Legea privind darea în plată a fost aprobată în Parlament, însă este în continuare criticată de bancheri, aceștia făcând numeroase demersuri pentru a împiedica apariția ei, transmite Agerpres.

Pentru a intra în vigoare, actul normativ trebuie promulgat de președintele României și apoi publicat în Monitorul Oficial. Însă, Asociația Română a Băncilor (ARB) a transmis o adresă președinției, prin care solicită atât o analiză a acestei legi, cât și sesizarea Curții Constituționale. În opinia bancherilor, această lege contravine prevederilor Constituției și dreptului european în vigoare.

Președintele Executiv al ARB, Florin Dănescu (foto), a explicat, într-un interviu acordat AGERPRES, cum vor acționa băncile în continuare pentru a bloca aplicarea Legii, dar și care ar fi, în opinia industriei bancare, impactul actului normativ dacă rămâne în forma actuală.

Legea privind darea în plată a trecut de Parlament. Cum credeți că va fi percepută?

Florin Dănescu: Dacă parcurgem presa din ultimele zile, titlurile spun așa: 'O lege pentru cei care nu mai pot plăti'. Și, aici, eu vreau să fac o corecție, pentru că este evident, după ce parcurgem legea, că este vorba despre cei care nu mai pot plăti sau nu mai vor să plătească. Aceasta este o diferență importantă de menționat, mai ales în contextul în care (anul acesta — n. r.) s-a aprobat legea insolvenței persoanelor fizice care se adresează clienților de bună credință care nu mai pot plăti creditul. Așa cum a apărut această nouă lege, pare că se adresează celorlalți care pot plăti creditul.

Sub incidența acestei legi intră și cei care au luat credite, persoane fizice, de mai multe milioane de euro pentru a cumpăra mai multe imobile. Care au fost criteriile care au stat la baza acordării unor astfel de credite?

Florin Dănescu: Creditele au fost acordate în baza reglementărilor și legislației existente și a normelor proprii fiecărei bănci cu analiza corespunzătoare a capacității de rambursare. Nu trebuie să pornim de la premisa că acestea au fost acordate într-un mod greșit sau care ne poate duce cu gândul la ceva dubios.

Pentru creditele de valoarea respectivă sunt sigur că băncile au avut în spate o analiză făcută corect. Bancherul nu poate să acorde banii dacă are certitudinea că aceștia nu se mai întorc. Un credit se acordă în funcție de capacitatea de rambursare și trebuie să existe, complementară, și o garanție sau mai multe garanții.

În cadrul acestei legi, luăm în discuție faptul că niște debitori au luat credite având o anumită capacitate de rambursare, anumite venituri și cu anumite garanții, și că au cheltuit acei bani. Astăzi, vine o lege și le oferă posibilitatea să elimine niște garanții, să scape de datorii — și nu mă refer la cei cu caracter social. Sunt convins că aceia au o situație dificilă. Băncile nu pot fi decât solidare în astfel de situații dificile. Însă, modul în care se pune problema este foarte important. Una este să discuți și alta este să o faci în acest mod. Să găsești băncile vinovate de această situație este nedrept, incorect și lipsit de etică.

Pentru oamenii de rând, care au cu adevărat probleme cu plata ratei la bancă, sunt nemulțumiți de faptul că sunt judecați în același mod ca și cei care au luat credite pentru mai multe imobile, ce soluții aveți?

Florin Dănescu: De fapt, oamenii de rând au fost folosiți ca pretext la această lege. Să nu uităm că fundamentarea acestei legi a fost făcută, sau cel puțin comunicată verbal la toate comisiile la care am participat și comunicată mediatic, ca fiind cu caracter social. Însă, în momentul în care în Comisia juridică s-a pus problema găsirii filtrelor și modificărilor necesare pentru a separa cazurile sociale de celelalte, pentru ca în lege să rămână doar cazurile sociale, refuzul a fost ferm și s-a menționat și de către inițiator că nu este o lege cu caracter social. A fost o surpriză foarte mare și pentru noi!

Dar tot inițiatorul legii a spus, după aprobare, că actul normativ nu impune o obligativitate, ci cheamă băncile la negocieri cu clienții. Care este opinia dumneavoastră?

Florin Dănescu: Aș traduce așa această declarație: "Am creat o obligație care nu respectă dreptul european, nu respectă Constituția, nu respectă Codul Civil, pentru a forța băncile să negocieze!" Hai să vedem dacă băncile negociază! Evident că aici se vine mereu cu câte un exemplu că nu este așa. Băncile au un interes direct, imediat, de fiecare dată de a face în așa fel încât clienții să își poată plăti creditele, în niciun caz să îi ducă în situația în care să nu mai poată plăti. În momentul în care un client nu mai poate plăti, orice bancă este doritoare să îi acorde o perioadă de grație, să restructureze creditul, să lungească perioada de creditare pentru a-i crește șansa de redresare.

