BNR, bancile si Guvernul dau dovada de ipocrizie si cinism in problema conversiei creditelor in franci elvetieni, chiar si dupa ce jocurile au fost deja facute, odata ce Parlamentul a decis deja conversia acestor imprumuturi la cursul istoric, intr-o mare verva populista, printr-un concurs de matanii in fata clientilor bancilor, viitori alegatori, iar apoi balacarindu-se intre ei in disperarea de a fi primii care sa adopte legea si sa culeaga capital electoral.

In loc ca bancherii si reprezentantii BNR si ai Guvernului sa admita realitatea ca cei care au credite in franci (CHF) suporta o crestere a ratelor lunare de aproximativ 80% din 2008 incoace, din cauza devalorizarii leului fata de CHF, comparativ cu doar 25-30% cu cat a crescut euro fata de leu, la care se adauga scaderea pretului caselor cumparate cu banii bancilor, in unele cazuri chiar la jumatate fata de perioada dinainte de criza, si sa se chinuie sa gaseasca solutii pentru rezolvarea acestei probleme, ei au preferat varianta muuuuult mai usoara si convenabila, o caracteristica a romanilor, de a inunda spatiul public nu cu informatii de calitate, cum se lauda BNR, ci cu diverse comentarii si opinii pline de ipocrizie si cinism.

De exemplu, in ultimul document transmis de BNR deputatei PNL, Andreea Paul, dupa ce parlamentarii ambelor partide mari, PSD si PNL, convenisera deja conversia la cursul istoric, se arata ca o conversie a creditelor in CHF la cursul istoric ar fi o discriminare fata de clientii bancilor cu credite in lei.

„Conversia creditelor denominate în valută la un curs administrativ discriminează împotriva debitorilor care s-au împrumutat în lei (debitorii care au contract credite denominate numai în lei reprezintă aproximativ 65% din total debitori persoane fizice, potrivit Centralei Riscului de Credit-CRC la 30 iunie 2016). În condiţiile în care debitorii care au contractat credite în lei au fost mai precauţi la risc şi au ţinut cont de recomandările BNR de a se împrumuta în moneda în care îşi încasează veniturile, debitorii care s-au împrumutat în CHF ar beneficia de avantaje considerabile”, sustine BNR.

Bancherii din Asociatia Romana a Bancilor (ARB) au prezentat aceeasi idee intr-o conferinta de presa sustinuta chiar in aceeasi zi in care parlamentarii conveneau conversia la cursul istoric.

Iar clubul ipocritilor a fost completat recent si de un ministru, Borc, din guvernul tehnocrat Ciolos, care ar fi protestat si el fata de favorizarea celor cu credite in CHF fata de cei cu imprumuturi in lei.

Toti acesti functionari si angajati ai bancilor, in frunte cu BNR, ignora faptul ca inaine de criza creditarea se facea cu preponderenta in valuta, in principal in euro si franci elvetieni, mai cu seama in cazul creditelor imobiliare, datorita dobanzilor mai mici, care permiteau obtinerea creditului dorit, in timp ce creditele in lei erau practic prohibitive pentru un roman cu venituri medii, din cauza dobanzilor mari.

Creditele ipotecare in lei au fost foarte putine inainte de 2008, asadar nu exista termen de comparatie fata de creditele in CHF, ci eventual fata de cele in euro.

Dar chiar daca ar fi fost si credite in lei inainte de criza, acesta nu poate fi un motiv de acuzatii la adresa celor cu credite in CHF, precum cele transmise de BNR, pentru ca nu ar fi fost precauti si nu au ascultat de asa-zisele recomandari ale BNR.

E de-a dreptul sfidator sa acuzi niste oameni ca si-au luat niste credite accesibile, in CHF, care aveau o dobanda mult mai mica, pentru a-si cumpara o locuinta, credite recomandate, de fapt, chiar de bancheri, din simplul motiv ca oamenii nu se calificau la creditele in lei (a cui sa fi fost vina?) si intr-un moment de euforie economica si de crestere a nivelului de trai, cand nimeni, nici BNR, nu-si imagina ca va veni criza.

Romanii nu stiau, pe buna dreptate, de riscurile aferente unui credit in valuta, asa cum nici bancile nu au fost constiente de consecinte, dovada fiind falimentul Volksbank dupa criza. De aceea, BNR este cea care ar fi avut obligatia sa adopte masuri in acest sens, iar ulterior avea datoria sa rezolve o problema pe care nu a putut-o evita.

