Potrivit datelor prezentate de Eurostat, România a îndeplinit anul trecut doar 11 dintre cei 14 indicatori stabiliți pentru tabloul de bord al situației macroeconomice din statele membre UE, alături de Luxemburg, Croația și Slovacia.
Un numar de 18 state din 27 au stat mai bine decât noi iar situația a fost mai problematică doar în state sudice ale Uniunii, Spania, Portugalia, Grecia și Cipru, precum și la vecina Ungaria (10 din 14).
Țara noastră apărea în urmă cu trei ani în topul încadrării în criteriile de stabilitate (Macroeconomic Imbalances Procedure Scoreboard – MIPS), cu 13 atinse din cele 14 posibile.
Situația din 2019 a încadrării țărilor membre UE în cerințele tabloului de bord al situației macroeconomice:
14 din 14 - Malta
13 din 14 – Germania, Austria, Finlanda, Suedia, Bulgaria, Lituania, Slovenia
12 din 14 – Franța, Belgia, Olanda, Irlanda, Danemarca, Italia, Cehia, Polonia, Estonia, Letonia,
11 din 14 – Luxemburg, Croația, Slovacia, România
10 din 14 – Spania, Portugalia, Grecia, Cipru, Ungaria
România a pierdut inițial criteriul de cost unitar al muncii, unde am ajuns la poziția nedorită de campioni europeni în materie, cu +24,5% cumulat pe ultimii trei ani, adică mai mult decât dublu față de limita de 12% permisă țărilor care nu au intrat deocamdată în Zona Euro (acolo, criteriul devine mai strict, de cel mult 9%).
Urmare a creșterii veniturilor mai rapid decât a reușit economia să acopere cererea suplimentară apărută între timp, s-a deteriorat până la limita de avarie (-4%) și un al doilea indicator critic, deficitul contului curent, ca medie pe ultimii trei ani prin raportare la PIB.
De reținut, proiecția până în 2020 făcută de Comisia Națională de Strategie și Prognoză arată un avans al minusului din fluxurile financiare cu exteriorul spre cota de -4,6% în 2021 și o perspectivă neclară de redresare.
Cauzele principale sunt majorarea sistematică a deficitului comercial prin avansul procentual semnificativ mai mare al importurilor față de exporturi, precum și acoperirea tot mai redusă a acestuia din sumele venite pe calea serviciilor prestate.
România se încadrează integral în cerințe la grupa de criterii referitoare la dezechilibrele interne: creșterea preţurilor reale ale locuinţelor (-0,7% față de max. 6%), fluxul privat de credit, consolidat (2% din PIB față de max.14% din PIB), datoria sectorului privat (46,7% din PIB față de max. 133% din PIB), datoria publică (35,1% față de sub 60% din PIB), media ratei şomajului pe ultimii trei ani (4,3% față de max. 10%), totalitatea pasivelor sectorului financiar, neconsolidate (10,4% din față de max.16,5%).
De asemeni, respectă criteriile de angajare (modificarea ratei totale de activitate +1,7% față de min.-0,2%, șomajul pe termen lung -1,3% față de max. 0,5% pe ultimii trei ani și șomajul în rândul tinerilor -3,8% față de max.2% pe ultimii trei ani).
Problemele sunt concentrate pe segmentul de dezechilibre externe şi competitivitate: media balanţei de cont curent în ultimii 3 ani (-4%, față de valori permise între -4% din PIB şi +6% din PIB), poziţia investiţională internaţională netă (-43,5% din PIB față de un stoc de pasiv sub 35% din PIB) și creșterea costurilor unitare nominale cu forţa de muncă (+24,5% față de max. 12% pentru Zona Non-Euro).
Au fost îndeplinite, în această grupă de criterii, variația cursului de schimb real efectiv în ultimii trei ani în raport cu 42 de țări partenere (+0,2% față de +/-11% în Zona Non-Euro) și ponderea exporturilor în exporturile globale (+17,9% față de min. 6%).