Regulament nr. 17 din 12.dec.2012
Monitorul Oficial, Partea I 855 18.dec.2012
Intrare în vigoare la 18.dec.2012

Regulament privind unele condiţii de creditare

Având în vedere prevederile art. 4 alin. (1), art. 45 alin. (1), art. 61, art. 1734 lit. b) şi art. 235 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 1 alin. (1) şi ale art. 43 şi 44 din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 62 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 61 alin. (1) din Legea nr. 127/2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică, cu modificările ulterioare, precum şi Recomandările Comitetului European pentru Risc Sistemic (CERS) privind creditarea în valută (CERS/2011/1),

în temeiul dispoziţiilor art. 420 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 93/2009, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 186 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 127/2011, cu modificările ulterioare, şi ale art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României,

Banca Naţională a României emite prezentul regulament.

CAPITOLUL I
Domeniul de aplicare

Art. 1. - (1) Prezentul regulament se aplică:

a) instituţiilor de credit persoane juridice române şi sucursalelor instituţiilor de credit, persoane juridice străine;

b) instituţiilor financiare nebancare persoane juridice române şi sucursalelor instituţiilor financiare străine, înscrise în Registrul special;

c) instituţiilor de plată persoane juridice române care înregistrează un nivel semnificativ al activităţii de creditare potrivit Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 21/2009 privind instituţiile de plată, cu modificările şi completările ulterioare; precum şi

d) instituţiilor emitente de monedă electronică persoane juridice române care înregistrează un nivel semnificativ al activităţii de creditare potrivit Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 8/2011 privind instituţiile emitente de monedă electronică, denumite în continuare împrumutători, şi reglementează, pentru scopul menţinerii stabilităţii financiare, unele condiţii de acordare şi derulare a creditelor pe teritoriul României destinate persoanelor fizice şi entităţilor nefinanciare.

(2) Prevederile art. 7-9, cele relevante ale art. 24 şi art. 26 alin. (1) se aplică şi următoarelor categorii de creditori:
a) instituţiilor financiare nebancare persoane juridice române şi sucursalelor instituţiilor financiare străine, înscrise numai în Registrul general;

b) instituţiilor de plată persoane juridice române şi instituţiilor emitente de monedă electronică persoane juridice române, altele decât cele de la alin. (1).

(3) Prevederile art. 2 şi cele relevante ale art. 24 se aplică instituţiilor de credit persoane juridice române şi instituţiilor financiare persoane juridice române prevăzute la art. 89 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, pentru activitatea de creditare desfăşurată în alte state membre.

Art. 2. - (1) Instituţiile prevăzute la art. 1 alin. (3) care desfăşoară în alte state membre activităţi de creditare în valută a debitorilor expuşi la riscul valutar, având domiciliul sau sediul în respectivele state membre, trebuie să respecte, în privinţa acestor activităţi, cerinţele în materie impuse de autorităţile competente din statele membre în cauză, conform celor comunicate de Banca Naţionale a României.

(2) Pentru scopul aplicării dispoziţiilor alin. (1), Banca Naţională a României publică pe site-ul său cerinţele comunicate de autorităţile competente din statele membre respective.

Art. 3. - În înţelesul prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) credit pentru investiţii imobiliare - orice credit acordat unei persoane fizice care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: (i) este garantat cu ipotecă imobiliară şi (ii) este acordat în scopul dobândirii ori menţinerii drepturilor de proprietate asupra unui teren şi/sau unei construcţii, realizate sau care urmează să se realizeze, ori în scopul reabilitării, modernizării, consolidării sau extinderii unei construcţii ori pentru viabilizarea unui teren sau exclusiv în scopul rambursării unui credit pentru investiţii imobiliare. Pentru scopul prezentului regulament finanţările de tip leasing financiar imobiliar acordate persoanelor fizice sunt asimilate creditului pentru investiţii imobiliare;

b) credit de consum - un credit acordat unei persoane fizice, altul decât cel prevăzut la lit. a);

c) credit - suma evidenţiată în conturi bilanţiere sau în conturi din afara bilanţului, pusă la dispoziţie ori pe care instituţia creditoare s-a angajat să o pună la dispoziţie unei persoane fizice sau unei entităţi nefinanciare, în schimbul obligaţiei debitorului în cauză de a rambursa suma respectivă, precum şi de a plăti dobânzi ori alte cheltuieli legate de această sumă; finanţările de tip leasing financiar sunt asimilate creditului;

d) persoană neacoperită în mod natural la riscul valutar - persoana fizică ce nu obţine veniturile eligibile pentru rambursarea creditului, respectiv entitatea nefinanciară ce nu dispune de surse pentru rambursarea creditului, denominate sau indexate la moneda în care creditul este solicitat/acordat;

e) entităţi nefinanciare - persoane juridice, persoane fizice ce acţionează în scopuri legate de activitatea lor comercială sau profesională şi orice alte categorii de entităţi, a căror activitate principală se află în afara activităţilor incluse în cadrul sectorului intermedierii financiare şi a asigurărilor, potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională.

