Rata dobânzii pe termen lung pentru România a scăzut în luna noiembrie 2020 la 3,04%, potrivit datelor preluate de la Banca Centrală Europeană. Reamintim că, pe fondul necesarului de finanțare impus de combaterea efectelor pandemiei, acest indicator urcase la 4,83% în luna aprilie 2020. 

Nivelul dobânzilor s-a diminuat pentru a patra lună consecutiv, urmare a măsurilor luate de Banca Centrală și a îmbunătățirii percepției piețelor internaționale. Trendul de scădere a fost destul de pronunțat în partea a doua a anului curent.

Zona Euro a intrat și mai adânc în teritoriul negativ (medie de -0,18%), tonul fiind dat de economia germană (-0,61%), urmată de Olanda, Luxemburg (cu câte -0,54%), Danemarca (-0,46%) și Austria (-0,41%).

De remarcat, s-a atașat de acest „nucleu dur” al UE, Slovacia, care a ajuns să se finanțeze pe termen lung cu „costuri” anuale de -0,39%. De altfel, majoritatea statelor membre UE se finanțează acum la dobânzi negative iar printre ele se numără Letonia (-0,25%), Estonia (-0,14%) și Slovenia (-0,18%).

Lituania (+0,16%), aflată în Zona euro, este la un nivel foarte apropiat de Bulgaria (+0,20%) iar Suedia, rămasă cu propria monedă e la 0%.

[1]

În pofida îmbunătățirii remarcabile a acestui indicator, România continuă să conducă detașat în clasamentul de profil. Avem costuri de împrumut mai mari cu circa 40% față de următoarea clasată, Ungaria, circa +150% față de Polonia sau +170% față de Cehia, dacă e să facem comparația cu țări ce au un regim valutar similar.

În context, ar trebui să luăm aminte la Grecia, care a reușit să coboare spectaculos costul împrumuturilor pe parcursul a doar doi ani, de la 4,37% în octombrie 2018 la doar 0,75% în noiembrie 2020. Desigur, cu beneficiul apartenenței la Eurozonă, spre care puteam să ne îndreptăm și noi în 2015, când îndeplineam criteriile necesare.