționale, sunt limitate, doar pe teritoriul ţării, or instituțiile de credit din afara României, neavând sediu și reprezentant legal în România, nu intră sub competența Autorității.

Conform Procedurii generale privind soluţionarea petiţiilor consumatorilor reclamațiile transfrontaliere privind instituțiile financiare pot fi cercetate prin intermediul Centrului European al Consumatorilor din România (ECC România), unitate finanțată de la bugetul de stat și de la Comisia Europeană, organizată la nivel de direcție în cadrul Autorității, sau prin intermediul biroului unic din cadrul Serviciului Armonizare Europeană și Parteneriate din cadrul Autorității, care funcționează în baza Regulamentul CE nr. 2394/2017 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure respectarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului.

ECC România reprezintă un instrument de mediere în relația consumatori-operatori economici din afara României care nu poate obliga comerciantul să accepte soluționarea litigiului pe cale amiabilă iar prin intermediul biroului unic, care funcționează în baza Regulamentul CE nr. 2394/2017, se pot doar întreprinde demersurile necesare pentru încetarea practicii, dar nu se pot dispune măsuri pentru recuperarea daunelor de către consumatori.

Regulamentul CE nr. 2394/2017 urmărește doar cooperarea privind încălcarea actelor normative europene prevăzute în anexa Regulamentului, transpuse în legislația națională, și nu și pentru încălcările persoanelor juridice din afara României privind legislația națională, precum O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor.

Prin prevederile O.U.G. nr. 52/2016 a fost introdusă obligativitatea cesionarului contractului de credit sau cesionarului de creanțe de a avea sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/sau, după caz, penal, în faţa autorităţilor publice, dar prevederile nu se aplică contractelor de credit aflate în curs de derulare la data intrării în vigoare a acesteia, astfel încât pentru aceste contracte există posibilitatea de a fi cesionate către persoane juridice din afara României, și implicit scoaterea consumatorilor de sub protecția legislației privind protecția consumatorilor.

Ordonanţa nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor nu reglementează în mod clar aprecierea existenței contravențiilor, aplicării și executării sancțiunilor contravenționale și referitor la efectele juridice ale contravențiilor săvârșite pe teritoriul României de persoane juridice care nu au sediul în România.

În cazul contractelor de credit aflate în portofoliul Eurobank Ergasias S.A., cu sediul în Grecia, au fost constatate abateri de la prevederile legale prin prestarea de servicii în care au fost afectate interesele economice ale consumatorilor cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor. 

Autoritatea nu poate interveni în cazul în care se constată și alte abateri de la prevederile O.G. nr. 21/1992, precum nerespectarea clauzelor contractuale sau majorarea abuzivă a dobânzii de către persoanele juridice, instituții de credit, din afara României.

Autoritatea nu deține pârghiile legale pentru a constata abateri și pentru a dispune măsuri de remediere conform atribuțiilor prevăzute de lege, pentru instituțiile financiare care prestează servicii în mod direct pe teritoriul României pentru toate contractele aflate în derulare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 52/2016.

În cursul lunii noiembrie 2019 considerentele prezentate au fost prezentate președintelui Autorității la data respectivă, d-nul Constantinescu Horia, hotărându-se sesizarea Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, Guvernului României și Comisiei economice, industrii şi servicii din cadrul Senatului României.

În contextul în care d-nul Constantinescu Horia a fost demis din funcția de președinte al Autorității, situația a fost adusă la cunoștinta președintelui interimar al Autorității, d-na Ionescu Mihaela Irina, care a hotărât sesizarea doar a instituției ierarhic superioare, Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, fapt realizat în data de 11.12.2019.

În data de 18.12.2019 în cadrul unei întâlniri situația a fost prezentată actualului președinte al Autorității, d-nul Cozminschi Eduardt, la o zi după numirea acestuia în funcție, stabilindu-se organizarea unei întâlniri cu reprezentanții Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri în ziua următoare, 19.12.2019, întâlnire care nu a mai avut loc.

În data de 20.12.2019 a fost comunicat conducerii Autorității printr-o adresă faptul că activitatea Direcției Produse și Servicii Financiar Bancare și Nebancare este blocată în ceea ce privește verificarea respectărilor prevederilor legale privind protecția consumatorilor pentru operatorii economici din afara României care prestează servicii în mod direct pe teritoriul României, solicitându-se totodată și analizarea necesității stringente de a dispune emiterea cu celeritate de către Direcțiile și Serviciile cu incidență în activitatea de control și supraveghere piață, respectiv Serviciul Juridic și Serviciul Armonizare Europeană și Parteneriat, a unor puncte de vedere scrise din care să reiasă în mod clar dacă personalul Autorității are sau nu are compențe în a desfășura activitate de control și supraveghere piață pentru persoane juridice care nu au sediul social și reprezentant legal în România și prestează servicii în mod direct pe teritoriul României.

În data de 14.02.2020 s-a revenit cu o nouă adresă în atenția conducerii Autorității comunicându-se totodată și faptul că în cadrul C.J.P.C. Constanța au fost înregistrate reclamații împotriva Credit Europe Bank N.V., persoană juridică cu sediul în Olanda iar în data de 02.03.2020 a fost trimisă o ultimă adresă.

Având în vedere că nu a fost primit răspuns, în data de 12.03.2020 a fost transmisă o informare în atenția conducerii Autorității prin care s-a comunicat intenția de transmitere a avertizării publice către mass-media, intenție care nu s-a concretizat în perioada imediat următoare în contextul declarării stării de urgență pe teritoriul României.

În data de 26.03.2020 s-a primit răspunsul conducerii Autorității, în cadrul acestuia evitându-se fundamentarea acestuia în lumina aspectelor sesizate de către personalul de specialitate din subordine și inițierea demersurilor pentru aplicarea prevederilor legale adoptate în scopul protejării interesului general și pentru persoanele juridice din afara țării care prestează servicii în mod direct pe teritoriul României.

În mod fals și ipocrit conducerea Autorității a ales să invoce drept argument prevederi legale ce reglementează libertatea de apreciere, de execuție, de decizie sau de control a personalului de execuție în condițiile în care în cadrul activității de control și supraveghere piață a fost întâlnită practica conducerii Autorității de a interveni în mod abuziv în actul de control încălcând însăși prevederile legale invocate, ce reglementează dreptul personalului Autorităţii de a beneficia de protecţia legii şi de apărare împotriva oricărei ingerinţă sau amestec în activitatea, de natură să îi influenţeze libertatea de apreciere, de execuţie, de decizie sau de control.

Ingerința conducerii Autorității în actul de control s-a manifestat, printre altele, prin protejarea în trecut a operatorilor economici prin emiterea de acorduri de desfășurare în continuare a unor practici comerciale incorecte interzise prin lege, acorduri care derogau de la lege și de la procedura cadru de control.

Peste doar o lună de zile de la trimiterea răspunsului conducerea Autorității a emis o circulară prin care s-a dispus desfășurarea unei acțiuni tematice de control cu impunerea, contrar prevederilor legale, a măsurilor care trebuie dispuse în cazul constatării abaterilor.

Falsitatea se regăsește și în comunicatele de presă ale Autorității din datele 27.02.2020 și 23.03.2020, 
În comunicatul de presă din data 27.02.2020 s-a afirmat în mod fals că Autoritatea derulează o tematică națională de control privind calitatea serviciilor adiacente serviciilor medicale, prestate în cadrul unităților spitalicești, pentru a fi verificate condițiile de cazare (starea saltelelor, lenjeriilor, pernelor, pilotelor, pijamalelor etc.), igienă (situația grupurilor sanitare/băi), precum și tot ceea ce ține de prestarea unui serviciu către pacienți  în conformitate cu normele europene, în realitate în cadrul tematicii de control dispunându-se desfășurarea de acțiuni de control doar a unităților de alimentație publică din incinta unităților sanitare, precum și a chioșcurilor din incinta sau imediata apropiere a acestora.

În comunicatul de presă din data 23.03.2020 s-a afirmat în mod fals că Autoritatea a început o amplă campanie de verificare a modului în care măsurile luate pentru prevenirea răspândirii noului coronavirus Covid-19 sunt aplicate în marile lanțuri de magazine, în contextul în care nu s-a dispus efectuarea de acțiuni de control în marile lanțuri de magazine iar la data comunicatului nu exista niciun act normativ care să prevadă asemenea măsuri.

Știrile false sunt permise atât timp cât sunt emise de către o instituție a Statului.

Stat Român, care prin Guvernul României înțelege să realizeze protecția consumatorilor, motiv imperativ de interes general conform Curții Europene de Justiției, prin reducerea la jumătate a fondurilor bugetare alocate în anul 2020 Autorității Naționale pentru protecția Consumatorilor care coordonează și realizează strategia și politica Guvernului în domeniul protecției consumatorilor și care actionează pentru prevenirea și combaterea practicilor care dăunează vieții, sănătății, securității și intereselor economice ale consumatorilor, dar în același timp, prin O.G. nr. 81/2019, acordă ajutoare de stat în valoare de 300 milioane euro marilor companii care sunt expuse unui risc important de relocare ca urmare a transferului costului emisiilor de gaze cu efect de seră în preţul energiei electrice.

Alocarea de fonduri bugetare insuficiente, la jumătate față de fondurile bugetare alocate în anul anterior, fapt fără precedent în ultimii 13 ani, are ca rezultat neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor și obiectivelor Autorității prevăzute de lege și nerespectarea prevederilor legale.

Stat Român cu a sa bancă centrală, ce pretinde a fi națională, care consideră legală cesionarea de credite performante în valoare de peste 2,7 miliarde euro, chiar dacă prin această cesiune cetăţenii nu mai beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, fiind scoși de sub protecția legii. 

Stat Român în care valoarea amenzilor contravenționale aplicate cetățenilor, printre care și pensionari, pe perioada stării de urgență din cursul acestui an, depășesc cu mult valoarea amenzilor contravenționale aplicată băncilor și corporațiilor pentru nerespectarea legislației privind protecția consumatorilor.

Stat Român cu ale sale instituții publice ce au permis și permit în continuare instituțiilor financiare din afara țării, prestarea de servicii în mod direct pe teritoriul României prin folosirea infrastructurii și a personalului din România, pentru generarea de venituri de peste 900 milioane de euro pentru care s-a realizat evitarea plății taxelor fiscale, chiar dacă prin Directiva UE 1164/2016 se subliniază necesitatea de a garanta faptul că impozitele sunt plătite acolo unde sunt generate profiturile și valoarea.

Ar putea fi scopul introducerii într-un document a mențiunii “Introducerea în [denumirea statului] a acestui document în original sau în copie certificată sau a oricărei trimiteri la acesta în formă scrisă și sub semnătură poate avea ca efect aplicarea unei taxe de timbru de către autoritățile fiscal din [denumirea statului]. Nu introduceți în [denumirea statului] acest document, în original sau în copie certificate, și nici vreo trimitere la acesta în formă scrisă și sub semnătură” altul decât cel de evitare a plății obligațiilor fiscale și implicit de realizare a evaziunii fiscale?

Având în vedere considerentele prezentate nu este rațional a concluziona că prin prestarea serviciilor în mod direct pe teritoriul României de către persoane juridice din afara României, în exact aceleași condiții ca resortisanţii proprii (persoanele juridice din România), cu folosirea teritoriului, resurselor și a personalului din România, fără ca impozitele să fie plătite acolo unde sunt generate profiturile și valoarea, se eludează plata taxelor către bugetul de stat al României și se protejează evaziunea fiscală?

Privind persoanele juridice, instituții de credit care nu au sediul în România, nu există nicio prevedere în legislația națională sau europeană care să legifereze competența Autorității în a aprecia existența contravențiilor, aplicării și executării sancțiunilor contravenționale și referitor la efectele juridice ale contravențiilor săvârșite pe teritoriul României pentru nerespectarea legislației naționale. 

Autoritatea nu poate acţiona, conform atribuțiilor prevăzute de H.G. nr. 700/2012, pentru prevenirea şi combaterea practicilor care dăunează vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor, pentru un număr de cel puțin 60.000 consumatori, din care 9350 consumatori clienți cu credite în derulare ai unor instituții de credit din afara României, conducerea Autorității îndeplinându-și defectuos atribuțiile funcției publice de conducere, protejând interesele operatorilor economici în detrimentul intereselor și drepturilor consumatorilor, a căror apărare reprezintă atribuție prevăzută de lege.

Autoritatea este în imposibilitatea de a dispune, conform prevederilor art. 61 din O.U.G. nr. 99/2006, prevederi legale care nu au fost niciodată aplicate de către Autoritate, măsuri corespunzătoare pentru prevenirea sau sancţionarea faptelor comise pe teritoriul României, care sunt contrare dispoziţiilor legale în vigoare adoptate în scopul protejării interesului general şi altor dispoziţii de ordine publică, astfel de măsuri putând include interzicerea desfăşurării de către instituţia de credit în culpă a oricăror activităţi viitoare pe teritoriul României.

Conducerea Autorității nu a inițat demersurile pentru aplicarea prevederilor legale adoptate în scopul protejării interesului general și pentru persoanele juridice din afara țării care prestează servicii în mod direct pe teritoriul României.

Conform prevederilor Constituția României, Titlul II Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, Capitolul I Dispoziţii comune, art. 15, alin. (1): „Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.”

Mii de consumatori nu beneficiază de prevederile legale privind protecția consumatorilor, motiv imperativ de interes general conform Curții Europene de Justiției, cu încălcarea prevederilor art. 15, alin. (1) din Constituția României.

Nu este rațional a concluziona că în Uniunea Europeană, înalta protecție a consumatorilor reprezintă de fapt o iluzie, o înaltă protecție acordată de fapt băncilor și corporațiilor, iar asigurarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a statului de drept, este un deziderat care încă nu a fost atins?

O Uniune Europeană în care băncile și corporațiile au deplină libertate de a transfera profiturile în mod liber pe întreg teritoriul Uniunii Europene sau în întreaga lume dar consumatorii nu au libertatea de a aplica pentru credite la rate ale dobânzii în orice stat membru al Uniunii Europene.

Având în vedere considerentele prezentate nu este rațional a concluziona că instituțiile publice din România, la cel mai înalt nivel, au eșuat în a proteja drepturile prevăzute de legea fundamentală, Constituția României, și au protejat și continuă să protejeze încălcarea legii și interesele particulare, în detrimentul interesului public, creând iluzia unui ”stat de drept”, o ”mascaradă” în care printr-o atitudine falsă, ipocrită și mincinoasă, se urmărește realizarea unei noi ordini sociale în care drepturile și libertățile fundamentale ale omului vor fi încălcate iar puterea se va muta din domeniul public în domeniul privat?

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, în calitate de Autoritate a Statului ce are ca atribuție principală controlul respectării dispozițiilor legale privind protecția consumatorilor și apărarea drepturilor legitime ale acestora în cazul prestării de servicii financiare, a protejat, prin funcțiile de conducere, interesele instituțiilor de credit din afara României în detrimentul intereselor consumatorilor din România, cu încălcarea principiului legalităţii și principiului supremaţiei interesului public.

