Bancherul - BANCI / Opinie / Adrian Vasilescu: Criza ca sansa

Nouă ani de creştere economică necontenită au fost, pentru Rom�nia, o şansă. Cum o şansă a fost şi faptul că, �ncep�nd cu anul 2000, miz�nd pe o inflaţie calmă şi pe o politică monetară prudentă, defici�tul bugetar a putut să fie ţinut �n fr�u ani la r�nd. P�nă �n 2008, c�nd logica electorală a �nvins logica economică şi defici�tul bugetar a ieşit din tipare.

După saltul �nainte al deficitului intern, �n toamna lui 2008, a urmat reculul PIB-ului, �n 2009. Fapt inevitabil, căci criza globală forţase deja, la cumpăna dintre 2008 şi 2009, intrarea �n Rom�nia prin trei canale: comercial, �nregistr�nd scăderi mari at�t la exporturi c�t şi la importuri; financiar, surprinz�nd şi economia, şi populaţia cu o �ncetinire drastică a nivelului creditării; şi valutar, �n ianuarie mai ales, c�nd cursul euro a urcat p�nă la 4,3 lei. Toate aceste trei şocuri regăsindu-se �ntr-o severă contracţie a PIB-ului.

Ce va fi mai departe? Iată, piaţa valutară s-a stabilizat şi cursul de schimb nu mai produce şocuri. Apoi, canalul financiar s-ar putea �nchide şi el prin reluarea treptată a creditării. Iar �mprumutul ex�tern recent angajat de Rom�nia produce deja unele efecte pozitive �n relaţia cu investitorii străini. Răm�ne deschis �nsă canalul comercial, care nu mai depinde de piaţa internă, ci de pieţele externe.

Guvernul e acum �ntre ciocan şi nico�vală. Pe de o parte, este nevoit să pună mai �nt�i �n funcţiune motoarele care să dinamizeze economia. Şi asta cere timp. Pe de altă parte, populaţia şi-a pierdut răbdarea �n aşteptarea ieşirii din criză. Mai grav e faptul că orice program de �nsănătoşire economică nu �ncepe, ci se sf�rşeşte cu soluţionarea marilor pro�bleme de care este interesată populaţia: scăderea şomajului, creşterea veniturilor, reluarea creditării.

Programe de dinamizare a economiei sunt destule. Dar tratamentele prescrise s-au soldat doar parţial cu rezultatele scontate. La ce ne putem aştepta acum? O creştere cantitativă şi totodată calitativă a ofertei de bunuri şi servicii nu mai poate �nt�rzia. �n caz contrar, degeaba ar spori puterea de cumpărare a populaţiei, stimulată de venituri �n creştere şi de credite. Pentru că piaţa internă nu va putea să iasă din actuala stare de anemie.

Există o soluţie? Da: investiţiile. Numai �ncurajarea investiţiilor ar fi o garanţie că se vor naşte noi locuri de muncă �n sectoarele rentabile şi, �n acelaşi timp, piaţa internă va veni cu un plus de ofertă. Dar investiţiile nu dau nici un semn de �nviorare. Nici măcar �n construcţii, unde at�t producţia, c�t şi prestările de servicii sunt descurajate de preţurile incerte şi de politica de aşteptare a instituţiilor de creditare.

�n 2009, nu a existat vreo opţiune pentru "creşterea minus". Ne-a adus-o criza, fără vrerea noastră. E �nsă o bună ocazie - at�t pentru stat, c�t şi pentru pieţe - să-şi �ntoarcă faţa către vechile structuri ale economiei noastre şi să vadă că şi-au epuizat resursele de creştere sănătoasă. O parte a economiei e nouă sau restructurată. Dar �n vechea economie, fără o restructurare profundă, Rom�nia nu va mai putea să obţină dec�t o creştere bolnavă. Poate că o reducere a ritmului de creştere a PIB-ului, �n acest an, era chiar necesară pentru a corecta deficitele, a tempera inflaţia şi a grăbi restructurarea.

Din această perspectivă, bine ar fi dacă, pe fondul crizei, s-ar porni reforme pe trei trepte: 1) o reformă macroeconomică clasică; 2) o reformă a structurilor de producţie; 3) o reformă a gestiunii dezvoltării. Pentru că numai abordarea curajoasă a reformelor structurale, inclusiv �n domeniul forţei de muncă şi �n cel al pieţei de produse, poate asigura �nmulţirea locurilor de muncă şi atenuarea distorsiunilor care influenţează negativ alocarea eficientă a resurselor. Ar fi o şansă ca economia rom�nească să devină dinamică şi eficientă.

(Comentariu publicat in Jurnalul National)