L E G E privind supravegherea macroprudenţială a sistemului financiar naţional

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. – (1) Se înfiinţează Comitetul National pentru Supravegherea Macroprudenţială, denumit în continuare Comitetul, ca structură de cooperare interinstituţională, fără personalitate juridică, din care fac parte reprezentanţi ai Băncii Naţionale a României, Autorităţii de Supraveghere Financiară şi ai Guvernului.

(2) Fără a aduce atingere prerogativelor conferite de lege autorităţilor prevăzute la alin. (1), misiunea Comitetului este de a asigura coordonarea în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional, prin stabilirea politicii macroprudenţiale şi a instrumentelor adecvate pentru punerea în aplicare a acesteia.

Art. 2. – (1) Obiectivul fundamental al Comitetului este de a contribui la salvgardarea stabilităţii financiare, inclusiv prin consolidarea capacităţii sistemului financiar de a rezista şocurilor şi prin diminuarea acumulării de riscuri sistemice, asigurând pe această cale o contribuţie sustenabilă a sistemului financiar la creşterea economică. Sintagmele sistem financiar şi risc sistemic au înţelesul prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudenţială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar şi de înfiinţare a unui Comitet european pentru risc sistemic.

(2) În îndeplinirea obiectivului fundamental prevăzut la alin. (1), Comitetul este independent din punct de vedere operaţional.

Art. 3. – (1) În vederea îndeplinirii obiectivului fundamental prevăzut la art. 2 alin. (1), Comitetul are următoarele atribuţii:

a) identificarea, colectarea şi analiza informaţiilor necesare în vederea îndeplinirii obiectivului fundamental;

b) identificarea, monitorizarea şi evaluarea riscurilor sistemice;

c) identificarea instituţiilor şi structurilor sistemului financiar care sunt relevante din punct de vedere sistemic;

d) elaborarea strategiei privind politica macroprudenţială în vederea îndeplinirii obiectivului fundamental;

e) emiterea de recomandări şi avertizări în vederea prevenirii sau diminuării riscurilor sistemice la adresa stabilităţii sistemului financiar naţional;

f) emiterea de recomandări şi, după caz, avertizări pentru asigurarea implementării recomandărilor Comitetului european pentru risc sistemic sau, după caz, emiterea de recomandări şi avertizări necesare ca urmare a avertismentelor Comitetului european pentru risc sistemic, emise în baza atribuţiilor conferite acestuia prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010;

g) monitorizarea implementării recomandărilor emise de Comitet şi a măsurilor adoptate la nivel naţional, ca urmare a recomandărilor şi avertizărilor emise de Comitet;

h) stabilirea, reevaluarea periodică şi urmărirea obiectivelor intermediare ale politicii macroprudenţiale;

i) stabilirea, la nivel naţional, a instrumentelor macroprudenţiale şi reevaluarea periodică a acestora, precum şi recunoaşterea instrumentelor macroprudenţiale stabilite de autorităţile din alte state membre;

j) emiterea de opinii consultative în domeniul său de competenţă, potrivit prevederilor legale în vigoare;

k) emiterea de recomandări pentru asigurarea punerii în aplicare la nivel naţional a regulamentelor, deciziilor, recomandărilor, orientărilor, ghidurilor emise în domeniul supravegherii macroprudenţiale, adoptate la nivelul Uniunii Europene.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), Comitetul acţionează în calitate de:

a) autoritate macroprudenţială în sensul Recomandării Comitetului european pentru risc sistemic din 22 decembrie 2011 privind mandatul macroprudenţial al autorităţilor naţionale (CERS/2011/3);

b) autoritate desemnată, în sensul dispoziţiilor cuprinse în Secţiunile I şi II, Capitolul 4, Titlul VII din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE;

c) autoritate desemnată, în sensul prevederilor art.458 din
Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al
Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru
instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a
Regulamentului (UE) nr. 648/2012.

