Recent mi-am schimbat telefonul mobil, care începuse să dea rateuri după câțiva ani. Pe telefon aveam instalate aplicații de banking de la trei bănci cu care lucrez în mod curent.

Am transferat conținutul de pe un telefon pe altul și, dincolo de neajunsuri ceva mai puțin importante, au apărut probleme cu toate cele trei aplicații care îmi permiteau să fac tranzacții on-line.

Banca nr. 1.

Deși se părea că transferul aplicației a reușit și am făcut tranzacții de pe noul telefon mobil, când am încercat să-mi accesez conturile de pe laptop, am constatat cu stupoare că nu pot face acest lucru deoarece nu am instalat din nou e-token-ul care îmi permitea obținerea parolei de acces. 

Motiv de sunat la serviciul clienți, de așteptat minute în șir, de explicat de ce aplicația „merge dar nu merge”, plus o dezbatere referitor la cum și ce trebuie să fac eu atunci când văd că, fără să fi făcut nimic, o parte din aplicație nu mai funcționează.

Partea cea mai hazlie, este că, din motive de siguranță, am fost temeinic verificat cu nume, prenume, CNP, etc. deși eu făcusem deja de pe noul telefon mobil câteva zeci de operațiuni în conturi.

Banca nr. 2.

Aici toate au fost bune și frumoase, am avut imediat acces la conturi fără să sun sau să trec pe la bancă, până când m-am trezit în ziua de salariu că mesajele referitoare la încasarea în cont s-au dus pe fostul telefon, care era fără cartelă, implicit fără numărul de telefon stabilit prin contract pentru relația cu banca.

Din nou sun, din nou aștept, din nou explicații, verficări și, mai ales, o noutate absolută pentru mine. Există mesaje de tip push-up care se duc către dispozitivul pe care s-a pus aplicația inițial și nu către cel care are numărul de telefon solicitat de bancă. Dezinstalează, reinstalează, și tot așa sub atenta supraveghere telefonică a unei persoane din call-center. 

Cu remarca importantă că am constatat că aveam nu unul ci 5 (cinci) device-uri înregistrate pentru transmiterea de asemenea push-up-uri, pe care le credeam mesaje obișnuite și destinate strict numărului de telefon personal. Și cu observația că mi-am permis să atrag atenția că se încalcă grav confidențialitatea datelor personale, fostul telefon putând fi dat de mult altei persoane.

Banca nr. 3.

Ca să nu mă mai plâng atâta de asemenea „finețuri” din era noilor tehnologii, la banca cea mai mare pur și simplu aplicația nu a mai putut fi folosită. Am fost nevoit, ca să fac o poveste lungă mai scurtă, să mă deplasez într-o sucursală unde am găsit, în cele din urmă, o doamnă binevoitoare căreia i-am explicat situația și i-am încredințat întru rezolvare buletinul și telefonul.

Am concluzionat că, de fiecare dată când o să mai schimb telefonul mobil, voi fi nevoit să trec pe acolo. Deși respectiva insitituție, evident și mai puțin performantă la acest capitol decât celelalte două, a dus o campanie intensă de promovare a unei noi și formidabile aplicații pentru telefonul mobil. Pe care o instalasem și eu, cu rezultatul amintit mai sus.

Una peste alta, am rămas cu o nedumerire.

Zeci (dacă nu sute) de mii de români își cumpără telefoane mobile noi în fiecare an. Unii au instalate și aplicații de la cele circa 40 de bănci care operează în România.

Personal, nu am cunoștință de vreun ghid publicat de una dintre aceste respectabile instituții privind modalitatea în care trebuie procedat la schimbarea telefonului în cazul în care am comis imprudența de a instala aplicații ce conduc pe noi dar și pe funcționarii lor la pierdere de timp, nervi și chiar bani. 

Nu că aș fi neapărat fan-ul unei asemenea abordări, deși ea mi s-ar fi părut de bun-simț din perspectiva transparenței și a educației financiare orientate către client.

Personal, sper că se va găsi o bancă ce va veni cu o aplicație capabilă să treacă fără bătăi de cap de un telefon pe altul, odată cu cartela agreată în relația cu banca, fără a mai trimite informații pe alte terminale.