Persoanele fizice care au credite la banci si IFN-uri si nu vor sa iasa din casa sa-si achite rata, cum procedeaza de regula, trebuie sa anunte banca de acest lucru si sa solicite, in primul rand, gasirea unei solutii alternative de plata, iar daca aceasta nu se poate gasi, sa ceara amanarea platii.

Solutiile alternative de plata pot fi foarte simple: de exemplu plata prin telefon, serviciul de phone banking fiind disponibil la majoritatea bancilor, iar cele care nu-l au activ, il pot activa fara prea mari probleme.

De asemenea, persoanele care nu au acces online la conturi prin telefon sau calculator (mobile banking sau internet banking), pot cere activarea acestor aplicatii, in vederea platii ratei online.

Daca aveti doar bani cash la dispozitie, fireste ca se pot gasi si alternative sociale pentru plata ratei, precum apelul la ajutorul unei cunostinte, o asociatie caritabila sau chiar la un curier.

Daca nicio varianta nu se poate gasi, atunci cereti bancii amanarea platii ratei, invocand situatia imprevizibila in care va aflati, izolati la domiciliu, din cauza epidemiei coronavirusului.

Bancile ar trebui sa accepte fara probleme aceasta cerere, astfel incat sa nu ajungeti in situatii delicate si conflictuale, precum raportarea la Biroul de Credit sau achitarea unor penalitati de intarziere.

In privinta contractelor de credit dintre banci si firme se poate aplica aceeasi regula, de intelegere amiabila pentru gasirea unei solutii de plata a ratelor, in conditiile acestei situatii exceptionale.

ATENTIE, insa!

Nu incercati sa profitati de coronavirus pentru a nu va achita obligatiile de plata a creditului! Din simplul motiv ca este in joc atat onoarea dumneavoastra, cat mai ales relatia viitoare cu banca, cu implicatii financiare si sociale mai grave.

Banca s-ar putea sa va ceara sa dovediti ca sunteti in imposibilitatea de a va plati rata, iar daca nu o faceti, atunci ati putea suporta repercursiunile: raportarea la Biroul de Credit si/sau achitarea unor penalitati de intarziere.

Forta majora

In contractele de credit standard dintre banci si firme sau chiar persoane fizice ar putea fi si prevederi cu privire la forta majora din Codul Civil, de genul:

"Forta Majora este o imprejurare de fapt imprevizibila si de neinlaturat, care impiedica in mod obiectiv si fara nicio culpa din partea imprumutatului si/sau codebitorului executarea obligatiei contractuale a acestuia catre Banca.

Sunt considerate cazuri de forta majora: orice dezastru natural (cutremurele, inundatiile, incendiile, uraganele, taifunurile, valurile tsunami), atacul terorist, razboiul, insurectia, instituirea starii de necesitate, tulburarile sociale, revolutiile, grevele generale.

Insa nu toate aceste evenimente sunt, fara disctinctie, cazuri de forta majora, ci numai acelea care sunt extraordinare, adica, deopotriva imprevizibile, insurmontabile si care fac imposibila executarea obligatiei analizate.

Pentru a beneficia de exonerarea de raspundere pentru cazuri de forta majora, imprumutatul si/sau codebitorul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a) in 5 zile calendaristice de la inceputul evenimentului de forta majora sa comunice in scris Bancii nasterea evenimentului si sa prezinte un certificat eliberat de Camera de Comert si Industrie Teritoriala care va examina cazul si va elibera Certificatul de forta majora pentru cazul dat;

b) sa notifice Banca in 15 zile calendaristice de la incetarea evenimentului de forta majora."

Ce spune Camera de Comert

Camera de Comert face urmatoarele precizari privind avizarea cazurilor de forta majora, intr-un comunicat, in care subliniaza ca forta majora trebuie demonstrata de cel care solicita existenta acesteia:

Precizari privind avizarea existenței cazurilor de forță majoră şi influenţa acestora asupra executării obligaţiilor comercianţilor – atribuție legală a CCIR și a Camerelor județene

"Potrivit legii[1], CCIR și Camerele județene avizează, la cerere, pentru societăţile româneşti, pe bază de documentaţie, existenţa cazurilor de forţă majoră şi efectele acestora asupra executării obligaţiilor comerciale internaţionale.

Nici CCIR și nici Camerele județene nu sunt abilitate să declare sau nu la nivel național/internațional o anumită situație ca fiind o situație sau un caz de forță majoră.

Sigurul atribut al CCIR și al Camerelor județene este de a analiza, la cererea comercianților, și a aviza sau nu, existența forței majore – privită exclusiv din perspectiva efectelor și influenței acesteia asupra executării obligațiilor rezultate dintr-un contract comercial.

Astfel, pentru a putea aviza existența forței majore, trebuie să existe un contract, care să conțină o clauză de forță majoră, și ale cărui obligații nu pot fi îndeplinite din cauza obiectivă a intervenirii faptului definit ca forță majoră și care împiedică executarea obligațiilor contractuale.

Potrivit Codului civil, dacă legea nu prevede altfel sau părţile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forţă majoră, care este definită ca fiind orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil.

Răspunderea înlăturată de care vorbește Codul civil este a părții care invocă imposibilitatea de executare a obligațiilor contractuale, iar prejudiciul este cel generat co-contractantului urmare neexecutării obligației de către partea care invocă forța majoră.

