"Pentru ca cei mai multi din zona (pensiuni) ofereau doar cazare, noi ne-am gândit sa facem altceva", spune doamna Pascu. În urma cu 6 ani a făcut centrul.

"Eu am fost farmacista, soțul a lucrat în Ministerul de Interne. La început am vrut sa facem ceva doar pentru noi, dar viața a făcut astfel încât sa ne ocupam mai mult de ceea ce-i aici."

Așa s-a născut ideea unui centru de călărie. Se afla la ieșirea din Cavnic, spre Sighetul Marmatiei, la poalele muntelui, înainte de intrarea în Budesti, spre Ocna Sugatag si Sighetu Marmatiei.

Într-un grajd stau aliniati 9 cai frumoși, pe care copiii ii călăresc împreună cu părinții, însoțiți de ingrijitorii de cai: un barbat cu clop si fata patroanei.

Doamna Pascu se ocupa de gatit, impreuna cu mama, si servește și clienții cu cafele și mâncare. Ea spune ca oamenii vin aici nu e doar pentru călărie și distractie, ci și pentru masa: „Vin oameni sa ia masa de la pensiunile din apropiere."

[1]

Acum, pentru ca nu prea sunt turisti, cei mai multi sunt veniți din zona, după accent, familii cu copii mici, care călăresc și se joaca în locuri special amenajate: căsuțe cu tobogan, tir cu arcul, leagane, hamace, masa de ping-pong, nisip cu jucării.

Si părinții trag cu arcul, joaca tenis si calaresc niste leagane in forma de cai de lemn cu sea.

Între doi copaci este și un cablu pentru tiroliana.

[2]

Toate clădirile sunt impestritite excesiv cu diverse obiecte tradiționale vechi, printre care și kitchuri precum roabe de fier, ghivece de flori din plastic alb, agățate pe sub streșini sau pe scaune pictate în culori stridente.

„Cei mai multi vin din țară. Acum, din cauza razboiului, este mai putina lume, dar în pandemie a fost plin”.

Restaurantul este așezat pe malul unui pârâu, peste care sunt poduri de lemn, iar pe celălalt mal exista doua iazuri mici în care plutesc lebede și rate deosebite. O undița așteaptă sa prindă pești.

[3]

Pe partea cealaltă, pe deal, un tarc cu căprioare si păuni care tipa a jale, măgăruși și o lama. Intr-o cușca sunt veverițe și un pagagal. E ca la zoo. O doamna a întrebat dacă se plătește taxa de intrare. "Așa ar fi normal", zice doamna Pascu.

În complex este și o cabana și o căsuța, în care se pot caza 20 de persoane, ceea ce permite găzduirea taberelor de copii.

[4]

Soțul se ocupa de urcarea copiilor pe cai, dar și de treburi pe afara și, firește, de grătar. El era pasionat de cai de mic, spune fata lui, care sta mai mult în grajd, lansa cai. Are calul ei, Baroco, un andaluz de rasa, de talie mică, sportiv, cu alura supla, bej deschis. Toți caii sunt pur sânge, aduși din Brașov, de la cineva care-i importa și-i creste. Veterinarul este din Cluj.

Un capucino într-un pahar de sticla, farfurie roșie, zahăr și bat în pliculețe, scorțișoara în păhărel, costa 13 lei, iar o ora de calarit este 150 de lei.

[5]