România a înregistrat și în anul 2022 cea mai scăzută pondere în PIB a cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare din UE, potrivit datelor comunicate de Eurostat.

Cu un procentaj de doar 0,46%, în condițiile creșterii rezultatului economic, valoarea a fost în scădere marginală și ajuns la același nivel ca în urmă cu zece ani. De reținut, din seria de date istorice, nivelul cel mai ridicat pentru țara noastră s-a înregistrat în 1995 (0,75% din PIB).

Dacă se face raportul ponderilor de alocare în PIB între România și media UE, se poate observa o stagnare undeva la o cincime din uzanța în materie la nivelul Uniunii, deoarece sectorul de cercetare-dezvoltare nu ține pasul cu creşterea economică.

Ne adâncim astfel în starea de piaţă de desfacere pentru produsele altora (peste 20 miliarde euro deficit comercial în primele 9 luni din 2023). Forţa de muncă fiind folosită la industrializarea produselor gândite preponderent în altă parte şi cu valoarea adăugată mare predominant încasată tot de alții.

[1]

Foarte în urmă chiar față de țări din blocul estic

Pentru referință, este elocventă o comparaţie între țările nordice din topul alocărilor pentru C&D şi țările mai noi membre UE din fostul bloc estic. Alăturarea ne oferă imaginea capacității de a genera o creștere sustenabilă a nivelului de trai prin dezvoltarea de noi tehnologii. Pe scurt, se demonstrează că problemele de competitivitate încep la originea proceselor de producție.

[2]

Cu alocări situate la mai puțin de un sfert în raport cu Cehia (economie cu PIB comparabil cu al nostru) și o treime din cât alocă Ungaria, am rămas foarte departe de Polonia (1,46% PIB), Croația (1,43% PIB) sau Lituania (1,02% PIB).

Până și Bulgaria, plecată de la un nivel mai redus decât al nostru la intarea în UE, ne-a lăsat în urmă, deşi a slăbit cadenţa de la 0,95% din PIB în 2015 la doar 0,77% din PIB în 2022. Sub pragul de 1% din PIB, în afară de România, se mai situează doar șapte state, cu Malta (0,65% PIB) și Letonia (0,75% PIB) poziționate mai slab decât vecinii de la sud de Dunăre, situați la egalitate cu Cipru dar sub Slovacia, Irlanda și Luxemburg.

Astfel, cercetarea reprezintă un punct nevralgic în strategia economică, de natură să compromită șansele de a dezvolta o producție cu caracter inovativ pronunțat și valoare adăugată mai mare. De aici rezultă un deficit de competitivitate, inclusiv în raport cu ţările fostului bloc estic, ale căror mărfuri performează pe propria noastră piață și ne produc deficite importante.

Datele prezentate arată necesitatea de a aloca fonduri publice majorate semnificativ pentru dezvoltarea sectorului de cercetare-dezvoltare, împreună cu acordarea de facilităţi mult mai consistente sectorului privat pentru dezvoltarea firmelor R&D. Alocările relativ reduse pentru dezvoltarea de produse cu valoare adăugată mare vor constitui un handicap major în tentativa de convergenţă cu țările dezvoltate.