România a încheiat anul 2020 cu o rată a șomajului de 4,9%, potrivit datelor ajustate sezonier comunicate de Eurostat.

Astfel, majorarea acestui indicator critic pentru economie în anul declanșării pandemiei a fost mai mică de un punct procentual (4% a fost rata șomajului în decembrie 2019).

Creșterea a fost egală cu cea din Ungaria sau Croația, precum și cu cea consemnată de media UE (plasată mai sus, de la 7,4% la 8,3%).

De reținut în context regional, porniți de la o rată a șomajului mai mare decât a noastră, bulgarii au ajuns la o valoare ceva mai mică iar cea mai bună reziliență la situația apărută în urma efectelor Covid le-a arătat economia poloneză, în pofida faptului că a fost nevoită să marcheze prima scădere a rezultatului economic din ultimii 24 de ani.

Numărul persoanelor aflate în căutare de muncă și disponibile pentru a începe lucrul în România a fost mai mare cu circa 84 de mii la finele lui 2020 decât în urmă cu un an. De la circa 366 mii persoane în decembrie 2019 s-a ajuns la 477 mii persoane în luna octombrie, pentru ca în noiembrie și decembrie trendul să fi descrescător.

[1]

Dacă per total avem un șomaj relativ redus din perspectivă europeană, ocuparea în rândul tinerilor între 15 și 24 de ani a rămas o problemă majoră.

Rata șomajului la această categorie de vârstă a urcat de la 17,4% la finele anului trecut până la 19% în septembrie 2020 (potrivit celor mai recente date disponibile la INS). Astfel, în ce privește tinerii, România stă mai slab decât media europeană (15,5% în decembrie 2019 și 18% în septembrie 2020).

În termeni absoluți este vorba despre 111 mii persoane, ceea ce înseamnă că un șomer din patru are sub 25 de ani. Ceea ce ar trebui să se constituie într-un semnal de alarmă, în condițiile în care avem cea mai mare rată de sărăcie a tinerilor din UE iar perspectivele reduse de dezvoltare personală determină plecarea din țară a unor largi categorii de persoane aflate la început de activitate.