La sfarsitul lunii ianuarie 2015 izbucnea scandalul creditelor in franci elvetieni (CHF), odata cu o noua apreciere puternica a monedei elvetiene, lasata libera de banca centrala, declansand proteste in strada si discutii in Parlament pe tema unui proiect de lege privind conversia creditelor in lei la un curs mai mic decat ajunsese in acel moment sau chiar la cel din data acordarii creditelor, aproape inca o data mai mic.

Focul a fost stins de conducerea BNR, in frunte cu guvernatorul Mugur Isarescu, care impreuna cu reprezentantii FMI i-au convins pe parlamentari sa renunte la proiectul de lege promitandu-le ca bancile vor face de bunavoie conversia creditelor din CHF in lei, in urma unor negocieri cu clientii.

BNR a recomandat bancilor sa gaseasca solutii individuale pentru a face conversia, evitandu-se astfel o solutie generala sau administrativa, care ar fi adus bancilor pierderi mai mari.

Numai ca, asa cum bine ne sta noua, romanilor, am ramas cu promisiunile. BNR nu a mai urmarit ca bancile sa incheie procesul de conversie, astfel ca doar doua banci au reusit programe de conversie de succes: Banca Transilvania (pentru clientii Volksbank) si OTP Bank. Restul au initiat proiecte putin atragatoare pentru clienti, in timp ce altele nu au luat nicio masura in privinta conversiei.

Astfel ca era de asteptat ca acum, in pragul alegerilor, grupurile de clienti cu credite in CHF sa caute iar promisiunile politicienilor pentru a incerca sa obtina cea mai buna solutie pentru ei: conversia la cursul istoric, din data acordarii creditului, cand un franc elvetian era in jur de 2 lei, fata de peste 4 lei in prezent.

Dupa cum era de asteptat, politicienii au reactionat rapid, nemaistiind cum sa cada in genunchi in fata potentialilor alegatori, pe care vor sa-i apere de "prigoana si abuzurile" bancilor, BNR, ANPC sau oricaror altor potentiali asupritori.

S-au reluat, pe la televiziuni si ziare de doi bani, in care, culmea, apar deseori si opiniile (serioase) unor angajati din BNR, aceleasi placi pe care le auzim de cativa ani: oameni care s-au sinucis din cauza creditelor impovaratoare, bancile care nu au pierderi in urma conversiei ci eventual reduceri de profituri, pentru ca bancile de fapt nu au acordat fizic franci elvetieni, ci euro.

S-a ajuns pana acolo incat un doctor in economie, deputata PNL Andreea Paul, sa declare cu multa convingere ca bancile ar trebui anchetate penal pentru escrocherie, intrucat ar fi efectuat tranzactii fictive cu franci elvetieni, pentru ca nu au avut niciodata franci, sub forma de bancnote, chiar daca au acordat credite in respectiva moneda.

Asadar, doamna doctor in economie parlamentar spune ca bancile ar fi trebuit sa-si tina in seifuri teancurile de franci elvetieni pe care i-au acordat clientilor sub forma de imprumuturi in euro.

Realitatea este ca bancile intr-adevar nu au avut franci sub forma de bancnote, din simplul motiv ca nici nu au avut nevoie de ei, ci de euro, moneda pe care clientii o foloseau pentru tranzactiile imobiliare.

Aceasta nu inseamna ca imprumuturile in CHF nu existau. Ele figurau atat in contractele de credit cat si, implicit, in contabilitatea bancilor. Pentru ca acestea sunt obligate sa detina valuta corespunzatoare pentru respectivele credite in CHF, dar nu sub forma de bancnote in seifuri, de care nimeni nu avea nevoie, ci sub forma de contracte de imprumuturi in CHF sau de schimburi valutare (swap) cu alte valute pe care le detin, respectiv euro sau lei.

Asadar, bancile sunt obligate, la randul lor, sa imprumute franci elvetieni sau sa efectueze schimburi valutare pentru a putea acorda credite in franci elvetieni, astfel ca se supun aceluiasi risc valutar ca si clientii lor. (vezi aici detalii)

Niste aberatii emise, e adevarat, la niste posturi de televiziune si preluate de ziare de doi bani, despre care cu greu iti vine a crede ca vin din partea unor parlamentari, desi parca incepem sa ne obisnuim cu aceasta realitate.

BNR-ul incaseaza cel mai mult

BNR-ul este cel care incaseaza, pe tacute, pentru ca a ales sa nu ia parte la scandal, si bine a facut, cei mai multi pumi, intrucat a incercat, anul trecut, sa medieze problema creditelor in franci si, dupa cum am vazut, chiar a reusit sa amane cu aproape doi ani proiectul de lege privind conversia.

Dar poate ca mai bine se aproba atunci, cand inca se mai putea obtine o solutie de mijloc, respectiv conversia la un curs mediu intre cel din data acordarii si cel din prezent, astfel incat bancile sa suporte doar jumatate din cursul valutar.

Cine stie, poate ca Mugur Isarescu chiar isi imagina ca bancile vor rezolva singure problema conversiei.

Acum, singura solutie agreata de toate partidele, inaintea alegerilor, este cea de conversie la cursul istoric. Iar de data aceasta se pare ca nu mai exista cale de scapare pentru banci.

Probabil ca acestea vor continua, si in acest caz, plangerile la Curtea Constitutionala si la organismele europene, ca si in cazul darii in plata.

Deocamdata la comisiile economica si juridica din Camera Deputatilor se va dezbate astazi raportul la proiectul de lege privind conversia creditelor in CHF la cursul din data acordarii, unde sunt invitati si reprezentantii BNR si ai bancilor, dupa ce ieri au avut loc alte discutii in cadrul unei comisii tehnice.