Banca Națională a României ca autoritate de rezoluție (comunicat BNR):
Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 920 din 11/12/2015), ce transpune în dreptul național prevederile directivei 2014/59/UE (directiva BRR), desemnează Banca Naționala a României drept autoritate de rezoluție pentru sectorul bancar.
Rezoluția bancară reprezintă procesul de restructurare a unei instituții de credit de către o autoritate de rezoluție, prin utilizarea de instrumente și competențe de rezoluție pentru asigurarea continuității funcțiilor esențiale ale acestei instituții (de ex. depozite, operațiuni de plată), restaurarea viabilității sale, în totalitatea sau în parte, și lichidarea părții reziduale a acesteia prin procedurile obișnuite de insolvență.
În calitate de autoritate de rezoluție, Banca Națională a României are responsabilități pe linia planificării rezoluției și a întreprinderii de acțiuni de rezoluție.
Planificarea rezoluției
În vederea asigurării eficienței eventualelor acțiuni de rezoluție, Banca Națională a României elaborează planuri pentru rezoluția instituțiilor de credit și a altor entități supuse dispozițiilor specifice ale Legii nr. 312/2015, ce cuprind acțiunile pe care le poate întreprinde, dacă va fi cazul, în conformitate cu strategia de rezoluție stabilită.
Planul de rezoluție conține, în principal, următoarele elemente: prezentarea modului în care funcțiile critice pot fi menținute, obstacolele majore identificate în calea posibilității de soluționare și măsurile pentru eliminarea acestora, diversele strategii de rezoluție posibile, modalitățile de finanțare a instrumentelor de rezoluție, cerințele minime de fonduri proprii și pasive eligibile, opțiunile privind menținerea accesului la serviciile de plăți, calendarul estimativ al aplicării planului.
Planul trebuie reevaluat și actualizat cel puțin o dată pe an și ori de câte ori au loc modificări semnificative ale structurii organizaționale sau juridice, ale activității economice sau ale poziției financiare a instituției care pot afecta eficacitatea planului de rezoluție.
Întreprinderea de acțiuni de rezoluție
Banca Națională a României întreprinde acțiuni de rezoluție numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, trei condiții: instituția intră sau este susceptibilă de a intra într-o stare de dificultate majoră; nu există măsuri alternative ale sectorului privat/măsuri de supraveghere; acțiunea de rezoluție este în interes public.
Acțiunile de rezoluție, ce cuprind instrumentele și competențele de rezoluție, au în vedere îndeplinirea oricăruia dintre următoarele obiective:
- Asigurarea continuității funcțiilor critice ale instituției;
- Menținerea stabilității financiare;
- Protejarea fondurilor publice și a intereselor contribuabililor;
- Protejarea deponenților care intră sub incidența legislației privind garantarea depozitelor.
Instrumentele de rezoluție ce pot fi utilizate, individual sau în orice combinație, sunt:
- Vânzarea afacerii;
- Instituția punte;
- Separarea activelor (doar împreună cu un alt instrument de rezoluție);
- Recapitalizarea internă (bail-in).
În cazul în care rezoluția privește un grup bancar transfrontalier, deciziile sunt luate în cadrul unui colegiu de rezoluție.
Cerințe minime de fonduri proprii și pasive eligibile
Pentru a asigura eficiența instrumentului de recapitalizare internă, Banca Națională a României stabilește cerințe minime de fonduri proprii și pasive eligibile (Minimum requirements for own funds and eligible liabilities - MREL) pentru fiecare instituție.
Organizarea rezoluției bancare în Banca Națională a României
În conformitate cu prevederile directivei BRR, în Banca Națională a României, funcția de rezoluție este separată structural și are linii de raportare/subordonare distincte de funcția de supraveghere a instituțiilor de credit, precum și de celelalte funcții și activități ale băncii centrale. Funcția de rezoluție este organizată în cadrul Direcției Rezoluție Bancară.
Sursa: comunicat BNR