Bancherul - BANCI / Interviu / Mugur Isarescu relateaza istoria tiparirii bancnotelor in Romania

Doamnelor si domnilor∗,
Distinsă audientă,

Am deosebita plăcere de a vă ura tuturor bun venit la Banca Natională a României, care este astăzi gazda unui simpozion cu o tematică deosebit de interesantă: "Istoria bancnotei românesti - 130 de ani de la imprimarea la Bucuresti a primei bancnote emise de Banca Natională a României".

Dacă anul trecut am marcat atât împlinirea a 130 de ani de la înfiintarea institutiei noastre, cât si 140 de ani de existentă a Monetăriei, iată că acum consemnăm o cifră rotundă de la emiterea celei dintâi bancnote românesti.

Aceasta a fost realizată în atelierele Serviciului Fabricarea Biletelor din cadrul Băncii Nationale – vechea denumire a actualei RA Imprimeria BNR. Acest simpozion constituie un nou pas pe care Banca Natională doreste să îl realizeze în directia promovării cunoasterii de către public a istoriei sistemului monetar national.

Demersul nostru este motivat de convingerea că dincolo de rolul lor bine definit în economie, banii pot oglindi cu acuratete aspecte relevante pentru istoria, cultura si civilizatia oricărui stat. De asemenea, ei pot reprezenta o sursă pretioasă de informatii despre evenimente si personalităti marcante din viata unei natiuni. Mai mult decât atât,
bancnotele si monedele reprezintă adevărate produse culturale, omniprezente în viata cotidiană a fiecăruia dintre noi, chiar si acum, în era banilor electronici.

Urmărind fascinanta poveste a bancnotei pe parcursul diverselor epoci ale istoriei nationale, se poate lesne remarca evolutia de la influenta dominantă a scolii franceze, caracteristică sfârsitului de secol XIX, la constituirea unei adevărate scoli nationale a bancnotei.

În primele 7 decenii ale existentei sale, istoria Imprimeriei BNR este un capitol din istoria băncii centrale. Înfiintat odată cu Banca Natională a României, la 17/29 aprilie 1880, ca structură în cadrul acesteia, Serviciul Fabricarea si Contabilitatea Biletelor a avut ca primă sarcină aplicarea supratiparului pe biletele ipotecare emise în 1877.

Demersurile pentru achizitionarea utilajelor trebuincioase imprimării au căzut în sarcina lui Eugeniu Carada, a cărui experientă dobândită la tipărirea biletelor ipotecare îl desemna ca pe cea mai potrivită persoană. În chiar vara lui 1880, el comunica de la Paris conducerii băncii costul preselor tipografice si a utilajelor auxiliare si începea cumpărarea lor si a hârtiei cu filigran necesare imprimării bancnotelor.

Din cauza prelungirii lucrărilor de amenajare a atelierelor viitoarei imprimerii, primele bancnote nu au putut fi emise decât la începutul anului următor. Astfel, prima bancnotă românească, 20 lei din 19 ianuarie 1881, data la care emiterea ei a fost aprobată în sedinta Consiliului de administratie al băncii, a împlinit în acest an 13 decenii de la
aparitie.

Până la Primul Război Mondial, hârtia folosită la imprimarea bancnotelor românesti era fabricată în Franta. Tot în atelierele de la Banca Frantei s-au realizat si cliseele bancnotelor din acea perioadă, si chiar si după aceea.

În timpul războiului, mutarea sediului Băncii Nationale a României la Iasi, după retragerea trupelor si a administratiei în Moldova, au afectat activitatea de imprimare a biletelor. Din cauza cresterii nevoii de numerar pe piată, imprimarea bancnotelor s-a făcut la început în Franta si apoi în Rusia. Între timp, trupele de ocupatie descompletau inventarul imprimeriei de la Bucuresti, recuperarea utilajelor după război făcându-se apoi cu mari eforturi.

