România a avut anul trecut cele mai reduse cheltuieli guvernamentale pentru cercetare-dezvoltare (R&D), conform datelor publicate de Eurostat.

În 2020, nivelul acestora a scăzut la doar 14,8 euro/locuitor, sub cele din Bulgaria (20,9 euro/loc.) și departe de cele efectuate în Ungaria (38,8 euro/loc.), Letonia (41,5 euro/loc.) sau Polonia (57,3 euro/loc.). Media la nivelul UE27 a fost de peste 15 ori mai mare decât la noi (225,3 euro/loc.).

Sumele cele mai mari au fost consemnate în țările nordice: Luxemburg (648,1 euro/loc.), Danemarca (519,2 euro/loc.), Germania (443,2 euro/loc.), Finlanda (373 euro/loc.), Austria (369,6 euro/loc.), Suedia (355,2 euro/loc.), și Olanda (340,8 euro/loc.).

[1]

De reținut, aproape toate statele Uniunii și-au MAJORAT anul trecut sumele alocate pentru R&D, cu mici excepții (Portugalia de la 72,7 euro în 2019 la 71,4 euro în 2020, Malta de la 61,3 euro la 58,3 euro și Ungaria de la 40,6 euro la 38,8 euro). În România, caz cu totul aparte, scăderea a fost de 7,3 euro/loc. sau o treime din banii anului anterior.

Ca tendință pe termen mai lung, cele mai mari creșteri ale cheltuielilor guvernamentale pentru R&D pe locuitor în ultima decadă s-au consemnat în Letonia ( triplare, de la 14 euro în 2010 la 42 euro în 2020), Grecia (de la 62 euro la 148 euro, în pofida crizei economice) și Estonia (de la 77 euro la 141 euro).

De remarcat, trei state care au înregistrat scăderi în deceniul anterior au fost latine (Portugalia de la 92 euro în 2010 la doar 71 euro anul trecut), Spania (de la 179 euro la 144 euro) și Franța (de la 253 euro la 235 euro), ceea ce reflectă o componentă socio-culturală dar pe un palier mult mai ridicat.

Această problemă de mentalitate poate genera, în absența implicării puternice a mediului privat, performanțe mai scăzute și economii cu deficite din cauza competitivității relativ mai reduse.