Curtea Constitutionala (CCR) a dat de pamant cu avocatul Piperea, profesor de drept la Universitatea Bucuresti, precum si cu sustinatorii lui, printre care Alin Iacob, presedintele asociatiei de protectie a clientilor bancilor (AURSF) si reprezentantul Romaniei intr-un grup consultativ al bancilor si clientilor lor la Autoritatea Bancara Europeana (EBA).

Este vorba de cele doua legi, darea in plata si conversia creditelor in franci elvetieni (CHF) la cursul istoric, initiate si redactate de Gheorghe Piperea, cu sustinerea deplina a lui Iacob, adoptate de Parlament anul trecut, in plina campanie electorala, asadar cu un evident caracter populist si in ciuda faptului ca au fost intens criticate nu doar de autoritatile locale, ci si de institutiile europene, precum BCE sau Comisia Europeana.

Cei doi, dar si multi alti sustinatori ai acestora, inclusiv din presa, au promovat cele doua legi in ciuda faptului ca acestea erau de o absurdidate evidenta pentru oricine: legea darii in plata permitea detinatorilor de credite ipotecare sa predea bancii locuinta ipotecata si sa scape de datorii, desi chiar si bunul simt spune ca atunci cand imprumuti bani trebuie sa rambursezi tot bani, nu altceva; iar legea conversiei in lei a creditelor in CHF la cursul istoric incalca o alta regula cunoscuta, si anume aceea ca atunci cand imprumuti franci elvetieni sau orice alta valuta, trebuie sa dai inapoi aceeasi valuta, adica tot franci elvetieni, nu lei sau euro, indiferent de evolutia cursului de schimb.

Piperea a sustinut ca abordarea radicala din cele doua legi este un fel de pedeapsa pentru indolenta bancilor in a-si ajuta clientii afectati de criza care a provocat scaderea salariilor, a pretului caselor si a devalorizarii leului in raport cu francul elvetian, euro si alte valute.

Haiducul are dreptate: in ciuda protestelor in strada ale celor cu franci elvetieni si a recomandarilor BNR ca bancile sa imparta cu clientii povara riscului valutar, acestea nu au facut-o, cu mici exceptii.

Refuzul bancilor, in special a celor care au credite in franci elvetieni, de a imparti cu clientii povara crizei este inexplicabila, intrucat unele dintre ele, de exemplu Raiffeisen Bank, sunt foarte profitabile si puteau fara probleme sa renunte la o mica parte din castiguri pentru o conciliere pe termen lung cu clientii, care le-ar fi adus beneficii mai mari in final.

Ele au pierdut, astfel, sansa de a recastiga un important capital de incredere pierdut dupa izbucnirea crizei din 2008. Si, poate cel mai rau, au afectat si increderea in toate celelalte banci, desi cele mai multe nu s-au hazardat in creditarea in CHF sau in bula imobiliara.

Capitalul de popularitate pierdut prosteste de banci s-a dus la Piperea, cel care inca din toamna lui 2010 anticipa falimentul Volksbank, dupa ce a initiat procese colective impotriva acestei banci (care, desi supravegheata de BNR, a ajuns sa acorde o sumedenie de credite, in principal in CHF, nu lei sa euro), pentru eliminarea comisionului de risc, pe fondul adoptarii de catre Guvern a celebrei OUG 50, initiata de ANPC, scanteia care a declansat scandalul dintre banci si clienti pe tema clauzelor abuzive din contractele de credit.

Asa s-a transformat Piperea intr-un Robin Hood care a inceput sa imparta din greu din aurul bancilor clientilor napastuiti de criza si din care isi pastreaza si lui, fireste, birul cuvenit pentru bataliile din salile de judecata.

Dar la fel cum patesc cei imbatati de putere si celebritate, haiducul a crezut ca poate taia si spanzura dupa bunul plac. A reusit sa urce pana pe dealul Casei Poporului si sa-l corupa pe carismaticul deputat Zamfir, impreuna cu care au promovat si reusit sa treaca, intr-un extaz parlamentar populist, cele doua legi extremiste, unice in Europa, sfidand normele europene, bancare, dar si Codul Civil.

Sa vedem insa cum a dat de pamant Curtea Constitutionala cu cele doua legi:

1. In cazul legii privind darea in plata, situatia a devenit deja destul de cunoscuta. Pe scurt, CCR a modificat radical legea, permitand darea in plata (predarea locuintei catre banca) si anularea datoriilor doar in cazul celor care, din motive imprevizibile, precum criza financiara si cursul valutar, nu-si mai pot plati creditele, nu pentru cine are chef, cum au vrut Piperea si Iacob. Mai mult, darea in plata se poate face doar in cazurile sociale, in restul situatiilor, cand clietii bancilor doresc si pot sa-si pastreze locuinta, creditul se renegociaza, astfel incat banca sa imparta cu clientul povara crizei.

De fapt, tot ce a facut CCR a fost sa explice principiul impreviziunii din Codul Civil, care, de altfel, se poate aplica si fara existenta legii darii in plata.

Si aici am ajuns la aspectul pozitiv, care trebuie recunoscut, al legii privind darea in plata, si anume faptul ca a determinat CCR sa consacre teoria impreviziunii ca regula pentru situatiile de criza care apar pe parcursul relatiei dintre client si banca.

Pentru ca, pana acum, bancile nu au dorit acest lucru, afirmand permanent, chiar si atunci cand lucrurile au fost evidente, ca doar clientul trebuie sa suporte devalorizarea leului sau reducerea drastica a veniturilor din cauza crizei. 

CCR a jucat astfel rolul pe care ar fi trebuit sa-l aiba ANPC pana acum, acela de protectie a consumatorilor bancilor, o protectie reala si ehilibrata, nu una populista si extremista.

1. In privinta legii privind conversia in lei a creditelor in CHF, motivarea recenta a CCR este ca o palma la adresa initiatorilor legii si sustinatorilor lor.

"În virtutea principiului nominalismului monetar, suma acordată cu titlu de împrumut trebuie restituită întocmai, indiferent de valorizarea sau devalorizarea acesteia”, se arata in motivarea CCR.

Asadar, nici vorba de conversie la cursul istoric sau la alt curs, cum incearca de ani buni Piperea si alti avocati sa obtina in instantele de judecata.

De altfel, CCR confirma o decizie recenta adoptata de Tribunalul Bucuresti, prin care a fost respinsa cererea avocatului Piperea ca toate bancile romanesti care au acordat credite in CHF sa le converteasca in lei, la cursul din data acordarii. (vezi aici detalii)

Pe de alta parte, Curtea Constitutionala precizeaza ca cei care au credite in CHF pot apela la prevederile legii privind darea in plata, modificata de CCR astfel incat instantele de judecata sa poata aplica mecanismul impreviziunii, care permite impartirea poverii cursului intre banci si clienti. (vezi aici decizia CCR privind conversia)