În sprijinul celor semnalate anexez nota de fundamentare.

Funcționar public

Manțu Dumitru

27.05.2020

NOTĂ DE FUNDAMENTARE

I. Principiul european al liberei circulații a capitalurilor și serviciilor

Instituțiile de credit Credit Europe Bank N.V. Olanda și Eurobank Ergasias S.A. Grecia, care nu au sediul în România, sunt înregistrate la pozițiile nr. 89 și nr. 124 în ”Lista instituţiilor de credit care au notificat BNR furnizarea de servicii în mod direct pe teritoriul României” , (Anexa nr. 1) publicată de Banca Națională a României la adresa web.  

Instituțiile de credit menționate prestează în prezent servicii în mod direct pe teritoriul României prin intermediul a două instituții de credit persoane juridice române, Credit Europe Ipotecar IFN S.A., respectiv First Bank S.A. care administrează contractele de credit.

Baza legală a principiului european al liberei circulații a capitalurilor și serviciilor este constituită de prevederile Cap. II din Tratatul privind funcționarea Uniunii europene (Anexa nr. 2), principalele prevederi fiind cuprinse în cadrul art. 49, (ex-articolul 43 TCE) care prevede dreptul de stabilire, şi art. 56 (ex-articolul 49 TCE), care prevede libertatea de a furniza servicii:

- art. 49 prevede: ”În conformitate cu dispoziţiile care urmează, sunt interzise restricţiile privind libertatea de stabilire a resortisanţilor unui stat membru pe teritoriul altui stat membru. Aceasta interdicţie vizează şi restricţiile privind înfiinţarea de agenţii, sucursale sau filiale de către resortisanţii unui stat membru stabiliţi pe teritoriul altui stat membru.

Libertatea de stabilire presupune accesul la activități independente și exercitarea acestora, precum și constituirea și administrarea întreprinderilor și, în special, a societăților în înțelesul articolului 54 al doilea paragraf, în condițiile definite pentru resortisanții proprii de legislația țării de stabilire, sub rezerva dispozițiilor capitolului privind capitalurile.”

- art. 56 prevede: ”În conformitate cu dispoziţiile ce urmează, sunt interzise restricţiile privind libertatea de a presta servicii în cadrul Comunităţii cu privire la resortisanţii statelor membre stabiliţi într-un alt stat al Comunităţii decât cel al beneficiarului serviciilor.”

Conform prevederilor art. 57 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene: ”În înţelesul prezentului tratat, sunt considerate servicii prestatiile furnizate în mod obisnuit în schimbul unei remuneratii, în masura în care nu sunt reglementate de dispozitiile privind libera circulatie a marfurilor, a capitalurilor si a persoanelor. Serviciile cuprind în special: (a) activităţi cu caracter industrial; (b) activităţi cu caracter comercial; (c) activităţi artizanale; (d) activităţile prestate în cadrul profesiunilor liberale. Fără a aduce atingere dispoziţiilor capitolului privind dreptul de stabilire, prestatorul poate, în vederea executării prestaţiei, să îşi desfăşoare temporar activitatea în ţara în care prestează serviciul, în aceleasi condiţii care sunt impuse de această ţară propriilor resortisanţi.”

Din analiza prevederilor art. 49, privind dreptul de stabilire, reiese instituirea libertăţii de stabilire ”în condiţiile definite pentru resortisanţii proprii de legislaţia ţării de stabilire” iar din analiza din analiza prevederilor art. 57 reiese prevederea conform căreia prestatorul poate ”să îşi desfăşoare temporar activitatea în ţara în care prestează serviciul, în aceleași condiţii care sunt impuse de această țară propriilor resortisanţi.”

Libertatea de circulație a serviciilor în România, prin libertatea de stabilire sau prin libertatea de a presta servicii în mod direct, presupune prestarea serviciilor în aceleași condiţii care sunt impuse de legislația românească propriilor resortisanţi.

Din punctul de vedere al prestatorului, libera circulaţie a serviciilor se realizează fie prin deplasarea prestatorului (furnizorului) serviciilor, prin exercitarea libertăţii de stabilire, fie mişcarea serviciilor prestate peste frontiera statului membru gazdă al prestatorului, iar din punctul de vedere al beneficiarului, mai intervine şi cazul în care se realizează deplasarea beneficiarului serviciului prestat.

Prin intermediul Directivei 2006/123/CE, privind serviciile în cadrul pieţei interne, a fost reglementată libertatea de stabilire şi libera circulaţie a serviciilor între statele membre ale Uniunii Europe iar transpunerea prevederilor Directivei în legislaţia naţională a fost realizată prin intermediul O.U.G. nr. 49/2009, privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România. Menţionăm că O.U.G. nr. 49/2009 a fost emisă în luna mai 2009 iar termenul de implementare al prevederilor Ordonanţei, şi respectiv al prevederilor Directivei era 28.12.2009.

Conform Directivei 2006/123/CE, privind serviciile în cadrul pieţei interne, în cazul în care un operator se deplasează într-un alt stat membru pentru a exercita acolo o activitate de servicii, ar trebui să se facă o distincţie între situaţiile reglementate prin libertatea de stabilire şi cele reglementate, datorită naturii temporare a activităţilor în cauză, prin libera circulaţie a serviciilor, în ceea ce priveşte diferenţa dintre libertatea de stabilire şi libera circulaţie a serviciilor.

Conform art (2), alin. (2), lit. b) din Directiva 2006/123/CE, emisă la data cesionării contractelor de credit, prevederile Directivei nu se aplicau pentru: ”servicii financiare, cum ar fi serviciile bancare, de credit, asigurări şi reasigurări, pensii ocupaţionale şi personale, valori mobiliare, fonduri de investiţii, plăţi şi consultanţă pentru investiţii, inclusiv serviciile menţionate în anexa I la Directiva 2006/48/CE.”

Principalele Directive ale Comisiei Europene, cu incidenţă asupra domeniului serviciilor financiare, Directiva 2006/48/CE, privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit, şi Directiva 2006/49/CE, privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiţii şi al instituţiilor de credit, transpuneau la nivel comunitar, cu unele diferenţe ce ţin de specificul Pieţei Interne, prevederile referitoare la noile cerinţe de capital agreate la nivelul Comitetul de la Basel pentru Supraveghere Bancară şi cunoscute pe plan internaţional sub denumirea de Noul Acord de Capital - Basel II.

Transpunerea şi implementarea în legislaţia naţională a Directivelor menţionate s-a realizat prin prevederile Ordonanţei de Urgenţă nr.99/2006, privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, partea I, titlul I, capitolul IV, “Regimul instituţiilor de credit şi al instituţiilor financiare din alte state membre”.

Privind libertatea de stabilire şi libera circulaţie a serviciilor financiare, conform angajamentelor asumate, Banca Naţională a României a emis reglementări cu incidenţă asupra stabilităţii sistemului bancar, prin care s-a transpus acquis-ul comunitar relevant domeniului serviciilor financiare.

În conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, elementul-cheie este acela de a şti dacă operatorul este stabilit în statul membru în care prestează serviciul în cauză, în cazul în care operatorul este stabilit în statul membru în care prestează serviciile, acesta ar trebui să intre în domeniul de aplicare a libertăţii de stabilire iar în cazul în care, dimpotrivă, operatorul nu este stabilit în statul membru în care se prestează serviciul, activităţile sale ar trebui reglementate prin libera circulaţie a serviciilor.

Curtea de Justiţie a afirmat în mod constant că natura temporară a activităţilor în cauză ar trebui apreciată nu numai în funcţie de durata prestării serviciului, ci şi în funcţie de frecvenţa, periodicitatea şi continuitatea acestuia. Caracterul temporar al activităţii nu ar trebui să însemne că prestatorul nu se poate dota cu o anumită infrastructură în statul membru în care se prestează serviciul, cum ar fi un birou sau un cabinet, în măsura în care această infrastructură este necesară în scopul prestării serviciului în cauză.

Conform art. 45, alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006: „Instituţiile de credit autorizate şi supravegheate de autoritatea competentă dintr-un alt stat membru pot desfăşura în România activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a)-n)1, prin înfiinţarea de sucursale sau prin prestarea de servicii în mod direct, dacă activităţile respective se regăsesc în autorizaţia acordată de autoritatea competentă din statul membru de origine şi se asigură respectarea legislaţiei româneşti adoptate în scopul protejării interesului general.”

În cadrul ”Precizărilor din 25.05.2007 referitoare la dispoziţiile art.45 şi art.49, respectiv ale art.80 şi art.83 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului” (Anexa nr. 3) referitoare la dreptul de stabilire şi de liberă prestare a serviciilor în cadrul Comunităţii Europene”, sursa web:

Banca Națională a României a publicat următoarele:

1. Stabilirea pe teritoriul unui stat membru presupune desfăşurarea unei activităţi economice (în sens larg) cu caracter permanent, în mod stabil şi continuu, pentru o durată nedeterminată, prin intermediul unei prezenţe permanente (sucursală, agenţie, birou, persoană fizică împuternicită etc.) pe teritoriul acelui stat.

2. Prestarea de servicii în mod direct implică, potrivit prevederilor art. 50 para. 2 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană (denumit în continuare tratat), o activitate cu caracter temporar (de regulă), desfăşurată peste graniţele unui stat membru (furnizorul şi clientul sunt stabiliţi în state membre diferite).

4. În acord cu principiile din tratat, Directiva 48/2006/CE şi, subsecvent, O.U.G. nr.99/2006 prevăd că o instituţie de credit înfiinţată şi autorizată într-un stat membru al Uniunii Europene (denumit stat membru de origine) poate desfăşura oricare dintre activităţile - pentru care a fost autorizată în statul membru de origine şi care beneficiază de recunoaştere mutuală - în oricare alt stat membru, fie în mod direct, fie prin intermediul unei sucursale, fiind necesară în acest sens doar notificarea autorităţii competente din statul de origine în legătură cu intenţia de desfăşurare a activităţii pe teritoriul altui stat membru (denumit stat membru gazdă).

8. Instituţia de credit care desfăşoară în orice mod activitate pe teritoriul altui stat membru este obligată să respecte regulile adoptate în scopul protejării interesului general de către statul gazdă, în aceeaşi măsură ca şi instituţiile de credit „locale”. Pe website-ul Băncii Naţionale a României se regăseşte lista actelor normative din România, adoptate în scopul protejării interesului general, care sunt aplicabile instituţiilor de credit din state membre, pentru activitatea desfăşurată pe teritoriul României.

Banca Națională a României prezintă ”Lista actelor normative din România, adoptate în scopul protejării interesului general, care reglementează condiţii specifice în care anumite activităţi pot fi desfăşurate pe teritoriul României de către instituţiile de credit autorizate şi supravegheate de autorităţile competente din statele membre ale UE, printr-o sucursală sau în mod direct” (Anexa nr. 4), în forma publicată în anul 2010, la adresa web:

Lista este întocmită de către Banca Națională a României în conformitate cu prevederile art. 48, alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006 și cu prevederile art.10 alin (2) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr.10/2006, fiind transmisă instituțiilor de credit care înfiinţează o sucursală în România sau prestează servicii în mod direct.

Lista nu are caracter exhaustiv şi nu exonerează instituţiile de credit cărora le este adresată de obligaţia de a se supune prevederilor adoptate în scopul protejării interesului general care nu sunt specificate.

Lista conține 7 acte normative privind protecția consumatorilor, 47 acte normative privind serviciile bancare, alături de alte acte normative din legislația națională.

Sărind peste faptul că primele două acte normativ din categoria legislației privind protecția consumatorilor, Legea nr.289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor și Ordinul BNR-ANPC nr.2/231/2005 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 289/2004 sunt abrogate, se constată menționarea O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor la poziția nr. 5 ca act normativ ale căror prevederi trebuie respectate de către instituţiile de credit autorizate şi supravegheate de autorităţile competente din statele membre ale UE care desfășoară activităţi pe teritoriul României în mod direct.

La poziția nr. 2 în cadrul serviciilor bancare se constată menționarea Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 2/2004 privind utilizarea codurilor IBAN în România, cu modificările şi completările ulterioare. Conform art. 2 din Regulament:

Art. 2
(1) Instituţiile vor genera şi utiliza coduri IBAN, în conformitate cu prevederile prezentului regulament, pentru conturile clienţilor acestora, utilizate în scopul efectuării de plăţi, în lei sau în orice altă monedă, prin sistemele de plăţi sau prin schemele de tip bănci corespondent.

(2) În vederea efectuării de plăţi prin intermediul sistemelor de plăţi sau prin schemele de tip bănci corespondent, instituţiile vor notifica clienţilor lor codurile IBAN atribuite în conformitate cu prevederile prezentului regulament, acestea urmând să fie menţionate în extrasele de cont şi în toate celelalte rapoarte referitoare la conturile respective, emise de instituţii clienţilor.

(3) Fiecare instituţie este responsabilă pentru generarea corectă a codurilor IBAN corespunzătoare conturilor clienţilor săi şi pentru transmiterea acestora către clienţi.

În cadrul activității de cercetare a petițiilor privind instituția de credit Eurobank Ergasias S.A. Grecia s-a constatat că aceasta nu emite extrase de cont IBAN pentru clienți din România în conformitate cu prevederile Regulamentului mai sus menționat.

II. Interpretări Comisia Europeană

În cadrul ”Precizărilor B.N.R. din 25.05.2007 referitoare la dispoziţiile art.45 şi art.49, respectiv ale art.80 şi art.83 din O.U.G. nr.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului” (Anexa nr. 3), se precizează următoarele:
„În domeniul bancar Comisia Europeană a făcut publică perspectiva sa în ceea ce priveşte interpretarea noţiunii de liberă prestare a serviciilor încă din 1997. Deşi documentul avea în vedere prevederile celei de-a doua directive bancare în vigoare la acea dată (a doua Directivă a Consiliului nr.646/1989/CEE privind coordonarea prevederilor legale, regulamentare şi administrative referitoare la accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de către instituţiile de credit şi privind modificarea Directivei 780/1977/CEE) punctul de vedere exprimat de comisie rămâne de actualitate şi în contextul adoptării Directivei 48/2006/CE.”

Interpretările Comisiei Europene privind libertatea furnizărilor serviciilor, în limba engleză, pot fi accesate la adresă web.

Conform traduceri autorizate în limba română a interpretărilor Comisiei Europene (Anexa nr. 5) privind libertatea furnizării serviciilor:

Curtea de Justiție Europeană în cazul C-55/94 Gebhard (1995) ECR 1-4165 a considerat, în decizia de la data de 30 noiembrie 1995, că tipul temporar al furnizării serviciilor prevăzut de acest Articol: ”este de a fi luată o decizie în ceea ce privește durata, regularitatea, periodicitatea și continuitatea”.