Art. 4. - (1) Pot face excepţie de la aplicarea dispoziţiilor cap. III, respectiv, după caz, ale cap. IV:

a) creditele acordate persoanelor fizice, cu destinaţie finanţarea studiilor, acoperirea cheltuielilor de natură medicală ori a cheltuielilor legate de deces;

b) creditele garantate pe întreaga perioadă de derulare cu garanţie de tip depozit colateral constituit la instituţia creditoare, pentru sumele efectiv acoperite de o astfel de garanţie;

c) operaţiunile realizate exclusiv în scopul restructurării la acelaşi împrumutător, din considerente de dificultăţi financiare ale debitorului, a creditului/creditelor acordate persoanelor fizice în sold la momentul realizării operaţiunii de restructurare în scopul adaptării condiţiilor de rambursare la noile posibilităţi ale debitorului;

d) creditele care se rambursează din subvenţii la care debitorul este îndreptăţit potrivit legislaţiei aplicabile, în limita acestor subvenţii.

(2) Împrumutătorii vor stabili prin normele proprii de creditare condiţiile de acordare şi de garantare a creditelor prevăzute la alin. (1).

Art. 5. - Dispoziţiile art. 16, 17 şi 18 nu se aplică creditelor acordate exclusiv în scopul rambursării datoriilor aferente creditelor acordate în baza reglementărilor împrumutătorilor aplicabile la data intrării în vigoare a Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 24/2011 privind creditele destinate persoanelor fizice, cu modificările ulterioare.

CAPITOLUL II
Dispoziţii comune

Art. 6. - (1) Împrumutătorii desfăşoară activitatea de creditare a persoanelor fizice şi a entităţilor nefinanciare pe baza reglementărilor proprii, aprobate de organele statutare competente.

(2) În scopul dovedirii conformării cu cerinţele aplicabile impuse de regulament, împrumutătorii transmit Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere reglementările proprii, în limba română, atât în format electronic, cât şi pe suport hârtie, însoţite de hotărârea organului statutar competent care le-a aprobat şi de o fundamentare a acestora.

Art. 7. - (1) Împrumutătorii, precum şi instituţiile prevăzute la art. 1 alin. (2) trebuie să informeze persoanele neacoperite în mod natural la riscul valutar care solicită acordarea unui credit în valută sau indexat la cursul unei valute despre impactul unei eventuale deprecieri severe a monedei naţionale asupra nivelului obligaţiilor lor de plată periodice.

(2) În plus faţă de informarea prevăzută la alin. (1), în cazul creditelor care nu au dobândă fixă, împrumutătorii şi instituţiile prevăzute la art. 1 alin. (2) trebuie să prezinte în mod distinct şi nivelul la care respectivele obligaţii de plată periodice ar putea ajunge ca urmare a unei eventuale deprecieri severe a monedei naţionale asociate cu majorarea dobânzilor.

Art. 8. - Împrumutătorii, precum şi instituţiile prevăzute la art. 1 alin. (2) realizează informarea prevăzută la art. 7 alin. (1) şi, după caz, la alin. (2) particularizat pentru fiecare solicitare de credit, astfel încât să fie posibilă compararea nivelului obligaţiei de plată periodice aferente finanţării solicitate determinat cu luarea în considerare a cursului de schimb valutar şi a ratei dobânzii de la data realizării informării cu nivelul obligaţiei de plată periodice ajustat cu valorile indicate la art. 12 alin. (2) pentru şocul pe cursul de schimb şi, după caz, pentru şocul pe rata dobânzii.

Art. 9. - (1) Împrumutătorii, precum şi instituţiile prevăzute la art. 1 alin. (2) furnizează informaţiile prevăzute la art. 7 pe suport hârtie sau alt suport durabil, cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de încheierea contractului de credit.

(2) Perioada de 15 zile calendaristice prevăzută la alin. (1) se poate reduce la cererea scrisă a solicitantului de credit.

