Bancherul - LEGI / Procese / Decizia Curtii de Apel Bucuresti privind amenda primita de Raiffeisen Bank de la ANPC pentru majorarea dobanzii la creditele restructurate

Decizia Curtii de Apel Bucuresti privind validarea unei amenzi de 50.000 primita de Raiffeisen Bank de la Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului (ANPC), conform unui un ordin emis in iulie 2014, pentru practici comerciale incorecte.

Ma exact, banca a fost acuzata ca a majorat dobanda pentru creditele restucturate acordate mai multor clienti.

1228/2015
30-04-2015

Suspendare executare act administrativ
Curtea de Apel BUCURESTI

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXXXXX

Sentința civilă nr. 1228

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.04.2015

CURTEA COMPUSĂ DIN:

PREȘEDINTE: V____ D____

GREFIER: B____ C_______

Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul R_________ B___ SA, în contradictoriu cu pârâta A__________ NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR, având ca obiect „suspendare executare act administrativ - ordinul nr. 280 din 09.07.2014”.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 17.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de la data de 24.04.2015 și, apoi, la 30.04.2015 pentru când a hotărât următoarele:

C U R T E A ,

Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.09.2014, sub nr. XXXXXXXXXXX reclamanta R_________ B___ SA (în continuare „R_________”, „Banca”) în contradictoriu cu A__________ Națională pentru Protecția Consumatorilor ("ANPC" sau "A__________"), în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a formulat cerere de suspendare, solicitând:

-să se admită prezenta cerere și să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 280 emis în data de 09.07.2014 și comunicat reclamantei la data de 16.07.2014 ("Ordinul") și

-să fie obligată A__________ la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu pentru următoarele considerente:

Reclamanta este instituție bancară, ce acordă credite acelor clienți care aleg ofertele sale. Atunci când clienții întâmpină dificultăți financiare care reverberează asupra capacității de a își îndeplini obligațiile contractuale asumate, la solicitarea acestora a oferit facilități de restructurare (i.e. restructurarea/ restructurări ale creditelor accesate, pe anumite perioade de timp).

Ca urmare a primirii unui număr de 23 de sesizări, ANPC a demarat verificări ce s-au finalizat cu emiterea Procesului-verbal __________ nr. xxxxxxx/09.07.2014, prin care a fost sancționată contravențional cu amendă de 50.000 lei pentru o pretinsă practică comercială incorectă.

La data de 09.07.2014, A__________ a emis Ordinul nr. 280 ("Ordinul"), prin care a dispus "încetarea practicii comerciale incorecte utilizată de operatorul economic R_________ B___ (...) practică ce constă în decizia unilaterală a băncii ca la momentul restructurării creditelor, să mărească marjele din componența dobânzii, prin introducerea în acestea a comisionului de administrare la care aceasta a renunțat expres prin actele adiționale semnate cu clienții, practică contrară diligentelor profesionale prin care se înțelege "competența și grija așteptată, în mod rezonabil, de un consumator din partea comercianților, în conformitate cu practicile corecte de piață și/sau cu principiul general al bunei-credințe, în domeniul de activitate al acestora.”

A contestat ambele acte emise de pârâtă, sens în care a înregistrat:

-plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, și,

-plângere prealabilă împotriva Ordinului.

Suspendarea:

Potrivit art. 12 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor: "(3) Ordinul sau decizia emise potrivit alin. (1) pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare. (4) Contestarea în instanță nu suspendă de drept executarea măsurilor dispuse."

Legea nr. 363/2007 preia dispozițiile de principiu ale art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ unilateral.

(i) Cazul bine justificat:

(a) Ordinul nu este motivat - motiv de nelegalitate formală prima facie

Art. 12 alin.(2) din Legea nr. 363/2007, acordă o atenție deosebită motivării deciziei sau ordinului pe care ANPC le dispune în vederea aplicării de măsuri conform prevederilor Legii nr. 363/2007, singurul element în măsură să permită aprecierea legalității acestor acte administrative, pe de o parte, și executarea lor, pe de altă parte.