În aceste conditii, comenzile de bancnote din primii ani de după
război s-au executat în Franta. După terminarea războiului, s-au reutilat atelierele de imprimat bancnote ale Serviciului Fabricarea Banilor, activitatea tipografică crescând treptat, odată cu cresterea
necesarului de numerar al pietei.

În 1938, dotarea tehnică a fost îmbunătătită din nou, fiind achizitionate noi masini de imprimat. În 1939, hârtia pentru bancnote a fost asimilată în fabricatie la fabrica Letea din Bacău (până atunci fusese importată din Franta si Marea Britanie). Tot către sfârsitul anilor ’30, a fost înfiintat un laborator de încercări si analize a hârtiei pentru bancnote si
s-a înfiintat un atelier de gravură ai cărui lucrători au fost trimisi la specializare în străinătate.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pentru a face fată cererii crescute, dar si pentru a evita situatia din prima conflagratie, când utilajele au fost spoliate de către ocupanti, s-au creat sectii de imprimare în provincie la Sinaia (1940), Govora (1942) si Răsinari (1944), cu utilaje transferate de la sediul central, sau achizitionate special. Aceste sectii au continuat să functioneze o vreme si după război.

După etatizarea băncii centrale în 1947, Serviciul Fabricarea Biletelor a fost desprins din structura acesteia. A urmat pentru imprimeria de bancnote o perioadă de transformări, mutări, reorganizări, comasări cu alte întreprinderi care a durat până în 1991, când prin hotărâre de guvern s-a înfiintat actuala imprimerie, regie autonomă subordonată Băncii Nationale a României.

După 1991, RA Imprimeria Băncii Nationale a României a realizat mai multe emisiuni de bancnote, pe hârtie si pe polimer. Trecerea la imprimarea bancnotelor pe polimer a reprezentat o „revolutie”, atât pentru banca de emisiune, cât si pentru producătorul acestora – Imprimeria Băncii Nationale a României.

Decizia de adoptare a suportului de polimer a fost motivată, pe lângă durata lui mai lungă de viată, de faptul că bancnotele tipărite astfel sunt mult mai dificil de falsificat.

După o perioadă în care regimul comunist si-a pus amprenta ideologică si asupra mesajului transmis de banii românesti, ultimii 20 de ani consemnează reluarea traditiei nationale, actualele bancnote promovând opere artistice remarcabile, care au trecut cu succes proba timpului, si personalităti culturale peste care ar fi nedrept să se astearnă
uitarea.

Designul bancnotei românesti a fost astfel sincronizat cu tendintele europene predominante, care privilegiază figurile importante din planul culturilor nationale. O astfel de personalitate, care a marcat în mod fundamental atât arta românească, cât si istoria bancnotelor noastre, este Nicolae Grigorescu.

Picturile sale, în forma originală sau reinterpretate, se regăsesc pe majoritatea biletelor de bancă emise de BNR din 1881 si până în 1947. În zilele noastre, chipul său ne este familiar tuturor si datorită reprezentării sale pe atât de utilizata bancnotă de 10 lei.

Sperăm că atât lucrările prezentate în cadrul acestui eveniment, cât si volumul al treilea al seriei „Bancnotele României" – „Emisiunile de bancnote românesti în perioada 1929-1947. Istorie si tehnologie” vor oferi celor interesati posibilitatea de a cunoaste fata văzută si nevăzută a banilor românesti. Comunicările pe care le veti audia au la
bază cercetarea a numeroase documente de arhivă, majoritatea păstrate în arhiva istorică a BNR si în cea a Imprimeriei, dar si concluzii rezultate din practica Directiei emisiune, tezaur si casierie a BNR si din cea a Politiei Române.

Primele două prezentări vor fi consacrate istoriei Imprimeriei BNR, de la înfiintarea sa si până în prezent. Pentru că această manifestare este dedicată bancnotelor, în finalul primei părti va fi abordat un alt subiect de real interes, cel al falsificării banilor si al măsurilor de prevenire si combatere a acestui fenomen. Cea de-a doua sectiune va trata
problematica emisiunii si a iconografiei câtorva dintre cele mai interesante bancnote românesti.

