Inițiatorul proiectului de lege a dării în plată, deputatul PNL Daniel Zamfir, respinge ideea ca in noua forma a legii sa fie introduse plafoane și criterii, dupa modelul din Spania. Aceasta pentru că, spune el, legislația dării în plată din Spania nu poate servi ca model, întrucât ”a devenit total inaplicabilă din cauza plafoanelor și criteriilor restrictive”.

Mai mult, adauga Zamfir, ”Parlamentul European a adoptat o rezoluție în 8 octombrie 2015 prin care critică legea spaniola și cere Comisiei Europene să modifice Directiva și să introducă darea în plata obligatorie în toate țările membre”.

Sa vedem insa care este adevarul:

1. Este legea dării în plata din Spania inaplicabilă?

Răspunsul la această întrebare îl pot oferi datele statistice. Potrivit comunicatului de presă din 23 octombrie 2015 al Ministerului Economiei și Competivității din Spania (www.mineco.gob.es), în cei trei ani de la aplicarea Codului de Bune Practici (parte esențială din legislația spaniolă privind darea în plată), 23.640 de familii au obținut rezolvarea solicitărilor lor pentru ușurarea datoriei ipotecare - dintre care 18.602 au beneficiat de restructurarea ipotecii și doar 5.014 au ajuns la darea în plată, dintr-un total de 50.852 de familii cu risc de excludere socială.

Restul cererilor fie nu au intrat în sfera de aplicare, fie nu au îndeplinit cerințele sau nu au transmis documentația necesară.

Dupa aplicarea Codului de Bune Practici prevăzut de legislația spaniolă, la care au aderat voluntar practic toate instituțiile cu activitate de creditare ipotecară din Spania, Fondul Social de Locuințe (un mecanism dedicat acestui gen de situații) a adjudecat 4.000 de locuințe și au fost suspendate 17.551 de executări silite.

Datele statistice arată deci că prevederile legale privind darea în plată sunt aplicabile și au fost aplicate, cu rezultate benefice pentru debitorii spanioli.

Darea in plata - ultima etapa dintre masurile de facilitare a rambursarii creditelor

O precizare importantă: prevederile legale din Spania obligă ca măsurile de ajutorare a debitorilor ipotecari să se ia în mod gradual, darea în plată fiind ultima etapă (după restructurarea creditelor, reduceri de datorie, reduceri de dobânzi de întârziere etc.).

Guvernul spaniol a lărgit în două ocazii sfera de aplicare, atât a Codului de Bune Practici (Codul), cât și a Fondului pentru Locuințe Sociale, pentru a include un număr mai mare de familii.

Codul din 2012 a fost amplificat prin Legea din 2013 privind măsuri pentru întărirea protecției debitorilor ipotecari, restructurarea datoriei și locuințe sociale. Sfera sa de aplicare a fost extinsă, din nou, în februarie 2015 prin Decretul–Lege Regal privind mecanismul pentru a doua oportunitate, reducerea sarcinii financiare și alte măsuri de ordin social.

Chestiunea protectiei sociale

O observație esențială: Criticii legislației din Spania omit că aceasta prevede explicit o protecție suplimentară.

Familiile care, urmare dării în plată, își pierd locuințele pot rămâne în acestea pentru o perioadă de doi ani, cu plata unei chirii reduse.

Inițiatorii proiectului român de lege susțin că doresc să rezolve probleme sociale. Dacă e așa, ar putea sa lupte și pentru introducerea în proiectul lor a unor prevederi legate de locuințe sociale, pentru a oferi protecție reală familiilor care vor rămâne fără casă, afectate de datoria ipotecară.

Cere Parlamentul European introducerea dării în plată in mod obligatoriu în toate țările membre?

Parlamentul European nu cere așa ceva. Rezoluția intitulată “Legislația ipotecară și instrumentele financiare riscante în UE: cazul Spaniei (bazată pe petițiile primite)” (2015/2740(RSP)) solicită doar urmatoarele legat de darea în plata la nivel european:

”6. Cheamă Comisia să împărtășească cele mai bune practici privind aplicarea în anumite state membre a “datio in solutum” (darea în plata) și să evalueze impactul său asupra consumatorilor și firmelor“.

Asadar, nici vorbă de implementarea obligatorie a dării în plată în statele membre. De asemenea, Comisiei Europene i se cere să evalueze impactul acestei măsuri, nu numai asupra consumatorilor, ci și asupra firmelor. Un fapt normal în practica acestei instituții, reglementările sale fiind precedate de studii de impact.

Rezultă o întrebare importantă: Există astfel de evaluari de impact în România, și dacă da, cât de serios sunt luate în seamă?

Ce a răspuns Comisarul European privitor la necesitatea unor noi măsuri de reglementare în UE a creditului ipotecar, de exemplu introducerea posibilității dării în plată?

Rezoluția Parlamentului European și dezbaterea ce a precedat adoptarea acesteia și-au avut originea în petițiile primite de instituția europeană începând cu 2011, ce s-au referit la practici abuzive în sectorul ipotecar spaniol și la lipsa de protecție a debitorilor, precum și la fraude legate de vânzarea de instrumente financiare riscante către consumatori.

La dezbaterea rezoluției a fost de față Vera Jourova, Comisar European pentru Justiție, Consumatori și Egalitatea de Gen, pentru a răspunde întrebărilor Parlamentului European (PE).

La punctul 4 al întrebărilor PE către Comisia Europeană se regăsește următorul text: “In opinia Comisiei, sunt aceste aspecte abordate intr-un mod suficient de detaliat in Directiva privind contractele de credit pentru proprietati rezidentiale (CAARRP), in directiva MIFID II revizuita si in Regulamentul privind PRIIP? In caz contrar, poate Comisia sa precizeze daca sunt necesare masuri suplimentare la nivelul UE, cum ar fi, spre exemplu, introducerea principiului datio in solutum? “

Răspunsul doamnei Vera Jurova (din 8 octombrie 2015!) a fost următorul:

“În ceea ce privește dacă trebuie luate măsuri suplimentare la nivelul UE pentru a permite proceduri de soluționare a datoriilor: la acest moment procedurile de soluționare a datoriilor sunt tratate la nivel național, dar unele jurisdicții deja oferă posibilitatea pentru debitorii care nu pot rambursa împrumuturile lor ipotecare să fie eliberați pe deplin de datoria în curs prin transmiterea proprietății lor ipotecate către creditor. Acesta este exact cazul din Spania, în anumite condiții. Directiva privind Creditul Ipotecar nu împiedică ca o asemenea procedură să rămână în vigoare sau să fie introdusă la nivel național.”

Concluzii

Inițiatorul proiectului de lege, deputatul PNL Daniel Zamfir, declară că rezoluția PE din 8 octombrie 2015 cere modificarea Directivei privind Creditele Ipotecare 17/2014 a UE și introducerea dării în plată în mod obligatoriu în statele membre.

Dar in textul rezoluției menționate nu se regăsesc asemenea prevederi.

Mai mult, reprezentantul Comisiei Europene la dezbaterea rezoluției evită să se pronunțe in favoarea introducerii dării în plată în mod obligatoriu la nivelul UE, ca măsură suplimentară, mărginindu-se doar la a afirma că Directiva privind Creditele Ipotecare (cu termen de transpunere în legislația statelor membre martie 2016) nu împiedică a se face aceasta la nivel național.

Faptul că o instituție europeană, în speță Comisia Europeană, are ezitari în privința introducerii obligativitatii dării în plată la nivel european ar trebui luat serios in seama.