Dar aceste facilități, în marea lor majoritate, determină costuri suplimentare pentru clienți. Cum explicați acest aspect?

Florin Dănescu: Nu poți, de fiecare dată, să ceri băncii să facă un cadou. Pentru că, astfel, oricând se poate spune celor care au luat un credit că nu mai trebuie să îl dea înapoi, pentru că nu trebuia să li se acorde. Eu vreau să aduc în discuție faptul că banii s-au luat și s-au cheltuit și că banii trebuie dați înapoi deponenților.

În acest context, ARB a susținut și susține aplicarea dreptului european în vigoare în sensul prevăzut de Directiva Europeană 17/2014, directivă în care se menționează că statele membre nu trebuie să împiedice părțile aflate într-un contract să ajungă, în cazul în care doresc, la soluția de a returna bunul în schimbul creditului. Acest lucru se întâmplă în situația în care ambele părți își doresc acest lucru și, evident, începând cu data de 21 martie 2016. Deci, nu este o practică europeană ceea ce s-a impus prin această lege. Directiva vorbește de opțional, nouă ni s-a impus ca obligatoriu și la tot stocul de contracte de credite cu garanție imobiliară.

Dar și Banca Națională a îndemnat băncile să împartă cu clienții povara pentru creditele acordate în perioada de boom. Ce au făcut băncile în acest sens?

Florin Dănescu: Tocmai de aceea băncile au participat și au susținut promovarea Legii falimentului personal. Însă, ne ducem din nou către cei care nu mai pot plăti ratele, iar noi aici vorbim despre o lege despre care noi credem că este vorba de cei care nu mai vor să plătească.

Legea a trecut de Parlament. Ce intenționați să faceți în continuare?

Florin Dănescu: Căutăm orice posibilitate de a putea fi ascultați. Și noi credem că, în acest moment, Președinția României este cea care poate, datorită resorturilor și instrumentelor pe care le deține, să intervină. ARB a transmis Președinției României o adresă în care solicită respectuos analiza și sesizarea Curții Constituționale. Legea adoptată de Parlament contravine prevederilor din Constituția României, dreptului european în vigoare, respectiv Directivei 17/2014, și Codului Civil. Astfel, această lege încalcă principiile neretroactivității, predictibilității și proporționalității legii, precum și dreptul de proprietate, prevăzute de Constituția României.

În acest moment, există trei opțiuni: promulgarea, retrimiterea în Parlament sau sesizarea Curții Constituționale cu privire la această lege. Dacă legea este promulgată, ce căi de atac mai aveți?

Florin Dănescu: Dacă președintele promulgă Legea, mai avem posibilitatea unei intervenții la Avocatul Poporului. În plus, constituționalitatea legii mai poate fi contestată în momentul în care există un proces între o bancă și un client pe această lege. Atunci, ARB poate să devină, alături de bancă, parte în acel proces și să sesizeze neconstituționalitatea acesteia. Asociația Română a Băncilor a sesizat Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană să se asigure că România transpune corect Directiva 17/2014, pentru a evita infringementul.

În cazul în care legea se întoarce în Parlament și se modifică astfel încât să cuprindă doar cazurile care, cu adevărat, se află în situația de a-și pierde singura locuință a familiei o veți sprijini?

Florin Dănescu: Întrebarea corectă ar fi dacă băncile ar fi ascultate. Noi am constatat că nu au fost ascultate, pentru că, în Comisia juridică, atât băncile, cât și Banca Națională, au venit cu propuneri referitoare la aceste modificări și au fost respinse ferm, motivația fiind că nu este o lege cu caracter social. Așa a spus inițiatorul, nu noi!

În situația în care legea este trimisă la reexaminare, vom analiza, împreună cu băncile membre ARB, care va fi strategia de propunere de amendamente pe acest act normativ. Însă, din păcate, cu cât avansăm cu aceste mecanisme, răul se poate produce. Există posibilitatea să se ajungă la infringement împotriva României în acest caz. Legea despre care vorbim încalcă în mod flagrant legislația europeană. Am văzut și o declarație dată de Direcția de Supraveghere din BNR, potrivit căreia Banca Centrală Europeană a solicitat o notă de informare cu privire la situația acestei legi.

Câți clienți credeți că pot fi potențiali beneficiari ai acestei legi, dacă ar rămâne în actuala formă?

Florin Dănescu: Inițiatorii declarau ca se adoptă o lege pentru 800.000 de clienți care au probleme cu plata creditelor cu ipotecă, însă, statisticile oficiale arată că 32.099 de titulari de credite cu garanție imobiliară înregistrează restanțe în prezent. Cifra vehiculată de inițiatori este incorectă și manipulatoare.