(3) În aplicarea alin. (1) prin suport durabil se înţelege orice instrument care permite solicitantului de credit să stocheze informaţii care îi sunt adresate personal, în aşa fel încât acestea să fie accesibile pentru consultare în viitor pe o perioadă de timp adecvată scopului informaţiilor, şi care permite reproducerea fidelă a informaţiilor stocate.

Art. 10. - Împrumutătorii trebuie să îşi organizeze activitatea de creditare astfel încât să asigure separarea clară şi efectivă a funcţiei de promovare şi vânzare a produselor de creditare de funcţia de analiză a riscului de credit şi monitorizare a expunerii.

Art. 11. - (1) Împrumutătorii trebuie să se asigure că terţele părţi implicate în analiza prealabilă a capacităţii de rambursare a clientului, de tipul intermediarilor de credit, aplică în acest scop aceleaşi proceduri ca împrumutătorii.

(2) Împrumutătorii urmăresc calitatea portofoliului de credite aferent clienţilor atraşi de fiecare terţă parte prevăzută la alin. (1), comparativ cu cea a portofoliului de credite aferent clienţilor atraşi direct de împrumutători.

(3) Analiza efectuată potrivit alin. (2) stă la baza deciziei împrumutătorului de a continua relaţia de afaceri cu fiecare dintre terţele părţi prevăzute la alin. (1).

CAPITOLUL III
Dispoziţii privind creditarea persoanelor fizice

Art. 12. - (1) Pentru scopul prezentului regulament, împrumutătorii stabilesc în cadrul reglementărilor proprii, în concordanţă cu profilul şi strategia lor de risc, cel puţin următoarele:

a) modalitatea de organizare a activităţii de acordare a creditelor destinate persoanelor fizice şi, atunci când este cazul, condiţiile de garantare pe fiecare tip de credit, inclusiv limita maximă admisă pentru valoarea finanţării în raport cu valoarea garanţiei;

b) categoriile de clienţi eligibili pentru finanţare;

c) procedura de clasificare a clientelei-ţintă pe categorii de risc de nerambursare, fundamentat pe profilul general de risc al împrumutătorului;

d) categoriile de venituri considerate eligibile de către împrumutător, diferenţiat pe categorii de clientelă, precum şi coeficienţii de ajustare aferenţi în funcţie de gradul de certitudine şi de caracterul de permanenţă ale acestora;

e) categoriile de cheltuieli care se deduc din veniturile eligibile în scopul determinării gradului total de îndatorare, incluzând cel puţin cheltuielile de subzistenţă şi obligaţiile de plată, altele decât cele de natura creditului;

f) nivelurile maxime admise pentru gradul total de îndatorare, inclusiv fundamentarea acestora, diferenţiate pe categoriile de clientelă, pe destinaţia creditului (de exemplu, credit de consum, credit pentru investiţii imobiliare), pe tipul creditului (defalcat în funcţie de moneda de exprimare sau, după caz, de indexare, de tipul dobânzii, respectiv fixă ori variabilă, de termenul de acordare a creditului şi de comportamentul clientului în legătură cu onorarea serviciului datoriei determinat de calitatea garanţiei), în cazul creditelor de consum, nivelurile maxime admise pentru gradul total de îndatorare sunt stabilite inclusiv prin luarea în considerare a riscului valutar, a riscului de rată a dobânzii şi a riscului de diminuare a veniturilor eligibile disponibile pe perioada de derulare a creditului;

g) metodologia de reconsiderare periodică a coeficienţilor de ajustare a veniturilor eligibile şi nivelurilor maxime admise pentru gradul de îndatorare, în vederea asigurării acurateţei acestora pe o bază continuă.

(2) La fundamentarea nivelurilor maxime admise pentru gradul total de îndatorare în cazul creditelor de consum se vor utiliza următoarele valori:

a) pentru şocul pe curs de schimb - 35,5% EUR, 52,6% CHF, 40,9% USD. În cazul celorlalte valute se utilizează valoarea aferentă CHF. În cazul în care venitul solicitantului şi creditul solicitat sunt exprimate în două monede străine diferite, pentru şocul pe curs de schimb se utilizează maximul dintre şocurile celor două valute faţă de moneda naţională;

b) pentru şocul pe rata dobânzii - 0,6 puncte procentuale pentru toate monedele;

c) pentru şocul pe venit: în cazul veniturilor de natură salarială - 6%; pentru celelalte categorii de venituri împrumutătorii utilizează coeficienţii de ajustare menţionaţi la lit. d) şi g) de la alin. 1).

