Proiectul bugetului pe 2023 prevede venituri de circa 539,6 miliarde lei (34,77% din PIB) și cheltuieli de 607,9 miliarde lei (39,17% din PIB), conform datelor publicate de Ministerul Finanțelor.

Deficitul rezultat, de 68,3 miliarde lei, ar urma să reprezinte 4,4% din PIB, valoare similară cu cea din 2019, anul în care România a ieșit din criteriul de echilibru bugetar.

Reintrarea în plafonul de cel mult 3% din PIB ar urma să se producă, în viziunea oficială, la limită pentru întreaga perioadă 2024 – 2026, după cum se arată în raportul la bugetul anului viitor. Observație importantă, deficitul structural ( acel celebru MTO la care făcea trimtere fostul președinte) ar urma să se reducă până la 2,71% din PIB în 2024, pentru a crește înapoi la 3,13% în 2026.

Chestiunea este una foarte importantă deoarece România va trebui să iasă din procedura de deficit excesiv declanșată la începutul lui 2020, din care am fost salvați temporar de apariția pandemiei. Deocamdată, anul viitor, ar urma să ajustăm deficitul cam două treimi prin creșterea încasărilor raportate la PIB (+0,89 puncte procentuale) și o treime prin reducerea cheltuielilor ( -0,45 pp, de unde o diminuare totală a deficitului cu 1,34 pp).

Destul de ciudat, proiecția ulterioară a datelor bugetului general consolidat spre reintrarea în plafonul de 3% ar urma să se facă exclusiv prin reducerea cheltuielilor raportate la PIB, simultan cu o scădere a încasărilor, ceea ce face din 2023 anul de maxim local al veniturilor relative pe care se bazează statul.

Pentru conformitate, vă prezentăm atât evoluția veniturilor, cât și evoluția cheltuielilor planificate între 2022 și 2023. Se poate observa că cea mai mare creștere a ponderii în total ar urma să o aibă veniturile de la UE (1,2 puncte procentuale, de la 12% până la 13,2% din total), peste avansul TVA (1 pp) și cu mult peste impozitul pe profit sau impozitele și taxele pe proprietate (+0,3 pp).

[1]

La polul opus, ar urma să scadă ponderile în materie de alte venituri fiscale (-1,8 pp, adică în principiu se vor lua mai puțini bani din profiturile întreprinderilor de stat), veniturile nefiscale 9-0,6 pp) și, surprinzător, accizele (-0,5 pp). Contribuțiile de asigurări sociale, cea mai mare componentă bugetară vor rămâne aproape constante, în jur de 30%.

[2]

Pe partea de cheltuieli, se remarcă un avans (dezirabil în teorie dar greu de transpus în practică) al sumelor alocate pentru investiții (+2,6 pp, de la 15,8% la 18,4% din total).

Pentru ca să se reducă ponderile la asistență socială (-1,4 pp, evoluție foarte puțin probabilă într-un an preelectoral), cheltuielile de personal și cele cu dobânzile (ambele cu câte -0,4 pp), acestea din urmă la credite contractate în sump crescută și la dobânzi mai mari în ultima perioadă. Cu 0,9pp ar urma să scadă și alocările pentru subvenții, ceea ce înseamnă extrem de mult, de la un nivel pe anul în curs de 2,8% din cheltuielile statului.

În fine, trebuie subliniat că punctul de plecare al raportului la bugetul pe anul viitor îl constituie prognoza de toamnă a Comisiei Naționale de specialitate. Care vede un PIB în creștere cu 4,6% termeni reali pentru anul în curs, la o valoare nominală de 1.396,2 miliarde lei și un deflator de 13% pentru trecerea în prețurile perioadei de bază (PIB 2021 a fost de 1.181,9 miliarde lei).

Ori, INS a comunicat deja un deflator de 15,5% după primele trei trimestre (circa1.000 miliarde lei nominal față de 825 miliarde lei anul trecut și un ritm de 5% real).Cum ar putea acest parametru cheie pentru trecerea între sumele nominale și avansul economic real să scadă la o medie anuală de doar 13% în ultimul trimestru, în contextul actualelor evoluții inflaționiste, rămâne să vedem.