Discurs cu ocazia lansării emisiunii numismatice dedicate aniversării a 150 de ani de la nașterea Regelui Ferdinand I
Mugur Isărescu, guvernatorul BNR

Domnule Preşedinte al României,
Distinsă asistenţă,

Bine ați venit la acest eveniment dedicat împlinirii a 150 de ani de la naşterea Regelui Ferdinand.

Suntem onoraţi de prezenţa Dumneavoastră, domnule Preşedinte, și vă mulţumesc pentru că aţi răspuns invitaţiei noastre.

La împlinirea a 150 de ani de la naşterea regelui Ferdinand, lecţia de istorie pe care ne-a lăsat-o moştenire Întregitorul României Mari merită, mai mult ca oricând, să fie temeinic învăţată. Jurământul său de credinţă este memorabil: “Găsesc în dragostea Mea pentru neam puterea de a păşi fără şovăire spre îndeplinirea marii, dar grelei Mele sarcini”. Acesta poate fi și azi cuvântul de deschidere pentru orice demers care servește interesul public.

Banca Naţională a României consideră că omagierea unei mari personalităţi istorice, de talia Regelui Ferdinand, nu este un simplu discurs de recuperare a trecutului, ci este o obligație instituțională.

Preocuparea noastră constantă, aici la Banca Națională, așa cum spune și legea noastră – de a asigura stabilitatea preţurilor şi stabilitatea financiară a ţării – presupune, în fond, un efort permanent de consolidare instituțională care, ca și pe vremea Regelui Întregitor a fost o provocare permanentă pentru societatea românească ce, treptat – treptat, își regăsea atunci, și își regăsește și acum, ritmul și valorile.

Acum, ca şi în România Regelui Ferdinand, ne găsim într-un moment de modernizare a statului, de consolidare a instituțiilor sale. Este nevoie să întărim statul de drept, mecanismele economiei de piață, să transformăm disciplina fiscală și stabilitatea financiară într-o stare de normalitate. Din acestă perspectivă, consider că principalul activ ce se impune a fi valorificat este stabilitatea macroeconomică. Ne bazăm desigur pe convingerea că o creştere economică durabilă, obiectiv pe care îl urmărim cu toții, NU este posibilă fără ca politicile economice să ducă la păstrarea echilibrelor macroeconomice. Criza financiară şi criza economică din alte țări, precum și experiența noastră din ultimii ani, reprezintă cele mai bune argumente în acest sens.

Între 2000 și 2008, economia românească a crescut într-adevăr rapid, pe fondul intrărilor masive de capital ca urmare a aderării la NATO și Uniunea Europeană.

Politicile fiscale și salariale prociclice precum și evoluția, greu de controlat, a creditului în valută au accentuat creșterea economică la limita supraîncălzirii, reversul constituindu-l acumularea unor dezechilibre macroeconomice considerabile. Eforturile perseverente de după 2009, de restabilire a echilibrelor macroeconomice, derulate împreună cu partenerii instituționali internaționali, au fost dureroase, ca orice proces de ajustare, dar au dat roade. Deficitul de cont curent a fost corectat de la peste 13% în 2007 la valori sub 1 la sută, inflaţia medie anuală a coborât la minime istorice de la un nivel de peste 9% înainte de 2006. Pe acest fond, ratele de dobândă la credite s-au redus la minime istorice. Efortul susţinut de consolidare fiscală a condus nu doar la eliminarea deficitului excesiv, ci şi la atingerea obiectivului pe termen mediu de deficit structural (1 la sută) la sfârşitul anului trecut. În acelaşi timp, producţia a revenit la nivelul din 2008, creşterea economică fiind acum nu doar robustă, judecând după standardele actuale la nivel european, ci – de aceasta dată – şi sustenabilă.

Dacă perioada ajustărilor macroeconomice pare să se fi încheiat pentru România, misiunea viitoare a politicilor economice este aceea de a păstra echilibrele restaurate cu atâta trudă, de a da dovadă de prudență și măsură în dozarea deciziilor viitorare, deplasând totodată accentul spre reforme structurale de natură să amplifice potenţialul de creştere a economiei românești.

Ar fi o eroare să ignorăm lecţiile crizei internaționale și experiențele noastre, cedând tentaţiei de a opta pentru măsuri cu consecinţe temporare, în detrimentul dezvoltării pe termen lung. Nu există substitut la politicile macroeconomice echilibrate, corect implementate și corect explicate. Această perspectivă pe termen lung impune deci ca în centrul politicilor economice să se afle nu numai managementul cererii agregate, dar și obiectivele stabilității macroeconomice, să se afle deasemenea dezvoltarea durabilă și îmbunătăţirea competitivităţii economiei româneşti.

