Potrivit datelor comunicate de Eurostat, România a coborât pe primul trimestru din 2020 pe locul șase între statele UE în ceea ce privește creșterea costului muncii, după ce a deținut prima poziție în perioada T1 2016 – T1 2019.

Cu un avans redus la +8,4%, am fost devansați de Lituania (+11,4%) și Bulgaria (+10,2%), care au trecut pragul de zece procente, dar și de Slovacia, Polonia și Austria. De reținut, însă, nivelul mediu de doar 3,7% consemnat la nivelul UE și cel de 3,4% din Zona Euro. 

Dincolo de nivelul relativ redus al remunerării din statele mai noi membre UE, în cazul României a contat foarte mult evoluția majorărilor salariale din sectorul bugetar, care a antrenat și sectorul privat la nivelul pieței muncii. Reamintim că nivelul cheltuielilor de personal prinse în bugetul public a urcat sistematic în ultimii ani, de la 7,3% din PIB în 2015 spre 9,8% în 2019. La începutul acestui an, creșterile din sectorul de stat s-au moderat, inclusiv prin efect de bază și au ajuns sub cele din zona de business.

[1]

În T1 2019, ritmul anual consemnat de Eurostat pentru segmentul non-business a fost de +23% iar cel din segmentul de business a ajuns la +13,7%. În T1 2020, pe fondul reducerilor semnificative pe toată ramurile de activitate, raportul s-a inversat, fiind de +5,3% pe non-business și (încă) +9,5% pe zona de business. Sub efectul pandemiei, este de așteptat în continuare o limitare suplimentară a creșterilor salariale.

Oricum, nivelul recomandat specificat în cerinţele tabloului de bord macroeconomic al UE, care semnalizează dezechilibre importante la nivelul economiilor naţionale, se situează la 12% pe parcursul a trei ani în cazul statelor non-euro iar România a depășit sistematic și cu mult această cerință de stabilitate (cea mai recentă valoare a fost anunțată cu caracter provizoriu a fi de 24,9% pentru anii 2017 – 2019).