Potrivit doctrinei[2] "evenimentele de forţă majoră sunt, de cele mai multe ori, fenomene naturale extraordinare, străine de activitatea şi de voinţa omului, cum sunt cutremurele, inundaţiile catastrofale, trăsnetele şi alte fenomene naturale neobişnuite.

Chiar şi unele evenimente sociale extraordinare, provocate de oameni, precum revoluţiile sau războaiele, au fost catalogate drept cazuri de forţă majoră. Forţa majoră presupune, aşadar, o imprevizibilitate cu caracter obiectiv, chiar absolut.

Imposibilitatea de prevedere a unui eveniment se apreciază «luând ca etalon prudenţa şi diligenţa unei persoane ce depune toată grija de care este capabil un om în activitatea sa». O împrejurare relativ imprevizibilă, când imposibilitatea de prevedere este doar subiectivă, nu constituie un caz de forţă majoră.

În funcţie de starea de fapt concretă, se poate reţine ca având efect exonerator de răspundere chiar şi împrejurările care nu sunt nici total imprevizibile, nici total invincibile, dar constituie obstacole reale pentru executarea obligaţiilor izvorâte din contracte. O asemenea viziune tolerantă faţă de exigenţele clasice ce privesc forţa majoră se explică prin faptul că în noile împrejurări devine imposibilă executarea contractului în condiţii normale, rezonabile.

Condiţiile actuale în care se desfăşoară activităţile de comerţ, precum şi alte activităţi menite să stimuleze circuitul civil, tocmai pentru a se oferi stabilitate şi a încuraja astfel de activităţi, impun necesitatea recurgerii la unele extinderi, adaptări sau atenuări ale severităţii în aprecierea forţei majore.

Pentru motivele arătate, alături de fenomenele naturale sau sociale care întrunesc trăsăturile caracteristice tradiţionale ale forţei majore, prin intermediul practicii judiciare s-a admis că pot avea efect exonerator şi alte fenomene sociale, cum sunt măsurile luate de organele de stat competente, care, în baza atribuţiilor lor legale, opresc derularea transporturilor (fără culpa părţilor contractante), cum sunt actele de piraterie sau sabotaj, sau chiar grevele, respectiv conflictele de muncă, dacă acestea fac imposibilă executarea obligaţiilor înscrise în contracte." – s.n.

Majoritatea contractelor (deși nu toate) conțin clauze referitoare la forța majoră, care stabilesc în general ce se întâmplă atunci când ceva extern și imprevizibil împiedică una dintre părți să-și îndeplinească obligațiile agreate.

Unele clauze de forță majoră chiar pot fi prevăzute astfel încât să includă epidemiile sau pandemiile. Atunci când o clauză de forță majoră este prevăzută în sens mai general – chiar fără să includă epidemiile sau pandemiile, însă prevede orice act sau fapt survenit dincolo de controlul sau voința părților afectate, atunci răspândirea epidemiei sau pandemiei poate fi considerată ca un eveniment de forță majoră.

Cu toate astea, o clauză de forță majoră insuficient definită, care se referă numai la evenimente naturale, intemperii etc. sau doar menționează sintagma un eveniment de forță majoră, ar putea fi considerată ca insuficientă pentru a putea exonera de răspundere.

Cu alte cuvinte, faptul că o clauză de forță majoră acoperă explicit și situația apariției unor epidemii sau pandemii, cum este și cazul Coronavirusului nu este suficient de unul singur.

Persoana care încearcă să se bazeze pe aceasta trebuie să demonstreze că nu poate îndeplini contractul din cauza circumstanțelor dincolo de controlul său (generate din cauza virusului). De asemenea, acesta trebuie să demonstreze că nu au putut fi făcute demersuri rezonabile pentru a evita sau a atenua evenimentul sau consecințele acestuia.

În concluzie, nici CCIR şi nici Camerele judeţene nu pot şi nu au competenţa de declara un eveniment ca fiind de forță majoră sau de a interveni în vreun contract, ci doar aceea de a constata, în baza unei documentaţii depuse exclusiv de solicitant, în baza unui tarif, existenţa unei situaţii de forţă majoră ca fapt exonerator de răspundere, din perspectiva efectelor acesteia invocate de către solicitant, în ceea ce privește ne-executarea obligațiilor contractuale.

Nu în ultimul rând, trebuie precizat și faptul că potrivit jurisprudenţei în materie, precum şi din practica Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă CCIR, este la latitudinea părţii care se consideră prejudiciată să ia sau nu în considerare motivele şi dovezile (între care şi avizul de forţă majoră emis de CCIR) prezentate de partenerul contractual în culpă, pentru justificarea neîndeplinirii obligaţiilor, ultimul cuvânt avându-l, evident, instanța de judecată.

[1] Art. 4, lit. j) și art. 28 alin. (2), lit. i) ale Legii nr. 335/2007 privind camerele de comerț din România, cu modificările și completările ulterioare.

[2] D.-E. Sîngeorzan, Răspunderea contractuală în materie civilă şi contractuală, pp. 223-224, pp. 228-229"

In concluzie,

indiferent daca invocati sau nu forta majora pentru imposibilitatea de a va plati rata la credit, trebuie sa anuntati mai intai banca si sa o avertizati sa sunteti intr-o situatie dificila.

Banca va trebui sa gaseasca o solutie pentru a depasi aceasta problema, impreuna cu dumneavoastra.