România s-a situat în anul 2020 pe locul doi în UE în privința scăderii venitului agricol pe unitatea de muncă (Agricultural income per annual work unit, abreviat AWU în lb. engleză), potrivit unei analize publicate de Eurostat.

Cu o diminuare de 13,8%, ne-am plasat imediat după Germania (-14,6%, cel mai mare declin la nivel european), dar la distanță semnificativă de Franța (-7,6%), Olanda (-5,1%) și Italia (-4,9%).

Având în vedere că acest indicator critic pentru sectorul agricol s-a deteriorat în cinci din cele mai mari șapte puteri agricole ale UE, media pe Uniune a scăzut cu 1,5%.

Totuși, multe state au consemnat o îmbunătățire a eficienței activității depuse în acest domeniu, cu performanțe notabile în Lituania (+30,2 %), Croația (+13,2 %), Spania (+13,0 %) și Ungaria (+11,6 %).

Pentru referință, menționăm că producția agricolă a însemnat în 2020 circa 1,9% din rezultatul economic al UE și s-a cifrat la 411,8 miliarde euro.

Ceva mai mult de jumătate (52,8%) a venit din producția vegetală (14% au venit din legume și horticultură și doar 11,2% din cereale, unde excelăm noi) iar aproape două cincimi (38,6%) din zootehnie (13,1% din lapte și 9,6% din porcine). Restul de 8,6% au reprezentat servicii pentru agricultură și activități non-agricole inseparabile.

Structura medie europeană arată cât suntem de departe de convergența reală cu agricultura europeană, România fiind obișnuită în ultimii ani cu o repartizare de aproape 70% a valorii obținute pe partea vegetală (puternic axată pe cereale, sensibile la condițiile meteo, de unde și rezultatul de -38% de anul trecut).

Un aspect important în privința evoluției agriculturii românești este și poziționarea printre statele cu cele mari reduceri ale inputului de muncă la nivelul acestui sector timp de 15 ani.

[1]

Astfel, apărem în datele oficiale la nivel european pe locul cinci la ritmul total de reducere a muncii în agricultură din anul 2005 încoace, după Bulgaria, Slovacia, Estonia și Letonia (barele verzi din grafic) și pe locul trei, după Slovacia și Grecia, la ritmul de scădere a muncii salariate.

Cu consecințe importante, atât în privința productivității unei ramuri cu caracter tot mai apropiat de industrie, cât și a încasărilor bugetare de pe urma activității fiscalizate depuse.

De reținut, agricultura României a înregistrat cea mai abruptă reducere a riscului de utilizare a pesticidelor dintre toate statele membre UE. Analiza Eurostat arată o diminuare de -52%, cu care ne poziționăm pe primul loc în materie, înaintea Danemarcei (-48%), urmată de Suedia și Grecia (ambele peste pragul de -40%).

Pe de o parte, evoluția reflectă o scădere pronunțată a chimizării în agricultură, cu consecințe asupra randamentelor la hectar, urmare a disponibilităților financiare tot mai mici ale fermierilor și a unei industrii chimice în puternic declin.

Pe de altă parte, însă, ar trebui să preferăm în alimentație produse interne, mai sănătoase. În acest sens, o politică națională de promovare a producției naționale în agricultură ar avea, pe lângă un impact în revenirea indicatorilor de eficiență a muncii și efectele pozitive pe creșterea PIB, un rol important în starea de sănătate a populației.