Ce inseamna bunul simt bancar, doamna bancher? a fost intrebata astazi o angajata a BRD de catre o judecatoare de la Curtea de Apel Bucuresti care incearca sa faca lumina in celebrul dosar al bancherilor, in care procurorii acuza un grup de oameni de afaceri, printre care Marius Locic si Vasile Crestin, ca au obtinut ilegal in perioda 2008-2011 credite de zeci de milioane de euro de la banca franceza, cu complicitatea si implicarea unor sefi din banca, inclusiv a fostului presedinte, Patrick Gelin.

Bancherii sunt acuzati, printre altele, ca nu au respectat principiile bunului simt, prudentei si responsabilitatii, prevazute in norma de creditare N2 a BRD.

Acesta este motivul pentru care o avocata a intrebat-o pe angajata BRD, fosta sefa a back-office-ului unei sucursale a bancii care a aprobat creditele ilegale, in ce consta principiul bunului simt in cazul acordarii unui credit.

Procuroarea s-a ridicat insa imediat si a cerut judecatoarei sa respinga intrebarea, intrucat ar fi nerelevanta, fapt care a starnit reactia ironica a acesteia: intr-adevar, in ziua de astazi, bunul simt nu mai este relevant, la modul general, dar in cazul nostru, da.

Din pacate, pentru ca tocmai bunul simt este cel care, dupa cum vom vedea, poate fi salvarea si onoarea unui bancher pus in situatia delicata de a aproba un credit ilegal, sub presiunea sefilor corupti.

De aceea judecatoarea a considerat ca doamna bancher trebuie sa rapunda la intrebare. “Deci ce inseamna principiul bunului simt la acordarea unui credit”? Iar aceasta a raspuns: “Inseamna a privi si a face lucrurile corect si cu bun simt”.

Un raspuns atat de simplu incat face cinste oricarui bancher si chiar BRD, intrucat doamna lucreaza si in prezent in centrul regional Bucuresti al bancii. Pentru ca a privi si a face lucrurile cu bun simt, mai exact cu simtul raspunderii, poate fi mai presus de orice norma, lege bancara sau ordin venit de la sefi.

Sa vedem insa cum a demonstrat doamna Has Odeta principiul bunului simt: atunci cand a primit mai multe dosare de creditare ale grupului infractional, care aveau diverse probleme, precum garantii supraevaluate sau firme nou-infiintate, fara activitate, aceasta a refuzat sa semneze fisa de analiza a respectivelor dosare, in ciuda presiunilor venite de la sefii sai, care erau complici la fraude.

“Le-am transmis verbal sefilor ca sunt probleme cu dosarele iar in final le-am scris si un e-mail, dupa care seful meu, Adrian Martis, m-a chemat in birou si m-a certat, cerandu-mi sa plec in concediu”, a declarat doamna Has.

Aceasta a mai povestit ca o alta colega a sa, analista de credite, Violeta Cristescu, a refuzat sa mai lucreze respectivele dosare cu probleme, in conditii de presiune din partea sefilor iar ulterior a plecat din banca.

Cu toate ca analistii de credite au precizat in fisele lor de analiza ca firmele respective aveau probleme iar creditele erau riscante, comitetele de credit din grupurile BRD Unirea si Dorobanti propuneau spre aprobare creditele ce urmau sa fie acordate gruparii infractionale, mentioneaza procurorii.

Bunul simt, adica onoarea si datoria celor doua angajate ale BRD, a triumfat chiar si in fata sefilor lor de cel mai mare rang, respectiv directorul general al bancii din acea vreme, Patrick Gelin si trei directori adjuncti (Gabriela Gavrilescu, Sorin Popa si Claudiu Cercel Dunca), precum si a directorului comercial, Lucian Cojocaru.

Astfel, Gelin nu a avut bunul simt sa refuze semnarea, in nume personal, a unui credit imobiliar tip bullet de peste 6 milioane de euro pentru o firma a lui Marius Locic, in conditiile in care respectivul dosar de creditare continea o simpla foaie A4 semnata de Cojocaru.

Iar cei trei din comitetul de credite din centrala BRD au aprobat ca primarii credite despre care procurorii spun ca sunt ilegale, pagubind astfel banca cu zeci de milioane de euro, justificandu-se ca nu au vazut dosarele de credit, ci doar analize sumare ale acestora, inaintate de subalterni.

Vom vedea insa, in alt articol, cum Popa, Cercel si Cojocaru erau direct implicati in acordarea creditelor unor oameni de afaceri suspecti, precum Locic sau Bebe Ionescu.

Bunul simt este mai presus de orice lege, norma bancara sau ordine de la sefi. Este ceea ce face un bancher sau orice om de onoare.

Daca ma multi angajati ai BRD s-ar fi dovedit de bun simt in acea perioada, probabil ca fraudele nu ar fi fost posibile, indiferent de fisurile din sistemele de control si de acordare a creditelor.

Cum a fost posibila frauda de la BRD si de ce nu s-a descoperit mai devreme, ci abia cand a venit auditul de la Paris? a fost intrebarea mai degraba retorica a judecatoarei acestui dosar. Ne vom lamuri, probabil in lunile urmatoare.