Pe baza jurisprudenței, Comisia consideră că, dacă o activitate bancară este exercitată pe un teritoriu într-o manieră durabilă, frecventă, regulată sau continuă de către o instituție de credit care își exercită libertatea pentru furnizarea serviciilor, întrebarea care trebuie pusă este dacă instituția de credit poate fi considerată, în mod legal, a funcționa temporar în sensul Tratatului. Întrebarea apare și dacă instituția de credit nu încearcă să evite regulile de stabilire prin invocarea nejustificabilă a libertății furnizării serviciilor.

Dacă un sediu menține o prezență permanentă în Statul Membru în care oferă serviciile, acesta intră, în principiu, în baza prevederilor Tratatului despre dreptul de stabilire.
Instanța a decis că:

”Un cetățean al Statului Membru care urmărește o activitate profesională în mod stabil și continuu în alt Stat Membru unde se reține dintr-o bază profesională stabilită către, printre altele, cetățeni ai acelui Stat intră sub prevederile capitolului aferent dreptului de stabilire și nu acelea ale capitolului aferent serviciilor.”

Totuși, în aceeași decizie, Instanța a decis că o persoană care funcționează în baza libertății furnizării serviciilor se poate echipa în Statul Membru gazdă cu infrastructura necesară în scopul efectuării serviciilor în discuție fără a cădea în scopul dreptului de stabilire.

Pe baza jurisprudenței, un angajat al instituției de credit care lucrează pe teritoriul Statului Membru pentru a efectua un număr limitat de sarcini specifice în legătură cu clienții existenți poate avea așadar infrastructura necesară pentru îndeplinirea acestor sarcini fără ca banca să fie considerată a fi ”stabilită” în înțelesul stabilit de legea Comunității. Dacă, pe de altă parte, a trecut de limitele acestor sarcini prin folosirea acelui ”refugiu” pentru a aborda cetățenii unui Stat Membru gazdă, ex: pentru a le oferi servicii bancare la fel ca o filială, banca ar putea intra în scopul dreptului de stabilire. (pag. 7).

Or, în cazurile noastre instituțiile de credit oferă, pentru contractele de credit în derulare, exact aceleași servicii bancare ca o filială, nu există nicio diferență între serviciile oferite consumatorilor de către o bancă care are sediul în România și între serviciile oferite consumatorilor de către instituțiile în cauză, serviciile fiind identice în ceea ce privește frecvenţa, periodicitatea şi continuitatea acestora.

În decizia de la data de 4 decembrie 1986, în cazul 205/84 Comisia vs. Germania (1986) ECR 3755 Instanța a reținut că:
”un angajament de asigurare al unui alt Stat Membru care menține o prezență permanentă în Statul Membru în discuție intră în scopul prevederilor Tratatului pentru dreptul de stabilire, chiar dacă prezența nu ia forma unei filiale sau agenții, dar cuprinde un birou administrat de propriul personal al afacerii sau de o persoană care este independentă, dar autorizată să acționeze permanent pentru afacere, după cum va fi cazul cu agenția”.

Curtea Europeană de Justiție a stabilit că „trebuie admis că o societate de asigurări dintr-un alt stat membru care are un sediu permanent în statul membru în cauză intră sub incidenţa dispoziţiilor Tratatului privind dreptul de stabilire, chiar dacă această prezenţă nu ia forma unei sucursale sau agenţii, ci constă doar dintr-un oficiu administrat de personalul întreprinderii sau de o persoană independentă, dar autorizată să acţioneze în numele întreprinderii în permanenţă, ca şi în cazul unei agenţii.”

Instanța a confirmat, așadar, că o afacere care folosește un intermediar pe teritoriul unui alt Stat Membru în mod permanent poate, în contul acelei fapte, să își piardă statutul de furnizor de servicii și poate cădea în scopul prevederilor pentru dreptul de stabilire.

Comisia consideră că o instituție de credit care funcționează în contextul recunoașterii mutuale poate, așadar, fi forțată să aducă serviciile în conformitate cu legislația din țara gazdă doar dacă măsurile pe care se bazează sunt în interesul binelui general, indiferent dacă acționează printr-o filială sau în baza libertății furnizării serviciilor. (pag. 14)

Curtea Europeană de Justiție a recunoscut până acum, ca motive imperative de interes general, următoarele obiective: politica publică, securitatea publică și sănătatea publică, protecția beneficiarului serviciilor, protecția muncitorilor, inclusiv protecția socială, protecția consumatorului, păstrarea bunei reputații a sectorului financiar național, prevenirea fraudei, ordine socială, protecția proprietății intelectuale, politica culturală, păstrarea moștenirii naționale istorice și artistice, coeziunea sistemului fiscal, siguranța rutieră, protecția creditorilor și protecția administrării adecvate a justiției. (pag. 15)

Nivelul protecției consumatorului trebuie să fie identic, dacă serviciul este furnizat în baza libertății pentru furnizarea serviciilor sau prin sediu. Ar fi de neacceptat ca un client să fie mai puțin protejat în conformitate cu faptul ca a primit un serviciu de la o companie fără sediu sau o companie cu sediu.
Poate fi necesară luarea în considerare a circumstanțelor în care serviciul a fost solicitat. Există situații în care consumatorul a evitat în mod deliberat protecția plătită pentru acesta de legea națională, în special în cazul în care solicită un serviciu de la o bancă fără sediu, fără a fi interogat prima dată de bancă. (pag. 20)

Or, în cazul nostru prestarea serviciilor în mod direct se realizează din motive independente de consumatori, exclusiv din voința prestatorului de servicii.

”Convenția de la Roma” stabilește principiul libertății contractuale, care este comun pentru toate statele Membre.
Părțile contractului bancar pot alege, în mod liber, legea care va administra contractul și obligațiile pe care garantează să le îndeplinească. Aceasta poate fi legea din țara mamă, țara gazdă sau chiar o terță țară, indiferent dacă este membră sau nu din Uniunea Europeană.

Convenția stabilește că, dacă nu este exprimată o alegere de către părți, legea aplicabilă este aceea a țării cu care contractul este conectat. În baza Convenției, se presupune că aceasta este țara unde partea care își efectuează activează își are sediul obișnuit sau o filială, în funcție de faptul dacă efectuarea este realizată de compania mamă sau o filială. (pag. 21)
În cazul nostru în cadrul contractelor de credit încheiate de consumatori se menționează că legea română este cea care guvernează contractele.

În condițiile în care cele două instituți de credit instituțiile din afara României menționate prestează în mod direct, pe teritoriul României, servicii identice în ceea ce privește frecvenţa, periodicitatea şi continuitatea acestora, cu instituțiile credit care s-au prevalat de dreptul de stabilire și instituțiile de credit resortisante (persoane juridice din România), conform interpretării Comisiei Europene, cele două instituții de credit menționate, s-a constatat și faptul că, clientul nu numai că este mai puțin protejat contra serviciilor prestate de către o instituție de credit fără sediu în România, ci este scos complet de sub protecția legii privind protecția consumatorilor, fapt care nu poate fi decât rezultatul eludării prevederilor legale privind libera circulație a capitalurilor și serviciilor.

Dacă ar fi acceptată legalitatea punctului de vedere conform căruia instituțiile de credit externe ar putea presta servicii în mod direct pe teritoriul României, beneficiind de infrastructura și de personal, ar însemna că fiecare instituție de credit din România ar putea să cesioneze băncii centrale din grup toate contractele de credite performante încheiate înainte de data 30.09.2016 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 52/2016).

De exemplu Banca Comercială Română ar putea să cesioneze contractele către Erste Group Bank AG, poziția nr. 123 în ”Lista instituţiilor de credit care au notificat BNR furnizarea de servicii în mod direct pe teritoriul României” , (Anexa nr. 1), iar Raiffeisen Bank ar putea să cesioneze contractele către Raiffeisen Bank International AG, poz. nr. 253 (Anexa nr. 1), dar ambele bănci să „administreze” în continuare contractele de credit.

Dar nu este obligatoriu să fie o relație de subordonare cu cesionarul astfel încât toate băncile din România ar putea să cesioneze toate contractele de credit performante către o altă bancă „independentă” precum Edmond de Rothschild( Europe), poz. nr. 16 în Lista menționată (Anexa nr. 1).

Sau, având în vedere faptul că s-a stabilit legalitatea cesionării contractele de credit performante către persoane fizice toate băncile ar putea cesiona toate contractele de credit către omul Jacob Rothschild. Dar atunci iluzia s-ar risipi iar așa numita supraveghere bancară ar fi una din primele victime.

Sau am putea părăsi domeniul financiar și cea mai mare companie din România, Automobile Dacia, și-ar putea organiza activitatea astfel încât să cesioneze veniturile obținute din vânzarea autoturismelor către o persoană juridică din afara țării, dar producția autoturismelor să se realizeze în continuare în totalitate cu infrastructura și personal, pe teritoriul României.

În diferite forme principiul ar putea fi aplicat de către toți operatorii economici din România care și-ar putea organiza activitatea astfel încât veniturile obținute să fie cesionate unei persoane juridice din afara României, chiar dacă prin Directiva UE 1164/2016 se subliniază necesitatea de a garanta faptul că impozitele sunt plătite acolo unde sunt generate profiturile și valoarea.

Ceea ce este legal pentru unul este legal pentru toți. ”Suntem cu toții împreună” ar avea cu adevărat o aplicare practică prin eludarea masivă a plății taxelor fiscale, ceea ce echivalează cu falimentarea și distrugerea inevitabilă a Statului și transferarea puterii către bănci și corporații și în ultimă instanță către persoane fizice. Un adevărat stat care numai “stat de drept” nu poate fi numit.

III. Atribuții Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor

Conform prevederilor art. 3 din H.G. nr. 700/2012 Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor are următoarele atribuții:

i) controlează respectarea dispozițiilor legale privind protecția consumatorilor, referitoare la securitatea produselor și serviciilor, precum și la apărarea drepturilor legitime ale consumatorilor, prin efectuarea de controale pe piață la producători, importatori, distribuitori, vânzători, prestatori de servicii, inclusiv servicii financiare, și în unitățile vamale, având acces la locurile în care se produc, se depozitează ori se comercializează produsele sau în care se prestează serviciile, precum și la documentele referitoare la acestea, excepție făcând controalele igienicosanitare și sanitar-veterinare la producători, în cazul produselor alimentare;

j) constată contravenții și dispune măsuri de limitare a consecințelor producerii, prestării, importului, comercializării sau oferirii gratuite a unor produse alimentare ori nealimentare și servicii, inclusiv servicii financiare, care nu sunt în concordanță cu dispozițiile legale din domeniile de activitate ale Autorității, prin aplicarea sancțiunilor contravenționale prevăzute de lege, sesizează organele de urmărire penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale;

u) primește și rezolvă sau, după caz, transmite spre soluționare celor în drept, potrivit competențelor, sesizările asociațiilor pentru protecția consumatorilor, precum și sesizările persoanelor fizice cu privire la încălcarea drepturilor consumatorilor, în condițiile legii;

Conform prevederilor art. 6, alin. (9) din H.G. nr. 700/2012 personalul din cadrul Autorităţii are atribuţii de supraveghere, inspecţie şi control, precum şi de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în domeniul de activitate, doar pe teritoriul ţării.
În conformitate cu prevederile legale menționate limita de competență a Autorității este determinate de teritoriul țării, ale cărui limite sunt reglementate de art. 3, alin. (2) din Constituție.

Prin urmare, pentru o persoană juridică care nu are sediul social pe teritoriul României și nu are înființate sucursale pe teritoriul României, nu intră în competența Autorității în a îndeplini atribuțiile prevăzute de H.G. nr. 700/2012, atribuțiile fiind limitate în cazul reclamațiilor transfrontaliere.

Modalitatea de soluționare a reclamațiilor transfrontaliere este reglementată de punctul 4.2 din Procedura generală privind soluţionarea petiţiilor consumatorilor, astfel:

În funcţie de autoritatea competentă, se disting trei tipuri de situaţii:

(1) cele pentru care ANPC este responsabilă cu instrumentarea lor. Se urmează procedura generală sau, în cazul reclamaţiilor formulate în baza Regulamentului CE nr. 261/2004 privind drepturile pasagerilor pe transport aerian, se va ţine cont de aspectele specifice ale acestuia;

(2) cele pentru care ANPC nu este responsabilă cu instrumentarea, caz în care reclamaţiile:

a) se redirecţionează către ECC România (ca de exemplu: bagaje pierdute sau achiziţionare de produse de către un consumator român direct de la un comerciant din alt stat membru);

b) se redirecţionează către autoritatea competentă din alt stat membru (în cazurile expres prevăzute de Regulamentul CE nr. 261/2004);

(3) cele care se transmit la ANPC pentru a fi introduse în sistemul instituit în baza Regulamentului CE nr. 2006/2004 de cooperare administrativă la nivel transfrontalier, (ca de exemplu în cazul practicilor care pot afecta interesele mai multor consumatori, cum ar fi achiziţionarea de produse on line). Deoarece în aceste cazuri ANPC poate doar întreprinde demersurile necesare pentru încetarea practicii, dar nu se pot dispune măsuri pentru recuperarea daunelor de către consumatori, reclamaţiile se transmit de asemenea, pentru soluţionare pe cale amiabilă, către ECC România.
Centrul European al Consumatorilor din România (ECC România) reprezintă o unitate finanțată de la bugetul de stat și de la Comisia Europeană, organizată la nivel de direcție în cadrul Autorității.

Baza legală de funcționare ECC România este Regulamentul (UE) Nr. 254/2014 (Anexa nr. 3), privind un program multianual privind protecţia consumatorilor pentru perioada 2014-2020 şi de abrogare a Deciziei nr. 1926/2006/CE.

Informarea, sprijinul și acordarea de consultant sunt serviciile oferite de ECC România consumatorilor din România în conformitate cu prevederile Regulamentul (UE) Nr. 254/2014, așa cum este prezentat pe adresa web proprie.

Sprijinul în soluționarea unei plângeri împotriva unui comerciant dintr-un alt stat membru constă în cooperarea cu alte Centre din ECC-Net pentru a găsi o soluție amiabilă la problemele întâmpinate iar consultanța este oferită atunci când soluționarea pe cale amiabilă nu este posibilă, privind mijloacele alternative de soluționare a litigiilor, Procedura Europeană privind Cererile cu Valoare Redusă (sub 2.000 de euro), respectiv Procedura Europeană privind Somația de Plată sau un alt organism.

Sprijinul în soluționarea unei plângeri poate fi acordat numai în cazul în care nu este aplicabilă legislația națională, precum O.G. nr. 21/1992.

Deși nu este nicăieri prevăzut în cadrul Regulamentului (UE) Nr. 254/2014 ECC România nu preia plângeri împotriva unei instituții financiare dintr-un alt stat membru.

