Bancherii si reprezentantii BNR au fost invitati joi dimineata, la ora 10,30, la Palatul Parlamentului, de catre deputatii din comisia juridica, pentru a-si exprima, poate pentru ultima oara, opiniile cu privire la legea darii in plata, inainte ca aceasta sa fie aprobata de Camera Deputatilor.

Misiunea bancherilor si a BNR este simpla, din simplul motiv ca au de explicat ceva foarte simplu: un principiu economic si juridic elementar, unul dintre pilonii unei economii libere: orice datorie se plateste, adica orice imprumut trebuie rambursat.

Prin legea darii in plata, care nu mai exista nicaieri in Europa in aceasta forma, parlamentarii sfideaza acest principiu de baza al platii datoriilor, permitand oricui are de achitat un credit luat de la banca sa-i predea acesteia casa si sa scape de datorii.

Poate ca legea ar avea logica si ar fi acceptata daca s-ar referi doar la cei care nu-si mai pot plati ratele, sunt in situatia de a fi executati silit, si atunci o solutie de compromis, un fel de ajutor social din partea bancilor, ar putea fi eliberarea de datorii prin predarea casei.

Chiar si legea insolventei personale, adoptata anul trecut, dar inca nefunctionala, permite diminuarea datoriei celor care au restante la credite, dar numai daca se dovedeste ca acestia nu dispun de alte resurse pentru a-si achita restantele.

Demagogia lui Piperea si a sustinatorilor legii

Argumentul suprem al initiatorilor legii privind darea in plata este ca si bancile, nu doar clientii acestora, trebuie sa-si asume riscurile devalorizarii caselor si monedei nationale dupa izbucnirea crizei din 2008.

Acesta este insa de o demagogie pura. Riscul pe care bancile si-l asuma permanent este cel de nerambursare a creditelor, dovada fiind faptul ca in perioada de dupa criza, 2009-2015, sistemul bancar romanesc a facut mai multe pierderi decat castiguri, pierderi datorate tocmai creditelor care nu au mai fost rambursate de catre clienti.

O banca, la fel ca oricine, nu poate sa estimeze ce se va intampla cu pretul locuintelor sau cu cursul valutar, cele doua riscuri fiind asumate, de aceea, intotdeauna de cumparatori, inclusiv de banci. Pentru ca si bancile, nu doar clientii lor, fac investitii imobiliare, cumpara valuta, iar pierderile si le asuma, la randul lor.

De aceea, nu trebuie confundat riscul de credit cu riscul evolutiei pretului activelor si a cursului valutar, pe care Pipera si compania il sustin deliberat in mod demagogic. Acestea nu au nicio legatura, de asemenea, cu problema celor care nu pot sa-si achite ratele la credite.

De ce legea face mai mult rau decat bine

In realitate, scopul lui Piperea este de a mai da o lovitura de imagine si de orgoliu bancilor, iar al parlamentarilor de a deveni mai populari, avand senzatia ca aceasta lege va face bine multor alegatori, scutindu-i de niste datorii pe care le au de platit bancilor.

Parlamentarii sunt insa atat de naivi sau de inconstienti incat nu-si dau seama ca de fapt aceasta lege ajuta putina lume si face mai mult rau decat bine bancilor, clientilor acestora si economiei in ansamblu. Sa vedem de ce:

1. In primul rand, cine ar vrea sa plece din casa cumparata pe banii bancii, pentru care a platit deja un avas si a facut diverse investitii, pentru a castiga cateva mii de euro, in cazul in care valoarea casei a scazut sub cea a creditului?

Putina lume, cu siguranta. Poate doar cei care au restante la credite si sunt in pericol de a fi executati silit. Insa numarul lor este nesemnificativ. Conform datelor BNR, doar 3742 de detinatori de credite ipotecare au restante de peste 3 luni, din totalul de 181.320 de astfel de credite.

De, fapt, nici cei in pericol de a fi executati silit nu vor sa piarda casa. Ceea ce isi doresc oamenii cu adevarat sunt dobanzi corecte la credite si solutii viabile de restructurare a datoriilor, fara penalitati exagerate sau chiar majorarea datoriei pe termen lung, cum se mai intampla.

Cei care ar fi bucurosi cu adevarat daca ar trece aceasta lege ar fi doar speculatorii imobiliari care s-au lacomit inainte de criza sa cumpere terenuri sa construiasca locuinte la preturi exagerate pe banii bancilor, iar ulterior au ramas cu ele in brate. Din acest motiv BNR a insistat sa se introduca plafonul de 150.000 de euro pentru beneficiarii legii, ca solutie de compromis.

Insa chiar si cu acest plafon, avand in vedere ca peste 99% din creditele ipotecare au valori mai mici de 150.000 de euro, legea va produce un efect negativ pe piata creditarii, intrucat va restrictiona creditele noi acordate de banci.

2. Legea va afecta creditele ipotecare noi, inclusiv cele Prima Casa

Daca legea privind darea in plata se va aplica oricui, chiar si celor care pot sa-si achite datoriile, atunci riscul de creditare va creste pentru banci, iar acestea vor fi nevoite sa acorde credite noi in conditii mai stricte, respectiv cu avans mai mare sau cu dobanzi mai ridicate. Consecinta? Mai putine credite, mai putini bani, mai putine afaceri, scaderea economiei.

Chiar si creditele Prima Casa vor fi afectate. Desi prin lege plafonul maxim al avansului este 5% si marja de dobanda 2%, bancile vor inaspri conditiile de selectare a clientilor, dupa cum au anuntat deja reprezentantii Raiffeisen Bank.

3. Daca acesta lege va fi adoptata, Romania va intra in clubul tarilor care au adoptat legi populiste, precum Croatia, Ungaria si Polonia, consecinta fiind inrautatirea perceptiei investitorilor si agentiilor de rating fata de instabilitatea legislativa si fata de mediul economic. In consecinta, riscul de tara ar putea creste, afectand costul cu care se imprumuta statul si implicit costurile creditelor pentru populatie si firme. De asemenea, perceptia investitorilor straini s-ar putea inrautati.

Oare se vor lasa parlamentarii nostri convinsi de justetea acestor argumente si vor schimba legea? Vor risca ei sa fie de acord cu niste bancheri atat de huliti, pe buna dreptate, pentru proasta relatie pe care o au cu clientii, in special cu cei cu probleme?

Greu de crezut, chiar daca BNR inca mai are un cuvant greu de spus in aceasta tara.

Pana acum, singurile concesii pe care le-au facut parlamentarii, la presiunea celor de la PSD, au fost acceptarea unui plafon de 250.000 de euro pentru beneficiarii legii si excluderea creditelor Prima Casa.

Ramane de vazut daca la acestea se vor mai adauga si altele, cea mai importanta urmand a fi, cel mai probabil, aplicarea legii doar in cazul cazurilor sociale, adica celor care nu-si mai pot plati ratele la credite, si doar dupa ce bancile le-au oferit solutii de restructurare a datoriei si alte concesii.