Mario Draghi, presedintele Bancii Centrale Europene (BCE), a dezvaluit in conferinta de presa de saptamana trecuta ca in decembrie a fost tiparita o suma uriasa de euro, nu mai putin de 680 de miliarde de euro, pentru a se cumpara titluri de stat ale tarilor din zona euro, dar si obligatiuni ale bancilor si firmelor private, in cadrul programului tip quantitative easing (QE), denumit Asset Purchase Programme – APP.

Suma reprezinta trei sferturi din valoarea initiala a programului, a precizat Draghi, adaugand: “Nu cred ca s-a observat suficient de bine dimensiunea acestei sume, care este semnificativa”.

Si cu toate acestea, acum este nevoie de si mai multi bani pentru a contracara noile probleme aparute la inceputul anului: scaderea economiei chineze, recesiunea din Brazilia si Rusia, precum si riscurile geo-politice, toate provocand caderea burselor si cresterea volatilitatii pietelor.

O alta problema majora este scaderea puternica a pretului petrolului, care afecteaza serios inflatia, ramasa la 0,1-0,2% din octombrie 2015, cu aproape doua puncte sub tinta BCE, de sub, dar aproape de 2%.

Draghi respinge categoric modificarea tintei inflatiei

Intrebat daca nu cumva BCE ar trebui sa renunte la tinta de 2% si sa o faca mai mica, sau sa o stabileasca drept obiectiv pe termen lung, nu mediu, cum este in prezent, Draghi a negat categoric aceste scenarii.

“Pozitia consiliului de conducere al BCE este aceea de a respinge categoric orice sugestie ca ar trebui sa facem mai putin decat ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul de a ajunge la o inflatie de sub, dar aproape de 2% fara mare intarziere. Cu alte cuvinte, consiliul de conducere este ferm in a afirma necesitatea de a atinge acest obiectiv fara intarziere mare, prin aplicarea tuturor instrumentelor necesare, fara ezitare. Si tineti cont ca este un obiectiv pe termen mediu. Pe de alta parte, trebuie sa ajungem la un consens cu privire la durata acestui termen mediu", a adaugat seful BCE. (vezi aici declaratiile din conferinta de presa)

[1]

Draghi a adaugat ca evenimentele globale si riscurile aferente, care foarte adesea sunt negative, nu reprezinta motive pentru ca BCE sa renunte la obiectivul de inflatie de 2% pentru unul mai mic sau la termenul mediu pentru unul pe o perioada mai indelungata.

“Consiliul de conducere al BCE are puterea, dorinta, determinarea si coeziunea necesare pentru a adopta masurile necesare”, a repetat Draghi, foarte decis.

Mai mult, a adaugat el, “nu exista limite cu privire la cat de departe dorim sa utilizam instrumentele noastre, in cadrul mandatului, pentru a atinge acest obiectiv”, ceea ce arata cat de ingrijorata este BCE cu privire la amenintarea spectrului deflatiei.

In acelasi timp, in comunicatul de presa al BCE de joi se reintroduce mesajul tip "forward guidance", in care banca centrala europeana spune ca se asteapta ca dobanzile “sa ramana la actualul nivel sau mai mici pentru o perioada de timp extinsa”.

Dobanda de politica monetara a BCE este 0 in acest moment si nu poate deveni negativa, ceea ce a determinat institutia sa treaca la politica monetara neconventionala, de tiparire de noi bani cu care sa cumpere titluri financiare publice si private.

De ce vor bancile centrale inflatie de 2%?

Inflatia aproape de 0 sau chiar negativa, cum experimenteaza unele tari europene (recent si Romania, desi doar temporar, datorita scaderii abrupte a cotei de TVA) este un indiciu al recesiunii economice, motiv pentru care bancile centrale se lupta sa mentina acest indicator in zona pozitiva, tinta de 2% fiind considerata cel mai potrivit nivel, atat de catre Fed cat si de catre BCE.

De ce? Un raspuns pe scurt este ca nu este nici prea mare, nici prea mica. “Este o marja adecvata pentru a se evita riscul deflatiei”, explica BCE. “A avea o astfel de marja sigura impotriva deflatiei este important, pentru ca dobanzile nominale nu pot cadea sub zero. Intr-un mediu deflationist, politica monetara nu ar putea sa stimuleze suficient cererea agregata prin utilizarea instrumentului de dobanda monetara. Ceea ce face mai dificil pentru politica monetara sa lupte cu deflatia decat cu inflatia”, se adauga in explicatia oficiala a BCE.

La randul sau, Fed-ul american, care si-a stabilit din 2012 tot o tinta de inflatie de 2%, spune ca acest nivel este cel mai potrivit intrucat o inflatie mai mare ar impiedica publicul sa ia decizii economice si financiare precise, iar pe de alta parte, o inflatie mica ar fi asociata cu caderea in deflatie, ceea ce inseamna ca atat preturile, cat si salariile, sunt in cadere, fenomen asociat cu o economie foarte slaba.

“Avand cel putin o inflatie mica, este mai putin probabil ca o economie sa experimenteze o deflatie periculoasa, daca se inrautateste situatia economiei”, explica banca centrala americana.

Federal Reserve a redus dobanda la 0 dupa criza din 2008, dar fara sa reuseasca mentinerea inflatiei aproape de tinta, astfel ca au fost nevoite sa recurga la masurile de politica monetara non-stardard, mai exact de tiparire de bani si injectarea masiva de lichiditati in piata (QE).

Fed-ul pare sa fi reusit cu aceasta metoda, care a dat primele rezultate: o crestere economica importanta in SUA si revenirea inflatiei pe teritoriu pozitiv, astfel ca din decembrie a inceput sa majoreze si dobanda, dupa ce a programul tip QE a inceput sa fie redus.

Metoda verificata in SUA este greu de crezut ca va da gres in Europa, dar problema este aplicarea cu intarziere a programului in zona monedei euro, ceea ce da nastere la un nou risc, asa-zisa politica monetara divergenta de pe cele doua continente.