Fara indoiala ca legea privind darea in plata, daca va fi vreodata aplicata, va avea un impact covarsitor in primul rand asupra bancilor cu credite in franci elvetieni, din cauza dublarii cursului CHF/RON dupa izbucnirea crizei din 2008, care a determinat majorarea substantiala a valorii creditelor in franci exprimate in lei, in paralel cu reducerea pretului locuintelor.

Bancile romanesti aveau la finalul lui 2015 credite in franci elvetieni in valoare de 7,32 miliarde de lei, reprezentand 10% din totalul creditelor din sectorul bancar, conform datelor BNR.

In afara celor cu credite in franci, de legea privind darea in plata ar putea insa profita si cei care au probleme in a-si plati ratele la creditele in euro sau cei care pot plati, dar pur si simplu vor sa scape de credit, intrucat legea, in forma adoptata de Camera Deputatilor, nu impune vreo conditie cu privire la situatia debitorilor.

In aceste conditii, practic orice credit garantat cu proprietati imobiliare avand ca destinatie o locuinta poate deveni riscant pentru banci, in momentul in care s-ar adopta o astfel de lege.

[1]

De exemplu, Banca Transilvania detine credite garantate cu proprietati imobiliare (persoane fizice si companii) incadrate in categoria cu risc moderat, mediu ridicat si depreciate in valoare de 4,7 miliarde lei.

Creditele cu risc scazut garantate cu proprietati imobiliare se ridica la 20,7 miliarde lei.

In categoria proprietatilor imobiliare intra nu doar locuintele, ci si terenurile sau alte tipuri de imobile.

Valoarea creditelor imobiliare din bilantul BT era de 5,42 miliarde lei in decembrie 2015, din totalul soldului de credite pentru populatie, de 14,33 miliarde lei.

Soldul total al creditelor brute detinute de Banca Transilvania se ridica la 27,7 miliarde lei, la finalul lui 2015, impartite astfel, pe categorii de clienti: 13,6 miliarde lei credite pentru persoane fizice, 11 miliarde lei pentru corporatii si 3 miliarde lei pentru IMM.