Doua recente sentinte judecatoresti in cazul comisioanelor abuzive din contractele de credit, una impotriva BCR, alta in favoarea Volksbank, confirma articolele publicate recent de Bancherul.ro, precum si opiniile exprimate de reprezentantii BNR, care arata ca exista decizii contradictorii ale instantelor de judecata in aceleasi cazuri, motiv pentru care trebuie gasita o solutie pentru o practica unitara.

Astfel, dupa ce o serie de instante de judecata au constatat ca este abuziv comisionul de risc din contractele de credit ale Volksbank, zilele trecute Curtea de Apel Bucuresti a decis ca acesta este legal. Iar in cazul BCR, dupa ce instante superioare precum Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit in toate dosarele judecate ca nu este abuziva dobanda de referinta variabila a bancii si nu poate fi inlocuita cu Euribor, acum o instanta inferioara este de parere opusa.

Pe de alta parte, avem deja jurisprudenta, precum cea din cazul OTP Bank, sau cea in cazul BCR de la Curtea de Apel Bucuresti, care in opinia noastra poate fi folosita de autoriati ca exemplu pentru rezolvarea conflictului dintre banci si clienti, si anume decizii judecatoresti echitabile si echilibrate, care sa nu confirme dobanzi sau comisioane majorate si mentinute la niveluri abuziv de ridicate, dar nici sa mearga in cealalta extrema, eliminand dobanzile sau comisioanele si stabilind ca pot exista credite cu dobanzi de 0%, 2% sau alte niveluri, mai mici decat ar fi firesc, adica cel putin peste nivelul dobanzii platita de banca pentru depozite.

Sa vedem insa ce s-a intamplat in recentele decizii din cazurile Volksbank si BCR.

Volksbank a castigat zilele trecute la Curtea de Apel Bucuresti un proces cu un grup de peste 60 de clienti reprezentati de avocatul Gheorghe Piperea, in dosarul 53789/2010, care au cerut eliminarea comisionului de risc din contractele de credit, motivand ca ar fi perceput abuziv.

Anterior, Tribunalul Bucuresti a dat castig de cauza clientilor bancii, insa judecatorii de la instanta superioara au constatat ca decizia a fost eronata, astfel ca a anulat-o. Hotararea nu este definitiva, putand fi atacata cu recurs.

Sa vedem insa detaliile procesului.

De ce s-au plans clientii Volksbank la Tribunalul Bucuresti:

- contractele de credit sunt contracte preformulate, bazate pe principiul ”il accepti asa cum e sau deloc”, ceea ce inseamna ca vointa consumatorilor a fost grav viciata la incheierea conventiilor de credit;
- prin comisionul de risc s-a transferat intregul risc contractual in sarcina imprumutatilor; iar justificarea comisionului de risc este neclara, acest cost nefiind altceva decat o dobanda mascata;

Cum s-a aparat Volksbank:

- Ca si cazul altor comisioane, și comisionul de risc este un element al pretului băncii, o componenta a costurilor aferente punerii la dispozitie a creditului, cu privire la care clientii au fost in mod transparent informati prin precizare DAE (care include atat dobanzile cat si celelalte comisioane) in contractul de credit si care a fost identificat in mod expres în graficul de rambursare a creditului.

- Banca a acordat un credit pe care spera sa-l recupereze intr-un interval indelungat de timp. Din partea clientilor nu mai exista riscul de a nu obtine sumele imprumutate, dar pentru banca subzista riscul de a nu primi sumele acordate si costurile sau profitul preconizat de aceasta prestatie. Riscurile care ar putea aparea de-a lungul derularii creditului trebuie administrate de catre banca din momentul acordarii si pana la ramburarea integrala, distanta dintre cele doua momente fiind foarte mare.

Cum a motivat Tribunalul Bucuresti decizia de a da dreptate clientilor:

Banca nu a definit ”riscul” pentru care percepe un comision, scopul perceperii acestui comision este neclar, terminologia folosita ”comision de risc” nu este descrisa in cuprinsul contractului, astfel incat clientii sa fie in deplina cunostinta de cauza cu privire la motivele pentru care sunt percepute aceste sume. Clauza privind comisionul de risc este lipsita de cauza juridica, neexistand nicio prestatie a Bancii care sa justifice perceperea acestui comision, au apreciat judecatorii.

