Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a propus Ministerului Justitiei amanarea intrarii in vigoare a legii privind insolventa persoanelor fizice, prevazuta pentru 26 decembrie 2015, intrucat nu exista personalul necesar pentru aplicarea legii.

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC), institutia care raspunde de elaborarea si aplicarii legii, a publicat pe site-ul propriu, inca de la inceputul lunii septembrie, Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanei fizice, care a fost publicata in Monitorul Oficial din 26 iunie 2015, urmand a intra in vigoare la 6 luni de la publicare, adica din 26 decembrie 2015.

Legea este destinata clientilor bancilor cu restante la credite de minim 15.000 de lei (3.500 de euro), mai exact echivalentul a 15 salarii minime pe economie (de 1050 lei de la 1 iulie si prevazut la 1200 lei de la 1 ianuarie 2016) si o intarziere de cel putin 90 de zile la plata ratelor.

Cine nu se poate califica pentru a intra in faliment personal, conform prevederilor legii:

- cel care a fost concediat în ultimii 2 ani din motive ce îi sunt imputabile;

- cel care, deşi apt de muncă şi fără un loc de muncă sau alte surse de venit, nu a depus diligenţa rezonabila necesară pentru a-şi găsi un loc de muncă sau care a refuzat, în mod nejustificat, un loc de muncă propus sau o altă activitate aducătoare de venit;

- cel care a acumulat datorii noi, prin cheltuieli voluptuare în timp ce ştia sau ar fi trebuit să ştie că este în stare de insolvenţă. (Voluptar - care ține de lux; care nu este necesar, ci făcut numai pentru plăcere)

- cel care a determinat sau a înlesnit ajungerea în stare de insolvenţă, cu intenţie sau din culpă gravă. Se prezumă a fi avut acest efect:

1. contractarea, în ultimele 6 luni anterior formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, a unor datorii care reprezintă cel puţin 25% din valoarea totală a obligaţiilor, cu excepţia obligaţiilor excluse;

2. asumarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, a unor obligaţii excesive prin raportare la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le obţine din contract ori la ansamblul circumstanţelor care au contribuit semnificativ la incapacitatea debitorului de a-şi plăti datoriile, altele decât cele datorate de către acesta persoanelor cu care a contractat astfel;

3. efectuarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, a unor plăţi preferenţiale, care au contribuit în mod semnificativ la reducerea sumei disponibile pentru plata celorlalte datorii;

4. transferarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, de bunuri sau valori din patrimoniul său în patrimoniul altei persoane fizice sau juridice în timp ce ştia sau ar fi trebuit să ştie că prin aceste transferuri va ajunge în stare de insolvenţă;

(Vezi aici normele metodologice la legea insolventei publicate de ANPC)