Statistica ne arată că, în septembrie 2015, numărul total de CNP-uri care dețin credite ipotecare este de 316.052. Din acest total, 177.576 de împrumuturi au fost luate pentru achiziționarea unui activ imobiliar, iar restul sunt credite de consum garantate cu ipotecă. Din totalul arătat, doar 32.099 de CNP-uri înregistrează restanțe, din care 18.585 de împrumuturi sunt credite pentru cumpărarea unui activ. Restul de 13.514 clienți au împrumuturi restante luate pentru consum cu garanție. Tocmai oamenii aceștia sunt cei care nu și-ar da casa, pentru că este locuința lor, și ar rămâne fără aceasta.

Care va fi impactul acestei legi, dacă rămâne în forma actuală?

Florin Dănescu: Se spune că este un eveniment nefericit pentru bănci. Se consideră că numai la bănci se transmite acest efect. Nu este adevărat! Dacă se produce acest impact asupra băncilor, el se extinde la întreaga societate. Apariția acestei legi, în care creditul ipotecar este întâmpinat cu posibilitatea de a fi plătit într-o sumă mai mică prin darea în plată a garanției respective, determină băncile ca, pentru produsele următoare, să înăsprească ferm condițiile de creditare. Nu pentru că își doresc, ci pentru că sunt obligate de propria funcționare și pentru că trebuie să ia în calcul acest risc.

Impactul este unul semnificativ și de o complexitate mult mai mare decât ar părea la prima vedere. Nu este vorba doar de un impact consistent de provizionare la nivelul băncilor și care aduce o influență negativă industriei bancare. Este vorba și despre produsele viitoare și despre faptul că pentru un tânăr va fi aproape imposibil să mai ia un credit ipotecar.

De asemenea, se transferă un efect de piață major în industria construcțiilor, în industria materialelor de construcții, în toate celelalte industrii. De exemplu, cine face frigidere, evident că vinde mai puține atunci când tranzacțiile imobiliare sunt mai puține. În plus, prețurile caselor ar scădea dacă băncile s-ar transforma în agenți imobiliari. Dar ar apărea și costuri foarte mari, la care nimeni nu s-a gândit, de conservare, de întreținere a acelor case, care s-ar adăuga la costurile băncii. Și iar vor veni unii și vor spune că avem costuri mai mari decât băncile din afară. Dar băncile din afară nu au astfel de legi, țările celelalte respectă legislația europeană.

În realitate, noi credem că legea afectează toate categoriile sociale, cu excepția celor care doresc să transfere o pierdere, din niște decizii de business greșite, pe bănci. Un impact este foarte greu de calculat, însă credem că, în conformitate cu legea, acest impact trebuia să existe de la inițierea actului normativ.

Cum va fi perceput, în viitor, un client care își va preda băncii casa în schimbul creditului?

Florin Dănescu: Conform noii reglementări, darea în plată poate fi făcută cu rea credință și nici nu ai cum să iei în calcul acest element, pentru că s-ar face conform legii. Nici măcar la Biroul de Credite nu ar figura o astfel de situație. Acel client se poate duce la altă bancă și să facă același lucru mâine. Se poate face de câte ori se dorește, pentru orice sumă, și băncile trebuie să ia în calcul în structura produsului lor exact aceste riscuri. În aceste condiții, evident că nu se poate merge către o relaxare a produsului, ci spre o înăsprire. Iar tinerii, cei care ies de pe băncile facultății, mă îndoiesc că ar avea posibilitatea să compenseze diferența între potențiala dare în plată și valoarea creditului și să aibă un avans pentru diferență. În contextul în care iei în calcul ce s-a întâmplat în trecut, adică o volatilitate de piață potențială de 60% din valoarea garanției (unele apartamente au scăzut la 40% din valoare), atunci trebuie să iei în calcul că asta se poate întâmpla și în viitor. Și, atunci, banca poate spune 40% — 60% avans.

Dar, totuși, băncile au profitat în perioada de boom de nivelul redus de educație financiară al populației. Ce intenționează să întreprindă băncile pentru schimbarea situației?

Florin Dănescu: Băncile nu trebuie să fie penalizate de elementele care au afectat atât clienții, cât și băncile, atât criza, cât și nivelul redus de educație financiară, ci trebuie cu toții — statul, autoritățile și noi, de acum încolo, să învățăm ce am avut de învățat din aceste elemente și să contribuim la creșterea nivelului de educație financiară. Inclusiv reglementatorii europeni s-au raliat la această idee. Directiva 17/2014 prevede ca un client să conștientizeze, să i se explice, să fie consiliat. Deci, intermediarii, brokeri de credite, trebuie să ofere consultanță, clientul trebuie să plece cu înțelegerea completă a contractului. Nu mai mergem pe ideea de a semna fără să conștientizăm. Trebuie să înțelegem că acesta este momentul la nivel european, mondial, în care cu toții trebuie să fim conștienți de o nevoie mai crescută pentru clienți mai educați. Și băncile au nevoie de asta pentru că, în prezent, înregistrează pierderi din cauza estimărilor mult prea optimiste de dinainte de criză și a nivelului redus de educație financiară.