Ținând seama că singurul sprijin oferit consumatorilor reprezintă medierea unei soluții amiabile și având în vedere că ECC România nu poate obliga comerciantul să accepte soluționarea litigiului pe cale amiabilă, indiferent dacă au fost sau nu constatate încălcări ale legii, și nu poate reprezenta în mod legal consumatorii, ECC România nu a fost concepută prin legislația comunitară ca o Autoritate pentru protecția consumatorilor ci doar o instrument de mediere în relația consumatori-operatori economici.

Regulamentului CE nr. 2006/2004 de cooperare administrativă la nivel transfrontalier a fost abrogat de Regulamentul CE nr. 2394/2017 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure respectarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului.

IV. Prevederi legislative naționale privind protecția consumatorilor

Privind domeniul financiar bancar, în cazul contractelor de credit, Autoritatea are atribuții în a verifica respectarea următoarelor prevederi legislative:

- Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului;

- O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor;

- Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori; 

- Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii;

- Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare;

- Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice (abrogată în prezent);

- O.G. nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare;

- H.G. nr. 1553/2004 privind unele modalităţi de încetare a practicile ilicite în domeniul protecţiei intereselor colective ale consumatorilor;

- Legea nr. 148/2000 privind publicitatea;

- O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori;

- O.U.G. nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile;

V. Prevederi legislative naționale în vigoare privind instituțiile de credit din afara țării

Pentru contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, conform art. 59, alin. (2) din O.U.G. nr. 52/2016, cesionarul contractului de credit, respectiv cesionarul creanţei este obligat să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/sau, după caz, penal, în faţa autorităţilor publice iar conform art. 60, lit. a) se interzice cesionarea contractului de credit şi a accesoriilor, precum şi a creanţei către o entitate care nu are sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România.

Conform art. 135, alin. (1) din O.U.G. nr. 52/2016 prevederile art. 59, alin. (2) și art. 60, lit. a) nu se aplică contractelor de credit aflate în curs de derulare la data intrării în vigoare a acesteia, respectiv 30.09.2016.

Pentru contractele de credit, altele decât contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile reglementate de O.U.G. nr. 52/2016, conform art. 71, alin. (2) din O.U.G nr. 50/2010 cesionarul contractului de credit, respectiv cesionarul creanţei, este obligat să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/sau penal în faţa autorităţilor publice iar conform art. 712, lit. a) se interzice cesionarea contractului de credit şi a accesoriilor, precum şi a creanţei către o entitate care nu are sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România.

Conform art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010 prevederile art. 71, alin. (2) și art. 712, lit. a) nu se aplică contractelor de credit aflate în curs de derulare la data intrării în vigoare a acesteia, respectiv 21.06.2010.

VI. Regulamentul CE nr. 2394/2017 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure respectarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului

Conform prevederilor alin. (5) din preambulul Regulamentului CE nr. 2394/2017, care nu se aplică și pentru încălcarea legislației naționale: „Consumatorii ar trebui să fie, de asemenea, protejaţi împotriva încălcărilor sancţionate prin prezentul regulament care au încetat deja, dar ale căror efecte negative pot continua. Autorităţile competente ar trebui să dispună de competenţele minime necesare pentru a ancheta şi a dispune încetarea acestor încălcări ori a le interzice în viitor, pentru a împiedica repetarea lor, cu scopul de a asigura un nivel ridicat de protecţie a consumatorului.”

Conform art. 1 regulamentul stabileşte condiţiile în care autorităţile competente care au fost desemnate de către statele membre ca fiind responsabile pentru asigurarea respectării legislaţiei Uniunii care protejează interesele consumatorilor cooperează şi îşi coordonează acţiunile între ele şi cu Comisia, pentru a garanta respectarea acestei legislaţii şi pentru a asigura buna funcţionare a pieţei interne, precum şi pentru a îmbunătăţi protecţia intereselor economice ale consumatorilor.

Conform art. 3, alin. (2) "încălcare în interiorul Uniunii" înseamnă orice acţiune sau omisiune care contravine legislaţiei Uniunii care protejează interesele consumatorilor şi care a adus, aduce sau ar putea aduce prejudicii intereselor colective ale consumatorilor care îşi au reşedinţa într-un stat membru diferit de cel:

(a) în care îşi are originea sau a avut loc acţiunea sau omisiunea în cauză;

(b) pe teritoriul căruia este stabilit comerciantul responsabil de acţiunea sau omisiunea în cauză; sau

(c) în care se găsesc mijloacele de probă sau activele comerciantului care au legătură cu acţiunea sau cu omisiunea respectivă;

În cazurile noastre s-ar potrivi varianta de la litera b) conform căreia consumatorii îşi au reşedinţa într-un stat membru diferit de cel pe teritoriul căruia este stabilit comerciantul responsabil de acţiunea sau omisiunea în cauză, dar din preambulul regulamentului și din prevederile acesteia reiese că se referă la încălcările transfrontaliere și nu la protecția consumatorilor pe teritoriul național.

Conform art. 3, alin. (1) "legislaţia Uniunii care protejează interesele consumatorilor" înseamnă regulamentele şi directivele transpuse în dreptul intern al statelor membre şi care sunt enumerate în anexa la prezentul regulament”.

În cadrul anexei doar următoarele directive sunt transpuse în legislația națională privind domeniul financiar:

1. Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – transpusă în legislația națională prin Legea nr. 193/2000.

9. Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori transpusă în legislația națională prin Legea nr. 363/2007.

14. Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori - transpusă în legislația națională prin O.U.G. nr. 50/2010.

23. Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale - transpusă în legislația națională prin O.U.G. nr. 52/2016.

Doar pentru directivele menționate, cu aplicare în cazul contractelor de credite, se aplică regulamentul pentru legislația națională privind protecția consumatorilor Regulamentul nu se aplică iar prevederile Regulamentului CE nr. 2394/2017 nu sunt încă transpuse în legislația națională, proiectul de lege (Anexa nr. 07) putând fi accesat la pe pagina web a Autorității https://anpc.ro/ la secțiunea „Legislație/ Transparenta decizionala”.

Conform art. 4 din proiectul de lege, se poate constata că accentul se pune cazurile în care prin conținutul unei interfețe online se încălcă legislația și nu sunt disponibile alte mijloace eficace pentru a pune capăt sau a interzice încălcarea și pentru a evita riscul unor prejudicii grave aduse intereselor colective ale consumatorilor.

Începând cu acest an au fost primite în cadrul ANPC, birou unic de legătură și autoritate competentă, 5 alerte din parte altor Comisariate pentru Protecția Consumatorilor. Nota A.N.P.C. nr. 4546, emisă de Serviciul Armonizare Europeană și Parteneriate (S.A.E.P.) (Anexa nr. 08), privind alerta primită prin Sistemul de alerte CPC IMI System (Internal Market Information System – Sistemul de Informare privind piața internă) din partea unui stat membru, Bulgaria, cu privire la faptul că un magazin web redirecționează consumatorul către o versiune a interfeței sale online care este diferită de cea a interfeței în care clientul a încercat inițial să aibă acces, reprezintă un model de alertă din care reiese modalitatea de colaborare a A.N.P.C. cu celelalte Autorități din Uniunea Europeană.

Încălcarea prevederilor O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, act normativ național, nu intră sub incidența prevederilor Regulamentului CE nr. 2394/2017 și a proiectului de lege care transpune regulamentul în legislația națională.

VII. Dreptul Uniunii Europene și dreptul național

În conformitate cu prevederile art. 4, alin. (2) Tratatul privind funcționarea Uniunii europene (TFUE) (Anexa nr. 02) protecția consumatorilor reprezintă domeniu principal de competență a Uniunii partajată cu statele membre iar în conformitate cu prevederile art. 169 (ex-articolul 153 TCE) din TFUE, „pentru a promova interesele consumatorilor și pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, Uniunea contribuie la protecția sănătății, a siguranței și a intereselor economice ale consumatorilor, precum și la promovarea dreptului acestora la informare, educare și organizare în vederea apărării intereselor lor.”

Principiul supremaţiei dreptului Uniunii Europene (UE) asupra dreptului naţional al statelor member este un principiu fundamental al ordinii juridice comunitare.

Ordinea de drept a Uniunii Europene deosebeşte între dreptul primar şi cel secundar al Uniunii.

Dreptul primar se referă la dreptul european al tratatelor, adică la Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul UE) şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (Tratatul FUE), care conţine ordinea de drept comună şi are aplicare nemijlocită în statele member.

Directivele reprezintă, împreună cu regulamentele, deciziile şi deciziile-cadru, dreptul secundar al Uniunii Europene.

Regulamentul CE nr. 2394/2017 reprezintă un act normativ al dreptului secundar al Uniunii Europene și este obligatoriu în toate părţile sale şi se aplică nemijlocit în fiecare stat membru.

Dar așa cum a fost prezentat la punctual VI. prevederile Regulamentului CE nr. 2394/2017 se aplică doar regulamentelor şi directivelor transpuse în dreptul intern al statelor membre şi care sunt enumerate în anexa la regulament și nu se aplică și pentru legislația națională, alta decât cea care nu reprezintă transpunerea unui act normativ european.

Conform prevederilor Constituția României, Titlul II Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, Capitolul I Dispoziţii comune, art. 15, alin. (1): „Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.”

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor este instituţia publică care funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri, care coordonează şi realizează strategia şi politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor și acţionează pentru prevenirea şi combaterea practicilor care dăunează vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor conform prevederilor H.G. nr. 700/2012.

Protejarea cetățenilor români prin aplicarea legislației naționale specifice protecției consumatorilor nu reprezintă o acțiune contrară dreptului Uniunii Europene, ce are drept obiectiv asigurarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor, atâta vreme cât dreptul comunitar nu asigură un nivel de protecţie a drepturilor fundamentale echivalent cu cel asigurat de dreptul național.

Principiul supremaţiei dreptului Uniunii Europene nu este aplicabil numai în ordinea juridică a Uniunii ci și în relaţiile dintre state reglementând astfel limitele de competență a statelor membre, or, așa cum a fost prezentat la punctul III. limita de competență a Autorității, în ceea ce privește respectarea legislației naționale privind protecția consumatorilor, este reprezentată de teritoriul țării.

VIII. Principiul răspunderii personale contravenționale

Conform principiului teritorialității, legea contravențională română se aplică faptelor săvârșite pe teritorul României sub toate aspectele juridice, respectiv aprecierea existenței contravențiilor, aplicării și executării sancțiunilor contravenționale și referitor la efectele juridice ale contravențiilor săvârșite pe teritoriul țării. Incidența principiului teritorialității legii contravenționale presupune aplicarea exclusivă și necondiționată a legii contravenționale române, cu excepția cazurilor care impun derogări justificate prin rațiuni superioare celor ce au determinat instituirea principiului teritorialității.

Răspunderea juridică reprezintă complexul de drepturi și obligații conexe care, potrivit legii, i-au naștere ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite și care constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat, prin aplicarea sancțiunilor juridice în scopul asigurării stabilității raporturilor sociale și a îndrumării membrilor societății în spiritul respectării ordinei de drept.

Principiul personalității răspunderii contravenționale constituie regula potrivit căreia atât obligația, ce decurge dintr-o normă contravențională, de a avea o anumită conduită cât și răspunderea ce decurge din nesocotirea acelei obligații, revin persoanei care nu și-a respectat obligația săvârșind fapta interzisă și nu alteia sau unui grup de persoane.

Principiul răspunderii personale contravenționale vine să garanteze aplicarea tratamentului sancționator doar acelei persoane, fizice ori juridice, care a încălcat normele de drept contravențional, angrenându-se astfel răspunderea sa juridică.

Într-o altă formulare, răspunderea contravențională revine numai celui efectiv vinovat de comiterea faptei ilicite, potrivit principiului răspunderii personale.

Răspunderea contravențională reprezintă o răspundere sancționatorie ce are drept fundament juridic o faptă contravențională săvârșită de o persoană fizică sau juridică, iar prin intermediul forței coercitive a statului persoana vinovată de nesocotirea dispozițiilor legale contravenționale este ținută personal a răspunde.

În data 06.08.2018, prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. 0765283, Autoritatea a sancționat contravențional Bancpost S.A. pentru încălcarea prevederilor legale privind practicile comerciale incorecte conform Legii 363/2007, cât și pentru afectarea intereselor economice ale consumatorilor, conform O.G. 21/1992 și a fost aplicată măsura complementară “Restituirea sumelor de bani percepute nejustificat pentru intreg portofoliul de credite cesionat de catre Bancpost S.A (fie direct, fie prin intermediul altor societati, respectiv EFG New Europe Funding II B.V., Eurobank Ergasias S.A. etc. fara a ne limita) reprezentand dobanzi, dobanzi penalizaloare, penalitati calculate si retinute in perioada 11.07.2008-27.03.2018, cand cesionar a fost EFG New Europe Funding II B.V. (actuala ERB New Europe  Funding II B.V.)” 

Procesul verbal de constatare a contravenției a fost contestat în instantă de judecată și reprezintă obiectul dosarului nr. 18330/300/2018 iar instanța de judecată a stabilit că sancționarea Bancpost S.A. pentru fapte comise de un terț, EFG New Europe Funding II B.V., s-a realizat prin încălcarea principiul personalității răspunderii contravenționale.

EFG New Europe Funding II BV (actuala ERB New Europe Funding II BV) a cesionat către Eurobank Ergasias Grecia o parte din contractele de credit.

Cazul EFG New Europe Funding II BV Olanda - Bancpost S.A. este identic cu cazul First Bank S.A. – Eurobank Ergasias S.A. Grecia, First Bank S.A., în calitate de administrator al contractelor al căror credit este Eurobank Ergasias S.A. Grecia, invocând deasemenea principiul încălcării răspunderii contravenționale în plângerile depuse în instanță împotriva proceselor verbale de constatare a contravenției încheiate de Autoritate.

Pentru a respecta principiul răspunderii personale contravenționale Autoritatea trebuie să realizeze încheierea proceselor verbale de constatare a contravenției pentru persoanele juridice din afara României care săvârșesc faptele contravenționale.

IX. Ordonanţa nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

Ordonanţa nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor nu reglementează în mod clar aprecierea existenței contravențiilor, aplicării și executării sancțiunilor contravenționale și referitor la efectele juridice ale contravențiilor săvârșite pe teritoriul României de persoane juridice care nu au sediul în România.

Singura referire în Ordonanţa nr. 2/2001 la persoanele juridice fără sediu în România este în cadrul art. 8, alin. (5), adăugat prin Legea nr. 203 din 20 iulie 2018, alineat care prevede că sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice fără domiciliu în România şi persoanelor juridice fără sediu în România se fac venit la bugetul de stat. În cadrul Autorității nu este reglementat care este contul de trezorerie dedicat, conform art. 28, alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, în care poate achită o amendă contravențională de către o persoană juridică care nu are sediul în România.

