Producţia de cereale boabe anunţată de INS pentru anul 2020 a scăzut puternic, de la circa 30 milioane tone la doar 19 milioane tone (-38%).

Scăderea suprafețelor cultivate (-2,4%) și pandemia au contribuit în mica măsură la această evoluție negativă, marea problemă fiind scăderea randamentelor la hectar.

În pofida unei ponderi relativ reduse a sectorului agricol în PIB, rezultatul de ansamblu a ajuns astfel la -16,7% iar efectul agriculturii asupra evoluției economice de anul trecut a echivalat cu o scădere de 0,7 puncte procentuale a PIB.

[1]

Urmare a scăderii puternice de la producţia de porumb boabe, România a pierdut prima poziție la această cultură între țările membre UE în favoarea Franței. La grâu ne-am situat pe locul patru, după Franța, Germania și Polonia, cu doar 6,4 milioane tone.

De remarcat că, în timp ce la noi s-a consemnat o reducere de -38%, polonezii au înregistrat o creștere de aproape 10%.

[2]

La plantele uleioase, în pofida rezultatului foarte slab (-35%, cu un recul maxim atins chiar la cea mai importantă cultură, cea de floarea-soarelui, respectiv -42%), am păstrat prima poziție pe plan european, cu ceva mai mult de 2 milioane de tone.

În urma noastră au venit Ungaria, Bulgaria și Spania, cu observația importantă că vecinii de la vest au reușit chiar să crească producția (+2%), la fel ca și la porumb (+1%).

Singurele realizări în acest context destul de sumbru, care explică și importurile și prețurile la anumite produse de larg consum alimentar, s-au înregistrat la recolta de cartofi, majorată cu două procente și la cea de legume, păstrată aproape la același nivel din anul precedent (oricum, insuficient în raport cu resursele naturale și cu cererea de consum).

[3]

Poziționarea României între statele UE la principalele culturi agricole arată că, în pofida condițiilor natural, rămânem meteodependenți și nu reușim să avem rezultate bune acolo unde nu se lucrează cu tehnologii moderne sau chiar mai puțin moderne dar strict necesare (a se citi sisteme de irigații). Doare suprafețele (încă) mari, cultivate la randamente mediocre, ne mențin în topurile europene.