Clientii bancilor si IFN-urilor care cer amanarea ratelor la credite, conform OUG 37/2020, desi nu sunt afectati de criza coronavirusului, pot fi acuzati de fals in declaratii, o infractiune care se pedepseste cu inchisoarea.

Chiar si bancherii pot raspunde pentru complicitate la fals in declaratii sau pentru infractiunea de omisiune a sesizarii, conform explicatiilor de mai jos primite de la avocatul in Baroul Bucuresti, Vasile Nester:

"O chestiune des dezbătută o reprezintă situația persoanelor ce declară fals la bancă cu privire la impactul economic asupra veniturilor personale, chestiune ce nu a fost abordată deloc în spațiul public.

Prin urmare, ne putem pune întrebarea în legătură cu ce infracțiune putem considera a fi întrunite elementele constitutive,

(i) din perspectiva declarării de către debitori a unor împrejurări neconforme cu adevărul, pe de o parte, și

(ii) prin prisma soluționării favorabile de către creditori, a solicitărilor debitorilor, în baza declarațiilor mincinoase.

După cum ați văzut, pentru ca beneficiarii să se bucure de prevederile Ordonanței, Guvernul României a instituit obligația de a da o declarație pe propria răspundere, fie în format letric sau prin poștă electronică, fie pe cale orală, prin telefon.

Pentru a nu vă răpi din timp cu amănunte tehnice, voi răspunde simplu, fără prea multe cuvinte juridice.

Astfel, prin raportare la dispozițiile din OUG 37/2020, în eventualitatea unei declarații neconforme cu adevărul, făptuitorul răspunde pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă penală.

Aceasta se consumă în momentul în care înscrisul sub semnătură privată, apt de a produce consecințe juridice, este depus la instituția financiară bancară ori nebancară pentru a-i da eficiență.

Din perspectiva declarației orale, comunicate prin intermediul telefonului, consumarea infracțiunii are loc odată cu consemnarea de către funcționarul competent a declarației într-un înscris apt să servească la producerea unei consecințe juridice.

Admiterea ori respingerea solicitării debitorului privind acordarea anumitor facilități la plata creditului nu prezintă relevanță pentru reținerea infracțiunii de fals în declarații.

Cât privește posibilitatea atragerii răspunderii penale a lucrătorilor bancari în contextul neverificării autenticității informațiilor comunicate în cuprinsul declarației pe propria răspundere, ne putem imagina trei ipoteze, și anume:

(i) funcționarul bancar, în sensul dat de dispozițiile legale, în fața căruia se face declarația, nu cunoaște caracterul fals al acesteia;

(ii) același funcționar bancar, cunoscând activitatea societății debitoare încă de la înființare sau a debitorului persoană fizică, prin prisma activităților bancare lucrative, respectiv administrarea conturilor, cunoaște caracterul mincinos al declarației sau chiar are o înțelegere anterioară cu autorul în acest sens, și

(iii) situația în care funcționarul în discuție, în timpul atribuțiunilor de serviciu, află despre declarația neconformă cu adevărul care a fost dată în fața sa, neavând vreo înțelegere prealabilă cu făptuitorul și omite sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală.

Dacă în cazul funcționarului care nu cunoaște caracterul mincinos al declarației nu se poate considera că este participant la săvârșirea infracțiunii, în cazul în care acesta cunoaște caracterul neconform cu adevărul al declarației, prin prisma celor redate în cuprinsul celei de-a doua ipoteze, acesta răspunde pentru complicitate la fals în declarații.

În cazul celei de-a treia ipoteze, și anume atunci când funcționarul află despre declarația neconformă cu adevărul care a fost dată în fața sa de către debitor și neavând vreo înțelegere prealabilă cu acesta, răspunde pentru săvârșirea infracțiunii de omisiune a sesizării, pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă penală."