Conform art, 16, alin. (6) din O.G. nr. 2/2001: În situaţia în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintă.

Se constatată astfel obligativitatea menționării în procesul verbal a datelor de identificare a reprezentantului legal al persoanei juridice.

Prin Decizia nr. 19/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că reprezentarea convenţională a persoanei juridice nu se poate face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă, potrivit art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost interpretat prin Decizia nr. 9/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Iar prin Decizia nr. 9/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a decis că reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.

Până în prezent reprezentarea convenţională a persoanelor juridice din afara României în față Autorității s-a realizat prin mandatar persoană juridică, sau prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.

Semnătura reprezentantului legal al operatorului economic este necesară și pentru evidenţierea controalelor în registrul unic de control al punctului de lucru controlat a acțiunii de control în domeniul protecției consumatorilor, conform prevederilor art. 2, alin. (2) din Legea nr. 252/2003 privind registrul unic de control.

Pentru persoanele juridice române există posibilitatea de a accesa baza de date a Oficiului Național al Registrului Comerțului pentru a afla datele reprezentanților legali chiar și în cazul imposibilității contactării acestora, dar acest fapt este imposibil în cazul persoanelor juridice din afara țării.

În cazul persoanelor juridice din afara țării, în lipsa unei modalități oficiale de a afla sediul social, nu pot fi respectate prevederile art. 27 din O.G. nr. 2/2001 de comunicare a procesului-verbal prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la sediul contravenientului.

Conform art. 32, alin. (2) din O.G. nr. 2/2001: „Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.” În cazul persoanelor juridice din afara țării, ce prestează servicii în mod direct pe teritoriul României, în lipsa sediului pe teritoriul României, nu poate fi identificată circumscripţia în care a fost săvârşită contravenţia și implicit și judecătoria la care se depune plângerea.

Conform art. 39, alin. (2), lit. b) din O.G. nr. 2/2001, în vederea punerii în executare a sancțiunii amenzii contravenționale, procesul-verbal de constatare a contravenţiei, neatacat cu plângere în termenul legal, se transmite organelor de specialitate ale unităţilor subordonate Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în a căror rază teritorială îşi are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică, or în cazul persoanelor juridice din afara țării nu se pot respecta prevederile legale având în vedere cazul evident că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu are unități deschise în afara țării.

X. Abateri de la prevederile legale privind protecția consumatorilor

În cazul contractelor de credit aflate în portofoliul Eurobank Ergasias S.A. cu sediul în Grecia, au fost constatate abateri de la prevederile legale prin prestarea de servicii în care au fost afectate interesele economice ale consumatorilor încălcându-se astfel prevederile art. 7, lit. c, liniuța a 2-a din O.G. 21/1992, prin:

- modalitatea de stabilire a dobânzii variabile care a variat doar în sens crescător în funcție de factori subiectivi de voința creditorului;

- modalitatea de calculare a penalităților la întreg soldul creditului declarant scadent anticipat, întâlnindu-se cazuri în care cuantumul penalităților a depășit cu mult soldul creditului restant; menționăm în acest sens că există un număr de 7014 contracte de credit declarate exibil; exemplu de caz întâlnit: suma declarată exigibilă era de 125.275 CHF, iar dobânda penalizatoare calculată, după declararea exigibilității, la întreg soldul creditului, era în sumă de 212.709 CHF;

- imposibilitatea debitorului cesionat de a radia ipoteca în cazul unui contract de credit rambursat, încheiat cu Bancpost S.A. și cesionat către EFG New Europe Funding II BV (actuala ERB New Europe Funding II BV) și ulterior către Eurobank Ergasias.

Autoritatea nu poate interveni în cazul în constatării și altor abateri de la prevederile O.G. nr. 21/1992, precum nerespectarea clauzelor contractuale (art. 7, lit. c), liniuța a 3-a) sau majorarea abuzivă a dobânzii (art. 93, lit. e).

Deasemenea Autoritatea este în imposibilitatea de a verifica respectarea prevederilor art. 13, alin. (1) din Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, în dosarele în care instanțele de judecată a constatat existența clauzelor abuzive în contractele încheiate de Bancpost S.A. și care sunt în prezent cesionate către Eurobank Ergasias Grecia.

XI. Număr consumatori clienți ai unor bănci din afara României

Conform datelor transmise de către bănci, pentru un număr de 9350 consumatori clienți în prezent ai unor instituții de credit, cu sediul în afara României, Autoritatea nu poate acţiona, conform atribuțiilor prevăzute de H.G. nr. 700/2012, pentru prevenirea şi combaterea practicilor care dăunează vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor, datele fiind următoare:

- 1865 contracte de credit, cesionar Credit Europe Bank N.V. Olanda, administrate pe teritoriul României de Credit Europe Ipotecar IFN S.A. (Anexa nr. 9);

- 7485 contracte de credit, cesionar Eurobank Ergasias Grecia, administrate pe teritoriul României de First Bank S.A. (Anexa nr. 10);

Numărul de contracte de credit se referă doar la contractele de credit în derulare și nu cuprinde contractele de credit pentru care a fost declarată scadența anticipată și/sau a fost inițiată executarea silită astfel încât numărul consumatorilor afectați este mai mare.

Contractele de credit menționate nu intră sub incidența prevederilor legale de la punctul V. conform cărora cesionarul creanţei este obligat să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/sau, după caz, penal, în faţa autorităţilor publice, fiind contracte de credit care erau în derulare la data intrării în vigoare a prevederilor legale.

În cazul instituției de credit Bancpost S.A. s-a constatat cesionarea creditelor performante în anul 2008 către EFG New Europe Funding II B.V. (actuala ERB New Europe  Funding II B.V.), persoană juridică cu sediul în Olanda, care ulterior nu au mai fost cesionate către Eurobank Ergasias S.A. Grecia, 51.000 fiind numărul estimat de consumatori pentru care începând cu anul 2008 prestarea serviciilor se realizează de către o persoană juridică care nu are sediul în România, consumatori pentru care deasemenea Autoritatea nu poate acţiona, conform atribuțiilor prevăzute de H.G. nr. 700/2012.

În contextul în care cesionarea creditelor, inclusiv a celor performante, este o practică care a fost constatată în cadrul activității de control și supraveghere piață, ținând seama de principiul răspunderii personale contravenționale, de numărul mare de consumatori care pot fi afectați și de numărul redus de personal al Autorității, constatarea contravențiilor și dispunerea de măsuri de remediere sunt imposibil a fi realizate în practică pentru întreg portofoliul de clienți afectați de încălcări ale legii în termenul de 6 luni de la data săvârşirii faptei prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, și s-a propus conducerii Autorității analizarea oportunității de propunere de modificare a acestui termen astfel încât pentru abaterile de la prevederile legale constatate în cazul prestatorilor de servicii prescripția să intervină la 6 luni de la data la care încălcările nu mai produc efecte negative, cu scopul de a asigura un nivel ridicat de protecţie a consumatorului în sensul prevederilor alin. (5) din preambulul Regulamentului CE nr. 2394/2017.

Modificarea prevederilor art. 13 din O.G. nr. 2/2001, sau reglementarea prescrierii aplicării sancțiunii amenzii contravenţionale în legislația specifică protecției consumatorilor, este cu atât mai necesară având în vedere faptul că prescrierea în termenul de 6 luni poate interveni și pentru încălcarea prevederilor legale menționate la punctul V., respectiv pentru încălcarea prevederilor art. 59, alin. (2) și art. 60, lit. a) din O.U.G. nr. 52/2016 și prevederilor art. 71, alin. (2) și art. 712, lit. a) din O.U.G nr. 50/2010.

XII. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor

În cursul lunii noiembrie 2019 aspectele prezentate au fost aduse la cunoștința fostului președinte al Autorității, d-nul Constantinescu Horia, hotărându-se sesizarea Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, Guvernului României și Comisiei economice, industrii şi servicii din cadrul Senatului României.

Sesizarea nu a fost finalizată în cursul lunii noiembrie 2019, iar în contextul în care d-nul Constantinescu Horia a fost demis din funcția de președinte al Autorității, situația a fost adusă la cunoștinta președintelui interimar al Autorității, d-na Ionescu Mihaela Irina care a hotărât sesizarea doar a instituției ierarhic superioare, Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, fapt care a fost realizat prin adresa A.N.P.C. nr. 17389/11.12.2019, înregistrată la Ministerul Economiei cu nr. 274572/16.12.2019 (Anexa nr. 11a), cu transmiterea unui referat (Anexa nr. 11b) însoțit de o notă de fundamentare de 18 pagini și anexele aferente.

Prin adresa menționată a fost comunicat conducerii Autorității, și transmis totodată și Ministerului Economiei, faptul că în cazul instituțiilor de credit, persoane juridice care nu au sediul în România, au fost constatate abateri de la prevederile legale privind protecția consumatorilor, respectiv încălcarea prevederilor O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, pentru care Autoritatea nu deține pârghiile legale pentru a constata abateri și pentru a dispune măsuri de remediere conform atribuțiilor prevăzute de lege.

În data de 17.12.2019 domnul Cozminschi Eduardt a fost numit la conducerea Autorității, iar în data de 18.12.2019 în cadrul unei întâlniri situația a fost prezenată verbal președintelui stabilindu-se organizarea unei întâlniri cu reprezentanții Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri în ziua următoare, în data de 19.12.2019, întâlnire care nu a mai avut loc.

Prin referatul Direcției Produse și Servicii Financiare Bancare și Nebancare nr. 17797/20.12.2019 (Anexa nr. 12), a fost comunicat conducerii Autorității faptul că activitatea Direcției Produse și Servicii Financiar Bancare și Nebancare este blocată în ceea ce privește verificarea respectărilor prevederilor legale privind protecția consumatorilor pentru operatorii economici din afara României care prestează servicii în mod direct pe teritoriul României, solicitându-se totodată și analizarea necesității stringente de a dispune emiterea cu celeritate de către Direcțiile și Serviciile cu incidență în activitatea de control și supraveghere piață, respectiv Serviciul Juridic și Serviciul Armonizare Europeană și Parteneriat, a unor puncte de vedere scrise din care să reiasă în mod clar dacă personalul Autorității are sau nu are compențe în a desfășura activitate de control și supraveghere piață pentru persoane juridice care nu au sediul social și reprezentant legal în România și prestează servicii în mod direct pe teritoriul României.

În data de 14.02.2020 aspectele prezentate au fost readuse în atenția conducerii Autorității printr-o nouă adresă (Anexa nr. 13) comunicându-se totodată și faptul că în cadrul C.J.P.C. Constanța au fost înregistrate reclamațiile nr. 283/30.01.2020 și nr. 286/30.01.2020 împotriva Credit Europe Bank N.V., persoană juridică cu sediul în Olanda, termenul de soluționare al reclamațiilor prevăzut de O.G. nr. 27/2002 fiind de 30 zile, cu posibilitatea de prelungire cu până la 15 zile.

În data de 02.03.2020 s-a revenit cu o nouă adresă în atenția conducerii Autorității prin care s-a comunicat neprimirea răspunsului la referatele și memoriile anterioare.

În contextul în care nu a fost primit răspuns în data de 12.03.2020 a fost transmisă o informare în atenția conducerii Autorității (Anexa nr. 14) prin care s-a comunicat intenția de sesizare a mass-mediei în baza Legii nr. 571/2004 pentru fapte de încălcare a legii.

În data de 26.03.2020 prin adresa nr. 17797 (Anexa nr. 15) s-a primit răspunsul conducerii Autorității la referatele și memoriile menționate, răspuns structurat în trei părți.

În prima parte sunt menționate, pur și simplu, atribuțiile Autorității prevăzute de art. 3, alin. (1) din H.G. nr. 700/2012, atribuții care au fost menționate în memoriile transmise către conducerea Autorității și prevederile art. 8, alin. (3) din H.G. nr. 700/2012 ce prevăd dreptul personalului Autorităţii de a beneficia de protecţia legii şi de apărare împotriva oricărei ingerinţă sau amestec în activitatea, de natură să îi influenţeze libertatea de apreciere, de execuţie, de decizie sau de control.

În raport de dispozițiile legale menționate mai sus se comunică doar faptul că se pot lua măsuri de sancționare, de suspendare/sistare a activității ca urmare a constatării încălcării legislației de protecție a consumatorilor și a măsurilor stabilite prin procesele verbale de constatare a contravenției, în limitele stabilite de actele normative incidente aflate în vigoare și conform atribuțiilor fișei postului, fără a fundamenta comunicarea în raport cu considerentele prezentate în adresele transmise (Anexa nr. 11b și Anexa nr. 12). Se comunică și faptul că măsurile dispuse prin procese verbale sunt supuse controlului instanțelor judecătorești.

Se mai comunică faptul că în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Vest (Timiș) au fost încheiate documente de control la operatorul economic Eurobank Ergasias S.A..

În partea a doua se comunică faptul că nu a fost primit răspuns de la Ministerul Economiei la adresa nr. 274572/16.12.2019.

Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri nu a avut bunăvoința să acorde sprijinul necesar pentru apărarea intereselor a zeci de mii de consumatori în vederea îndeplinirea atribuțiilor Autorității, instituție în subordine, din subordine, dar a avut bunăvoința în a insista în 3 rânduri privind neprimirea răspunsului în cazul unei petiții în care era implicat interesul unui singur consumator, conform adresei nr. 200.644/06.03.2020 (Anexa nr. 16).

În partea a treia se comunică faptul că este în curs de elaborare proiectul de act normativ ce vizează asigurarea cadrului legal intern necesar aplicării Regulamentului nr. 2394/2017 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure respectarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului, act normativ ale căror prevederi au fost deja prezentate în punctul VI. la prezenta notă de fundamentare.

Menționarea în cadrul adresei nr. 17797/26.03.2020 (Anexa nr. 15) a faptului că au fost încheiate documente de control împotriva operatorului economic Eurobank Ergasias SA Grecia de către agenți constatori din cadrul unui alt Comisariat Regional, doar cu simpla menționare că la încheierea acestuia a fost avut în vedere libera circulație a bunurilor și serviciilor și cu respectarea prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenției, nu pot fi considerate argumente temeinice având în vedere considerentele prezentate anterior.

Funcțiile de conducere ale Autorității aveau obligația de a stabili în mod clar și fundamentat dacă Autoritatea are sau nu competențe în a verifica respectarea prevederilor legale și a dispune măsuri corespunzătoare privind protecția consumatorilor privind instituțiile financiare din afara României și de a dispune emiterea de acte administrative pentru organizarea activității Autorității în acest sens.

Conducerea Autorități a evitat analizarea considerentelor prezentate de personalul de specialitate din subordine și nu a dispus măsurile necesare, conform atribuțiilor prevăzute de lege, invocând în mod eronat prevederile art. 8, alin. (3) din H.G. nr. 700/2012 ce reglementează libertatea de apreciere, de execuție, de decizie sau de control a personalului de execuție.

