Bancherul - BANCI / Opinie / Mugur Isarescu: Regret, dar nu investesc in case

Am citit in Ziarul Financiar, despre mine, o poveste cu un talc pe care nu-mi propun sa-l descifrez. Totul porneste de la faptul ca, recent, am cumparat un apartament de 110 metri patrati. De aici insa si pana la a fi investitor "intr-o piata care va continua sa creasca", cum se mentioneaza in articol, e cale lunga.

In poveste apare si un consultant imobiliar, o doamna, care vinde sperante. Si anume, isi asigura clientii ca eu, impreuna cu ministrul economiei si finantelor, ce a achizitionat si el o locuinta, am da gir pietei imobiliare, care "inca prezinta oportunitati de investitii".

In ceea ce ma priveste, chiar daca risc sa va dezamagesc, va asigur ca adevarul este altul.
Niciuna din ipotezele pe care a mizat autorul articolului nu sta in picioare.

Nu am cumparat casa cu scopul de a face "un plasament normal, datorat unei acumulari de lichiditati". Faptul ca am contractat un credit, pentru care platesc dobanda, arata limpede ca nu eram si nu sunt in cautare de plasamente pentru vreun surplus de bani.

Nu am cumparat-o nici ca afacere, ispitit de oportunitatile de pe piata imobiliara. Daca aveam un astfel de scop, cu siguranta ca mi-as fi ales un alt stil si un alt mod de a investi. Am achizitionat locuinta pentru ca aveam nevoie de ea.

Spuneti ca am cinci locuinte. Numai ca: una este casa parinteasca, aparuta in declaratia de avere ca mostenire, dupa decesul parintilor; alta este casa in care locuiesc, la Dragasani, socrii mei; si mai am si doi copii mari, fiica mea absolvind facultatea cu multi ani in urma, iar fiul, student, a implinit 20 de ani. De fapt, apartamentul in discutie l-am cumparat pentru el.

Mai spuneti ca mizez pe un randament bun al terenurilor. E adevarat, dar intr-un alt sens decat cel la care v-ati referit. Lotul intravilan de 1,4 hectare, de la Gruiu, nu e de vanzare. Am investit, aici, ani buni de munca si de dragoste, am sadit pomi,

i-am ingrijit personal, iar acum am o livada de care sunt mandru. Tot asa cum sunt mandru de podgoria de la Dragasani, unde valorific (si subliniez: performant!) cateva soiuri din vinurile stramosesti. Iata tipul de investitii in care cred si catre care se indreapta interesul meu: cel de productie.

Repet. N-am investit in casa ce a starnit un interes public nemeritat decat intr-un singur scop, acela de a-i darui o locuinta fiului meu. Si ca sa fie si mai clar, nu am cautat o oportunitate, ci o utilitate.