Precizări legate de tratamentul fiscal aplicabil în cazul dării în plată (comunicat de presa al Ministerului Finantelor):

"În urma solicitărilor venite pe tema impozitării imobilelor ce fac obiectul dării în plată, Ministerul Finanțelor Publice vă comunică următoarele:

Darea în plată a unui bun imobil este considerată, din punct de vedere fiscal, un transfer al dreptului de proprietate imobiliară din patrimoniul personal și se impozitează în conformitate cu prevederile art.111 din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, la valoarea declarată în actul de dare în plată.

Impozitul este datorat de către debitor și se plătește conform prevederilor Codului fiscal.

Concret, în cazul unui imobil dobândit în 2008 cu un debit pentru care se face darea în plată de 500.000 de lei (prin debit înțelegem datoriile din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare) și cu o valoarea minimă stabilită de Camerele notarilor publici, de 400.000 de lei, valoarea la care se calculează impozitul pe venit este cea a debitului, adică la 500.000 de lei.

Menționăm că, atât Legea nr.77/2016, privind darea în plată, cât și Legea nr.227/2015, privind Codul fiscal nu cuprind excepții de la plată impozitului pe venitul din transferul bunurilor imobile din patrimoniul personal în cazul stingerii unor debite prin darea în plată."

Exemplu de calcul oferit de Gabriel Biris

Gabriel Biris, secretar de stat in Ministerul Finantelor, a facut, la randul sau, cateva precizari despre acest impozit:

"Avocati si deputati celebri, care au sustinut aceasta lege, s-au exprimat in sensul ca Ministerul Finantelor Publice ar trebui sa-i scuteasca pe oameni de la plata acestui impozit.

Impozitele, insa, se stabilesc prin lege! La fel si exceptiile de la plata impozitelor. Cum legea privind darea in plata nu a stabilit nicio exceptie, M.F.P. nu poate spune altceva decat ce spun legile in vigoare.

Am raspuns astazi intrebarii adresate de Camera Notarilor Publici, clarificand ca:

- impozitul se datoreaza in conformitate cu prevederile articolului 111, alineatul 1, din Codul Fiscal

- baza de calcul a impozitului o reprezinta valoarea debitului (principal + accesorii) pentru care se face darea in plata (la data darii in plata)

Exemplu de calcul:

Darea in plata a unui imobil achizitionat in 2008 pentru un debit (principal neachitat + dobanzi + penalitati) de 500.000 de lei.

Impozit = 200.000 x 2% + (500.000 - 200.000) x 1% = 7.000 lei.

Impozitul se achita de catre debitor."

Biris mai mentioneaza ca "acest raspuns a fost dat in baza legislatiei in vigoare, legislatie care putea fi usor interpretata si aplicata. De catre oricine..."

Ce prevede Codul Fiscal

CAPITOLUL IX

Venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal

Art. 111. Definirea venitului din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal

(1) La transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de orice fel fără construcţii, contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel:

a) pentru construcţiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum şi pentru terenurile de orice fel fără construcţii, dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv:

(i) 3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;

(ii) peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv;

b) pentru imobilele descrise la lit. a), dobândite la o dată mai mare de 3 ani:

(i) 2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;

(ii) peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv.

(2) Impozitul prevăzut la alin. (1) nu se datorează în următoarele cazuri:

a) la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi construcţiilor de orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale;

b) la dobândirea dreptului de proprietate cu titlul de donaţie între rude şi afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum şi între soţi;

c) în cazul actelor de desfiinţare cu efect retroactiv pentru actele de transfer al dreptului de proprietate asupra proprietăţilor imobiliare;

d) constatarea în condiţiile art. 13 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Pentru transmisiunea dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moştenire nu se datorează impozitul prevăzut la alin. (1), dacă succesiunea este dezbătută şi finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moştenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.

(4) Impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează la valoarea declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale. În cazul în care valoarea declarată este inferioară valorii minime stabilite prin studiul de piaţă realizat de către camerele notarilor publici, notarul public notifică organelor fiscale respectiva tranzacţie.

(5) Camerele notarilor publici actualizează cel puţin o dată pe an studiile de piaţă care trebuie să conţină informaţii privind valorile minime consemnate pe piaţa imobiliară specifică în anul precedent şi le comunică direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice din cadrul A.N.A.F.

(6) Impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează şi se încasează de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat şi încasat se plăteşte până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost încasat. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), se realizează prin hotărâre judecătorească ori prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează şi se încasează de către organul fiscal competent, pe baza deciziei de impunere în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei. Instanţele judecătoreşti care pronunţă hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii comunică organului fiscal competent hotărârea şi documentaţia aferentă în termen de 30 de zile de la data hotărârii judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărârii judecătoreşti definitive şi executorii.