În cazul dedus judecății autoritatea emitentă nu identifică fapta imputată, respectiv practica comercială incorectă pretins a fi fost săvârșită, ci se rezumă a relua susținerile agenților constatatori cuprinse în "Procesul-verbal __________ nr. xxxxxxx/09.07.2014, fără a arăta, în concret, cum s-a manifestat agresivitatea băncii în raportul contractual cu fiecare dintre cei 23 de împrumutați sau de ce acceptarea solicitării împrumutaților de restructurare a creditului ar reprezenta o practică comercială incorectă.

Lipsa motivării constituie cel puțin prima facie un motiv de nelegalitate a actului administrativ.

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut faptul că: „existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului [..Cazul bine justificat rezidă [...] și în argumentele juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce privește actele contestate [...] a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată. "

O motivare corespunzătoare a Ordinului emis de ANPC în temeiul art. 13 alin. (1) lit. a coroborat cu art. 12 alin. (2) din Legea nr. 363/2007 este singura în măsură să ofere în primul rând subiectului de drept sancționat indiciile pentru care conduita să constituie o practică incorectă, pentru a-i permite adaptarea comportamentului său viitor, iar pe de altă parte pentru a-i permite instanței de judecată analiza legalității actului administrativ prin identificarea acelor elemente care împreună definesc o conduită comercială incorectă.

(b) Caz prima facie în fapt și în drept

În cazul analizat suntem în prezența unui caz prima facie, în fapt și în drept, potrivit direcțiilor stabilite de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în acest sens: „în funcție de circumstanțele cauzei, cererea de fond poate apărea ca fondată prima facie dacă nu este vădit nefondată la o primă analiză, fiind suficient ca argumentele reclamantului să nu poată fi înlăturate la acest nivel al procedurii fără o cercetare temeinică. "

Analiza cazului prima facie în drept și în fapt pornește de la analiza prima facie a condițiilor legale de natură a delimita o practică comercială incorectă, condiții prevăzute de art. 4 din Legea nr. 363/2007: "(1) O practică comercială este incorectă dacă: - este contrară cerințelor diligentei profesionale; -deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod esențial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, atunci când o practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori."

Modificarea marjelor dobânzii ulterior perioadei restructurate (dar nu și a sumei totale de plată, în cele mai multe cazuri) a fost o consecință firească și directă a facilității acordate (costul aplicabil ulterior restructurării se mărește în vederea recuperării sumelor neachitate de clienți în perioadele de restructurare), consecință pe care clienții (toți cei 23 care au sesizat ANPC) o cunosc la momentul la care semnează actele adiționale de restructurare și pe care se presupune ca au și considerat-o ca fiindu-le benefică, din moment ce au acceptat propunerea, ba chiar au semnat două sau chiar trei acte de restructurare.

Restructurarea este o măsura cu caracter temporar ce nu trebuie confundată cu o relaxare/reducere a condițiilor creditării. Restructurarea are în principiu două variante - cu menținerea duratei inițiale de creditare sau cu modificarea duratei inițiale de creditare.

În primul caz, prin aplicarea restructurării, suma totală de plată a creditului calculată de la momentul primei restructurări și până la maturitate rămâne neschimbată, pentru că nu se prelungește termenul de rambursare. Ca urmare, prin restructurare se capitalizează sumele neachitate pana la momentul restructurării si se schimbă structura de preț pentru a permite împrumutatului surmontarea unei perioade dificile (caracterizată prin reducere temporară a veniturilor).

În al doilea caz, cuantumul sumei care trebuie restituită băncii crește ca urmare a capitalizării datoriilor restante și a extinderii perioadei de creditare, dobânda urmând a fi raportată la noua valoare a creditului (a capitalului).

Este firesc ca în măsura în care după terminarea perioadei de restructurare în care Clienții au plătit fie numai dobânda, fie o dobândă foarte mică (de exemplu de 1%), dobânda să fie una mai mare pentru a se asigura astfel recuperarea integrală a sumelor neîncasate in perioada de restructurare a creditului, dar această împrejurare nu constituie o exagerare a unei circumstanțe personale, ci o aplicare a principiului general al obligativității contractelor.

