Copilul teribil al Europei de est, Polonia, cea care a inceput seria revolutiilor pentru caderea comunismului iar ulterior a fost un model de dezvoltare economica si de democratie, s-a transformat peste noapte intr-o tara problema pentru UE, dar si pentru investitorii straini, inclusiv (mai ales) banci.

Una atat de mare, incat vineri i-a fost redus ratingul de tara cu un punct de catre agentia Standard&Poors, de la A- la BBB+ (la o treapta distanta de ratingul Romaniei - BBB-), o decizie surpriza pentru analistii economici, in ciuda marilor probleme politice si economice in care s-a scufundat recent aceasta tara.

Totul a inceput la alegerile prezidentiale si parlamentare de anul trecut, castigate de doi politicienti populisti si nationalisti: presedintele tarii, Andrzej Duda, si prietenul sau Jaroslaw Kaczynski, liderul partidului social-conservator polonez Dreptate și Justiție (PiS), care a obtinut o majoritate covarsitoare in ambele camere ale legislativului polonez.

Ciudat este ca acesti politicieni nationalisti de stanga au castigat alegerile prin promisiuni populiste precum cresterea ajutoarelor sociale, inclusiv idemnizatiile pentru copii, sau scaderea ratelor la creditele in valuta, prin conversia in moneda nationala, zlotul, intr-o tara care nu a cunoscut criza financiara si economica izbucnita in 2008.

Dimpotriva, Polonia a fost printre putinele tari europene care au avut permanent crestere economica in ultimii 7 ani post-criza si printre cele mai ridicate, de peste 3% anual. PIB-ul pe cap de locuitor in Polonia este 12.300 de dolari, fata de 9.400 de dolari in Romania.

Iata insa ca populismul de tip social, cu ajutoare cat mai multe de la stat pentru alegatori, pare a fi o solutie pentru castigarea alegerilor in orice tara si in orice conditii.

Acum insa, politicienii polonezi vor sa se tina de promisiunile electorale. Problema e: cu ce bani sa dea oamenilor ajutoarele sociale promise in campania electorala? Solutia e simpla si verificata de altii, inclusiv de Viktor Orban, presedintele Ungariei: luam de la banci si alte multinationale care fac profituri frumoase in tara.

Asa incat Polonia a adoptat rapid doua legi care urmeaza sa intre in vigoare in acelasi timp: una care introduce o taxa pe activele bancare, iar alta privind conversia in zloti a creditelor in valuta, la un curs mai mic decat cel din prezent, rezultand o reducere a datoriei cu o treime (vezi aici detalii).

Cu banii din taxa bancara guvernul va acorda ajutoare sociale, iar o jumatate de milion de oameni cu credite in franci elvetieni care l-au votat pe Duda vor plati de acum inainte o rata lunara cu 30% mai mica. Si astfel s-au incheiat socotelile.

Haiducismul financiar modern este insa ingaduit de cainii de paza ai democratiei europene de la Bruxelles sau Strasbourg, am vazut asta in alte tari, inclusiv in Ungaria sau Austria. Dar cand se pune problema independentei institutiilor de baza ale democratiei, nu prea exista cale de compromisuri.

Cei doi politicieni polonezi ar fi fost mai intelepti daca se opreau dupa ce au dat paine poporului. Ei insa au vrut sa acapareze si puterea politica prin distrugerea valorilor de baza ale democratiei, care permit functionarea unor institutii indiferent de ce persoana sau politician vine la putere.

Nu s-au multumit sa faca pe haiducii moderni, luand bani de la boieri (companii) pentru saraci (populatie). Au trecut si la politizarea unor institutii care trebuie sa fie independente, conform regulilor democratice, mai exact Curtea Constitutionala, mass-media si functionarii publici.

Aceste institutii, pentru a mentine independenta si stabilitatea unei tari, trebuie sa functioneze pe baza unor reguli care nu pot fi schimbate dupa bunul plac al unor persoane care au castigat alegerile. Aceasta este lectia pe care o putem invata de la Polonia sau Ungaria.

Legile de functionare a unei institutii democratice nu pot fi schimbate peste noapte dupa cum vrea un politician

Pentru toate cele trei tipurii de institutii s-au emis legi care permit reprezentantilor partidului la putere din Polonia sa ocupa pozitii cheie in institutiile statului polonez.

Fireste ca un astfel de comportament sfidator la adresa spiritului libertatii democratice a fost sanctionat de autoritatile europene, care incearca acum sa gaseasca solutii pentru indreptarea situatiei sau sa emita sanctiuni la adresa Poloniei.

Agentia de rating S&P a facut-o deja, prin scaderea notei de tara, decizie care ar putea produce efecte deloc de neglijat: deprecierea cursului de schimb al monedei poloneze, zlotul, cresterea dobanzilor pentru titlurile de stat si credite si reducerea investitiilor straine.

Toate acestea au costuri, pe care tot polonezii le vor plati, din acelasi buzunar in care au primit de la stat ajutoarele sociale. La acestea s-ar putea adauga si alte costuri venite de la institutiile europene care ar putea, la randul lor, sa sanctioneze Polonia.

Consecintele se vor vedea si pe termen mediu si lung: economia tarii ar putea fi afectata iar cresterea economica ar putea incetini. Toate acestea vor afecta indicatorii macroeconomici ai tarii, iar de aici incepe tavalugul problemelor mai grave, dupa cum stim.

Problemele Poloniei ne-ar putea afecta si pe noi, daca investitorii internationali vor aprecia ca exista riscul contagiunii si in Romania. Oricum, tendinta este ca tarile din zona sa fie afectate de evolutiile dintr-o anumita tara.

Consecintele si invatamintele

Fireste ca legile adoptate in Polonia, in special taxa pe banci si conversia creditelor din valuta, ar putea influenta si politicienii romani. Mai exact, i-ar putea incuraja sa imite Polonia in acest sens si sa reinvie legea conversiei abandonata anul trecut in Parlament de catre deputatii si senatorii PSD.

Deja parlamentarii romani, atat de la PSD cat si de la PNL, le-au luat-o inainte polonezilor prin adoptarea fulgeratoare a unei legi privind darea in plata a creditelor ipotecare, care a opus insa rezistenta din partea BNR si a presedintelui Iohannnis.

In privinta invatamintelor, ele sunt simple: masurile extremiste si populiste nu vor ajuta niciodata nici pe cei carora li se adreseaza nici pe cei care le-au  adoptat.

Mai devreme sau mai tarziu nota de plata va veni, cu consecinte poate mai drastice si pentru toata lumea.

Solutia este sa se gaseasca solutii de compromis la probleme, cum s-a incercat si in cazul creditelor in CHF, dar din pacate nu s-a reusit.

Iar cea mai importanta lectie este aceea ca o institutie democratica, o economie si un sistem financiar trebuie sa functioneze dupa niste legi si norme care sa le asigure independenta si viabilitatea pe termen lung si care nu pot fi schimbate peste noapte, dupa bunul plac al unor politicieni.