(3) Prevederile prezentului articol privind riscul valutar se aplică numai pentru partea de finanţare pentru care clientul nu dovedeşte că dispune de venituri în valuta creditului sau indexate la valuta creditului. Prevederile privind riscul de rată a dobânzii nu se aplică în cazul creditelor cu dobândă fixă.

Art. 13. - Gradul total de îndatorare se determină ca pondere a obligaţiilor totale de plată decurgând din credite sau alte finanţări rambursabile în veniturile eligibile din care s-au dedus cheltuielile prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. e).

Art. 14. - La acordarea creditului, împrumutătorii trebuie să se asigure că din documentele şi informaţiile prezentate rezultă că pe întreaga perioadă de acordare a creditului gradul total de îndatorare a solicitantului se încadrează în nivelul maxim admis aplicabil acestuia.

Art. 15. - (1) Împrumutătorii analizează capacitatea de rambursare a clienţilor pe baza unui nivel al veniturilor considerate eligibile de către împrumutători, care nu poate depăşi cu mai mult de 20% pe cel aferent anului anterior.

(2) Împrumutătorii stabilesc venitul aferent anului anterior pe baza documentelor care să certifice veniturile declarate autorităţilor fiscale.

(3) În situaţiile în care nu există obligaţii legale de declarare a veniturilor la autorităţile fiscale, împrumutătorii stabilesc venitul aferent anului anterior pe baza altor documente justificative.

(4) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), împrumutătorii pot lua în calcul şi venituri ce depăşesc nivelul stabilit, numai după obţinerea de la client a documentelor justificative care să demonstreze caracterul de continuitate în viitor a acestora. Documentele justificative trebuie să dovedească modificările intervenite în situaţia veniturilor clientului, cum ar fi schimbarea încadrării în funcţie, schimbarea locului de muncă sau modificări cu impact semnificativ asupra creşterii volumului afacerilor persoanelor care obţin venituri din activităţi independente.

Art. 16. - (1) La acordarea creditelor de consum denominate în valută sau indexate la cursul unei valute, solicitantul trebuie să dispună de garanţii reale şi/sau personale la un nivel de minimum 133% din valoarea creditului.

(2) Pentru scopurile prezentului regulament, poliţele de asigurare având ca obiect acoperirea riscului de neplată vor fi asimilate garanţiilor personale.

(3) Pot face excepţie de la obligaţia de garantare facilităţile de creditare prin trageri în descoperit de cont, precum şi creditele acordate prin intermediul cardurilor de credit, a căror valoare nu depăşeşte de trei ori nivelul veniturilor nete lunare, fără a depăşi însă o limită stabilită prin reglementările interne ale împrumutătorului.

Art. 17. - (1) Durata creditelor de consum nu poate depăşi 5 ani.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică creditelor de consum cu destinaţie imobiliară, în sensul art. 3 lit. a) pct. (ii), acordate în lei şi pentru care debitorul a făcut dovada deţinerii unui avans de minimum 40%.

(3) Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1), este permisă prelungirea facilităţilor de creditare de tip revolving acordate prin intermediul cardurilor peste durata de 5 ani, numai cu condiţia ca împrumutătorii să reevalueze capacitatea de rambursare a debitorului cel puţin la sfârşitul fiecărui interval de 5 ani de la data acordării. Reevaluarea capacităţii de rambursare a debitorului se realizează în baza metodologiei proprii a împrumutătorului, specifică acestor produse de creditare.

Art. 18. - (1) Valoarea unui credit pentru investiţii imobiliare nu poate depăşi 85% din valoarea garanţiei ipotecare în cazul creditelor acordate în lei.

(2) În cazul creditelor denominate într-o monedă străină sau indexate la cursul unei monede străine, în situaţia în care debitorul obţine veniturile eligibile denominate sau indexate la moneda creditului, valoarea unui credit pentru investiţii imobiliare este limitată la 80% din valoarea garanţiei ipotecare.

(3) În cazul creditului pentru investiţii imobiliare acordat unei persoane fizice neacoperite în mod natural la riscul valutar, valoarea finanţării nu poate depăşi 75% din valoarea garanţiei ipotecare în cazul creditelor denominate în EURO sau indexate la cursul EURO şi 60% în cazul creditelor denominate în alte monede străine sau indexate la cursul unor alte monede străine.

(4) În scopul aplicării alin. (1)-(3) în cazul finanţărilor de tip leasing financiar imobiliar, limitele se aplică prin raportare la valoarea bunului finanţat.

(5) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică în cazul creditelor pentru investiţii imobiliare garantate integral sau parţial de stat.