Suma totală pe care ar fi plătit-o clienții înainte de prima restructurare va fi aceeași și după restructurare (dacă nu a fost extinsă perioada de creditare), chiar dacă costul a fost majorat pentru o parte din perioada de creditare, recuperarea sumelor neîncasate în perioada de restructurare făcându-se prin modificarea raportului dintre partea de capital și dobânda din componența ratei lunare.

Calculul matematic în vederea determinării costului aplicabil după restructurare are în vedere:

-suma totală de plată înainte de prima restructurare;

-metoda de restructurare aplicată (reducere dobândă/perioadă grație etc);

-costul redus din perioada de restructurare;

-perioada pe care se acordă facilitatea de restructurare.

Analizând sumar situația conturilor celor 23 de clienți R_________, instanța va constata că, urmare a restructurării, unii dintre aceștia fie au avut o sumă totală de plată mai mică decât cea inițială, fie diferența de achitat în plus a fost insesizabilă și s-a datorat valorii sumelor restante adăugate sau prelungirii perioadei contractuale cu o perioadă cuprinsă între 1 și 36 luni.

(ii) Paguba iminentă:

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004, prin pagubă iminentă se înțelege „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.”

Scopul avut în vedere de legiuitor prin reglementarea posibilității de a cere suspendarea este acela de a se împiedica daune serioase și ireparabile părții care le cere, ca rezultat al aplicării imediate a măsurii contestate

În motivarea soluțiilor pronunțate asupra cererilor de suspendare Curtea de Justiție a Comunităților Europene își întemeiază considerentele și pe condiția dovedirii urgenței, corespondenta condiției „iminenței pagubei" din dreptul național, definită ca: „faptul că partea nu poate să aștepte rezultatul acțiunii principale fără să sufere daune care ar atrage consecințe serioase și ireparabile, anume că există, în ceea ce o privește, un risc direct, imediat [...]"

O eventuală punerea în executare a măsurii dispuse de ANPC prin Ordin este de natură a produce următoarele consecințe serioase și ireparabile:

(a)reducerea arbitrară și total nejustificată a cuantumului dobânzii percepute de bancă,

(b)încetarea cel puțin temporară a procedurilor de restructurare

Astfel, aplicarea imediată a măsurii dispusă de ANPC ar conduce la imposibilitatea reclamantei de a recupera, în integralitate, sumele acordate cu titlu de credit în primul rând de la cei 23 de clienți, dar și de la orice alt client ce ar putea pretinde același tratament.

Această reducere semnificativă a veniturilor băncii nu reprezintă un beneficiu al consumatorilor, întrucât reclamanta își păstrează dreptul de a percepe respectivele sume în cazul unei soluții favorabile în cazul anulării, ceea ce ar atrage asupra consumatorilor o obligație de plată cu caracter retroactiv a tuturor sumelor neachitate, expunând consumatorii unui risc de a intra în incapacitate de plată.

Așa fiind, din punct de vedere pecuniar, această măsură tradusă printr-o pierdere estimată provizoriu la suma de 260.047,68 EURO, respectiv 1.170.214,56 RON (reprezentând sume restituite deja către clienți precum și sume la care subscrisa este îndreptățită dar ce nu vor mai putea fi încasate, pentru viitor, până la scadența fiecărui credit în parte - Anexa 4), este de natură a crea ulterior o sarcină exagerată în detrimentul consumatorilor, ce vor intra cu certitudine în incapacitate de plată.

În al doilea rând, și mai grav, măsura dispusă de ANPC prin Ordin face ca reclamanta să fie nevoită să refuze viitoarele solicitări de restructurare ale clienților (actuali și/sau viitori), cât timp orice acțiune a reclamantei în acest sens este susceptibilă a fi considerată de ANPC ca fiind o practică abuzivă cu consecința riscului de a fi sancționată.

Ordinul se dovedește o imixtiune flagrantă în activitatea economică a băncii, întrucât modifică unilateral "prețul restructurării" obligând comerciantul să aplice un alt tarif decât cel pe care acesta îl consideră potrivit.

Și acest efect se răsfrânge în mod egal și asupra consumatorilor, întrucât neputând acorda restructurarea contractelor de credit, reclamanta va fi nevoită să declare scadența anticipată a respectivelor credite, chiar dacă respectivii clienții ar fi fost bun platnici, întâmpinând doar o perioadă cu dificultăți financiare.