Ipocrizie a conducerii Autorității, care fiind chemată să se pronunțe privind modalitatea de control a instituțiilor financiare cu sediul în afara României, a evitat în mod deliberat să se pronunțe privind acest subiect, cu impact asupra mii de consumatori, dar începând cu anul 2010, când a fost implementat O.U.G. nr. 50/2010, funcțiile de conducere din cadrul Autorității au intervenit, în mod abuziv, fără consultarea personalului de specialitate din cadrul Autorității, privind modalitatea de implementare a O.U.G. nr. 50/2010, emițând în acest sens documente care au avut o influență directă sau indirectă în activitatea de control.

În acest sens conducerea Autorității a emis către Asociația Română a Băncilor adresa cu nr. 1048/29.07.2010 și către OTP Bank adresa nr. 469/24.01.2014 (adrese invocate ulterior de către bănci în activitatea de control ca justificare privind legalitatea modului de implementare a O.U.G. nr. 50/2010.

Deasemenea conducerea Autorității a mai emis circularele nr. 4749/07.10.2013 și nr. 1589/18.02.2014, Ordinul nr. 358/23.10.2013 și a transmis modele de răspunsuri către petenți, documente prin care cercetarea reclamațiilor privind serviciile financiare, a fost impusă a se realiza într-un mod prestabilit, intervenindu-se astfel în activitatea de control, nu în sprjinul consumatorilor ci în sprijinul instituțiilor de credit, aspecte prezentate detaliat în cadrul avertizării publice din data 16.01.2019.

Sistemul financiar bancar nu este singurul domeniu în care conducerea Autorității a acționat contrar atribuțiilor prevăzute de lege prin intervenția în actul de control în mod indirect prin emiterea de adrese.

O asemenea intervenție a fost înregistrată în anul 2018, la data de 15.03.2018, conducerea Autorității emițând adresa nr. 1650 2020 (Anexa nr. 17) prin care a fost comunicat către S.C. Rechitt Benckiser Romania S.r.l., în urma solicitării înregistrată la A.N.P.C. cu nr. 1650/28.02.2018, acordul de comercializare în continuare, pe o perioadă de 30 de zile, a produselor “Calgon” și ”Finish” cu folosirea afirmației “#1” sau “Nr. 1”.

În urma acțiunilor de control și supraveghere piață efectuate în cadrul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Constanța au fost încheiate în cursul anului 2018, până la data emiterii adresei menționate de către conducerea Autoritătii, procese verbale de constatare a contravenției în care s-au constatat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 363/2007, practici comerciale incorecte prin oferirea la comercializare a produselor din gama “Calgon” și ”Finish” prin folosirea în mod înșelător a afirmațiilor “#1” sau “Nr. 1”, operatorii economici sancționați nepunând la dispoziție documente din care să reiasă veridicitatea acestor afirmații.

Astfel au fost încheiate următoarele 13 procese verbale de constatare a contravenției: PVCC 844921/15.01.2018, PVCC 844927/25.01.2018, PVCC 844941/26.01.2018, PVCC 844875/31.01.2018, PVCC 844949/13.02.2018, PVCC 856088/19.02.2018, PVCC 844953/20.02.2018, PVCC 844850/20.02.2018, PVCC 856032/20.02.2018, PVCC 856103/21.02.2018, PVCC 856033/21.02.2018, PVCC 856090/28.02.2018, PVCC 856098/12.03.2018.

Conform prevederilor art. 4, alin. (1) din Legea nr. 363/2007, privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, o practică comercială este incorectă dacă este contrară cerinţelor diligenţei profesionale și dacă deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod esenţial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează.

Conform prevederilor art. 6, alin. (1) din Legea nr. 363/2007, “o practică comercială este considerată ca fiind acţiune înşelătoare dacă aceasta conţine informaţii false sau, în orice situaţie, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o”.

În cadrul proceselor verbale de constatare a contravenție s-a propus, ținând cont de interesul public, în conformitate cu prevederile art. 13, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 363/2007 instituirea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale incorecte.

Comisia consultativă de aplicare a prevederilor Legii nr. 363/2007 a analizat practicile comerciale incorecte constatate și a întocmit referate prin care s-a fundamentat necesitatea emiterii deciziilor de încetare a practicilor.

În baza referatelor, în conformitate cu prevederile art. 12, alin. (1) și (2) din Legea nr. 363/2007, comisarul șer al Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Est (Galați) a emis următoarele decizii de încetare a practicilor comerciale incorecte: Decizia nr. 1/19.01.2018, Decizia nr. 5/30.01.2018, Decizia nr. 7/02.02.2018, Decizia nr. 13/16.02.2018, Decizia nr. 14/20.02.2018, Decizia nr. 19/23.02.2018, Decizia nr. 21/26.02.2018, Decizia nr. 22/05.03.2018, Decizia nr. 24/16.03.2018.

Având în vedere în mod special interesul public, legiutorul a instituit în cadrul art. 12, alin. (3) din Legea nr. 363/2007, prevederea conform căreia contestarea în instanță nu suspendă de drept executarea măsurilor dispuse, realizându-se astfel o protecție reală a consumatorilor contra practicilor comerciale incorecte.

În conformitate cu prevederile art 12, alin. (3) din Jegea nr. 363/2007 deciziile emise puteau fi atacate la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Operatorii economici nu au atacat deciziile emise la instanţa de contencios administrativ.

În vederea desfăşurării unei activităţi eficiente, care să asigure o protecţie reală a consumatorilor, este obligatoriu să se procedeze la verificarea respectării de către profesionişti a măsurilor stabilite în procesele verbale, în conformitate cu prevederile Cap. 15 din Procedura Cadru privind Activitatea de Supraveghere și Control.

Procesul verbal de constatare a contravenţiei odată intrat în circuitul civil îşi produce efectele juridice, în cazul nostru contestarea nu suspendă executarea măsurii dispuse, astfel încât funcţionarii publici cu atribuții de control au obligaţia verificării măsurilor dispuse prin Decizii în cazul în care deciziile nu au fost atacate la instanţa de contencios administrativ.

În conformitate cu prevederile art. 15, alin. (1) din Legea nr. 363/2007, utilizarea de către comercianţi a unor practici comerciale incorecte este interzisă și constituie contravenție, iar nerespectarea măsurilor de încetare a practicii comerciale incorecte dispuse conform art. 12, alin. (1) din Legea nr. 363/2007 contituie deasemenea contravenție în conformitate cu prevederile art. 15, alin. (2) din Legea nr. 363/2007.

În conformitate cu prevederile art. (5) din Constituție “În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”

Conform prevederilor art. 6, alin. (1) din Legea nr. 7/2004, privind Codul de conduită al funcționarilor publici, “funcționarii publici au obligaţia ca, prin actele şi faptele lor, să respecte Constituţia, legile ţării şi să acţioneze pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor legale, în conformitate cu atribuţiile care le revin, cu respectarea eticii profesionale.”

În conformitate cu prevederile art. 2, alin. (2), lit. d) din H.G. nr. 700/2012, privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, Autoritatea are ca principal obiectiv “protejarea consumatorilor impotriva practicilor comerciale incorecte”.

Deasemenea, conform prevederilor art. 3, alin. (1), lit. i) și j) din H.G. nr. 700/2012, Autoritatea are ca atribuții principale controlul respectării dispozițiilor legale privind protecția consumatorilor referitoare la apărarea drepturilor legitime la consumatorilor și constatarea de contravenții și dispunerea de măsuri de limitare a consecințelor comercializării unor produse care nu sunt în concordanță cu dispozițile legale din domeniile de activitate ale Autorității.

Prevederile din H.G. nr. 700/2012 se găsesc transpuse în cadrul punctului 4.2.1 din Procedura Cadru privind Activitatea de Supraveghere și Control prin definirea scopului activității de control a personalului de specialitate din cadrul Autorității: “prevenirea încălcării reglementărilor legale în domeniul protecţiei consumatorilor.”

Conform prevederilor art. 43, alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, în vigoare la data respective, “Funcţionarii publici au obligaţia să îşi îndeplinească cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice”.

Or, prin adresa A.N.P.C. nr. 1650/15.03.2018 transmisă către S.C. Rechitt Benckiser Romania S.r.l., se exprimă acordul conducerii Autorității de comercializare a unor produse, “Calgon” și ”Finish”, pentru care au fost constatate practici comerciale incorecte, ceea ce echivalează cu acordul conducerii Autorității de desfășurare în continuare a unor practici comerciale incorecte interzise prin lege, constatate deja prin procese verbale, astfel încât se constată că acordul este emis cu încălcarea prevederilor legale menționate și contrar prevederilor Procedurii Cadru privind Activitatea de Supraveghere și Control.

Chiar și un Ordin emis de Președintele Autorității, în temeiul art. 5, alin. (5) din H.G. nr. 700/2012, nu are puterea juridică de a deroga de la respectarea prevederilor unei Legi, cu atât mai mult o simplă adresă emisă de Autoritate.

Prin adresa emisă conducerea Autorității și-a arogat în mod nelegal calitatea de instanța de contencios administrativ și a permis, contrar prevederilor legale, încălcarea prevederilor legale specifice privind protecția consumatorilor, o dublă încălcare a legii.

Dacă se dorea a veni în sprijinul operatorului economic conducerea Autorității putea emite un asemenea acord doar cu respectarea prevederilor legale incidente privind protecția consumatorilor, respectiv prin încetarea practicii comerciale incorecte constatate, prin acoperirea sub orice formă a afirmațiilor înșelătoare: “#1” sau “Nr. 1”, astfel încât consumatorul mediu să nu mai fie determinat în mod înșelător în a achiziționa produsul în baza afirmațiilor “#1” sau “Nr. 1”.

Prin acordul emis de către conducerea Autorității au fost încălcate prevederile legale în vigoare și s-au protejat, în loc de a combate, practicile comerciale incorecte ale operatorilor economici, urmărindu-se astfel protejarea intereselor operatorilor economici în detrimentul intereselor consumatorilor, a căror protecţie reprezintă atribuție a Autorității prevăzută prin lege.

Privind modul de acțiune al conducerii a fost sesizat Guvernul României și Ministerul Economiei (Anexa nr. 18). Prin adresa nr. 1121/13.04.2018 (Anexa nr. 19) Guvernul României a comunicat că materialul a fost înaintat Ministerului Economiei în vederea adoptării măsurilor care se impun. Ministerul Economiei a fost instituția care a transmis în final, prin adresa nr. 200.309/22.05.2018 (Anexa nr. 20), concluzia privind cele sesizate.

Concluzia nu face altceva decât să preia în totalitate punctul de vedere al conducerii Autorității, care între timp fusese schimbată, noua conducere a Autorității mușamalizând încălcarea legii de către fosta conducere, considerând în mod fals faptul că practicile comerciale incorecte reprezintă simple abateri de informare, or, legea ce interzice practicile comerciale incorecte, reprezintă alături de alte două acte normative specifice contractelor de credit, O.U.G. nr. 50/2016 și O.U.G. nr. 52/2016, acte normative în care tocmai pericolul social ridicat al faptelor contravenționale a determinat legiutorul în a legifera nesuspendarea măsurilor dispuse în baza acestor acte normative, pentru apărarea drepturilor legitime ale consumatorilor, și implicit a interesului public.

Legea 363/2007 reprezintă un act normativ de bază al legislației privind protecția consumatorilor astfel încât necunoașterea legii nu poate fi invocată de Președintele Autorității ca argument în semnarea punctului de vedere transmis Ministerului Economiei.

Prin emiterea de adrese conducerea Autorității a intervenit, în mod indirect, în actul de control, contrar art. 8, alin. (3) din H.G. nr. 700/2012 invocat de conducerea Autorității.
Prin circulara nr. 4399/04.05.2020 (Anexa nr. 21) conducerea Autorității a dispus desfășurarea de acțiuni de control în unitățile de alimentație publică și unitățile de cazare care participă în procesul de carantinare a persoanelor ca măsură de prevenire a răspândirii COVID-19 în care a dispus în mod abuziv, cu încălcarea prevederilor art. 8, alin. (3) din H.G. nr. 700/2012 ce prevăd dreptul personalului Autorităţii de a beneficia de protecţia legii şi de apărare împotriva oricărei ingerinţă sau amestec în activitatea, de natură să îi influenţeze libertatea de apreciere, de execuţie, de decizie sau de control, următoarele: „Pentru abaterile privind prestarea serviciilor de alimentatie publica si /sau de cazare se aplica masura de oprire temporara a prestarii serviciului pana la intrarea in legalitate.”

Pentru a stabili modalitatea unitară de procedură în cazul instituțiilor de credit din afara României conducerea Autorității nu a avut bunăvoința să-și îndeplinească atribuțiile legale dar a existat voință pentru a emite circulara A.N.P.C. nr. 1/787/24.03.2017 (Anexa nr. 22), prin care s-a impus achiesarea la punctul de vedere al conducerii Autorității menționat printr-un număr de adresă care nici măcar nu a fost transmisă.

Când trebuie apărate drepturile și interesele legitime ale consumatorilor, sarcină principală a Autorității, funcțiile de conducere din cadrul Autorității au intervenit în mod abuziv în activitatea de control, personalul de execuție nemaifiind apărat de intervenția conducerii în activitatea sa, iar atunci când trebuie respectate interesele operatorilor economici conducerea Autorității invocă independența personalului de execuție în activitatea de control și nu ia absolut nicio măsură justificată pentru coordonarea activității în vederea îndeplinirii atribuțiilor legale.

Începând din data de 20.12.2019 conducerea Autorității nu a depus diligențele necesare, de fapt nu a făcut absolut nimic, pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege, astfel încât mii de consumatori nu mai beneficiază de prevederile legale privind protecția consumatorilor.

Singura măsură de ”îmbunătățire” a activității de protecție a consumatorilor, al cărei efect a fost „resimțit” în cadrul Comisariatelor Județene pentru Protecția Consumatorilor, a fost realizată prin intermediul circularei nr. 3805/08.04.2020, prin care a fost eliminată sintagma „Te respectă” din antetul instituției și a fost modificată fraza de final impusă a fi trecută în cadrul răspunsurilor la petiții.

Forma veche a frazei:
Vă mulţumim pentru încrederea acordată instituţiei noastre. Vă garantăm că Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor supraveghează permanent piaţa şi se asigură de respectarea drepturilor fundamentale ale consumatorilor

Forma nouă a frazei:
Vă mulţumim pentru încrederea acordată și vă asigurăm că Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor supraveghează permanent piaţa în scopul apărării drepturilor și intereselor legitime ale consumatorilor.

”Vă garantăm” s-a transformat în ”vă asigurăm” iar obiectul acestei acțiuni s-a transformat din ”drepturi fundamentale ale consumatorilor” în “drepturi și interese legitime ale consumatorilor”.