Întâlnirea noastră nu se va încheia înainte de lansarea albumului filatelic „Nicolae Grigorescu – pictor si creator de bancnote”, realizat în conditii grafice de exceptie de Romfilatelia, în care veti regăsi si o reproducere a tabloului „Rodica – la secerat”, aflat în sala Consiliului de administratie din Palatul Vechi al Băncii Nationale a României.

Falsificarea de monedă a fost întotdeauna sanctionată de lege, dar a renăscut mereu în umbra si lacunele acesteia.
Cum nu există bancnote care să nu poată fi falsificate (depinde de cât timp si de câti bani dispune falsificatorul), elementele de sigurantă trebuie alese în asa fel, încât reproducerea lor cu mijloace comerciale să fie foarte costisitoare iar riscul asumat să fie major si deci să nu merite efortul.

În cazul bancnotelor românesti, elementele de sigurantă folosite împotriva încercărilor de falsificare diferă în functie de valoarea bancnotei. Cu cât bancnota este de valoare mai mare, cu atât va avea elemente de sigurantă mai greu de reprodus. În acest context,
suportul de polimer al bancnotelor românesti constituie el însusi un element de sigurantă important si oferă o platformă favorabilă pentru noi elemente de sigurantă, dintre care cel mai reprezentativ si usor de identificat este fereastra transparentă.

Substratul utilizat pentru producerea bancnotelor si elementele de sigurantă selectate de BNR pentru a fi încorporate în bancnotele românesti, fac ca, în România, falsificarea însemnelor monetare să nu aibă dimensiuni îngrijorătoare, numărul de bancnote falsificate fiind redus, iar calitatea falsificării rudimentară. Dar despre calitatea si
evolutia falsurilor, vor vorbi specialistii. Pot să vă spun doar că numai 2% din falsurile expertizate la BNR au fost imprimate pe un material plastic ce încerca să imite substratul de polimer, dar si acestea erau grosolan realizate, putând fi usor depistate deoarece se deosebeau de substratul autentic prin aspectul modificat, rigiditatea mare, textura diferită la palpare. Toate celelalte falsuri au fost imprimate pe hârtie, ceea ce le face si mai usor de depistat.

Falsificarea constituie un fenomen periculos, care se manifestă pe toate segmentele circuitului numerarului si are un permanent potential de amplificare. Ca atare, se impun actiuni sustinute ale tuturor institutiilor abilitate ale statului pe linia combaterii acestuia, a prevenirii pătrunderii falsurilor în circulatie si a recirculării lor.

La nivelul BNR, acest deziderat se realizează prin:
- alegerea substratului si a elementelor de sigurantă;
- procesarea bancnotelor în centre dotate cu echipamente automate performante pentru verificarea, autentificarea, numărarea, sortarea si ambalarea numerarului;
- informarea permanentă pe care banca centrală o realizează pentru public si lucrătorii specializati, prin imprimarea si distribuirea gratuită de pliante, brosuri si afise ce contin descrierile ilustrate ale bancnotelor si ale principalelor elemente de sigurantă împotriva falsificării;
- publicarea pe site-ul BNR, a ilustratiilor bancnotelor românesti în circulatie si a elementelor lor de sigurantă;
- organizarea de sesiuni de pregătire pentru lucrătorii din sistemul bancar si din sectorul comercial (marile lanturi de magazine).

Vă multumesc pentru că onorati cu prezenta dumneavoastră acest simpozion si sunt convins că dezbaterile care urmează vor fi extrem de interesante si de provocatoare. Pentru că oricât de spectaculoase sunt evolutiile economice si financiare pe care le trăim în aceste zile, nu trebuie să neglijăm istoria, din ale cărei lectii putem învăta într-o măsură mai mare decât, poate, ne închipuim.

∗ Textul poate fi diferit fată de prezentarea din timpul evenimentului