Nu în ultimul rând, o astfel de situație este de natură a influența și poziția băncii pe piață, fiind de natură a atrage pierderea clientelei și reducerea cotei de piață, aspecte ce nu vor mai putea fi compensate în cazul unei soluții favorabile în acțiunea în anulare.

Legal citată, pârâta A__________ NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate, arătând în esență următoarele:

În fapt, la baza emiterii Ordinului a stat procesul-verbal de constatare al contravenției nr. xxxxxxx/09.07.2014, întocmit de comisari din cadrul Biroului prestări servicii - A.N.P.C., act administrativ care explică în detaliu atât fapta contravențională constatată, cât și sancțiunea aplicată, potrivit Legii nr. 263/2007.

Starea de fapt reținută prin actul administrativ se prezintă astfel: Ca urmare a reclamațiilor numiților: Hupcă I__, D_________ O___ R_____, Valcov A______ N_______, F______ M____, Zurman A___ R_____, S_____ N______, Jerlaianu M_____ V_______, F_______ I_____ G________, S______ N______, Gut S________, C_____ I____, Malama C_________, M_______ M_____ C_____, Plangu D_____, N____ Haider C_______ D______, N____ O_______ E____, M____ I__, B_______ lonuț, C_____ I___ și C_____ A______, I___ A______, Pircarlabu V_______, Pert C_________ și I______ N______, formulate împotriva operatorului economic R_________ B___ SA, s-a constatat faptul că petenții sunt nemulțumiți de modul în care s-a comportat banca în relațiile contractuale cu aceștia și anume, au mărit nejustificat dobânda iar comisionul de administrare care prin actele adiționale de restructurare a fost eliminat s-a constatat că de fapt, banca nu a renunțat la încasarea acestuia, acesta fiind introdus în marjă.

Analizând conținutul Ordinului atacat din punct de vedere al temeiului juridic în baza căruia a fost încadrată fapta săvârșită de către operatorul economic, respectiv Legea nr. 363/2007 prin care este reglementată combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, reglementează în mod expres și imperativ practicile comerciale abuzive, în mod corect s-a făcut raportarea acestui text de lege la situația de fapt constatată.

Practica comercială ce constă în decizia unilaterală a băncii ca la momentul restructurării creditelor, să mărească marjele din componenta dobânzii, prin introducerea în acestea a comisionului de administrare la care aceasta a renunțat expres prin actele adiționale semnate cu clienții, este o practică contrară diligentelor profesionale prin care se înțelege „competenta și grija așteptată, rezonabil, de un consumator din partea comercianților, în conformitate cu practicile corecte de piață și/sau cu principiul general al bunei-credințe, în domeniul de activitate al acestora.”

Starea de fapt care a constituit de altfel obiectul controlului efectuat de agenții constatatori, a fost verificarea derulării raporturilor contractuale în funcție de clauzele existente în contractele de credit, acte juridice pe care doctrina le-a definit în mod general ca fiind acte juridice bilaterale cu executare succesivă.

Faptul că un contract de credit producător de efecte juridice în timp, care comportă o anumită repetabilitate, suferă în interiorul perioadei sale de derulare modificări esențiale de structură și conținut (respectiv modificarea raportului obligațional), modificări survenite ca urmare a adoptării unor decizii cu caracter unilateral, poate fi lesne considerat ca intrând în categoria faptelor juridice sancționabile.

În mod corect agentul constatator a raportat faptele la situații concrete, reale, prin prisma modificării cheltuielilor pe care consumatorul este obligat să le suporte.

Modificarea intervenită în ceea ce privește situația financiară a clientului, modificare despre care acesta nu avea posibilitatea legală a lua la cunoștință la momentul semnării contractului de credit inițial, constituie o faptă ce intră sub incidența legii ce stabilește sancționarea sa corespunzător cu prejudiciul pecuniar creat în sarcina clientului.

Din modul de redactare a clauzelor contractului de credit se poate observa ușurința cu care operatorul economic înțelege să utilizeze anumite terminologii, considerate esențiale, fără a lua în calcul și puterea de înțelegere a consumatorului, persoană fizică luat individual.

