Productivitatea muncii în agricultura românească s-a prăbușit în 2020, potrivit datelor publicate de Eurostat.
Declinul consemnat față de 2019 a fost de 47,2%, la mare distanță de involuțiile, altminteri înregistrate și de state care contează în agricultura UE: Germania (-15,5%), Polonia (-9,6%), Franța (-7,6%) sau Italia (4,8%).
Deși media europeană a fost de -4%, câteva state au reușit să-și majoreze productivitatea: Lituania (+18,1%), Spania (+12,5%), Irlanda (+11,8%) și, vecina noastră, Ungaria (+10,3%), dincolo de efectele pandemiei și condițiile meteo mai puțin favorabile.
În context, reamintim că ponderea populației României care activează în agricultură este foarte mare în context european și chiar regional (circa 23% din totalul persoanelor ocupate, față de 18% în Bulgaria, 10% în Polonia, comparativ cu 4% la nivelul UE).
Rezultatul negativ din sectorul agricol va reduce considerabil productivitatea socială a muncii în economia națională. Asta dincolo de scăderea, deocamdată modică, a productivității muncii în industrie (-7,2% valoare medie lunară pe primele trei trimestre, cu o revenire la +6% în septembrie 2020).
De altfel, evoluția productivității muncii este principalul factor care a condus la influența negativă importantă a agriculturii asupra PIB. Contabilizată de INS pentru primele trei trimestre din acest an a fi de -1,2 puncte procentuale din rezultatul de -5,1% în termeni reali, după ce diminuarea producției agricole în volum a ajuns la -23,2%.
Pentru a vă forma o idee mai clară asupra punctului în care s-a ajuns, am selectat din analizele Eurostat modul în care a evoluat venitul real al factorilor pe unitatea agricolă anuală în câteva state din regiune, raportat la anul de referință 2010.
[1]
Așadar, până se ne mirăm de deficitul puternic pe partea alimentară, în pofida condițiilor naturale de sol și climă cu care am fost înzestrați de la natură, se poate observa ușor că eram deja, în 2019, la coada evoluțiilor consemnate de țările din regiune.
După care, pe fondul pandemiei din 2020, am ajuns la contraperformanța de a coborî la mai puțin de trei sferturi din productivitatea consemnată în urmă un deceniu.