Numai ca avertismentele BNR cu privire la creditele in monede exotice au fost doar niste declaratii timide, prea slabe si putine pentru a putea avea vreun impact asupra comportamentului populatiei in privinta creditarii. Laudandu-se acum ca a avertizat cu privire la riscurile creditelor in CHF, BNR nu face altceva decat sa confirme esecul acestei masuri de tip „moral suision”, daca a existat vreodata in intentia sa.

Esecul BNR in curmarea creditarii in CHF este dovedita si de lipsa unor masuri administrative precum cele adoptate imediat dupa izbucnirea crizei din 2008, cand creditarea in valuta a fost practic anulata, dupa ce BNR a impus bancilor sa ia in calcul riscul valutar si un grad de indatoare mult mai mare decat la creditele in lei.

Ipocrizia autoritatilor si bancilor fiind asadar dovedita, ramane intrebarea daca au recurs la aceasta din nestiinta sau intentionat. Si cum e greu de crezut ca tocmai ei sa nu-si aminteasca de faptul ca au dat credite imobiliare doar in valuta, atunci acuzatia de cinism poate fi justificata.

Si atunci, nu ne mai ramane decat sa ne intrebam daca nu cumva ipocrizia si cinismul sunt mai grave decat populismul.

Mai ales daca ne gandim ca atat guvernul cat si BNR si bancile au avut o sansa mare de a rezolva singure problema creditelor in CHF, dupa interventia FMI de la inceputul anului trecut, care a impus Parlamentului sa renunte la adoptarea legii conversiei.

BNR si bancile au promis atunci ca vor negocia individual cu clientii conversia creditelor, guvernatorul BNR solicitand bancilor sa imparte cu clientii povara cursului valutar.

Asociatiile consumatorilor si ANPC s-au lansat cu bancile in negocieri care acum par destul de rezonabile, precum conversia cu un discount de 25%, care s-a dovedit de succes in cazul creditelor Volksbank, insa bancile s-au dovedit, previzibil, suficient de arogante si avare pentru a accepta o parte din povara clientilor, afisand in schimb profituri record.

Sansa a fost irosita cu multa nepasare: BNR nu a mai amintit nimic despre proiectul de conversie, continuand in schimb cu clasicele vaiete fata de diverse initiative legislative, iar unele banci, precum Raiffeisen sau Piraeus, au lansat oferte de conversie abia in urma cu cateva luni, cand deja se prefigura adoptarea unei legi, in perspectiva alegerilor. Iar alte banci, precum Banca Romaneasca sau Credit Europe Bank, nici macar nu s-au sinchisit sa propuna clientilor solutii de conversie.

Proiectul de conversie al Ministerului Finantelor, invocat acum de BNR, a fost anuntat in urma cu aproape doi ani, insa a fost abandonat, dupa interventia FMI in Parlament pentru suspendarea legii, la fel cum s-a intamplat si cu un alt proiect mai vechi, „scade rata”, sprijinit chiar de prim-viceguvernatorul BNR Georgescu.

In concluzie, BNR si bancile isi merita soarta. Imaginati-va doar cata simpatie si bani ar fi castigat Raiffeisen sau alte banci daca ar fi acceptat un program de conversie cu discount de 25%, care le-ar fi scutit de efectele unei conversii la cursul istoric si de imaginea foarte proasta pe care o vor mosteni multi ani de acum inainte.

Oricum, cel mai probabil aceasta problema reala si grava a creditelor in CHF nu ar fi avut alta sansa de rezolvare decat printr-o lege, mai mult sau mai putin populista, a Parlamentului, cum s-a intamplat, de altfel, si in tarile vecine.

Chiar daca este de asteptat sa apara, ca in cazul legii darii n plata, contestatii la Curtea Constitutionala si la autoritatile europene, acestea nu vor avea drept rezultat decat o continuare a scandalului de pe piata bancara si alte pierderi de capital de incredere pentru banci, intr-un context de crestere vizibila a normelor si legislatiei de protectie a consumatorilor, in detrimentul aspectelor de protejare a sistemelor bancare si mai ales de salvare a bancilor cu bani publici.