Rata dobânzii pe termen lung pentru România a scăzut în luna decembrie 2020 sub pragul de 3%, potrivit datelor publicate de Eurostat.

Pe fondul necesarului de finanțare impus de combaterea efectelor pandemiei, acest indicator urcase la 4,83% în luna aprilie 2020. Nivelul dobânzilor s-a diminuat sistematic în partea a doua a anului trecut, urmare a măsurilor luate de BNR și a politicilor guvernamentale care au îmbunătățit percepția externă. 

Pentru referință, menționăm că Zona Euro s-a adâncit în teritoriul negativ (valoarea medie a coborât marginal la -0,21%), tonul fiind dat de economia germană (-0,62%), secondată de Olanda și Luxemburg (-0,55%).

De reținut, Slovacia a ajuns să se finanțeze pe termen lung la o dobândă de -0,52%, mai bine decât Danemarca (-0,47%) sau Austria (-0,42%).

Cele mai multe state UE s-au împrumutat la finele anului trecut la dobânzi negative iar printre ele se numără Letonia (-0,29%), Slovenia (-0,23%) și Estonia (-0,18%).

Lituania (+0,16%), aflată în Zona Euro, figurează la un nivel foarte apropiat de Bulgaria (+0,19%) iar Suedia, rămasă cu propria monedă s-a situat la +0,01%.

[1]

În pofida îmbunătățirii remarcabile a acestui indicator, România continuă să se împrumute, de departe, la cele mai mari dobânzi dintre țările UE.

Astfel, avem costuri de împrumut mai mari cu aproximativ 35% față de următoarea clasată, Ungaria, și circa +130% față de Polonia sau Cehia, dacă este să ne raportăm la țări ce au un regim valutar similar.

În context, ar trebui să luăm aminte la Grecia, care a reușit să coboare spectaculos costul împrumuturilor, de la 4,37% în octombrie 2018 la doar 0,63% (!) în decembrie 2020. Desigur, cu beneficiul apartenenței la Eurozonă, spre care puteam să ne îndreptăm și noi în 2015, când îndeplineam criteriile necesare.

Rata dobânzii pe termen lung este calculată ca medie lunară (fără a fi ajustată sezonier) și se referă la randamentul titlurilor guvernamentale tranzacționate pe piața secundară, inclusiv taxele, cu o maturitate reziduală de circa zece ani.

Titlurile urmărite în coșul de tranzacționare trebuie înlocuite periodic pentru a evita schimbarea maturității de referință. Definiția utilizată este în acord cu criteriile de convergență, în concordanță cu art.121 al Tratatului de la Amsterdam.

Criteriul Maastricht pentru adoptarea euro cere un nivel maxim de cel mult două puncte procentuale peste media celor mai performante trei state iar România nu îndeplinește în prezent acest criteriu.