(3) În aplicarea prevederilor alin.(2) lit.b), Comitetul este
împuternicit să emită un regulament privind metodologia şi procedura utilizate de acesta pentru stabilirea instrumentelor macroprudenţiale prevăzute în Secţiunile I şi II, Capitolul 4, Titlul VII din Directiva 2013/36/UE, precum şi sfera de aplicare a acestor instrumente, în vederea emiterii de recomandări în acest sens. Regulamentul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum şi potrivit art. 10 alin. (4).

(4) În exercitarea atribuţiilor sale, Comitetul monitorizează modul în care se asigură respectarea şi, după caz, luarea măsurilor necesare punerii în aplicare a regulamentelor, deciziilor, recomandărilor, orientărilor, ghidurilor emise în domeniul supravegherii macroprudenţiale, adoptate la
nivelul Uniunii Europene.

(5) În plus faţă de atribuţiile prevăzute la alin. (1), Comitetul este responsabil de coordonarea gestiunii crizelor financiare sens în care emite recomandări în vederea stabilirii măsurilor necesare pentru reducerea riscului de contaminare, în cazul în care unul sau mai mulţi participanţi la sistemul financiar se confruntă cu dificultăţi care au impact sistemic, şi monitorizează implementarea acestora.

(6) În exercitarea atribuţiilor sale, Comitetul are competenţa de a solicita toate datele şi informaţiile necesare în vederea îndeplinirii obiectivului său fundamental, inclusiv informaţii de la Banca Naţională a României şi Autoritatea de Supraveghere Financiară, informaţii de la alte autorităţi şi instituţii, inclusiv aflate în afara ariei de reglementare a acestor autorităţi, precum şi informaţii la nivel de instituţie în urma unei solicitări
justificate, luând totodată măsurile necesare în vederea asigurării confidenţialităţii acestora, autorităţile şi instituţiile sesizate fiind obligate să furnizeze informaţiile solicitate.

(7) Comitetul are obligaţia de a transmite Guvernului, Băncii
Naţionale a României şi Autorităţii de Supraveghere Financiară informaţiile relevante necesare în vederea îndeplinirii atribuţiilor acestora.

(8) În scopul exercitării atribuţiilor conferite prin prezenta lege,
Comitetul asigură cooperarea şi schimbul de informaţii cu Comisia Europeană, cu Autoritatea Bancară Europeană, cu Comitetul european pentru risc sistemic, precum şi cu autorităţi echivalente din alte state membre, luând măsurile necesare în vederea asigurării confidenţialităţii informaţiilor primite.

(9) Comitetul informează Comitetul european pentru risc sistemic asupra acţiunilor întreprinse în vederea prevenirii şi diminuării riscurilor sistemice la nivel naţional, cu respectarea, după caz, a termenelor prevăzute în recomandările acestuia ori în alte acte relevante emise la nivelul Uniunii Europene.

Art. 4. – (1) Pentru implementarea la nivel naţional a măsurilor
necesare în vederea prevenirii sau diminuării riscurilor sistemice, Comitetul este împuternicit:
a) să emită recomandări şi avertizări adresate Băncii Naţionale a României şi Autorităţii de Supraveghere Financiară, în calitate de autorităţi naţionale de supraveghere financiară sectorială;
b) să emită recomandări adresate Guvernului, în scopul menţinerii stabilităţii financiare;
c) să solicite Comitetului european pentru risc sistemic să emită o recomandare în vederea recunoaşterii de către unul sau mai multe state membre a instrumentelor macroprudenţiale recomandate de Comitet.

(2) Destinatarii recomandărilor sau avertizărilor Comitetului
prevăzuţi la alin. (1) pot să adopte măsurile corespunzătoare, inclusiv emiterea de reglementări, în vederea respectării recomandărilor sau, după caz, pot să întreprindă acţiuni în vederea diminuării riscurilor asupra cărora au fost avertizaţi. Destinatarii informează Comitetul cu privire la măsurile
adoptate sau, în cazul în care nu au adoptat astfel de măsuri, informarea va cuprinde motivele neadoptării acestora.

