Bancherul - BANCI / Stirea Zilei / Istoria banilor (II): Cum au aparut primele monede si bancnote

Procesul de cântărire a bucăţilor de metal în vederea utilizării acestora ca mijloace de plată pentru bunuri a fost în cele din urmă simplificat prin producerea unor fragmente standardizate de metal, care erau predecesoarele monedelor din zilele noastre.

Primele monede au fost produse în secolul al VII-lea î. Hr., în Asia Mică, potrivit brosurii realizata de BNR cu ocazia Expozitiei Euro, care are loc in perioada 10 martie-27 mai 2011 la BNR.

Această idee s-a răspândit foarte rapid şi, foarte curând, grecii antici şi, ulterior, romanii au început să producă monede din argint şi bronz.

Aceste monede timpurii aveau, de obicei, formă de disc şi conţineau o anumită cantitate dintr-un metal, care determina valoarea monedei.

Drept garanţie a valorii, pe monede era gravat sigiliul regelui, al oraşului sau al ţării care le-a emis. Prin urmare, oamenii se puteau baza pe această garanţie, nefiind necesar să cântărească fiecare monedă înainte de a o accepta.

Monedele erau populare din mai multe motive, printre care:
• erau durabile şi uşor de transportat;
• erau convenabile, deoarece puteau fi numărate, în loc să fie cântărite;
• denotau faptul că toate valorile erau exprimate în aceeaşi
„monedă”, preţurile fiind astfel mai uşor de comparat.

Prin urmare, monedele au devenit rapid un mijloc de schimb fiabil şi eficient, care a contribuit în mare măsură la dezvoltarea comerţului în Antichitate.

Banii de hârtie

Inventarea monedelor a soluţionat multe probleme, dar nu pe toate. Astfel, atunci când doreau să cumpere bunuri costisitoare, oamenii aveau nevoie de un volum mare de monede, care erau dificil de transportat, reprezentând o ţintă uşoară pentru hoţi.
Soluţia la această problemă a fost oferită de banii de hârtie.

Chinezii au inventat hârtia şi au fost şi primii care au introdus conceptul de bani de hârtie, deoarece nu aveau resurse de cupru suficiente pentru a bate monedele de care aveau nevoie.

În secolul al XI-lea, negustorii italieni au început să utilizeze hârtii de valoare, denumite „cambii”, în locul cantităţilor mari de monede. Acestea cuprindeau detaliile schimbului comercial, inclusiv numele negustorilor.

Avantajul acestui sistem era că hârtiile de valoare puteau fi utilizate numai de către negustori, astfel încât hoţii nu erau
interesaţi să le fure.

Cinci secole mai târziu, aurarii au început să emită hârtii de valoare în Regatul Unit. Se obişnuia ca aurarii să păstreze la loc sigur monedele din aur ale oamenilor, eliberând o chitanţă în care se specifica suma depusă de aceştia. Întrucât toată lumea avea încredere în aurari, aceste chitanţe au ajuns să fie folosite ca mijloace de plată.

Oamenii ştiau că dacă acceptau o chitanţă drept plată şi o duceau la aurar, acesta le va da în schimb monede din aur.

Acelaşi lucru s-a petrecut şi atunci când băncile au început să emită chitanţe din hârtie pentru depozite. În schimbul acestor chitanţe se putea obţine oricând aurul, argintul sau cuprul care era depozitat la bancă.

Prin urmare, oamenii au început să utilizeze aceste chitanţe
ca bani, ceea ce a dat naştere la bancnotele pe care le cunoaştem în ziua de astăzi. Acest tip de bani era cunoscut sub denumirea de „bani reprezentativi”.

Etalonul aur

În secolele al XIX-lea şi al XX-lea, numeroase monede naţionale se bazau pe bani reprezentativi prin intermediul utilizării etalonului aur– un sistem monetar prin care valoarea monedei naţionale era definită în raport cu aurul.

Cu toate acestea, etalonul aur utilizat la nivel internaţional s-a prăbuşit în cele din urmă în anul 1971, atunci
când Statele Unite au pus capăt în mod unilateral convertibilităţii directe a dolarului american în aur.

De-a lungul istoriei, mai ales pe timp de război, guvernele au trecut deseori de la monede reprezentative la monede fiduciare.

Această formă de bani nu se bazează pe un bun real, precum aurul sau argintul, valoarea acesteia fiind determinată, în schimb, de guvern şi bazându-se doar pe buna credinţă.

În anul 1971, când Statele Unite au trecut la moneda fiduciară pe o perioadă nedeterminată, numeroase monede naţionale au fost fixate în raport cu dolarul american, devenind, de asemenea, monede fiduciare.

Banii în zilele noastre

În zilele noastre, banii continuă să evolueze. Înainte de introducerea bancnotelor şi monedelor euro la data de 1 ianuarie 2002, majoritatea ţărilor europene aveau propriile bancnote şi monede.

Când oamenii doreau să călătorească în străinătate, trebuiau să schimbe bani. Totuşi, acest lucru nu mai este necesar în zona euro, deoarece moneda euro a înlocuit monedele naţionale ale ţărilor respective, devenind moneda
unică a sute de milioane de cetăţeni europeni.

Importanţa crescândă a monedei euro la nivel internaţional Euro este o monedă importantă la nivel mondial, întrucât facilitează comerţul internaţional şi are o utilizare largă pe pieţele financiare internaţionale.

Există chiar şi ţări din afara zonei euro care fixează cursul de schimb al monedelor naţionale în raport cu euro şi deţin
rezerve valutare considerabile în euro.