Bancherul - BANCI / Profil / Despre securitizarea creditelor ipotecare si cum functioneaza acest mecanism

Bilantul unei banci arata altfel decat cel al unei societati comerciale obisnuite. Aici ne referim in special la faptul ca vom regasi pe partea de active creditele acordate de banca tuturor clientilor (persoane fizice, juridice).

Pe partea de pasive (datorii), regasim depozitele si conturile curente deschise de clientii bancii, dar si creditele pe care bancile le iau de la alte banci pentru a se finanta, precum si obligatiunile, care sunt tot o forma de credit (datorie).

In contextul bilanturilor bancare, securitizarea este o modalitate de finantare prin crearea de titluri de valoare, adica valori mobiliare. Aceasta isi are originea in SUA si in ultimii 30 de ani a luat o amploare deosebita.

Avantajul securitizarii este ca, in comparatie cu finantarea traditionala prin obligatiuni (adica obtinerea de lichiditati prin asumarea unei datorii pe bilantul bancii, datorie garantata prin creante ipotecare), securitizarea confera investitorilor o mai mare protectie impotriva riscului de credit. Riscul de credit defineste riscul ca banca sa nu recupereze un credit acordat clientilor.

Prin securitizare, creantele ipotecare (creditele ipotecare generate de o banca) ca elemente de activ ale bancii, sunt vandute de catre originator (banca). In consecinta, acestea sunt scoase in afara bilantului bancii, fiind astfel total protejate in cazul falimentului bancii originatoare.

Securitizarea implica in mod general crearea de titluri de valoare, adica titluri ipotecare, pentru ca au la baza creante ipotecare. Acestea pot avea la baza si altfel de creante, caz in care nu mai sunt denumite titluri ipotecare.

Titlurile sunt create dintr-un �pool� de creante, care sunt standardizate si prezinta caracteristici comune. Astfel, acestea sunt puse sub controlul investitorilor printr-un intermediar specializat, adica o societate sau fond de securitizare creat in acest scop (in terminologia nord-americana �SPV� = �special purpose vehicle�).

O operatiune tipica de securitizare implica in general 2 pasi. Primul consta in transferul activelor (creantelor) catre fondul de securitizare. Al doilea consta in emiterea de catre fondul de securitizare a titlurilor ipotecare, care au in spate creantele ipotecare. Fondul foloseste banii primiti din emiterea titlurilor pentru a plati originatorului initial (bancii) contravaloarea activelor transferate.

In aceasta schema de finantare, fondul emite titluri pe piata de capital. Performanta acestor titluri de valoare pe piata depinde in mod direct de performanta activelor de la baza. In cazul creantelor ipotecare, aceasta defineste modul in care acestea sunt rambursate.

Mai important, nu exista RECURS impotriva originatorului, adica a bancii care a acordat creditele. Administrarea creantelor ipotecare care stau la baza acestor titluri (prin monitorizare si servicing) este de obicei contractata inapoi originatorului (bancii).

Astfel, banca inceteaza sa mai fie detinatorul creantelor (asa cum se intampla in cazul obligatiunilor traditionale), ci doar un administrator care presteaza aceste servicii contra cost.

Cine cumpara in mod normal aceste titluri de valoare? Avand in vedere ca ele au la baza credite ipotecare, credite cotate in mod normal cu un risc foarte scazut in piata, aceste titluri reprezinta investitia preferata a institutiilor care nu doresc sa isi asume riscuri mari. Acestea sunt: fonduri de pensii private, fonduri de investitii, entitati specializate in emiterea si tranzactionarea de MBS, dar si banci, asiguratori etc.

Avantajele securitizarii sunt:
� Prin securitizare, banca poate echilibra maturitatile (termenele) unor anumite clase de active. Astfel, creantele ipotecare sunt creante pe termen lung, pana la 25 de ani, si au nevoie de finantare pe termen lung, care poate fi oferita prin securitizare. Aceasta echilibrare este importanta, pentru ca finantarea unor active pe termen lung cu pasive pe termen scurt induce diverse riscuri bancii. De exemplu, riscul de dobanda apare astfel: o banca acorda credit pe 20 de ani unui client, in timp ce depozitele de la populatie, din care se finanteaza, sunt pe termen de maxim un an. Daca dobanda la care acorda creditul e fixa pe 20 de ani, iar dobanzile la depozite cresc in timp, marja de profit a bancii se reduce.

� Securitizarea solicita mai putin capital decat finantarea traditionala � deci ofera un randament mai bun al capitalului bancii.

� Securitizarea este o forma mai ieftina de finantare, in comparatie cu alte modalitati;

� Securitizarea permite reducerea expunerii bancii fata de o anumita clasa de debitori de un anumit risc. Astfel, daca o anumita clasa de debitori devine prea mare fata de restul bilantului, prin intermediul securitizarii o parte din acestia pot fi scosi de pe bilant;

� Securitizarea aduce beneficii legislative, reducand anumite riscuri care ingrijoreaza pe legiuitori.