Art. 19. - Împrumutătorii pot utiliza în activitatea de creditare a persoanelor fizice nivelurile pentru gradul total de îndatorare stabilite şi fundamentate în cadrul reglementărilor proprii, doar în măsura în care respectă dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. f) şi g) şi alin. (2).

Art. 20. - Pentru împrumutătorii care nu aplică prevederile art. 12 alin. (1) lit. f) şi g) şi alin. (2), nivelul maxim al gradului de îndatorare total este limitat la 35%, iar nivelul maxim al gradului de îndatorare aferent creditului de consum denominat în valută sau indexat la cursul unei valute, alta decât cea în care debitorul obţine veniturile eligibile, nu va putea depăşi 10%.

CAPITOLUL IV
Dispoziţii privind finanţarea în valută a entităţilor nefinanciare

Art. 21. - (1) Împrumutătorii stabilesc în cadrul reglementărilor proprii, în concordanţă cu profilul şi strategia lor de risc, modalitatea de organizare a activităţii de acordare şi garantare a creditelor în valută destinate entităţilor nefinanciare, impunând condiţii mai stricte de acordare şi garantare a creditelor în valută decât cele aplicabile creditelor similare în monedă naţională.

(2) Reglementările proprii ale împrumutătorilor privind finanţarea în valută a entităţilor nefinanciare, la care se face referire în prezentul capitol, se constituie ca o singură reglementare internă.

Art. 22. - (1) Împrumutătorii pot acorda credite în valută sau indexate la cursul unei valute entităţilor nefinanciare numai în măsura în care, potrivit criteriilor stabilite de împrumutător în reglementările proprii, respectivele entităţi demonstrează că dispun de capacitate de rambursare a finanţării în valută chiar şi în condiţii de depreciere severă a monedei în care sunt denominate ori indexate sursele de rambursare şi, după caz, de majorare a dobânzii.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), împrumutătorii utilizează la determinarea capacităţii de rambursare valorile indicate la art. 12 alin. (2) pentru şocul pe cursul de schimb şi şocul pe rata dobânzii.

Art. 23. - (1) Prevederile prezentului capitol se aplică numai pentru partea de finanţare pentru care debitorul nu dovedeşte că dispune de acoperire naturală sau financiară la riscul valutar.

(2) În sensul alin. (1) prin acoperire financiară la riscul valutar se înţelege protecţia obţinută de debitor în baza unui contract încheiat cu o instituţie financiară prin care se transferă riscul valutar de la cumpărătorul protecţiei.

(3) Prevederile privind riscul de rată a dobânzii nu se aplică în cazul creditelor cu dobândă fixă.

CAPITOLUL V
Sancţiuni, dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 24. - Nerespectarea prevederilor prezentului regulament atrage aplicarea măsurilor şi/sau a sancţiunilor prevăzute la art. 225, 226 şi 229 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare sau, după caz, la art. 58 şi 59 din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare, ori la art. 66 şi 68 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv la art. 69 şi 71 din Legea nr. 127/2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică, cu modificările ulterioare.

Art. 25. - Casele centrale supraveghează respectarea de către cooperativele de credit afiliate a cerinţelor prevăzute în prezentul regulament.

Art. 26. - (1) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, împrumutătorii, precum şi instituţiile prevăzute la art. 1 alin. (2) se conformează obligaţiilor ce le revin potrivit cap. II. În acelaşi termen, împrumutătorii transmit Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere modificările reglementărilor interne realizate pentru scopul conformării la obligaţiile prevăzute la cap. II.

(2) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, împrumutătorii se conformează obligaţiilor ce le revin potrivit cap. III şi transmit Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere modificările reglementărilor interne realizate pentru acest scop.

(3) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, împrumutătorii se conformează obligaţiilor ce le revin potrivit cap. IV şi transmit Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere modificările reglementărilor interne în scopul dovedirii conformării la respectivele obligaţii.

(4) Până la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alineatele precedente, împrumutătorii utilizează reglementările proprii aplicabile la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(5) Pentru împrumutătorii care la data intrării în vigoare a prezentului regulament dispun de reglementări proprii validate pentru desfăşurarea activităţii de creditare a persoanelor fizice este considerată îndeplinită cerinţa prevăzută la art. 19.

Art. 27. - Prezentul regulament se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 28. - La data intrării în vigoare a prezentului regulament se abrogă Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 24/2011 privind creditele destinate persoanelor fizice, publicat in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2011, cu modificările ulterioare.

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

Bucureşti, 12 decembrie 2012.

Nr. 17.

Sursa: site-ul BNR