Volksbank a contestat decizia la Curtea de Apel, invocand urmatoarele argumente:

Bancile pot percepe comisioane, daca acestea sunt stipulate clar in contract

Banca a adus ca argument principiile reflectate în reglementarile bancare specifice (al cãror obiectiv este sã asigure desfãsurarea unei activitãti bancare prudente si sãnãtoase), potrivit cãrora:
- costul riscului trebuie sã fie luat în considerare si reflectat în mod corespunzãtor în pretul produselor oferite de cãtre bãnci clientilor lor;
- documentele contractuale trebuie redactate în asa fel încât sã permitã clientilor sã înteleagã prestatiile la care se obligã potrivit contractului încheiat;
- bãncile pot pretinde clientilor lor dobânzi, penalitãti, comisioane, ori alte costuri si speze bancare, dacã plata acestora este stipulatã în contractele semnate.

Banca isi asuma riscuri, chiar si in cazul creditelor garantate cu ipoteca. Dovada: provizioanele constituite pentru creditele neperformante

Banca a mai invocat realitatea cã desi creditele sunt garantate (cu ipoteci, gajuri sau alte garantii), aceasta nu înseamnã cã banca nu îsi asumã riscuri prin acordarea fiecãruia dintre aceste credite. Dimpotrivã, asumarea riscurilor este confirmatã de însusi faptul cã:
- banca are obligatia, conform legii, sã constituie provizioane pentru partea din fiecare credit neacoperitã de garantii, modul de determinare a acestor provizioane fiind bine reglementat si supravegheat din punct de vedere prudential;
- din cauza conditiilor de piatã, pretul obtinut de banca din vânzarea garantiilor în cadrul procedurilor de executare silitã a creditelor neperformante nu acoperã integral creanta bãncii

Comisionul de risc a fost prevazut clar ca facand parte din costul creditului iar clientii au inteles acest lucru, dovada ca l-au platit mai multi ani

In apararea sa, banca a reiterat si caracteristicile produselor de creditare, inclusiv modul în care banca a structurat pretul produselor sale de creditare vândute în perioada 2006 - 2008 ca fiind format, în principal, din rata de dobândã si comisionul de risc, în vreme ce acest comision de risc:
    - a fost prevãzut în mod expres si transparent în contractele semnate de cãtre clienti, ca reprezentând un cost de X% datorat bãncii de cãtre client pentru punerea la dispozitie a creditului, aplicabil la soldul creditului, plãtibil lunar pe întreaga duratã a creditului;
    - a fost prezentat în mod distinct în graficele de rambursare semnate de cãtre clienti si a fost inclus în DAE încã de la data semnãrii fiecãrui contract;
    - a fost plãtit de cãtre clienti pe parcursul mai multor ani în conformitate cu prevederile contractuale, acestia demostrând astfel, dincolo de orice dubiu, cã au înteles întinderea obligatiilor pe care si le-au asumat.

Costul total al creditului a fost si inca este printre cele mai mici de pe piata

Banca a mai precizat in fata judectorilor ca valoarea costului total al creditului (incluzând comisionul de risc) a fost si încã este una dintre cele mai scãzute de pe piatã. Tocmai acest pret scãzut (incluzând comisionul de risc) al produselor a fãcut ca produsele bancii sã fi fost atât de atractive pentru clienti.

De exemplu, in cazul unui credit imobiliar in CHF acordat de Volksbank, costul total exprimat prin DAE, care include dobanda si comisionul de risc, era in medie in jur de 5,7% in 2007 si de 6,9% in 2008.

Prin eliminarea comisionului de risc, DAE ar scadea spre 4,3%. Asa se explica interesul avocatilor si clientilor in a demoniza comisionul de risc, dupa cum am mai scris aici.

Procesul pierdut de BCR, dupa cele castigate

De cealalta parte, BCR a pierdut recent un proces la Tribunalul Suceava, care a obligat banca sa modifice dobanda in cazul unui client de la o valoare de aproximativ 11% la doar 2% pe an. Este vorba de creditele imobiliare prin care BCR percepea o dobanda fixa in primul an de 7,4%, dupa care se aplica o dobanda variabila, calculata dupa o formula interna a bancii si denumita dobanda de referinta variabila, la care se adauga o marja fixa de 1,5%.