Macrostabilitatea nu este un scop în sine. Ea este baza dezvoltării sustenabile, dar are și efecte concrete importante. Piața financiară internațională, de care depindem ca orice țară debitoare, reacționează deseori brutal și excesiv, penalizând dezechilibrele macroeconomice și chiar percepția unor măsuri care duc la asemenea dezechilibre. Pe de altă parte, starea de macrostabilitate, măsurile politico-economice care duc în această direcție, credibilitatea acestor politici, sunt recompensate cu reduceri substanțiale ale costurilor de finanțare, de natură să creeze acel mult râvnit spațiu fiscal pe baza căruia să se asigure creșterea cheltuielilor bugetare într-o manieră sustenabilă. Niciodată România nu a avut costuri de finanțare mai scăzute ca în prezent și aceasta nu numai datorită reducerii dobânzilor pe plan internațional, ci și datorită reducerii semnificative a primei de risc.

Efectul benefic se resimte atât la nivelul bugetului cât și la nivelul economiei în general. Acest proces nu este însă ireversibil. El depinde de păstrarea macrostabilității.

Necesitatea unei asemenea linii de acţiune este şi mai evidentă în contextul procesului de trecere la moneda unică europeană. Dacă bazele unei economii performante o reprezintă elementele de stabilitate macroeconomică, vârfurile ei sunt rezultatul spiritului antreprenorial, inovator, al celor care cred în virtuțiile unei economii de piață. Trebuie să consolidăm și bazele , dar să stimulăm și vârfurile. Putem face toate aceste lucruri încurajând funcţionarea mecanismelor pieţei, competiţia nedistorsionată și consolidarea instituțiilor capabile să stimuleze pașii înainte. De asemenea, nu putem spera să fim competitivi în contextul actual al unei economii globalizate fără o infrastructură adecvată şi fără un sistem de învăţământ performant. A nu acţiona în sensul îmbunătăţirii acestora înseamnă, practic, a ne exclude din circuitul mondial al capitalului şi, pe cale de consecinţă, al inovaţiilor, ceea ce ar echivala cu o perpetuă rămânere în urmă în ceea ce priveşte standardul de viaţă. Trebuie să fim bine pregătiți pentru perioada următoare atât din perspectiva consolidării integrării europene, a aderării la moneda unică dar și a capacității noastre de a face față unui context economic și politic european deloc liniștit, mereu în schimbare, în care solidaritatea europeană este uneori pusă sub semnul întrebării.

Banca Naţională a României, din această perspectivă, se străduiește pentru a răspunde cum se cuvine mandatului său, prin consolidare instituțională internă și printr-un efort de colaborare, în baza legii, cu celelalte instituții ale statului și în parteneriat cu instituțiile financiare internaționale. Mixul corect de politici macroeconomice, colaborarea instituțională au făcut ca România să îndeplinească acum toate criteriile de convergență nominală, pentru trecerea la moneda unică. Am reușit să trecem prin anii de criză fără să apelăm la fonduri publice pentru consolidarea sistemului bancar. Băncile din România sunt acum solide, bine capitalizate și dispun de o lichiditate corespunzătoare, ceea ce poate consolida încrederea în sistemul nostru bancar! Din această perspectivă şi, mai cu seamă, în noile condiţii în care România nu mai reuşeşte să stimuleze fluxuri mari de capital, ca în anii 2004-2008, suntem preocupaţi de pregătirea pieţei financiar - bancare românești pentru creşterea economisirii interne, pentru intensificarea creditării adevărate cu accentul pe calitatea creditelor cu deosebire în economia reală și de pregătirea personalului pentru analize de risc.

Domnule Președinte,
Doamnelor și domnilor,

La 150 de ani de la naşterea Regelui Ferdinand, Banca Naţională a emis un set numismatic de trei monede – una de aur, de 100 de lei, alta de argint, de 10 lei, cea de-a treia fiind din tombac, de 1 leu – destinat colecţionării. Setul de monede a fost pus în circulaţie în dimineaţa zilei de astăzi, 15 iulie 2015. Moneda de argint, din setul lansat astăzi, va putea fi achiziţionată şi separat.

Agenda omagială de astazi cuprinde şi o dezbatere pe marginea unei cărţi legate, prin temă, de evenimentul de astăzi – “Lucrări publice în vremea Regelui Ferdinand”. Autor: profesorul Nicolae Noica. Regele Ferdinand este ȘI din acest punct de vedere un model de urmat pentru preocuparea sa pentru înălţarea unor construcţii reprezentative - între care Universitatea Bucureşti şi Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale - instituții puternice capabile să susțină drumul României spre modernizare şi dezvoltare. Este și drumul nostru de astăzi!

Domnule Președinte,

Dati-mi voie să vă multumesc din nou pentru prezența dumneavoastră pentru prima dată în înalta calitate de Președinte al României în clădirea istorică a Bancii Naționale, și să vă rog să luați cuvântul.

15 iulie 2015