În fapt, limbajul de lemn al adreselor de răspuns la petiții s-a modificat ușor dar asigurarea din cadrul acestora că Autoritatea apără permanent drepturile și interesele legitime ale consumatorilor reprezintă o afirmație falsă, contrar realității, o minciună care este comunicată în cadrul fiecărei adrese de răspuns la petiții.

Dar minciuna din cadrul adreselor de răspuns la petiții nu este singura formă de manifestare a acesteia.

XIII. Știri false emise de Autoritate

În data 27.02.2020 Autoritatea a emis pe site-ul web https://anpc.ro/ următorul comunicat de presă (Anexa nr. 23):
Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor derulează  în această perioadă o tematică națională de control privind calitatea serviciilor adiacente serviciilor medicale, prestate în cadrul unităților spitalicești.

Astfel, comisarii ANPC vor efectua controale în spitalele din  toate cele 41 de județe ale României, inclusiv în Municipiul București,  urmând a fi verificate condițiile de cazare (starea saltelelor, lenjeriilor, pernelor, pilotelor, pijamalelor etc.), igienă (situația grupurilor sanitare/băi) și alimentație din spitale (cantinele, meniurile, spațiile de depozitare a alimentelor etc.), precum și tot ceea ce ține de prestarea unui serviciu către pacienți  în conformitate cu normele europene.

În perioada respectivă în cadrul Autorității s-a desfășurat tematica națională de control conform circularei nr. 2232/25.02.2020 (Anexa nr. 24) prin care s-a dispus desfășurarea de acțiuni de control în vederea verificării conformității, calității, condițiilor de comercializare și etichetare a alimentelor comercializate în unitățile de alimentație publică din incinta unităților sanitare, precum și a chioșcurilor din incinta sau imediata apropiere a acestora.

Prin tematica de control menționată s-a dispus desfășurarea de acțiuni de control doar în cadrul unităților de alimentație publică din incinta unităților sanitare și nu privind calitatea serviciilor adiacente serviciilor medicale, prestate în cadrul unităților spitalicești cum în mod fals a fost comunicat publicat de către Autoritate.

În cadrul unităților de alimentație publică din incinta unităților sanitare sunt avute în vedere serviciile de alimentație publică oferite de operatorii economici care au închiriat spații în cadrul spitalelor conform art. 193, alin. (7), lit. d1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii și nu serviciile de alimentație oferite în spital pacienților conform art. 166 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii prin intermediul blocului alimentar organizat în conformitate cu prevederile Secțiunii 18 din Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 914/2006 pentru aprobarea normelor privind condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un spital în vederea obţinerii autorizaţiei sanitare de funcţionare.

În cadrul comunicatului de presă se menționează verificarea de către Autoritate a condițiilor de cazare (starea saltelelor, lenjeriilor, pernelor, pilotelor, pijamalelor etc.), igienă (situația grupurilor sanitare/băi) și prestarea unui serviciu către pacienți  în conformitate cu normele europene, verificare care dacă a fost pusă în practică s-a realizat cu depășirea competențelor legale.

Conform art. 1 din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 914/2006 pentru aprobarea normelor privind condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un spital în vederea obţinerii autorizaţiei sanitare de funcţionare, ”spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, care furnizează servicii medicale” neîndeplinind astfel calitatea de „operator economic” reglementată de art. 2, punctul 3 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, iar pacienții spitalelor nu au calitatea de „consumator” definită de art. 2, punctul 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, pentru care Autoritatea este competentă în a verifica respectarea prevederilor legale.

Verificarea respectării dispozițiilor Ordinului nr. 914/2006 se realizează în cadrul activității de inspecție sanitară de către structurile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătății conform art. 27 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, și de către Serviciul de control în sănătate publică organizat în cadrul Direcțiilor de Sănătate Publică conform art. 17, punctul 20 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1078/2010 privind aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare şi a structurii organizatorice ale direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, și nu de către Autoritate.

În data 23.03.2020 Autoritatea a emis pe site-ul web https://anpc.ro/ un alt comunicat de presă (Anexa nr. 25) prin care se comunică:

În contextul extinderii măsurilor luate pentru prevenirea răspândirii noului coronavirus Covid-19, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) a început o amplă campanie de verificare a modului în care acestea sunt aplicate, în marile lanțuri de magazine. [......]

ANPC va continua acest gen de verificări, în magazinele din întreaga țară, și îi asigură pe cetățeni că supraveghează atent piața, în mod deosebit în această perioadă, și urmărește permanent felul în care sunt adaptate măsurile luate de agenții economici la recomandările autorităților, pentru protejarea sănătății și vieții consumatorilor.

În acest caz conducerea Autorității nu a dispus efectuarea niciunui control tematic în marile lanțuri de magazine, controalele efectuate doar în municipiul București, într-o zi de duminică 22.03.2020, constituind cel mult doar un efort al conducerii Autorității de construire a unei imagini și nu parte a unei ample acțiuni de verificare în marile lanțuri de magazine efectuate în magazinele din întreaga țară” cum în mod fals a fost comunicat public de către Autoritate

Până la data respectivă conducerea Autorității a emis în acest sens doar circulara nr. 3289/22.03.2020 (Anexa nr. 26a) pentru desfășurare acțiuni de control pentru verificarea respectării prevederilor Ordonanțelor militare nr. 1 și nr. 2 și ulterior a emis circularele nr. 3403/25.03.2020 (Anexa nr. 26b) și nr. 3449/30.03.2020 (Anexa nr. 26c) pentru desfășurare acțiuni de control pentru verificarea respectării prevederilor Ordonanței militare nr. 3, respectiv Ordonanței militare nr. 4, ordonanțe care nu reglementau în mod expres măsuri care trebuiau luate de către marile lanțuri de magazine pentru prevenirea răspândirii noului coronavirus.

Prin art. 7 din Ordonanța militară nr. 3 din 24.03.2020 s-a dispus obligaţia tuturor operatorilor economici, nu doar a marilor lanțuri de magazine, de a marca zona destinată accesului cetăţenilor/clienţilor şi suprafaţa de relaţii cu publicul/vânzare cu semne vizibile care să orienteze persoanele în respectarea unei distanţe de siguranţă de minimum 1,5 metri iar prin art. 2 din Ordonanța militară nr. 4 din 29.03.2020 s-a dispus obligaţia operatorilor economici care comercializează alimente şi produse de strictă necesitate de a își organiza programul de lucru pentru a facilita şi a asigura, cu prioritate, accesul persoanelor de peste 65 de ani în intervalul orar 11,00-13,00, limitând, în acest interval, accesul persoanelor din alte categorii de vârstă, prevederi ce se aplicau și marilor lanțuri de magazine, celelalte măsuri prezentate ca fiind constatate în cadrul comunicatului de presă nefiind dispuse prin niciun act normativ.

Nu au fost realizate acțiuni de control în marile lanțuri de magazine, în mod fals Autoritatea afirmând în mod public că a fost începută o amplă campanie de verificare a modului în care acestea sunt aplicate măsuri luate pentru prevenirea răspândirii noului coronavirus Covid-19 în marile lanțuri de magazine, măsuri care nu au fost reglementate prin niciun act normativ.

XIV. Fonduri bugetare aprobate la un nivel critic

Bugetul Comisariatului Regional pentru Protectia Consumatorilor Regiunea Sud-Est (Galați), care grupează județele Constanța, Buzău, Tulcea, Brăila, Galați și Vrancea, aprobat inițial pe anul 2020 la titlul II „Bunuri și servicii” a fost 259.800 lei (Anexa nr. 27a), valoare care a fost modificată, în luna aprilie, la 323.800 lei (Anexa nr. 27b).

Bugetul a fost modificat în urma solicitării C.R.P.C. Galați. În luna aprilie nu au existat fonduri bugetare disponibile la art. 20.01.08 ”Poștă,telecomunicații, radio, televizor, internet” astfel încât nu au putut fi inițiate achiziții pentru serviciile de trimiteri poștale și pentru o perioadă de 30 zile, întreaga lună aprile, nu au putut fiind transmise prin poștă răspunsurile la petenți, nerespectându-se astfel prevederile O.G. nr. 27/2002.

Înainte de modificarea din luna aprilie fondurile bugetare disponibile la art. 20.01.08 a fost 780 lei, insuficiente și pentru achiziția serviciilor de internet și a celor de telefonie fixă.

Comparativ, bugetul inițial aprobat pe ultimii ani a fost următorul:
2019 – 686.000 lei (Anexa nr. 27c)
2018 – 627.988 lei (Anexa nr. 27d)
2017 – 503.000 lei (Anexa nr. 27e)

Bugetele inițial aprobate în anul 2018 și 2017 sunt mai mici decât bugetele finale, aprobate în luna decembrie a fiecărui an, în urma rectificărilor bugetare stabilându-se bugete cu fonduri necesare pentru desfășurarea în condiții normale a activității, astfel:
2018 – 766.888 lei (Anexa nr. 27f)
2017 – 647.510 lei (Anexa nr. 27g)

Bugetul aprobat pe anul 2020 la titlul II „Bunuri și servicii” este la jumătate față de bugetul aprobat pe anul anterior, buget minim necesar pentru desfășurarea în condiții normale a activității, fapt fără precedent începând cu anul 2007, probabil fără precedent în istoria Autorității, dar nu a existat acces la date pentru a se verifica veridicitatea aceastei afirmații.

Fondurile bugetare sunt insuficiente pentru desfășurarea activității, acestea fiind în prezent următoarele:

art. 20.01.01 Furnituri de birou – 521 lei
art. 20.01.02 Materiale pentru curățenie – 1658 lei
art. 20.01.03 Încălzit, iluminat, forță motrică – 2185 lei
art. 20.01.09 Materiale și prestări servicii cu caracter funcțional – 20 lei
art. 20.01.30 Alte bunuri și servicii pentru funcționare – 1078 lei
art. 20.13 Pregătire profesională – 800 lei
art. 20.14 Protecția muncii – 4 lei
art. 20.30.30 Alte cheltuieli cu bunuri și sevicii – 19966 lei

Sumele menționate reprezintă fondurile bugetare disponibile până la sfârșitul anului, singurele care pot fi accesate în lipsa unei rectificări bugetare.

Alocarea de fonduri bugetare insuficiente, la jumătate față de bugetul minim necesar pentru desfășurarea în condiți normale a activității, are ca rezultat neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor și obiectivelor Autorității prevăzute de lege și nerespectarea prevederilor legale.

Prin O.G. nr. 81/2019, Guvernul României a acordat ajutoare de stat în valoare de 300 milioane euro marilor companii care sunt expuse unui risc important de relocare ca urmare a transferului costului emisiilor de gaze cu efect de seră în preţul energiei electrice, dar a hotărât să reducă la jumătate fondurile bugetare alocate în anul 2020 Autorității Naționale pentru protecția Consumatorilor care coordonează și realizează strategia și politica Guvernului în domeniul protecției consumatorilor și care actionează pentru prevenirea și combaterea practicilor care dăunează vieții, sănătății, securității și intereselor economice ale consumatorilor.

Pentru Guvernul României apărarea drepturilor și intereselor cetățenilor pe care pretinde a-i guverna este mai puțin importantă decât protejarea intereselor marilor companii.

XV. Banca Națională a României

Conform prevederilor art. 45, alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006: „Instituţiile de credit autorizate şi supravegheate de autoritatea competentă dintr-un alt stat membru pot desfăşura în România activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a)-n)1, prin înfiinţarea de sucursale sau prin prestarea de servicii în mod direct, dacă activităţile respective se regăsesc în autorizaţia acordată de autoritatea competentă din statul membru de origine şi se asigură respectarea legislaţiei româneşti adoptate în scopul protejării interesului general.”

Astfel, una din condițiile de desfășurare în România a activităţii, prin prestarea de servicii în mod direct, este aceea de a se asigura respectarea legislaţiei româneşti adoptate în scopul protejării interesului general, dar legiutorul nu reglementează modalitatea prin care se realizează această prevedere.

În cadrul ”Lista actelor normative din România, adoptate în scopul protejării interesului general, care reglementează condiţii specifice în care anumite activităţi pot fi desfăşurate pe teritoriul României de către instituţiile de credit autorizate şi supravegheate de autorităţile competente din statele membre ale UE, printr-o sucursală sau în mod direct” (Anexa nr. 4) Banca Națională a României menționează ca legislație obligatorie de respectat, pentru instituţiile de credit care prestează servicii în mod direct pe teritoriul României, acte normative privind protecția consumatorilor pentru care nu există cadrul legal prin care Autoritatea își poate îndeplini atribuțiile prevăzute de lege în cazul persoanelor juridice din afara României.

Conform prevederilor art. 60, alin. (1), din O.U.G. nr. 99/2006:

(1) Banca Naţională a României informează autoritatea competentă din statul membru de origine în cazul în care, pe baza informaţiilor primite de la această autoritate potrivit art. 210 alin. (1) şi (2), constată că o instituţie de credit din statul membru în cauză, care are o sucursală sau prestează servicii în mod direct în România, în legătură cu activităţile desfăşurate pe teritoriul României, se află în una dintre următoarele situaţii:

a) instituţia de credit nu respectă dispoziţiile din prezenta ordonanţă de urgenţă sau dispoziţiile Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi nici reglementările emise în aplicarea acestora;
b) există un risc semnificativ ca instituţia de credit să nu respecte dispoziţiile din prezenta ordonanţă de urgenţă sau dispoziţiile Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi nici reglementările emise în aplicarea acestora.

Nerespectarea prevederilor art. 45 din O.U.G. nr. 99/2006 reprezintă o situație prevăzuta la art. 60, alin. (1), lit. a) și b) din O.U.G. nr. 99/2006 ceea ce implică obligativitatea Băncii Naționale a României de a informa autoritatea competentă din statul membru de origine.

Nu există protocol de colaborare încheiat între Autoritate și Banca Națională a României pentru a verifica modul în care „se asigură” respectarea legislaţiei româneşti adoptate în scopul protejării interesului general în conformitate cu prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 99/2006.

Verificarea respectării actelor normative privind protecția consumatorilor, publicate de Banca Națională a României în”Lista actelor normative din România, adoptate în scopul protejării interesului general” (Anexa nr. 4), nu poate fi realizată în cazul instituțiilor care prestează servicii în mod direct în România.

Conform prevederilor art. 60, alin. (11) din O.U.G. nr. 99/2006: „Dacă Banca Naţională a României consideră că autoritatea competentă din statul membru de origine nu şi-a îndeplinit sau nu îşi va îndeplini obligaţia de a lua fără întârziere toate măsurile necesare pentru a se asigura că instituţia de credit remediază situaţia de nerespectare sau pentru a evita riscul de nerespectare, aceasta poate să supună cazul spre soluţionare Autorităţii Bancare Europene şi să ceară sprijinul acesteia.”

