“Cu schiopu-ntr-un loc sezi, te-nveti sa schiopatezi” si “Cineva cind locuieste cu magarul cel trandav, or par din el sa lipeste, or ca vreun al narav” si “Cu pacurarul cind traiesti, trebuie sa te minjesti”, se spune despre naravuri rele in Povestea vorbii lui Anton Pann.

Asa au facut si cativa reprezentanti ai BNR, care s-au balacarit prin presa si chiar pe blogul bancii centrale cu avocatul Gheorghe Piperea (implicat in nenumarate procese cu bancile si un aprig critic al bancherilor) pe tema legii darii in plata, pe care acesta a scris-o si a apoi a sustinut-o in Parlament.

Dupa ce seful supravegherii bancilor, Nicolae Cinteza, a declarat ca DNA-ul ar trebui sa cerceteze conditiile in care a fost initiata legea, respectiv relatia debitorilor cu banca (nu procedura de adoptare in Parlament), dar fara sa ofere niciun fel de indiciu privind incalcarea vreunei legi de catre initiatorii acesteia, viceguvernatorul Bogdan Olteanu a publicat un comentariu pe blogul BNR in care sustinea ca “este o ticalosie sa-i ajuti pe ascuns pe cei care nu au nevoie”, referindu-se la faptul ca legea este destinata sa-i ajute pe speculatorii imobiliari bogati. (vezi aici detalii)

Ulterior, mai exact vineri, Olteanu a sustinut o conferinta de presa la BNR, in care si-a turnat cenusa in cap: “daca afirmatiile publice au jignit, cer eu scuze in numele colegilor mei...regretam daca, in contextul argumentatiei noastre, am jignit pe cineva. Nu este in maniera Bancii Nationale sa jigneasca. Ce trebuie sa facem este sa spunem adevarul, inclusiv atunci cand este incomod, despre riscurile si vulnerabilitatile ce pot aparea si efectua stabilitatea economica”. (vezi aici detalii)

Referitor la amenintarile cu DNA-ul impotriva initiatorilor legii, Olteanu a precizat ca desi procedurile de adoptare a unei legi nu pot fi puse in discutie, “sunt clare prevederile art.267 al Codului Penal, privitoare la omisiunea sesizarii faptelor constatate de functionarul public in legatura cu serviciul, care prevede obligatia de a sesiza, nu de a comenta”.

Numai ca Olteanu nu a prezentat nicio fapta care sa justifice acuzatiile de sesizare a DNA, iar la conferinta de presa nu s-a gasit vreun jurnalist care sa intrebe de ce.

Cu o zi inainte, in presa au aparut informatiile cu privire la creditul pentru casa de 1 milion de euro luat de Piperea si un alt credit de 720.000 de euro al fratelui deputatului PNL Daniel Zamfir, initiatorul legii darii in plata, care a dat banca in judecata. (vezi aici detalii)

Are oare BNR dovezi ca cei doi au planuit aceasta lege pentru propriile interese? Sau doar banuiesc ca au facut asta, si cer DNA sa verifice?

Dar chiar daca ar fi avut aceste dovezi, oficialii BNR nu ar fi trebuit sa plonjeze cu ele in mocirla balacarelii cu avocatii si parlamentarii. Ar fi trebuit sa le inainteze pe tacute “organelor” iar ei, ca niste adevarate gulere albe, sa se rezume la a expune si combate profesionist problemele legii, dupa cum sunt obligati de mandat (de a furniza informatii de calitate), dintr-o pozitie echidistanta si independenta, astfel incat sa insufle increderea publicului.

Nu au facut-o. Au mers pe aceeasi cale gresita pe care o bat de ceva ani: ca bancile vor avea pierderi, ca va fi un risc sistemic, ca nu respecta legile si directivele europene, ceea ce nu a facut decat sa-i starneasca si mai mult pe cei destul de multi care urasc bancile. Cu toate ca, evident, legea sfideaza multe principii ale normelor de drept si ale economiei de piata.

Daca BNR (si bancile) ar fi tratat aceasta initiativa mai delicat, (intrucat era evident ca legea a fost facuta doar impotriva bancilor, fara nicio legatura cu protectia clientilor lor, doar daca ne gandim ca se aplica oricui, fie ca are sau nu probleme in a-si rambursa creditul, existand si suspiciuni de interese personale), ar fi avut mai mult de castigat.

Acum, batalia este pe jumatate pierduta, chiar daca presedintele Iohannis o va intoarce in Parlament sau o va trimite la Curtea Constitutionala.

Olteanu a spus in ultimul sau cuvant de vineri, ca “trebuie sa facem din proiectul acesta o lege buna”. Dar cum sa iasa ceva bun dintr-un scandal? Si in conditiile in care toata lumea pare a fi impotriva bancilor?!

Poate ca exista, totusi, o solutie. Una fara ura, patimi, acuze, jigniri, atacuri personale, amenintari cu DNA, vorbe goale, neincredere, suspiciune, minciuni, greseli. Sa raspundem acuzatiilor cu scuze si explicatii care sa convinga acuzatorul si sa aduca la suprafata adevarul, intr-un mod echilibrat si obiectiv, astfel incat dusmanii sa ni-i facem prieteni. Imagine.