Viceguvernatorul BNR, Liviu Voinea, spune ca cei care au credite in franci elvetieni platesc rate mai mici decat cei cu credite in lei, sugerand ca nu au de ce sa se planga, in timp ce seful Raiffeisen Bank, Steven van Groningen, recunoaste ca nu are de gand sa imparta cu clientii povara deprecierii leului fata de franc cu peste 80% in medie dupa izbucnirea crizei.

Aceste declaratii au fost facute, zilele acestea, in plina dezbatere a legii privind darea in plata, ai caror initiatori au declarat ca este dedicatie speciala pentru clientii cu credite in franci elvetieni.

In urma cu un an, reprezentantii BNR, in frunte cu guvernatorul Mugur Isarescu, sugerau bancilor sa imparta povara cursului cu clientii lor, prin negocieri cu fiecare client, pentru evitarea unei masuri generale, de tipul legilor adoptate in tarile vecine, precum Ungaria, Croatia sau Polonia si a proiectului de lege care se discuta si la noi in Parlament, dar care a fost abandonat, ulterior, la presiunile FMI si BNR.

Un an in care problema creditelor in franci elvetieni nu s-a rezolvat, cum era de asteptat, astfel ca protestele clientilor au continuat, sustinuti de avocati cu interese materiale directe, creandu-se astfel mediul ideal pentru aparitia unei legi precum darea in plata.

Am fost curios, de aceea, sa aflu ce gandeste acum, dupa esecul in a trata aceasta problema, Steven van Groningen, seful Raiffesen Bank. Are de gand banca, in ultimul ceas, sa imparta povara creditelor in franci cu clientii ei?

Raspunsul lui Steven van Groningen a fost urmatorul, in esenta: „Ce inseamna a imparti povara? Sistemul bancar a pierdut sute de milioane prin provizionarea creditelor care nu au fost rambursate. Asta poate fi considerata o povara pentru banci. Declaratiile reprezentantilor clientilor au un interes personal, si atunci nu as vrea sa comentez asa ceva. Sunt doua tipuri de clienti: cei care pot sa plateasca, dar nu vor, si cei care vor sa plateasca, dar nu pot. Pentru a doua categorie, incercam sa gasim solutii, dar trebuie mai intai sa ne asiguram ca fac parte din aceasta categorie.”

[2]

Bancherul face abstractie insa de a treia categorie de clienti, cea mai importanta, de buna credinta, cei care fac eforturi sa-si achite ratele, in ciuda dublarii acestora in multe cazuri. 

Trebuie precizat, de asemenea, ca Raiffeisen Bank nu a fost printre bancile care au avut pierderi in niciun an dupa criza, dimpotriva, a fost printre cele mai profitabile banci romanesti, in unii ani chiar cea mai profitabila din Romania.

Sofismul viceguvernatorului

Dar de ce ar imparti bancile povara cursului cu clientii cu credite in franci, din moment ce acestia platesc mai putin decat cei cu credite in lei, dupa cum reiese dintr-o analiza a viceguvernatorului BNR, Liviu Voinea?! (vezi fotografia)

"Să luăm același credit pe care l-a luat un cetățean în 2006, de 60.000 de euro, în lei, în euro și în franci. În primii 10 ani de la accesarea unui astfel de credit, cel mai mult au avut de plătit cei care au luat un astfel de credit în lei, nu în franci. Da, este adevărat, pe următorii 20 de ani cei care au luat în franci, în condițiile actuale de piață vor plăti mai mult în cele din urmă. Dar, în trecut, din 2006 până în prezent, cel care a luat în lei a plătit mai mult decât cel care a luat în euro și chiar mai mult decât cine a luat în franci. În acest sens, nu cred că putem discrimina și să ne referim neapărat la creditele în valută ca fiind unul din motivele pentru care vine această lege (a darii in plata)", a declarat Voinea, citat de Agerpres.

[1]

Argumentatia viceguvernatorului este, de fapt, un sofism, bazat pe o comparatie nerelevanta, intrucat inainte de criza s-au acordat foarte putine credite ipotecare in lei, marea majoritate, peste 90%, fiind in euro si franci elvetieni. In acelasi timp se face abstractie de socul dublarii cursului franc/leu, care a afectat puternic clientii bancilor, fara ca acestea sa adopte masuri relevante pentru a-i ajuta, dovada fiind criza care continua si in prezent.

Desi o lege precum darea in plata nu se poate justifica prin rezolvarea problemei creditelor in franci, pentru ca, de fapt, nici nu o poate rezolva, aceasta nu trebuie pe de alta parte desconsiderata sau nerecunoscuta.

Trebuie rezolvata, iar singura solutie care ar fi fost eficienta ar fi fost una generala, cu care sa fie de acord toate bancile, nu prin negocieri individuale, cum gresit a decis BNR in urma cu un an, dupa cum se vede acum.