Problema BCR a fost ca in loc sa scada dobanda variabila, pe parcursul ultimilor 5 ani, odata cu reducerea indicelui de referinta Euribor, banca a mentinut-o la niveluri ridicate, in jur de 10%, dand astfel ocazia clientilor si avocatilor sa o dea in judecata, motivand ca este vorba de o dobanda abuziva.

Clientii au obtinut, la unele tribunale din tara, o serie de decizii in favoarea acestora, judecatorii decizand sa inlocuiasca dobanda de referinta a BCR cu indicele de referinta Euribor, plus marja fixa de 1,5%, ceea ce inseamna o dobanda de doar 2% sau chiar 0-1%, in cazul contractelor in care marja fixa era 0. Ceea ce, fireste, este absurd.

Practic judecatorii au facut cadou un credit gratis clientilor in aceste cazuri, desi, dupa cum toata lumea stie, un credit trebuie sa aiba o dobanda, iar aceasta nu poate fi mai mica decat costurile pe care le are banca, la randul ei, cu acei bani imprumutati.

Pentru ca multa lume are impresia ca banca acorda credite din banii ei, cand in realitate acei bani sunt ai altor oameni, sunt banii celor care detin depozite sau care cumpara obligatiuni emise de banca.

Numai ca au existat judecatori, la Curtea de Apel si la Inalta Curte de Casatie si Justitie, care nu s-au lasat impresionati de interesele financiare ale clientilor in cautarea unui credit gratis sau a avocatilor ahtiati dupa putere si bogatie, emitand decizii care, de fapt, NU au fost in favoarea BCR, cum gresit au inteles unii.

De fapt, judecatorii nu au dat dreptate BCR ci mai degraba au respins cererile aberante ale avocatilor clientilor, prin care au cerut credite cu dobanda 0

Deciziile emise de Curtea de Apel Bucuresti si Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ), au infirmat, de fapt, cererile aberante ale clientilor bancii, sustinute prin avocati, si deciziile eronate, in acest sens, a unor instante, prin care s-au anulat costurile unui credit sau s-au stabilit niste dobanzi anormal de mici.

Mai exact, ICCJ a decis, cum am scris aici, ca dobanda de referinta variabila a BCR nu poate fi inlocuita cu EURIBOR, in timp ce Curtea de Apel, asa cum am scris aici, a sugerat si o cale de rezolvare a acestui conflict, adica nici mentinerea dobanzilor de 10% nici anularea lor, si anume constatarea unui prejudiciu adus de banca clientilor, prin faptul ca nu redus dobanda, respectivul prejudiciu putand fi recuperat de clienti prin invocarea altor legi, nu cea a clauzelor abuzive.

De altfel, judecatorii au statuat ca dobanda in sine a unui credit nu poate fi clauza abuziva, iar in cazul in care respectiva dobanda nu a fost modificata corect, atunci inseamna ca banca nu a respectat contractul si a prejudiciat clientul. In acest fel, judecatorii pot calcula care ar fi fost dobanda corecta si pot stabili prejudiciul comis. Cu alte cuvinte, se poate face dreptate.

BCR nu doar a pierdut, ci a si castigat procese colective

Pentru ca in presa apar doar cazurile in care BCR si alte banci pierd procese, este corect si deontologic sa prezentam echilibrat situatie si sa precizam ca banca a si castigat  unele procese, in aceleasi cauze.

De exemplu, exista 2 procese colective initiate tot de avocatul Piperea impotriva BCR, pe parcursul carora jumatate dintre clienti au renuntat la judecata ca urmare a acceptarii ofertelor bancii, dar care au fost respinse atat de Tribunal cat si de Curtea de Apel Bucuresti.

Piperea a cerut ca atat dobanda variabila cat si comisioanele de risc si administrare sa fie anulate, intrucat ar fi abuzive, astfel incat clientii bancii sa nu mai plateasca nimic pentru credite.

De ce a respins Curtea de Apel cererile clientilor BCR de anulare a dobanzilor si comisioanelor la credite, considerate de ei abuzive:

- clientii au avut posibilitatea sa reflecteze asupra conditiilor de creditare si costurilor acestuia;
- s-a constatat faptul negocierii nivelului de dobanda, inclusiv asupra tipului de dobanda;
- clauza de administrare si cea privitoare la riscuri intra in costul total al creditului, pe care consumatorului s-a obligat sa-l suporte;
- evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si plata si nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, singurul aspect de verificat fiind masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil.
 
