Bancherul - BANCI / Analiza / BNR: Bancile externalizeaza credite neperformante cu garantii imobiliare catre alte entitati, pentru fructificarea ulterioara a colateralului

Procesul de externalizare şi cel de răscumpărare a creditelor ocultează, într-o anumită măsură, informaţiile privind calitatea şi volumul îndatorării companiilor şi populaţiei evidenţiate de bilanţurile băncilor, se arata in raportul de stabilitate al BNR.

În anul 2010, volumul creditelor externalizate a fost de 4,3 miliarde lei, iar cel al creditelor răscumpărate a fost de 3,8 miliarde lei.

În primul semestru 2011, acestea au însumat 1,2 miliarde lei, respectiv 1,0 miliarde lei (cifrele trebuie considerate cu precauţie, pentru că unele bănci au raportat valoarea nominală a portofoliilor vândute sau răscumpărate, iar altele valoarea de discount).

În anul 2010, numeroase instituţii de credit şi-au răscumpărat portofoliile de bună calitate externalizate în anii anteriori şi au vândut credite neperformante în scopul îmbunătăţirii calităţii portofoliului şi eliberării de provizioane.

Aproape 70 la sută din portofoliile răscumpărate în 2010 provin de la băncile-mamă şi sunt de calitate bună (clasificate în categoria standard).

Din totalul portofoliilor vândute în 2010, circa 70 la sută au fost credite neperformante.

Valoarea medie a discount-ului la care s-au realizat aceste tranzacţii a fost de circa 60 la sută (mai mare în cazul creditelor acordate populaţiei – discount în jur de 75 la sută şi mai redus în cel al creditelor acordate firmelor – discount de circa 40 la sută).

Aceste evoluţii arată că pierderea în caz de nerambursare (LGD – loss given default, care reprezintă pierderea în caz de nerambursare şi se determină ca raport între pierderea aferentă unei expuneri ca urmare a nerambursării din partea contrapartidei şi suma expusă la risc la momentul rambursării.) înregistrată în perioada crizei pentru portofoliile neperformante reclamă prudenţă în conducerea managementului bancar, pentru ca riscurile să fie acoperite în mod adecvat.

Creditele neperformante au fost transferate în proporţii relativ egale către entităţi din cadrul grupului de apartenenţă al băncii cedente şi respectiv din afara grupului (către societăţi specializate de colectare).

Merită menţionat faptul că unele bănci au înfiinţat entităţi (de alt tip decât cele de recuperare a creanţelor), la care sunt acţionar majoritar şi către care au transferat creditele neperformante (în acest mod s-au efectuat, în anul 2010, circa 75 la sută dintre cedările de credite neperformante în cadrul grupului).

Cel mai probabil, asemenea tranzacţii vizează în special creditele neperformante cu garanţii ipotecare, urmărindu-se fructificarea ulterioară a colateralului, pe măsură ce condiţiile pe piaţa imobiliară se vor îmbunătăţi. În ipoteza în care acest scenariu nu se va produce, entitatea la care banca este acţionar majoritar va suporta pierderea.

Procesul de externalizare şi răscumpărare a creditelor ar putea genera unele provocări suplimentare începând cu anul 2012. Există riscul ca, odată cu implementarea IFRS în România, portofoliile de slabă calitate care au fost externalizate către ţările cu regim mai puţin restrictiv în ceea ce priveşte provizioanele să se întoarcă în bilanţurile băncilor autohtone.

Acest lucru ar deteriora calitatea portofoliilor aferente acestor bănci, fără a mai avea loc însă o acoperire cu provizioane la acelaşi nivel ca în situaţia utilizării standardelor româneşti de contabilitate. Propunerile BNR privind filtrele prudenţiale destinate menţinerii unor nivele corespunzătoare ale indicatorilor de prudenţă bancară ar diminua semnificativ din riscurile arbitrajării regimurilor de provizionare.