(3) În cazul în care Comitetul constată că nu s-a dat curs
recomandării sale sau că destinatarii nu au justificat în mod adecvat lipsa lor de acţiune, acesta informează, în condiţii de strictă confidenţialitate, destinatarii.

CAPITOLUL II
Organizarea Comitetului

Art. 5. – (1) Comitetul are următoarea structură organizaţională:
a) Consiliul general;
b) Comisia tehnică privind riscul sistemic;
c) Comisia tehnică privind gestiunea crizelor financiare;
d) Comitetul ştiinţific consultativ, alcătuit din reprezentanţi ai
mediului academic şi universitar;
e) Secretariatul.

(2) Consiliul general este responsabil cu adoptarea deciziilor în
vederea îndeplinirii obiectivului fundamental al Comitetului prevăzut la art. 2 alin. (1).

(3) Comisia tehnică privind riscul sistemic are responsabilitatea de a sprijini activitatea Consiliului general prin elaborarea analizelor de identificare, evaluare şi monitorizare a riscului sistemic şi propunerea măsurilor necesare în vederea îndeplinirii obiectivului fundamental al Comitetului prevăzut la art. 2 alin. (1).

(4) Comisia tehnică privind gestiunea crizelor financiare are
responsabilitatea de a sprijini activitatea Consiliului general prin elaborarea de analize referitoare la unul sau mai mulţi participanţi la sistemul financiar care se confruntă sau sunt susceptibili de a se confrunta cu dificultăţi majore care au impact sistemic şi prin propunerea măsurilor necesare, în vederea reducerii riscului de contaminare a celorlalte instituţii sau pieţe financiare ori a sistemului financiar în ansamblul său.

(5) Secretariatul este asigurat de Banca Naţională a României şi
acordă sprijin administrativ şi logistic Comitetului.

(6) Organizarea şi funcţionarea Comitetului se stabilesc prin
regulamente interne adoptate de Consiliul general al Comitetului.

Art. 6. – (1) Preşedintele Comitetului este guvernatorul Băncii
Naţionale a României.

(2) Preşedintele reprezintă Comitetul în relaţia cu terţii. În cazul
imposibilităţii temporare de exercitare a atribuţiilor de către preşedinte, reprezentarea se asigură de unul dintre membri, desemnat de către Consiliul general.

Art. 7. – (1) Consiliul general al Comitetului este format din
9 membri, după cum urmează:
a) din partea Băncii Naţionale a României: guvernatorul,
prim-viceguvernatorul şi un viceguvernator desemnat de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României;
b) din partea Autorităţii de Supraveghere Financiară: preşedintele, prim-vicepreşedintele şi un vicepreşedinte desemnat de Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară;
c) din partea Guvernului: 3 reprezentanţi desemnaţi de
Prim-ministru.

(2) Directorul Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul
Bancar participă la şedinţele Consiliului general, fără drept de vot.

(3) Desfăşurarea activităţii în calitate de membru al Consiliului
general de către persoanele prevăzute la alin. (1) nu atrage o stare de incompatibilitate ori de conflict de interese în sensul prevăzut de Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, ori cel prevăzut în legile speciale care guvernează statutul
autorităţilor din care fac parte aceste persoane.

(4) Componenţa comisiilor tehnice şi a Comitetului ştiinţific
consultativ se stabileşte de Consiliul general.

Art. 8. – (1) Consiliul general se întruneşte în şedinţe ordinare de cel puţin 4 ori pe an.

(2) Consiliul general se întruneşte în şedinţe extraordinare la
solicitarea oricărui membru al său.

(3) Şedinţele Consiliului general sunt convocate de Preşedintele
Comitetului.