BCR a castigat toate procesele cu clientii pe tema comisioanelor abuzive la ICCJ

De asemenea, la Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) s-au solutionat irevocabil in favoarea BCR toate cauzele ajunse la nivelul acestei instante, care au vizat dobanda variabila perceputa de banca.

Argumentatiile din aceste decizii:
-          critica solutia instantei inferioare privind constatarea identitatii intre "dobanda de referinta variabila" si Euribor; se concluzioneaza ca atunci cand "este sesizat un diferend in legatura cu un act juridic, indiferent daca este unilateral sau bilateral, ale carui clauze sunt clare si precise, judecatorul care solutioneaza fondul trebuie sa-l aplice in litera si spiritual lui, neavand dreptul sa-i dea alt inteles. Daca judecatorii sunt suverani in aprecierea faptelor ce li se supun  judecatii, puterea lor este limitata in cazul actelor juridice,instantei nefiindu-i permis sa treaca peste termenii conveniti de parti in contract, interpretand gresit actul de vointa al partilor sau atribuindu-i un alt inteles";
-          se concluzioneaza ca, toate clauzele din contractele supuse analizei sunt clare si exprima vointa reala a partilor care au convenit in privinta modului de determinare a dobanzii variabile.
-          se mentioneaza ca pretul creditului nu este reglat /stabilit prin intermediul unui mecanism "extrem de tehnic" context in care "pretul creditului nu se poate negocia individual cu fiecare client", banca oferind produse din care clientii sa aleaga.

Care este pozitia BCR fata de procesele cu clientii:

Pentru ca, din nou, in unele articole publicate despre procesele colective, pozitia bancii implicate nu apare, din diverse motive, consideram ca in virtutea obiectivitatii si echidistantei, publicul trebuie sa stie si ce gandeste banca despre aceste situatii. Am cerut, asadar, punctul de vedere al BCR in privinta proceselor privind clauzele abuzive, pe care il redam mai jos:

"- Ne tratăm clienții corect, iar contractele de credit au fost propuse cu bună-credință. Majoritatea clienţilor sunt mulțumiți cu produsele pe care le-am oferit de-a lungul anilor, însă o minoritate a acestora a ales să nu respecte contractele semnate cu banca, fiind încurajaţi în această direcţie de către avocaţi care urmaresc doar câştigurile proprii din intermedierea acestor litigii.

- BCR respectă legea, reglementările bancare şi rolul ANPC în protecţia drepturilor consumatorilor. Nu vom da satisfacţie, însă, celor care încalcă angajamentele contractuale asumate sau încearcă, pur și simplu, să evite rambursarea creditelor. Pe baza argumentelor juridice şi economice, instanţele au dat câştig de cauză bancii în majoritatea acestor tipuri de procese. Vom contracara cu fermitate toate pretenţiile pe care le considerăm lipsite de valabilitate.

Este pur şi simplu falimentar impunerea unor dobânzi la credite mai mici decât dobânzile pe care banca le plăteşte la depozite, plus celelalte costuri de finanţare. Instabilitatea si neclaritatea cadrului legal pot paraliza finanţarea economiei. Suntem încrezători că, în cele din urmă, vom depăși aceasta situatie și îi vom putea susţine în continuare pe cei care economisesc şi investesc în România. Un sistem bancar solid este important pentru economia românească."

Este clar ca deciziile sunt contradictorii, este neclar ce facem cu ele

Concluzia este clara: asistam in continuare la decizii contradictorii ale instantelor de judecata in aceleasi cauze, astfel ca este necesar ca autoritatile sa incerce sa impuna o practica unitara in aceasta situatie. De altfel, Ministerul Justitiei a anuntat la 1 octombrie, in momentul in care s-a decis sa nu se mai amane prevederile legale privind clauzele abuzive, ca va infiinta un tribunal special pentru aceste dosare, despre care nu s-a mai auzit nimic pana acum.

Pe de alta parte, ANPC este cea care are initiativa de a cere eliminarea clauzelor abuzive din toate contractele de credit, nu doar din cele care au ajuns sa fie judecate, astfel ca aceasta institutie este cea care trebuie sa decida care decizii ale instantelor sunt juste si echitabile pentru a fi aplicate in toate dosarele de credit.

Am cerut ANPC sa-si exprime pozitia in aceasta privinta si inca asteptam raspunsul din partea sa.