Analizând întreaga documentație care a stat la baza efectuării controlului, susținerile reclamantei formulate prin prezenta cerere de chemare în judecată apar ca fiind neîntemeiate, câtă vreme actul administrativ contestat a fost încheiat cu respectarea, în totalitate, a condițiilor de formă și de fond necesare validității

Cererea reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, text care are următorul conținut: "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. "

Din conținutul acestui text legal, se poate observa că pentru a se putea pronunța suspendarea în conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative a două condiții, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Din expunerea motivelor de fapt însă, nu rezultă îndeplinirea niciuneia dintre aceste condiții.

Cazul bine justificat nu este dovedit de reclamantă, care a adus în discuție motive de fond de nelegalitate, singura competentă să se pronunțe asupra lor fiind instanța investită cu o astfel de acțiune, și nu cea investită cu acțiunea în suspendare.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale Comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor și dispozițiile H.G nr. 700/2012 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

În mod corect agentul constatator a raportat faptele la situații concrete, reale, prin prisma modificării cheltuielilor pe care consumatorul este obligat să le suporte.

Din expunerea motivelor de fapt însă, nu rezultă îndeplinirea niciuneia dintre aceste condiții.

Din interpretarea prevederilor art. 14 din legea nr. 554/2004, rezultă că măsura de excepție a suspendării executării unui act administrativ poate fi dispusă numai în situația îndeplinirii cumulative a celor două condiții expres prevăzute de lege: existența unui caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. 1 lit. t din lege și iminența producerii unei pagube, în sensul art. 2 alin. 1 lit. ș din lege.

Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția de autenticitate și pe prezumția de veridicitate, astfel că suspendarea actelor administrative apare ca o situație de excepție, în limitele și condițiile prevăzute de lege.

Instanța realizează doar o examinare sumară a situațiilor de fapt și de drept invocate de reclamant și care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în privința căruia se solicită suspendarea executării.

În ceea ce privește condiția existenței cazului bine justificat se reține că nu a fost dovedita.

Potrivit art.(2) lit.t) din Legea nr.554/2004 cazurile bine justificate sunt definite ca reprezentând „împrejurările legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa în privința legalității actului administrativ”.

Argumentele menționate in cererea de suspendare nu sunt concludente, întrucât condiția ce trebuie demonstrata este cea a îndoielii substanțiale cu privire la legalitatea actului administrativ. Astfel, pentru probarea cazului bine justificat, nu este suficientă doar invocarea nelegalității unui act administrativ, ci este necesar sa se dovedească existența aparentei de nelegalitate sau a unor aspecte cu caracter abuziv al actului a cărui suspendare se solicită.

În speța de față, analizarea apărărilor formulate de reclamantă, presupune, in considerarea conținutului acestora si a naturii si particularității cauzei, o prejudecare a fondului care, nu este admisibila in soluționarea prezentului dosar.

Condiția prevenirii producerii unei pagube iminente.

Reclamanta nu a depus la dosar înscrisuri care să probeze faptul că măsurile luate prin Ordinul 280/09.07.2014 i-ar produce o pagubă iminentă, nefiind astfel dovedit faptul că acestea ar conduce la o blocare a activității reclamantei și la imposibilitatea respectării obligațiilor comerciale în derulare.

În consecință, nefiind îndeplinite cumulativ cele două cerințe impuse de lege, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 republicată, instanța va respinge cererea de suspendare act administrativ ca nefondată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul R_________ B___ SA, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 246C, clădirea Sky Tower, etajele 2-7, sector 1 și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA N_____ N_____ D________ Kingston Petersen din București, __________________________. 1A, Bucharest Business Park, __________________ Recepție, în contradictoriu cu pârâta A__________ NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR, cu sediul în București, ________________________, sector 1, ca nefondată.

Cu recurs în 5 zile de la comunicare la ÎCCJ.

Pronunțată în ședință publică, azi 30.04.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

V____ D____ B____ C_______

Red. Jud. DV

Tehnored. CB

4 ex./02.09.2015

Sursa: ROLII