Conform prevederilor art. 61 din O.U.G. nr. 99/2006: „Dispoziţiile art. 59 şi 60 nu aduc atingere competenţelor autorităţilor române de a dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea sau sancţionarea încălcărilor de pe teritoriul României, ale prevederilor acestei ordonanţe de urgenţă, reglementărilor emise în aplicarea acesteia ori ale dispoziţiilor legale în vigoare adoptate în scopul protejării interesului general şi altor dispoziţii de ordine publică, astfel de măsuri putând include interzicerea desfăşurării de către instituţia de credit în culpă a oricăror activităţi viitoare pe teritoriul României.”

Având în vedere Lista actelor normative din România, adoptate în scopul protejării interesului general (Anexa nr. 4) și Precizările din 25.05.2007 referitoare la dispoziţiile art.45 şi art.49, respectiv ale art.80 şi art.83 din O.U.G. nr.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului” (Anexa nr. 3), referitoare la dreptul de stabilire şi de liberă prestare a serviciilor în cadrul Comunităţii Europene, se constată că Banca Naţională a României a emis în mod oficial următoarele puncte de vedere prin prestarea de servicii în mod direct de persoane juridice din afara României în urma unei cesiuni:

Prin comunicatul de presă emis de Banca Naţională a României din data 17.12.2015 intitulat „BNR respectă responsabilitatea instituțională de informare publică” (Anexa nr. 28a), (sursa web: www.bnr.ro/page.aspx?prid=10998), au fost oferite în spațiul public, cât și în cadrul dialogului instituțional, informații corecte, coerente și de bună calitate, conform mandatului B.N.R..

Conform comunicatului, informațiile sunt rezultate din raportările și datele statistice de care instituția a dispus conform cadrului legal în vigoare, iar argumentarea și evaluările realizate de către banca centrală au la bază o documentare solidă, expertiza și cunoașterea în profunzime a problematicii specifice domeniului său de activitate.

Comunicatul a fost făcut cu respectarea principiului transparenței și al responsabilității instituționale, pentru o informare cât mai bună și operativă a publicului larg, întrucât în spațiul public s-au exprimat unele luări de poziție privind corectitudinea, calitatea și veridicitatea datelor, informațiilor și evaluărilor realizate de BNR.

În cadrul primului punct din comunicat Banca Naţională a României precizează următoarele:
„În ceea ce privește situația creditelor „externalizate”, pentru început, subliniem că procedura este legală și normală.

Legalitatea se bazează pe principiul european al liberei circulații a capitalurilor și serviciilor în întreg spațiul european. În aplicarea acestui principiu, odată cu aderarea la Uniunea Europeană, instituțiile de credit, ca și orice persoană fizică sau juridică, au libertatea deplină să primească și să cesioneze credite, cu respectarea legislației în vigoare. Reamintim că asigurarea liberei circulații a capitalurilor a fost o precondiție, implementată încă din anul 2006, pentru aderarea României la UE.

Normalitatea mișcărilor libere de capital înspre și în afara României contrazice speculația potrivit căreia în cazul acestor credite „ies bani din țară”. Banca ce transferă creditele primește în schimb contravaloarea în bani a acestora, bani pe care îi utilizează pentru rambursarea depozitelor sau pentru acordarea de noi credite.”

În cadrul audierii direcțiilor de specialitate B.N.R. în Parlamentul României de către membrii Comisiei pentru Buget, Finanţe şi Bănci din Camera Deputaţilor, în ședinţa din 21.01.2015 (Anexa 28) (sursa web) o parte din întrebarea nr. 6 a doamnei deputat Andreea Paul a fost:
„Are cunoștință BNR de faptul că multe bănci din România (exemple : OTP, Credit Europe, Bancpost) își exportă contractele la societățile mamă sau la SPV-uri înregistrate în Olanda? Dacă da, de ce permite acest comerț? Dacă nu, de ce nu sunt sancționați responsabilii cu supravegherea sistemului?”

Răspunsul direcției de specialitate B.N.R. a fost următorul:
„Cesiunea de creanțe se efectuează potrivit prevederilor legale aplicabile. Valoarea la care aceste creanțe sunt cesionate este rezultatul negocierii dintre cumpărători și instituțiile de credit care își asumă și pierderile corespunzătoare.”

Având în vedere considerentele prezentate anterior și:

- faptul că Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Banca Națională a României sunt singurele instituții care pot, conform prevederilor legale, să verifice în cazul consumatorilor români asigurarea legislaţiei româneşti adoptate în scopul protejării interesului general;

- faptul că Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor nu deține pârghiile legale prin care verifice asigurarea respectării legislaţiei româneşti adoptate în scopul protejării interesului general pentru instituții de credit care prestează servicii în mod direct în România și nu poate dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea sau sancţionarea încălcărilor de pe teritoriul României, conform prevederilor art. 60, alin. (11) din O.U.G. nr. 99/2006 și conform prevederilor H.G. nr. 700/2012;

- faptul că Autoritatea a sesizat Banca Națională a României privind aspecte similare (în cazurile Bancpost- EFG New Europe Funding II B.V. Olanda și OTP Bank- OTP Financing Solutions B.V. Olanda Protecția Consumatorilor);

- faptul că din punctele de vedere ale Băncii Naționale a României exprimate oficial reiese legalitatea cesionării contractelor de credit performante către persoane juridice din afara României care prestează servicii în mod direct pe teritoriul României;

Nu este rațional a concluziona că Banca Națională a României a protejat și protejează în continuare interesele instituțiilor financiare prin scoaterea de sub protecția legislației privind protecția consumatorilor, motiv imperativ de interes general conform Curții Europene de Justiție, cu încălcarea prevederilor art. 15, alin. (1) din Constituția României, legea fundamentală a Statului Român, conform căruia „Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea”?

XVI. Alte considerente

La data 07.06.2017 deputatul Sorin Bota a adresat o interpelare (Anexa 29a) (sursă web) către Ministerul Finanțelor și Către Banca Națională a României privind cesiunea contractelor de credit de Bancpost S.A. către EFG New Europe Funding II B.V. (actuala ERB New Europe Funding II B.V.), 7485 din aceste contracte de credit fiind în prezent în portofoliul Eurobank Ergasias Grecia și administrate de First Bank SA România. Nu este publicat răspunsul Banca Națională a României, foarte probabil ca răspunsul să nu existe, iar Ministerul Finanțelor Publice a răspuns prin adresa nr. 71101/16.06.2017 (Anexa 29b) (sursă web) că obiectul întrebării nu intră în sfera de competență a Ministerului Finanțelor Publice.

Pe site-ul web al Camerei Deputaților nu este publicat și răspunsul Băncii Naționale a României la interpelare, având în vedere considerentele prezentate la punctul XV. este foarte posibil să nu fi fost nici măcar transmise.

În anul următor interpelării, 2018, conform Ordonanței de clasare emisă de Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 631/P/2017 (Anexa 29b) (sursă web) Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a transmis Parchetului Raportul de inspecție fiscală nr. F-MC 132 din 29.06.2018 din care reiese că încheierea contractului de cesiune încheiat între Bancpost S.A. și EFG New Europe Funding II B.V. Olanda nu are consecințe în planul răspunderii penale, sancțiunea specifică fiind de natură fiscală, respectiv reconsiderarea acestei tranzacții, în conformitate cu principiul prevalenței economicului asupra juridicului, în baza căruia autoritățile fiscale au dreptul să analizeze orice operațiune (tranzacție) nu numai din punct de vedere juridic, ci și din punct de vedere al scopului economic urmărit de contribuabil iar echipa de inspecție fiscalăa constatat că operațiunea de cesiune de creanțe a reprezentat în realitate acordarea de către EFG New Europe Funding II B.V. Olanda a unei finanțări purtătoare de dobândă în vederea desfășurării activității bancare.

Urmare a recalculării dobânzii interbancare datorată de Bancpost pentru finanţarea de la afiliatul sub forma contravalorii creditelor cesionate, s-a stabilit că echivalentul în lei a dobânzii plătite excede preţului de piaţă, pentru perioada 2011-2015, cu suma totală de 606.766.947 lei, aproximativ 130 milioane EUR (la cursul 4,66 lei/EUR), aceasta fiind în fapt venit suplimentar al Bancpost determinat a fi impozabil. În final au fost stabilite obligaţiile fiscal suplimentare de plată, în sumă de 86.913.391 lei, reprezentând impozit pe veniturile obţinute de nerezidenţi – persoane juridice, şi accesorii  (dobânzi şi penalităţi de întârziere) în sumă de 53.570.318 lei, în total 140.483.709 lei, aproximativ 30 milioane EUR (la cursul 4,66 lei/EUR), sumă care, conform adresei ANAF - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili nr. 2927/17.01.2019 a fost achitată integral.

Tot din cadrul Ordonanței de clasare emisă de Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel București reies următoarele:

La data de 27.03.2017, prin ordonanța nr. 797/P/2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244, alin. 1 C.P. cu aplicarea art. 35, alin. 1 C.P., spălarea banilor, prevăzută de art. 29, alin. 1, lit. b) din Legea nr. 656/2002 și evaziune fiscală, prevăzută de art. 9, alin. 1, lit. c) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 38, alin. 1 C.P..
La data de 16.06.2017 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul București sub nr. 1964/P/2017, sesizarea din oficiu a organelor de cercetare penală din cadrul IGPR – Direcția de investigare a criminalității economice, în legătură cu săvârșirea de către reprezentanții Bancpost S.A. a unor fapte de evaziune fiscală, prevăzute de Legea nr. 241/2005.

Sesizarea din oficiu a avut la bază indiciile conform cărora, în perioada 2008-2015, reprezentanții Bancpost S.A. (CUI 404416), apelând la o serie de ”inginerii financiare”, ar fi încheiat contracte de cesiune/ administrare active, ce au avut ca efect reducerea masei impozabile și, implici, a nivelului obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat.

Fiind întrunite condițiile legale, prin ordonanța organului de poliție din 16.06.2017 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9, alin. 1, lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Având în vedere identitatea de obiect și persoane, prin ordonanța nr. 797/P/2017 di ndata de 28.06.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus reunirea celor două dosare.

Luând în calcul complexitatea cauzei, prin ordonanța nr. 1968/II/2017 din data de 11.07.2017 a procurorului general al Parchetului de lângă Curtea de Apel București, dosarul nr. 797/P/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București a fost preluat în vederea supravegherii penale, fiind înregistrat sub nr. 631/P/2017.

Având în vedere severitatea sancţiunilor contravenţionale aplicate de Autoritate, dublate de obligarea restituirii sumelor de bani percepute nejustificat cu titlu de dobânzi, dobânzi penalizatoare penalităţi, în ordonanța de clasare s-a constatat că sacțiunile aplicate de Autoritate îmbracă un caracter penal în sensul art 50 din Carta drepturilor fundamentale ale UE şi Protocolului nr 7 (art 4) la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului iar în cauza de faţă, iniţierea sau  continuarea unei procedure penale după aplicarea unei sancţiuni administrative de natură penală depăşeşte ceea ce este strict necesar în vederea realizării obiectivului de protejare a intereselor consumatorilor de practicile comerciale incorecte ale instituţiilor de credit și s-a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea de către Bancpost S.A. a infracțiunile de înșelăciune în formă continuată, evaziune fiscală și spălarea banilor.

La data 10.03.2020 prin Hotărârea nr. 402 Tribunalul București a respins apelul formulat de către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor în dosarul nr. 18330/300/2018, invocat în ordonanța de clasare emisă de Parchetul de lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 631/P/2017.

XVII. Concluzii

Nu există nicio prevedere în legislația națională sau europeană care să legifereze competența Autorității în a aprecia existența contravențiilor, aplicării și executării sancțiunilor contravenționale și referitor la efectele juridice ale contravențiilor săvârșite pe teritoriul României pentru nerespectarea legislației naționale de către persoane juridice care nu au sediul în România.

Autoritatea nu poate acţiona, conform atribuțiilor prevăzute de H.G. nr. 700/2012, pentru prevenirea şi combaterea practicilor care dăunează vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor pentru un număr de cel puțin 60.000 consumatori, conducerea Autorității îndeplinându-și defectuos atribuțiile funcției publice de conducere, protejând interesele operatorilor economici în detrimentul intereselor și drepturilor consumatorilor, a căror apărare reprezintă atribuție prevăzută de lege.

Autoritatea este în imposibilitatea de a dispune, conform prevederilor art. 61 din O.U.G. nr. 99/2006, prevederi legale care nu au fost niciodată aplicate de către Autoritate, măsuri corespunzătoare pentru prevenirea sau sancţionarea faptelor comise pe teritoriul României, care sunt contrare dispoziţiilor legale în vigoare adoptate în scopul protejării interesului general şi altor dispoziţii de ordine publică, astfel de măsuri putând include interzicerea desfăşurării de către instituţia de credit în culpă a oricăror activităţi viitoare pe teritoriul României.

Conform prevederilor Constituția României, Titlul II Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, Capitolul I Dispoziţii comune, art. 15, alin. (1): „Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.”

Mii de consumatori nu beneficiază de prevederile legale privind protecția consumatorilor, motiv imperativ de interes general conform Curții Europene de Justiției, cu încălcarea prevederilor art. 15, alin. (1) din Constituția României.

Având în vedere considerentele prezentate nu este rațional a concluziona că prin prestarea serviciilor în mod direct pe teritoriul României de către persoane juridice din afara României, în exact aceleași condiții ca resortisanţii proprii (persoanele juridice din România), cu folosirea teritoriului, resurselor și a personalului din România, fără ca impozitele să fie plătite acolo unde sunt generate profiturile și valoarea, se eludează plata taxelor către bugetul de stat al României și se protejează evaziunea fiscală?

Nu este rațional a concluziona că în Uniunea Europeană, înalta protecție a consumatorilor reprezintă de fapt o iluzie, o înaltă protecție acordată de fapt băncilor și corporațiilor, iar asigurarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a statului de drept, este un deziderat care încă nu a fost atins?

Având în vedere considerentele prezentate nu este rațional a concluziona că instituțiile publice din România, la cel mai înalt nivel, au eșuat în a proteja drepturile prevăzute de legea fundamentală, Constituția României, și au protejat și continuă să protejeze încălcarea legii și interesele particulare, în detrimentul interesului public, creând iluzia unui ”stat de drept”, o ”mascaradă” în care printr-o atitudine falsă, ipocrită și mincinoasă, se urmărește realizarea unei noi ordini sociale în care drepturile și libertățile fundamentale ale omului vor fi încălcate iar puterea se va muta din domeniul public în domeniul privat?

Funcționar public

Manțu Dumitru

27.05.2020

Anexele cu documentele pe baza carora s-a realizat avertizarea au fost publicate pe acest site.

• Tipareste detalii
• Trimite pe mail
• Facebook
• Twitter
• Google
• Vizualizari: 8711

Taguri: Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC)  Protectia Consumatorului  

Comentarii

Nume *:

E-mail *:
(nu se afiseaza pe site)
Subiect:
*
Comentariu:



Tastati codul din imagine (doar cifre)