(4) Membrii Consiliului general participă personal la şedinţele
acestuia. În mod excepţional, este permisă înlocuirea membrilor cu persoane împuternicite de Consiliul general, în condiţiile în care înlocuirea este justificată de imposibilitatea temporară de exercitare a atribuţiilor de către membrii de drept.

(5) Persoanele împuternicite în condiţiile alin. (4) trebuie să facă parte din aceeaşi instituţie cu membrii de drept care sunt înlocuiţi.

(6) Membrii Consiliului general nu sunt remuneraţi pentru
activitatea desfăşurată.

Art. 9. – (1) Fiecare membru al Consiliului general are dreptul la un vot.

(2) Consiliul general deliberează valabil în prezenţa a cel puţin
jumătate plus unu dintre membrii săi.

(3) Deciziile Consiliului general se adoptă cu majoritatea voturilor exprimate.

CAPITOLUL III
Dispoziţii finale

Art. 10. – (1) Comitetul asigură comunicarea către părţile
interesate a recomandărilor şi avertizărilor emise, precum şi publicarea pe site-ul propriu a unui comunicat de presă în termen de 3 zile de la emiterea acestora.

(2) În cazul în care emiterea recomandărilor şi avertizărilor este
condiţionată de proceduri anterioare de notificare şi aprobare din partea instituţiilor şi autorităţilor europene, comitetul asigură comunicarea către părţile interesate a recomandărilor şi avertizărilor, precum şi publicarea pe site-ul propriu a unui comunicat de presă în termen de 3 zile de la primirea
unui răspuns din partea instituţiilor şi autorităţilor europene sau de la expirarea termenului de răspuns.
(3) În cazul în care Comitetul consideră că nu sunt repercusiuni la adresa stabilităţii financiare, acesta poate publica recomandările şi avertizările emise.
(4) Comitetul asigură publicarea pe site-ul propriu a
regulamentului prevazut la art. 3 alin. (3), a doua zi după publicarea acestuia în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art. 11. – Preşedintele Comitetului prezintă Parlamentului
României, până la data de 30 iunie a anului următor, raportul anual.

Art. 12. – (1) Membrii Consiliului general şi oricare alte persoane care au lucrat sau lucrează pentru sau în legătură cu activitatea Comitetului nu vor divulga informaţii care fac obiectul secretului profesional.
(2) Informaţiile primite de Comitet vor fi utilizate în mod exclusiv pentru îndeplinirea atribuţiilor acestuia.
(3) Regimul de confidenţialitate al documentelor şi regimul de
arhivare se stabilesc prin regulament intern adoptat de Consiliul general al Comitetului, cu respectarea dispoziţiilor legale în domeniu.

Art. 13. – Comitetul adoptă şi urmăreşte implementarea strategiei privind politica macroprudenţială, fără a aduce atingere independenţei Băncii Naţionale a României, conform art. 130 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Art. 14. – (1) Operaţionalizarea Comitetului se asigură în
maximum 30 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Recomandările emise potrivit art. X din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2013 privind unele măsuri bugetare şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 29/2015, îşi păstrează valabilitatea.

Prezenta lege asigură:

- transpunerea dispoziţiilor cuprinse în Secţiunile I şi II,
Capitolul 4, Titlul VII din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 176 din 27 iunie 2013;

- implementarea Recomandării Comitetului european pentru risc
sistemic din 22 decembrie 2011 privind mandatul macroprudenţial al autorităţilor naţionale (CERS/2011/3), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr.41 din 14 februarie 2012;

- cadrul legal pentru implementarea Recomandării Comitetului
european pentru risc sistemic din 4 aprilie 2013 privind obiectivele intermediare şi instrumentele politicii macroprudenţiale (CERS/2013/1), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 170 din 15 iunie 2013.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României,
în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE
CAMEREI DEPUTAŢILOR

LIVIU DRAGNEA 

PREŞEDINTELE
SENATULUI

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU